Ghid de diagnostic şi terapie al nodulilor tiroidieni pentru România.

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1324 din 2010

Nodulul tiroidian reprezintă o delimitare distinctă a parenchimului tiroidian faţă de ţesutul tiroidian vecin, evidenţiată clinic vizual sau prin palpare şi/sau ecografic. Expresia clinică poate fi sesizată de pacient sau un cadru medical, în cursul unui examen clinic de rutină al regiunii cervicale.

În ultimele 2 decade, utilizarea pe scară largă a ultrasonografiei pentru evaluarea tiroidei şi regiunii cervicale a determinat o creştere dramatică a prevalenţei nodulilor tiroidieni clinic nepalpabili, estimată între 20 şi 76% în populaţia generală. Mai mult, 20-48% din pacienţii cu un singur nodul tiroidian palpabil au noduli suplimentari la evaluarea ecografică, fapt ce determină actual o epidemie de noduli tiroidieni, cu impact asupra practicii medicale. Nodulii tiroidieni sunt mai frecvenţi la persoanele în vârstă, la femei, în zonele de carenţă de iod şi la cei cu istoric de expunere la radiaţii.

Nodulul tiroidian poate apare în cadrul mai multor boli:

Benigne                                                                                      

  1. Guşa multinodulară
  2. Tiroidita Hashimoto
  3. Chisturi simple / hemoragice
  4. Adenom folicular
  5. Tiroidita subacută

Maligne

  1. Carcinom papilar
  2. Carcinom folicular
  3. Carcinom cu celule Hurtle
  4. Cancer medular
  5. Cancer anaplazic
  6. Limfom malign primar tiroidian
  7. Metastaze tiroidiene ale altor cancere

Ghidul de faţă abordează problema nodulilor tiroidieni benigni, patologia malignă a tiroidei fiind abordată separat. Importanţa clinică a nodulilor tiroidieni, în afara unor cazuri rare de simptome compresive locale sau hiperfuncţie tiroidiană este necesitatea primară de a exclude prezenţa leziunilor tiroidiene maligne, care reprezintă circa 5% din toţi nodulii tiroidieni, independent de mărime.

Datorită prevalenţei mari a guşii uni- sau multinodulare, nu este posibil economic şi nici necesar să se evalueze toţi nodulii, sau majoritatea acestora, după un protocol complet de evaluare morfo-funcţională. De aceea este necesar să dezvoltăm şi să urmăm o strategie rezonabilă şi cost-eficientă pentru diagnosticul şi terapia nodulilor tiroidieni.

Criterii de diagnostic

Anamneza: momentul apariţiei / observării acestuia, progresia nodulului până la momentul consultului; nodulii tiroidieni apăruţi în copilărie şi adolescenţă au rata de malignitate dublă faţă de cei apăruţi în perioada adultă. Riscul de cancer tiroidian este de asemenea mai mare la bătrâni şi la bărbaţi, aceştia necesitând o evaluare mai atentă.

  • Anamneza trebuie să cuprindă următoarele informaţii (Recomandare C):

–        Istoric familial de boli tiroidiene

–        Antecedente de afecţiuni sau iradiere la nivel cervical

–        Creşterea unei formaţiuni cervicale

–        Disfonia, disfagia sau dispneea

–        Localizarea, consistenţa şi dimensiunea nodulului

–        Sensibilitatea sau durerea cervicală

–        Adenopatia cervicală

–        Simptome de hipo sau hipertiroidism

Simptome: precum senzaţia de sufocare, disfagia, disfonia, sensibilitatea sau durerea cervicală anterioară pot fi percepute ca fiind legate de tiroidă, însă în cele mai multe cazuri sunt determinate de afecţiuni non-tiroidiene, în context de sindrom anxios. Durerea bruscă se datorează de obicei unei hemoragii apărute într-un chist. Totuşi, la pacienţii la care apare o creştere rapidă a dimensiunilor unui nodul tiroidian, trebuie întotdeauna luat în discuţie un carcinom anaplazic sau un limfom primar malign tiroidian.

Semne: În ciuda valorii predictive slabe a palpării şi a variaţiilor mari intra- şi interobservaţionale, trebuie întotdeauna efectuată inspecţia şi palparea atentă a tiroidei, precum şi a regiunilor antero- şi laterocervicale. Compresia structurilor anatomice vitale de la nivel cervical şi toracic superior (traheea şi esofagul) apare de obicei la o minoritate de pacienţi de vârsta medie sau bătrâni cu istoric de guşa veche multinodulara. Dezvoltarea guşii spre mediastinul anterior poate determina ocluzie parţială a aperturii toracice, ducând uneori la obstrucţia circulaţiei venoase, astfel încât dacă pacientul este rugat să ridice braţele deasupra capului, această manevră îngustând şi mai mult apertura toracică va duce în câteva minute la distensia venelor jugulare interne şi apariţia pletorei faciale (semnul Pemberton).

Când apar in absenţa unei guşi mari, simptomele de compresie traheala (tuse şi disfonie) sugerează o leziune malignă. Pacienţii cu o creştere rapidă a unei formaţiuni masive solide tiroidiene, asociată cu pareza de corzi vocale trebuie sa fie supuşi intervenţiei chirurgicale, chiar dacă rezultatul examenului citologic este benign (Recomandare C).

  • Întotdeauna evaluaţi citologic un nodul solitar, ferm sau dur. Riscul de cancer este similar între un nodul solitar şi o guşa multinodulara (Recomandare B)
  • Factori care sugerează creşterea riscului de potenţial malign

–        Antecedente de iradiere la nivelul capului şi gâtului

–        AHC de cancer medular tiroidian sau MEN2

–        Vârsta < 20 ani sau > 70 ani

–        Sexul masculin

–        Nodul cu dimensiuni în creştere

–        Nodul ferm sau dur, cu limite rău delimitate la palpare

–        Adenopatie latero-cervicală

–        Nodul fixat pe ţesuturile adiacente

–        Disfonie, disfagie, tuse

Nodulii tiroidieni pot fi asociaţi cu hipotiroidism subclinic sau manifest. Hipertiroidismul este sugestiv pentru o leziune benignă pentru ca nodulii autonomi tiroidieni sunt aproape întotdeauna benigni şi nu necesită evaluare citologică ulterioară. Guşa toxică polinodulară poate, pe de altă parte, să conţină atât zone hiperfuncţionale (benigne), cât şi zone “reci” scintigrafic (cu potenţial malign), iar nodulii tiroidieni la pacienţii cu boala Graves sunt consideraţi a fi maligni in 9 % din cazuri.

Evaluarea paraclinică a nodulului tiroidian include, în ordine, evaluarea imagistică cel mai frecvent prin ecografie tiroidiană, citologia prin puncţie-aspiraţie cu ac fin, scintigrama tiroidiană şi teste funcţionale tiroidiene.

Evaluarea imagistică a tiroidei

  •        Evaluarea ecografică nu este recomandată (Recomandare C): ca metodă de screening în populaţia generală; la pacienţii cu tiroida normală la palpare şi cu risc scăzut pentru cancerul tiroidian.

Este recomandată (Recomandare C): pentru pacienţii cu risc crescut (AHC de cancer familial tiroidian, MEN2 sau iradiere externă); pentru toţi pacienţii cu noduli palpabili sau guşă polinodulară; pentru cei cu adenopatie sugestivă pentru o leziune malignă.

  • Criteriile de raportare ecografică (Recomandare C):

Descrieţi poziţia, forma, mărimea, marginile, conţinutul, ecogenitatea şi când este posibil, pattern-ul vascular al nodulului. Identificaţi nodulul la risc pentru malignitate şi încadraţi-l într-un scor de risc bazat pe caracteristicile ecografice.

Identificaţi nodulii pentru biopsie prin puncţie-aspiraţie cu ac fin

  • Nu indicaţi puncţie-aspiraţie cu ac fin ghidată ecografic la nodulii < 10 mm dacă nu există caractere ecografice de suspiciune sau elemente anamnestice de risc înalt (Recomandare C)
  • Indicaţi puncţie-aspiraţie cu ac fin ghidată ecografic indiferent de mărimea nodulului la pacienţii cu istoric de iradiere cervicală sau AHC de cancer medular tiroidian sau MEN2 (Recomandare C)
  • Puncţia-aspiraţie cu ac fin ghidată ecografic trebuie să se bazeze pe caracteristicile ecografice (Recomandare B)
  • Puncţia-aspiraţie cu ac fin ghidată ecografic trebuie efectuată în cazul tuturor nodulilor ≥ 10 mm, cu margini neregulate, cu circulaţie intranodulara haotică, formă mai mult înaltă decât lată sau microcalcificări (Recomandare B)
  • Elementele ecografice sugestive pentru invazia extracapsulară sau metastaze în ganglionii limfatici cervicali reclamă un examen citologic cât mai rapid, indiferent de mărimea nodulilor (Recomandare B)
  • În leziunile nodulare complexe, realizaţi puncţia-aspiraţie cu ac fin ghidată ecografic din componenţă solidă, înainte de evacuarea componenţei fluide a nodulului (Recomandare C)
  • Incidentaloamele tiroidiene trebuie urmărite ecografic la 6-12 luni şi apoi periodic (Recomandare C)
  • RMN şi CT nu sunt indicate ca examene de rutină în evaluarea nodulilor tiroidieni (Recomandare C)

Puncţia-aspiraţie cu ac fin este pasul următor în evaluarea nodulilor tiroidieni (etapa citopatologică) (Recomandare A)

  • Biopsia tiroidiană prin puncţie-aspiraţie cu ac fin este o metodă de încredere şi sigură, care face parte integrantă din evaluarea unui nodul tiroidian
  • Mangementul clinic al nodulilor tiroidieni trebuie să se facă în concordanţă cu rezultatele ecografiei şi ale puncţiei-aspiraţie cu ac fin
  • Frotiurile trebuie evaluate de un anatomopatolog specializat în leziunile tiroidiene
  • Capcane diagnostice:

–        Rezultatele fals negative se datorează de obicei unor frotiuri inadecvat recoltate.

–        Rezultatele fals pozitive se datorează de obicei unor elemente de “suspiciune”.

–        Zonele “gri” ale rapoartelor citologice sunt carcinoamele foliculare, carcinomul cu celule Hurtle şi elementele citologice sugestive, dar nu diagnostice pentru carcinomul papilar

  • Standardizarea terminologiei va îmbunătăţi actul medical. Diagnosticul citologic ar trebuie să se încadreze în una din cele 4 categorii: benign, malign, suspect şi non-diagnostic

–        Inadecvat, necorespunzător, non-diagnostic: frotiuri fără sau cu puţine celule

–        Benign sau negativ: noduli coloizi, tiroidita Hashimoto, chisturi, tiroidite

–        Suspect sau nedeterminat: rezultat citologic care sugerează o leziune malignă dar nu îndeplineşte toate criteriile pentru un diagnostic de certitudine, aici fiind inclus carcinomul folicular, carcinomul cu celule Hurtle şi carcinoamele papilare atipice

–        Malign sau pozitiv: cancere tiroidiene primare sau secundare (metastatice).

Indicaţii privind repetarea puncţiei unui nodul tiroidian

  • Urmărirea unui nodul benign
  • Creşterea nodulului
  • Refacerea chistului
  • Nodul tiroidian > 4 cm
  • Puncţie-aspiraţie cu ac fin cu rezultat iniţial non-diagnostic
  • Nodulul nu se micşorează după tratamentul de supresie cu levotiroxină

Scintigrafia tiroidiană este indicată în următoarele situaţii (Recomandare B):

  • Nodul tiroidian solitar sau guşa polinodulară cu TSH supresat; puncţia-aspiraţie cu ac fin nu mai este necesară
  • Guşa mare polinodulară cu extensie substernală (guşa plonjantă)
  • Căutarea de ţesut tiroidian ectopic (de exemplu struma ovarii sau tiroida sublinguală)
  • În hipertiroidsmul subclinic pentru a identifica ţesut tiroidian ocult hiperfunctional

Teste pentru funcţia tiroidiană

  • Se dozează întâi TSH-ul cu o metodă de generaţia a III a (Recomandare B)
  • Dacă TSH < 0,5 μU/ml, dozaţi fracţiile libere ale T4 şi T3; dacă TSH > 5 μU/ml, dozaţi T4 liber şi ATPO (Recomandare C)
  • Dozarea de rutină a tireoglobulinei nu este recomandată pentru diagnosticul nodulilor tiroidieni sau a guşii polinodulare
  • Calcitonina serică trebuie măsurată doar dacă puncţia-aspiraţie cu ac fin sau istoricul familial ridică suspiciunea de carcinom medular tiroidian (Recomandare B)

Tratament

Tratamentul nodulilor tiroidieni se face în funcţie de rezultatul ecografiei şi al biopsiei prin puncţie-aspiraţie cu ac fin.

Rezultat pozitiv (malign) la biopsia prin puncţie-aspiraţie

  • Pentru un nodul tiroidian cu rezultat pozitiv (malign) la biopsia prin puncţie-aspiraţie cu ac fin se recomandă tratament chirurgical; discutaţi posibilele complicaţii şi obţineţi un consult chirurgical, de preferat la un chirurg cu experienţă în chirurgia endocrină (Recomandare B)
  • Pentru cei mai mulţi pacienţi, în special cu carcinoame diferenţiate cu dimensiuni > 1 cm, boli familiale sau la cei cu leziuni multifocale, invazie capsulară sau ganglionară evidenţiate clinic sau ecografic, se indică tiroidectomie totală sau cvasitotală. Ganglionii limfatici din compartimentul central al gâtului (nivelul 6), trebuie excizaţi, mai ales dacă chirurgul are pregătire şi experienţa specifice pentru tehnicile de chirurgie tiroidiană (Recomandare C)

Indicarea terapiei cu levotiroxină pentru nodulii cu citologie negativă la puncţie-aspiraţie cu ac fin

  • Terapia de supresie cu levotiroxină se indică în următoarele cazuri (Recomandare C):

–        Pacienţi din arii geografice cu deficit iodat

–        Pacienţi tineri cu noduli tiroidieni de mici dimensiuni

–        Guşi nodulare fără elemente de autonomizare

  • Terapia de supresie cu levotiroxină trebuie evitată în special în următoarele condiţii (Recomandare C):

–        Noduli şi guşi mari, în special când se asociază şi cu elemente de autonomizare

–        Leziuni clinic suspecte sau cu rezultat citologic nedeterminat

–        Femei în postmenopauză şi bărbaţi > 60 ani

–        Pacienţi cu osteoporoză sau boli sistemice

–        Pacienţi cu boli cardiovasculare

  • Monitorizare la 3-6 luni:

–        Tratamentul cu levotiroxină induce scăderea dimensiunilor nodulilor tiroidieni numai într-o minoritate de cazuri (Recomandare B)

–        Terapia de supresie cu levotiroxină pe termen lung se poate asocia cu scăderea densităţii minerale osoase şi cu aritmii la pacienţii în vârsta şi femeile în postmenopauză (Recomandare B)

–        Terapia cu levotiroxină nu trebuie să producă niciodată o supresie completă (TSH < 0,1μU/ml) (Recomandare C)

–        După întreruperea terapiei cu levotiroxină nodulii reîncep sa crească (Recomandare C)

–        Dacă dimensiunea nodulului scade, terapia cu levotiroxină trebuie continuată pe termen lung (Recomandare D)

–        Dacă dimensiunile nodulului cresc sub terapia cu levotiroxină, trebuie luată în considerare reaspiraţia nodulului şi chiar tratamentul chirurgical (Recomandare D)

Indicaţiile pentru tratamentul chirurgical al nodulilor tiroidieni benigni cuprind:

–        Simptome locale asociate

–        Nodul mare toxic, guşa polinodulară hipertiroidizată

–        Creşterea în dimensiuni a nodulului

–        Rezultat malign sau suspect la biopsia prin puncţie-aspiraţie cu ac fin

  • Lobectomia tiroidiană implică lobectomie totală sau cvasitotală cu sau fără istmectomie; dacă trebuie completat cu o tiroidectomie, aceasta este mai uşor de realizat tehnic dacă istmul a fost în prealabil rezecat
  • Pentru un nodul solitar benign, lobectomia plus istmectomia sunt suficiente; dacă nodulii sunt bilaterali este indicată tiroidectomia cvasitotală
  • O tiroidă care se extinde retrosternal poate fi aproape întotdeauna rezecată printr-un abord cervical, numai rareori este necesară sternotomia mediană pentru a putea realiza o lobectomie sau o tiroidectomie totală

Tratamentul cu radioiod la pacienţii cu noduli tiroidieni

  • Tratamentul cu radioiod este indicat la pacienţii cu guşi mici (volum<100ml), fără leziuni suspecte de malignitate, la cei cu tiroidectomie în antecedente şi la cei cu risc chirurgical (Recomandare B)
  • Tratamentul cu radioiod nu este de primă intenţie la cei cu fenomene compresive, în cazul nodulilor mari care ar necesita doze mari de radioiod şi care ar putea fi rezistenţi la tratament sau dacă se doreşte o rezolvare rapidă a tireotoxicozei (Recomandare C)
  • Tratamentul cu radioiod este eficient şi sigur. Nu există nici o asociaţie clinic semnificativă cu creşterea riscului de cancer şi leucemie (Recomandare B)
  • Administraţi cu precauţie la persoanele în vârsta, în special la cei cu boli cardiace (Recomandare C)
  • Tratamentul cu radioiod este contraindicat în sarcină şi lactaţie; efectuaţi întotdeauna un test de sarcină înainte de terapia cu radioiod la femeile în perioada fertilă (Recomandare A)
  • Evitaţi folosirea agenţilor de contrast iodaţi sau a medicamentelor ce conţin iod înainte de administrarea radioiodului; opriţi tratamentul cu antitiroidiene de sinteză cu cel puţin 3 săptămâni înainte, reluaţi-l după 3-5 zile de la administrarea iodului radioactiv (Recomandare C)
  • Urmărirea pacienţilor constă în: monitorizarea nivelelor serice de TSH, T4 liber, T3 liber; se poate da o nouă doză peste 3-6 luni dacă TSH-ul rămâne < 0,1 μU/ml (Recomandare C)

Recomandări legate de nodulii tiroidieni din cursul sarcinii

  • Nu s-a dovedit că tratamentul cu levotiroxină în cursul sarcinii este eficient în reducerea dimensiunilor şi în stoparea evoluţiei nodulilor tiroidieni, de aceea terapia cu levotiroxină în timpul sarcinii nu este indicată (Recomandare C)
  • Monitorizarea unui nodul tiroidian care creşte în cursul sarcinii se face prin puncţie-aspiraţie cu ac fin şi prin ecografie (Recomandare C)
  • Dacă diagnosticul citologic de carcinom tiroidian se pune în timpul trimestrului I sau II de sarcină, pacienta ar trebui operată în cursul celui de-al III-lea trimestru, când riscurile anestezice sunt minime. Dacă diagnosticul citologic este pus în trimestrul III de sarcină, tratamentul chirurgical poate fi amânat imediat postpartum (Recomandare C)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *