GHID DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT AL SINDROAMELOR CORONARIENE ACUTE FĂRĂ SUPRADENIVELARE DE SEGMENT ST

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul 1059 din 2 septembrie 2009 pentru aprobarea ghidurilor de practica medicala.

Grupul de Lucru pentru diagnosticul şi tratamentul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST din cadrul SocietăŃii Europene de Cardiologie Autori/Membrii Grupului de Lucru (Task Force), Jean-Pierre Bassand*) (Preşedinte) (FranŃa), Christian W. Hamm (Co-Preşedinte) (Germania), Diego Ardissino (Italia), Eric Boersma (Olanda), Andrzej Budaj (Polonia), Francisco Fernandez-Aviles (Spania), Keith A.A. Fox (Marea Britanie), David Hasdai (Israel), E. Magnus Ohman (SUA), Lars Wallentin (Suedia), William Wijns (Belgia) Comitetul ESC pentru Ghiduri Practice (CPG), Alec Vahanian (Preşedinte) (FranŃa), John Camm (UK), Raffaele De Caterina (Italia), Veronica Dean (FranŃa), Kenneth Dickstein (Norvegia), Gerasimos Filippatos (Grecia), Steen Dalby Kristensen (Danemarca), Petr Widimsky (Cehia), Keith McGregor (FranŃa), Udo Sechtem (Germania), Michal Tendera (Polonia), Irene Hallemans (Olanda), Jose Luis Zamorano Gomez (Spania), Sigmund Silber (Germania), Christian Funck-Brentano (FranŃa) Au revizuit documentul, Steen Dalby Kristensen (Revizor coordonator CPG) (Danemarca), Felicita Andreotti (Italia), Werner Benzer (Austria), Michel Bertrand (FranŃa), Amadeo Betriu (Spania), Raffaele De Caterina (Italia), Johan DeSutter (Belgia), Wolkmar Falk (Germania), Antonio Fernandez Ortiz (Spania), Anselm Gitt (Germania), Yonathan Hasin (Israel), Kurt Huber (Austria), Ran Kornovski (Israel), Jose Lopez-Sendon (Spania), Joao Morais (Portugalia), Jan Erik Nordrehaug (Norvegia), Sigmund Silber (Germania), Philippe Gabriel Steg (FranŃa), Kristian Thygesen (Danemarca), Marco Tubaro (Italia), Alexander G.G. Turpie (Canada), Freek Verheugt (Olanda), Stephan Windecker (ElveŃia) Traducere de: Dr. Alice Nastase, Dr. Mihaela Bolog, Dr. Mihaela Sălăgean, Dr. Maria Stefaniuc sub coordonarea Grupului de Lucru de Cardiopatie Ischemică – Preşedinte: Prof. Dr. Maria DorobanŃu, Secretar: Dr. Mihaela Rugină.

Autori corespondenŃi, Preşedinte: Jean-Pierre Bassand, Departamentul de cardiologie, Spitalul Universitar Jean Minjoz, Bdul Fleming, 25000 Besancon, FranŃa. Tel: +33 381 668 539; fax: +33 381 668 582. Adresă email: jean-pierre.bassand@ufcchu.univ-fcomte.fr Co-preşedinte: Christian W. Hamm Kerckhoff Heart Center, Benekestr. 2-8, 61231 Bad Nauheim, Germany. Tel: +49 6032 996 2202; fax: +49 6032 996 2298. Adresă email: c.hamm(g)kerckhoff-klinik.de

Continutul acestui Ghid al SocietăŃii Europene de Cardiologie a fost publicat exclusiv pentru uz personal şi didactic. Nu este autorizată folosirea în scop comercial. Niciun fragment nu poate fi tradus sau reprodus fără permisiunea ESC. Permisiunea poate fi obŃinută după o cerere adresată UniversităŃii Oxford, European Heart Journal sau părŃilor acreditate de către ESC. DenunŃ. Ghidurile ESC reprezintă punctul de vedere al ESC şi a fost conceput după o analiză atentă a dovezilor disponibile la momentul elaborării. Medicii sunt încurajaŃi să-l folosească în momentul deciziei clinice. Ghidul nu acoperă responsabilitatea individuală a medicului în luarea deciziilor adecvate, care are şi responsabilitatea de a verifica regulile aplicabile substanŃelor medicamentoase şi dispozitivelor la momentul prescrierii lor.

1. PREAMBUL

Ghidurile şi documentele elaborate prin consensul experŃilor rezumă şi evaluează toate dovezile disponibile actual pe o anumită temă, cu scopul de a ajuta medicii în alegerea strategiilor terapeutice optime pentru pacienŃii cu o patologie specifică, Ńinând cont de impactul asupra stării de sănătate, de raportul risc-beneficiu al unei explorări diagnostice sau metode de tratament. Ghidurile nu reprezintă substitute pentru tratatele medicale. ImplicaŃiile legale ale ghidurilor medicale au fost discutate anterior. Un număr mare de ghiduri şi documente elaborate prin consensul experŃilor au apărut în ultimii ani, sub egida SocietăŃii Europene de Cardiologie (ESC) sau a altor organizaŃii şi societăŃi. Datorită impactului ghidurilor asupra practicii clinice, au fost stabilite criterii de calitate ale acestora cu scopul unor decizii transparente. Recomandările ESC pentru alcătuirea şi tematica ghidurilor pot fi găsite pe pagina web a ESC (www.escardio.org/knowledge/guidelines/rules). Pe scurt, ESC numeşte experŃi în domeniu cu scopul de a cerceta literatura de specialitate, de a face o evaluare critică a procedurilor de diagnostic şi tratament şi de a aprecia raportul risc-beneficiu asupra terapiilor recomandate pentru managementul şi/sau prevenŃia unei anumite condiŃii patologice. Sunt incluse aprecieri asupra stării de sănătate, acolo unde există date în acest sens. Puterea evidenŃelor în favoarea sau împotriva unei proceduri sau atitudini terapeutice specifice este judecată conform unor scale de gradare a recomandărilor şi niveluri de evidenŃă, aşa cum este arătat mai jos în tabelul 1 şi 2.

Tabelul 1. Clase de recomandare

______________________________________________________________________ ________ | Clasa I CondiŃii pentru care există dovezi şi/sau acordul unanim asupra | | beneficiului şi eficienŃei unei proceduri diagnostice sau | | tratament | | Clasa II CondiŃii pentru care dovezile sunt contradictorii sau există o | | divergenŃă de opinie privind utilitatea/eficacitatea tratamentului| | Clasa IIa Dovezile/opiniile pledează pentru beneficiu/eficienŃă | | Clasa IIb Beneficiul/eficienŃa sunt mai puŃin concludente | | Clasa III CondiŃii pentru care există dovezi şi/sau acordul unanim că | | tratamentul nu este util/eficient, iar în unele cazuri poate fi | | chiar dăunător | |___________________________________________________________________________ 

Tabelul 2. Nivele de evidenŃă

______________________________________________________________________ ________ | Dovezi de nivel A Date provenite din mai multe stadii clinice randomizate | | sau metaanalize | | Dovezi de nivel B Date provenite dintr-un singur studiu randomizat sau mai | | multe studii mari, nerandomizate | | Dovezi de nivel C Consensul de opinie al experŃilor şi/sau studii mici, | | studii retrospective, registre | |____________________________________________________________________________

ExperŃilor aleşi în grupul de redactare li se cere să furnizeze declaraŃii asupra oricăror relaŃii ce pot fi privite ca un potenŃial sau real conflict de interese. Aceste declaraŃii sunt înregistrate la Casa Inimii Europene, sediul ESC. Orice modificări care survin în timpul perioadei de redactare, trebuie notificate la nivelul ECS. Raportul Grupului de Lucru a fost finanŃat în întregime de către ESC, fără nicio implicare din partea altei organizaŃii. Comitetul pentru Ghiduri Practice (CPG) al ESC supervizează şi coordonează redactarea unor noi ghiduri şi documente elaborate prin consensul experŃilor, produse de grupurile de lucru sau la întruniri de consens. Comitetul este responsabil şi de aprobarea acestor ghiduri şi documente de consens sau declaraŃii.
În momentul în care documentul a fost finalizat şi aprobat de către toŃi experŃii implicaŃi în Grupul de Lucru, acesta este prezentat specialiştilor din afară pentru recenzie. Documentul este revizuit şi în final, aprobat de Comitetul pentru Ghiduri Practice şi apoi publicat. După publicare, difuzarea mesajului este de o importanŃă covârşitoare. Publicarea rezumatelor, a formelor de buzunar şi a formatelor electronice tip PDA sunt foarte utile. Totuşi, inspectorii au raportat că potenŃialii beneficiari ai ghidurilor adesea nu sunt informaŃi de existenŃa acestora sau pur şi simplu nu le aplică în practică. Din acest motiv, programele de implementare sunt necesare şi reprezintă o componentă importantă în difuzarea cunoştinŃelor. În acest sens sunt organizate întruniri de către ESC. Întrunirile pentru implementarea ghidurilor se pot realiza şi la nivel naŃional, odată ce ghidurile au fost aprobate de către membrii ESC şi chiar traduse, acolo unde este necesar. Programele de implementare sunt necesare deoarece s-a constatat că prognosticul poate fi influenŃat favorabil de aplicarea temeinică a recomandărilor. De aceea, grupul de redactare a Ghidurilor şi documentelor elaborate prin consensul experŃilor nu au ca Ńintă doar integrarea celor mai recente date, dar constituie şi o metodă didactică şi de implementare a recomandărilor. Conexiunea între cercetare, elaborarea ghidurilor şi implementarea lor în practica clinică poate fi integră doar dacă se raportează aplicarea ghidurilor în clinică. Se poate verifica, de asemenea, impactul implementării ghidurilor asupra stării de sănătate a pacienŃilor. Ghidurile şi recomandările trebuie să ajute medicii în deciziile de zi cu zi; totuşi, decizia terapeutică finală asupra unui pacient individual trebuie luată de către medic.

2. INTRODUCERE ŞI DEFINITII

La ora actuală, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în Ńările industrializate şi se preconizează a deveni principala cauză a mortalităŃii în Ńările în curs de dezvoltare în jurul anului 2020. Printre bolile cardiovasculare, boala arterială coronariană (BAC) este manifestarea prevalentă şi este asociată cu o rată crescută de mortalitate şi morbiditate. Spectral prezentării clinice a bolii cardiace ischemice include ischemia silenŃioasă, angina pectorală stabilă, angina instabilă, infarctul miocardic, insuficienŃa cardiacă şi moartea subită. PacienŃii cu durere toracică reprezintă o proporŃie semnificativă a pacienŃilor spitalizaŃi în Europa. Exceptând pacienŃii cu sindroame coronariene acute, marea masă a pacienŃilor cu durere toracică de cauză presupusă cardiacă reprezintă o provocare diagnostică, mai ales cei cu simptomatologie tipică sau electrocardiogramă relevantă. În ciuda mijloacelor moderne de tratament, ratele de mortalitate, infarct miocardic şi respitalizare la pacienŃii cu sindroame coronariene acute rămân crescute. Este bine stabilit faptul că sindroamele coronariene acute, în diversele lor forme de prezentare, prezintă un substrat fiziopatologic comun. Constatările patologice, angioscopice şi biologice au demonstrat că mecanismul principal al majorităŃii sindroamelor coronariene acute este reprezentat de ruptura sau fisurarea plăcii de aterom, la care se asociază diferite grade de tromboză şi embolizare distală, conducând la scăderea perfuziei miocardice. Având în vedere potenŃialul ameninŃător de viaŃă al afecŃiunii, au fost elaborate criterii pentru stratificarea riscului care permit clinicienilor să ia decizii în timp optim asupra abordării farmacologice sau de revascularizare coronariană, individualizate în funcŃie de pacient. Durerea toracică este simptomul principal care iniŃiază cascada de diagnostic şi tratament, dar clasificarea pacienŃilor are la bază criteriile electrocardiografice. Astfel, pacienŃii pot fi împărŃiŃi în două categorii: – PacienŃi cu durere anginoasă tipică şi supradenivelare persistentă de segment ST (> 20 min). Acesta este grupul pacienŃilor cu sindroame coronariene acute cu supradenivelare de segment ST şi reflectă de regulă ocluzia totală acută a arterei
coronare. Cei mai mulŃi pacienŃi din acest grup vor dezvolta în final un infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST. Obiectivul terapeutic este acela de a obŃine reperfuzia rapidă, completă şi susŃinută prin angioplastie primară sau terapie fibrinolitică. – PacienŃi cu durere toracică acută dar fără supradenivelare persistentă de segment ST. Ei au subdenivelare de segment ST persistentă sau tranzitorie, sau unde T inversate, unde T aplatizate, pseudonormalizare de unda T sau nu au modificări ECG la prezentare. Strategia iniŃială în cazul acestor pacienŃi este ameliorarea ischemiei şi a simptomatologiei, monitorizarea pacientului prin ECG-uri seriate şi măsurători repetate ale markerilor de necroză miocardică. La prezentare, diagnosticul de lucru al sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, bazat pe măsurători ale troponinelor, va conduce mai departe la clasificarea în infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI) sau angină instabilă (figura 1). Boala arterială coronariană ca şi cauză a simptomatologiei va fi exclusă la un anumit număr de pacienŃi. Abordarea terapeutică va fi dictată de diagnosticul final. Abordarea pacienŃilor cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST este discutată în Ghidul pentru managementul infarctului miocardic acut cu supradenivelare de segment ST al SocietăŃii Europene de Cardiologie. Documentul de faŃă are în vedere managementul pacienŃilor cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST suspectate şi înlocuieşte documentul publicat în 2000 şi actualizat în 2002. El include toate dovezile ştiinŃifice publicate înainte de 30 aprilie 2007. Recomandările de clasă A se bazează pe studii mari, randomizate, dublu-orb, ce folosesc tratament actual şi obiective care nu sunt expuse erorilor inter-observatori. Aceste studii sunt considerate a furniza dovezile cele mai puternice. Studiile randomizate, fără a fi dublu-oarbe şi/sau studiile folosind endpointuri mai puŃin solide (precum ischemia refractară sau necesitatea de revascularizare) sunt considerate a furniza dovezi mai puŃin puternice. Dacă sunt disponibile doar studii mici, atunci se folosesc metaanalizele. Totuşi, chiar şi cele mai largi studii controlate, nu acoperă toate aspectele întâlnite în practică. De aceea, anumite recomandări derivă din subseturi de analize ale studiilor mari, în absenŃa unor studii suficiente. În contextul evoluŃiei rapide în domeniu, noile studii vor reprezenta provocări continue ale recomandărilor actuale. Costurile îngrijirilor pentru sănătate reprezintă o problemă în multe Ńări. Deşi acestea nu trebuie să influenŃeze deciziile, preocuparea asupra costurilor este absolut necesară. De aceea, ghidurile arată numărul de pacienŃi trataŃi pentru a preveni un eveniment pentru cele mai multe opŃiuni terapeutice. Numărul de pacienŃi trataŃi (NPT) pentru a preveni un eveniment pare a reprezenta cea mai transparentă modalitate de comparare a studiilor de mărimi diferite, cu diferite endpointuri. De exemplu, un NPT de 50 pacienŃi trataŃi pentru a preveni un deces, este interpretat diferit faŃă de un NPT de 50 pacienŃi trataŃi pentru a evita o reinternare.

______________ _____________ | |_ / \ | Prezentare _ > ( Durere toracică ) |______________| \_______________/ ______________ | Diagnostic |_ _______________________________________ | de lucru _ > | Suspiciune de sindrom coronarian acut | |______________| |_______________________________________| ______________ _________________ ____________ _______________________ | ECG |_ | Supradenivelare | | Modificări | | ECG normal sau echivoc| | _ > | ST persistentă | | ST/T | | | |______________| |_________________| |____________| |_______________________| | \/ | ______________ ______v_____ /\ __________v___________ | Biochimie |_ | Troponină |v v| Troponină negativă | | _ > | pozitivă | | 2 seturi | |______________| |____________| |______________________| ______________ | Stratificarea|_ ________________________________________ | riscului _ > | Risc înalt Risc scăzut |
|______________| |________________________________________| ______________ ____________ ________________________________________ | Diagnostic |_ | STEMI | | NSTEMI Angină instabilă | | _ > |____________| |________________ ____________________| |______________| | | ______________ ____________ ____________________\/_____________________ | Tratament |_ | Reperfuzie | | Strategie invazivă Strategie neinvazivă | | _ > | | | | |______________| |____________| |___________________________________________|

Figura 1. Spectrul sindroamelor coronariene acute

Figura 1Lex: Figura 1

3. EPIDEMIOLOGIE ŞI ISTORIA NATURALĂ

Diagnosticul NSTE-ACS este mai dificil de realizat comparativ cu STEMI şi, din această cauză este mai greu de estimat prevalenŃa NSTE-ACS. În mod suplimentar, în ultimii ani a fost introdusă o nouă definiŃie a infarctului miocardic ce Ńine cont de markeri biologici mai sensibili şi mai specifici. În acest context, prevalenŃa NSTE-ACS comparativ cu STEMI a fost determinată din numeroase publicaŃii şi registre. Ca urmare, datele obŃinute sugerează că incidenŃa anuală a NSTE-ACS este mai mare comparativ cu STEMI. Raportul între NSTE-ACS şi STEMI s-a modificat de-a lungul timpului, deoarece rata NSTE-ACS a crescut raportat la STEMI, aparent fără o explicaŃie clară a acestui mod de evoluŃie. Această schimbare în modelul NSTE-ACS poate fi legată de modificările în abordarea bolii şi eforturile mai mari de prevenire a bolii cardiace ischemice care au fost făcute în ultimii 20 ani. Ca urmare, din aceste registre şi publicaŃii a reieşit că incidenŃa anuală a spitalizărilor pentru NSTE-ACS se ridică la 3/1000 locuitori, însă nu există aprecieri clare pentru întreaga Europă deoarece nu există un centru comun pentru a centraliza statisticile. Oricum, incidenŃa bolii variază larg în Ńările europene, cu un gradient vest-est semnificativ, ratele cele mai ridicate de incidenŃă şi mortalitate înregistrându-se în Europa Centrală şi de Est. Prognosticul NSTE-ACS derivă din studiile observaŃionale desfăşurate la nivel mondial însumând mai mult de 100 000 pacienŃi. Datele arată că ratele mortalităŃii la 1 lună şi la 6 luni sunt mai mari în studiile observaŃionale decât în studiile clinice randomizate. Mortalitatea intraspitalicească este mai mare la pacienŃii cu STEMI decât la cei cu NSTE-ACS (7% vs. 5%), dar, ratele mortalităŃii la 6 luni sunt similare în ambele condiŃii (12% vs. 13%). Urmărirea pe termen lung a pacienŃilor care au supravieŃuit pentru a ajunge la spital, a arătat rate ale mortalităŃii mai mari printre aceia cu NSTE-ACS decât cei cu STE-ACS, cu o diferenŃă de două ori mai mare la 4 ani. Aceste diferenŃe între evoluŃia pe termen mediu şi lung se datorează profilului diferit al pacienŃilor, din moment ce pacienŃii cu NSTE-ACS tind să fie mai vârstnici, cu mai multe comorbidităŃi, în special diabet zaharat şi insuficienŃă renală. Această diferenŃă se poate datora de asemenea afectării mai mari a arterelor coronare şi bolii vasculare sau triggerilor persistenŃi precum inflamaŃia. ImplicaŃiile terapeutice sunt după cum urmează: – NSTE-ACS sunt mai frecvente decât STEMI. – Spre deosebire de STEMI, unde majoritatea evenimentelor apar înainte sau la scurt timp după prezentare, în NSTE-ACS acestea pot continua să apară după zile sau săptămâni. – Mortalitatea la 6 luni în STEMI şi NSTE-ACS este similară. – Acestea implică faptul că strategiile terapeutice în NSTE-ACS vizează atât faza acută cât şi tratamentul pe termen lung.

4. FIZIOPATOLOGIE

Ateroscleroza este o boală cronică, multifocală, imunoinflamatorie, fibroproliferativă care afectează arterele de mărime medie şi arterele mari, şi se datorează în principal acumulării de lipide. Boala aterosclerotică coronariană presupune două procese distincte: un proces fix şi greu reversibil care determină îngustarea progresivă a lumenului arterial şi care se desfăşoară de-a lungul unei decade (ateroscleroza) şi un alt proces, dinamic şi potenŃial reversibil, care întrerupe brusc progresia lentă într-un mod brutal şi imprevizibil, conducând la ocluzia rapidă, totală sau parŃială (tromboza sau vasospasmul sau ambele). De aceea, leziunile coronariene simptomatice cuprind un amestec variabil de ateroscleroză cronică şi tromboză acută. Atât timp cât participarea fiecărui proces în parte la pacienŃi individuali rămâne necunoscută, termenul de aterotromboză este frecvent utilizat. În general, ateroscleroza predomină la nivelul leziunilor responsabile de angină cronică stabilă, în timp ce tromboza reprezintă componenta critică responsabilă de ACS. ACS reprezintă o manifestare a aterosclerozei, ameninŃătoare de viaŃă, de obicei precipitată de tromboza acută provocată de ruptura sau eroziunea plăcii aterosclerotice, cu sau fără vasocontricŃie concomitentă, ceea ce conduce la reducerea bruscă şi critică a fluxului sangvin coronarian. InflamaŃia s-a dovedit a fi elementulcheie fiziopatologic în procesul complex al distrugerii plăcii. În cazuri rare, ACS pot avea etiologie non-aterosclerotică, de exemplu arterită, traumatism, disecŃie, tromboembolism, anomalii congenitale, abuz de cocaină, sau complicaŃii ale cateterismului cardiac. Anumite elemente fiziopatologice vor fi descrise în detaliu deoarece ele sunt importante în înŃelegerea strategiilor terapeutice.

4.1 Placa vulnerabilă . Ateroscleroza nu este un proces continuu, liniar, ci mai degrabă o boală cu faze alternative de stabilitate şi instabilitate. Modificările bruşte şi imprevizibile ale simptomatologiei sunt legate de distrugerea plăcii. Plăcile de aterom predispuse la instabilitate şi ruptură sunt acelea cu miezul lipidic bogat, densitate mică de celule musculare netede, concentraŃie crescută de celule inflamatorii şi o capsulă fibroasă subŃire ce înveleşte miezul lipidic. Vulnerabilitatea plăcii depinde de asemenea de stresul parietal circumferenŃial, de localizarea şi mărimea plăcii şi de impactul fluxului sangvin la nivelul suprafeŃei luminale a plăcii. Asociat rupturii plăcii, eroziunea plăcii este un alt mecanism care stă la baza ACS. Când apare eroziunea, trombul aderă la suprafaŃa plăcii, în timp ce în caz de ruptură trombul pătrunde în straturile mai profunde către miezul lipidic. Acest proces contribuie la creşterea şi progresiunea rapidă a plăcii, dacă trombul nu a suferit remodelare pozitivă. Capsula fibroasă conŃine de obicei o concentraŃie mare de colagen de tip I şi poate suporta o tensiune mare de întindere fără a se rupe, fiind o structură dinamică cu un echilibru continuu între factorii de creştere ce reglează sinteza de colagen şi degradarea acestuia de către proteazele provenite din macrofagele activate. Apoptoza celulelor musculare netede determină slăbirea capsulei fibroase şi favorizează ruptura plăcii. Infiltrarea cu macrofage a fost demonstrată în studiile patologice; proporŃia macrofagelor este de şase până la nouă ori mai mare la nivelul plăcilor rupte comparativ cu cele stabile şi se caracterizează prin prezenŃa la locul rupturii a limfocitelor T activate şi care eliberează variate citokine care activează macrofagele şi promovează proliferarea celulelor musculare. Aceste celule produc proteaze care digeră matricea extracelulară. In vitro macrofagele produc distrucŃia colagenului de la nivelul capsulei fibroase, inhibitorii proteazelor blocând acest proces.

4.2 Tromboza coronariană. Rolul central al trombozei în ACS a fost demonstrat din datele anatomopatologice, precum şi din detectarea angiografică şi angioscopică a trombilor la nivelul leziunilor responsabile. Suplimentar, demonstrarea markerilor sintezei de trombină şi a activării
plachetare, precum şi demonstrarea ameliorării sub terapie antitrombotică, au contribuit la înŃelegerea rolului trombozei în ACS. Tromboza coronariană în ACS se dezvoltă de obicei la nivelul unei plăci vulnerabile. Miezul bogat în lipide, expus după ruptura plăcii are potenŃial trombogen înalt şi are o concentraŃie înaltă de factor tisular. Tromboza apare la locul de ruptură sau eroziune a plăcii şi poate conduce la modificări rapide ale severităŃii stenozei, determinând ocluzie totală sau subtotală a vasului. Trombul este bogat în fibrină şi complet ocluziv în STEMI, în timp ce în NSTE-ACS este bogat în plachete şi parŃial sau intermitent ocluziv. Tromboliza spontană explică episoadele tranzitorii de ocluzie/subocluzie trombotică şi se asociază cu ischemie tranzitorie. Un tromb bogat în plachete la nivelul plăcii rupte se poate fragmenta în particule mici, care pot emboliza distal şi produc astfel ocluzia arteriolelor şi capilarelor. Aceşti emboli plachetari produc mici arii de necroză la nivelul miocardului irigat de aceste vase, conducând în felul acesta la eliberarea markerilor de necroză miocardică.

4.3 Pacientul vulnerabil. Există dovezi experimentale şi clinice din ce în ce mai numeroase în sprijinul naturii difuze a plăcii instabile la pacienŃii cu ACS. La pacienŃii cu ACS au fost documentate numeroase locuri de ruptură la nivelul plăcii cu sau fără tromboză intracoronară, împreună cu niveluri crescute ale diferiŃilor markeri de inflamaŃie şi tromboză, ca şi activarea sistemului coagulării. S-a raportat că hipercolesterolemia, fumatul şi nivelurile crescute ale fibrinogenului contribuie la natura instabilă a acestor pacienŃi, conducând la complicaŃii trombotice. Conceptul larg răspândit de instabilitate are importante implicaŃii terapeutice, deoarece dincolo de strategiile de revascularizare focală, asemenea pacienŃi ar trebui să beneficieze de terapie sistemică în scopul stabilizării profilului de risc înalt care poate produce ischemie recurentă.

4.4 Disfunctia vasodilatatorie endotelială. Modificări minore ale tonusului coronarian pot afecta semnificativ oferta sangvină miocardică şi pot determina astfel flux insuficient în repaus sau la efort. Cel mai frecvent, vasospasmul apare la nivelul plăcilor aterosclerotice unde substanŃe vasocontrictoare precum serotonina, tromboxanul A2 şi trombina sunt eliberate local de către plachete şi trombii intracoronarieni. S-a demonstrat că endoteliul este un organ multifuncŃional a cărui integritate este esenŃială pentru modularea tonusului vascular normal. DisfuncŃia endotelială este determinant al prognosticului şi este demascată de vasocontricŃia indusă de acetilcolină şi metacolină. Prototipul obstrucŃiei coronariene dinamice ca şi cauză de ACS este reprezentat de angina variantă Prinzmetal, în care spasmul coronarian este principalul determinant al reducerii abrupte a fluxului sangvin. Acesta apare la nivelul stenozelor critice sau subcritice.

4.5 Ateroscleroza accelerată. Injuria endotelială severă se pare a reprezenta evenimentul critic declanşator al proliferării celulelor musculare netede în ateroscleroza accelerată. Aceasta este urmată de activarea plachetară intensă şi formarea trombului conducând la îngustarea rapidă şi progresivă a arterelor coronare. Un studiu angiografic al pacienŃilor aflaŃi pe lista de aşteptare pentru revascularizare coronariană percutanată a arătat că progresia rapidă a leziunilor aterosclerotice preexistente este frecvent întâlnită iar riscul derivat din stenozele complexe este mai mare comparativ cu leziunile mai uşoare.

4.6 Mecanismele secundare
Un număr de mecanisme extracardiace pot determina creşterea critică a consumului miocardic de oxigen peste limita superioară a ofertei, ceea ce provoacă un episod de ACS cu sau fără stenoze coronariene preexistente. Mecanismele legate de creşterea consumului miocardic de oxigen sunt febra, tahicardia, tireotoxicoza, statusul hiperadrenergic, stresul emoŃional brusc instalat, postsarcină crescută (hipertensiunea, stenoza aortică), în timp ce mecanismele ce determină reducerea ofertei miocardice de oxigen sunt anemia, methemoglobinemia şi hipoxemia. Factori precipitanŃi precum stresul emoŃional, exerciŃiile fizice viguroase, lipsa somnului sau supraalimentarea pot precipita instalarea ACS.

4.7 Injuria miocardică. Studiile patologice ale miocardului irigat de vasele lezate la pacienŃii cu NSTE-ACS au descoperit un spectru larg de modificări. Miocardul poate fi normal sau pot exista variate grade de necroză. La anumiŃi pacienŃi au fost puse în evidenŃă arii focale de necroză în miocardul irigat de arterele lezate, care au fost atribuite episoadelor repetate de tromboembolizare. Necroza focală miocardică este înconjurată de arii de inflamaŃie. În practica clinică, această afectare minoră poate fi detectată doar prin creşteri ale troponinelor cardiace cTnT sau cTnI şi este încadrată ca infarct miocardic în concordanŃă cu Documentul Consensului ESC/AHA/ACC5, fiind importantă din punct de vedere clinic, din cauza implicatiilor practice majore.

5. DIAGNOSTIC ŞI APRECIEREA RISCULUI

Diagnosticul şi stratificarea riscului sunt strâns legate în ACS. În timpul procesului de stabilire a diagnosticului de ACS şi a excluderii diagnosticelor diferentiale, riscul este apreciat în mod repetat şi serveşte drept ghid pentru abordarea terapeutică. Pacientii cu NSTE-ACS sunt la risc înalt pentru infarct miocardic, recurenŃă de infarct miocardic sau deces. Riscul nu trebuie înteles în mod binar, ci mai degrabă continuu, de la pacientii cu risc foarte înalt la pacientii cu risc scăzut.

5.1 Prezentare clinică şi istoric. Prezentarea clinică a NSTE-ACS cuprinde o largă varietate de simptome. Clasic, se disting mai multe forme de prezentare clinică: – Durere prelungită de repaus (> 20 min) – Angina severă nou instalată (de novo) [Clasa III după Clasificarea SocietăŃii Canadiene (CCS)] – Angina anterior stabilă, recent destabilizată cu cel puŃin caracteristicile clasei III CCS (angina crescendo) – Angina postinfarct miocardic. Durerea prelungită a fost observată la 80% din pacienŃi, în timp ce angina de novo şi cea agravată, doar la 20%. Este important de subliniat faptul că nu se poate face distincŃie între ACS cu sau fără supradenivelare de ST doar pe baza simptomatologiei. Prezentarea clinică tipică în NSTE-ACS este reprezentată de presiunea sau greutatea retrosternală („angină”) care iradiază în braŃul stâng, gât sau mandibulă, care poate fi intermitentă (de obicei cu durată de câteva minute) sau persistentă. Poate fi însoŃită de alte simptome precum diaforeză, greaŃă, durere abdominală, dispnee şi sincopă. În orice caz, prezentările atipice nu sunt neobişnuite. Printre acestea se numără durerea epigastrică, indigestia cu debut recent, durerea toracică cu caracter de junghi, durerea toracică cu caractere pleuritice, dispneea progresivă. Prezentările atipice apar de regulă la pacienŃii tineri (25 – 40 ani) şi vârstnici (> 75 ani), la femei, pacienŃi diabetici, pacienŃi cu insuficienŃă renală cronică sau demenŃă. AbsenŃa durerii toracice duce la subdiagnostic şi subtratament. Provocările diagnostice şi terapeutice apar în cazurile în care electrocardiograma este normală sau aproape normală sau, dimpotrivă, când electrocardiograma este anormală din cauza condiŃiilor subiacente precum defecte de conducere intraventriculară sau hipertrofia ventriculară stângă. Există anumite caracteristici ale simptomatologiei care susŃin diagnosticul de boală aterosclerotică coronariană şi care pot orienta abordarea bolii. Exacerbarea simptomatologiei la efort sau ameliorarea la repaus sau după administrarea de nitraŃi pledează pentru diagnosticul de ischemie. Simptomatologia de repaus are prognostic negativ în comparaŃie cu simptomatologia apărută la efort. La pacienŃii cu simptomatologie intermitentă, creşterea frecvenŃei episoadelor anginoase care precedă evenimentul cheie poate avea impact asupra prognosticului. PrezenŃa tahicardiei, hipotensiunii sau insuficienŃei cardiace sunt indicatori de prognostic negativ şi determină diagnosticul rapid şi tratament de urgenŃă. Este important a identifica circumstanŃele clinice care pot exacerba sau precipita NSTE-ACS, precum anemia, infecŃia, inflamaŃia, febra şi disfuncŃiile metabolice sau endocrinologice (în special tiroidiene). O clasificare a anginei instabile a fost realizată de Braunwald, bazată pe severitatea durerii, circumstanŃele de apariŃie, factorii precipitanŃi şi a fost validată ulterior ca metodă de prognostic. Totuşi, utilitatea clinică este limitată la pacienŃii cu durere de repaus în ultimele 48 ore care sunt la risc crescut, şi în mod particular dacă troponinele sunt crescute. Când avem de-a face cu un pacient simptomatic, există câteva indicii clinice care cresc probabilitatea diagnosticului bolii coronariene aterosclerotice şi, implicit a NSTEACS. Acestea includ vârsta înaintată, sexul masculin, determinările aterosclerotice în teritorii non-coronariene precum boala arterială periferică sau în teritoriul carotidian. PrezenŃa factorilor de risc precum diabetul zaharat şi insuficienŃa renală, precum şi manifestările precedente de boală aterosclerotică coronariană, de exemplu un infarct miocardic în antecedente, intervenŃia percutanată coronariană (PCI), sau chirurgia coronariană prin bypass (CABG), de asemenea cresc probabilitatea de NSTE-ACS. Totuşi, toŃi aceşti factori sunt nespecifici, aşadar valoarea lor nu trebuie supraestimată.

5.2 Mijloace diagnostice

5.2.1 Examenul fizic. Examinarea clinică este deseori normală. Semne de insuficienŃă cardiacă sau instabilitate hemodinamică trebuie să determine medicul în urgentarea diagnosticului şi tratamentului. Un scop important pentru medic este de a exclude cauza non-cardiacă a durerii şi patologia non-ischemică precum embolia pulmonară, disecŃia de aortă, pericardita, valvulopatiile sau potenŃialele cauze extracardiace, precum patologia pulmonară acută (pneumotoraxul, pneumonia, pleurezia). În această privinŃă, diferenŃa de tensiune între extremităŃile superioare şi inferioare, pulsul neregulat, suflurile cardiace, frecătura pericardică, durerea la palpare, masele solide intraabdominale sunt evidenŃe clinice care sugerează alt diagnostic decât NSTE-ACS. Alte semne precum paloarea, transpiraŃiile profuze sau tremorul pot orienta spre condiŃii precipitante precum anemia sau tireotoxicoza. 5.2.2 Electrocardiograma Electrocardiograma de repaus este prima modalitate de diagnostic în evaluarea pacientului suspectat de NSTE-ACS. Ea ar trebui să fie obŃinută în 10 minute de la prezentarea în camera de gardă şi interpretată de urgenŃă de un medic specialist. Supradenivelare persistentă de segment ST (> 20 min) sugerează STEMI care beneficiază de tratament diferit. În absenŃa supradenivelării segmentului ST, trebuie obŃinute înregistrări suplimentare când pacientul este simptomatic şi comparate cu înregistrările în care pacientul era asimptomatic. Dacă sunt disponibile, înregistrările mai vechi au utilitate, mai ales dacă pacientul prezintă patologie cardiacă coexistentă precum hipertrofie ventriculară stângă sau infract miocardic în antecedente. Înregistrările ECG trebuie repetate la cel puŃin 6 ore şi la 24 ore, şi în caz de recurenŃă
a simptomatologiei. Este recomandată efectuarea unei electrocardiograme înainte de externare. Modificările de segment ST şi cele ale undei T sunt indicatori ai bolii aterosclerotice coronariene instabile. Numărul derivaŃiilor şi amplitudinea subdenivelărilor de segment ST sunt indicatori ai severităŃii şi extensiei ischemiei şi se corelează cu prognosticul. Subdenivelările segmentului ST >/= 0,5 mm (0,05 mV) în două sau mai multe derivaŃii continue într-un context clinic sugestiv, indică NSTE-ACS şi se corelează cu prognosticul. Subdenivelările minore (0,5 mm) de segment ST pot fi dificil de măsurat în practica clinică. Mai semnificative sunt subdenivelările de ST >/= 1 mm (0,1 mV) şi care se asociază cu rată a mortalităŃii şi infarct miocardic de 11% la un an. Subdenivelarea de ST >/= 2 mm creşte de şase ori riscul mortalităŃii. Subdenivelarea segmentului ST asociată cu supradenivelarea tranzitorie de segment ST identifică un subgrup cu risc înalt. PacienŃii cu subdenivelare de segment ST au un risc mai crescut de a dezvolta evenimente cardiace ulterioare în comparaŃie cu cei cu inversiuni ale undei T (> 1 mm) în derivaŃiile cu unde R predominante, care la rândul lor sunt la risc mai mare în comparaŃie cu cei cu electrocardiograma normală la internare. Totuşi, undele T negative, simetrice, adânci în derivaŃiile precordiale se corelează adesea cu stenoza semnificativă a arterei descendente anterioare sau trunchiului comun. Trebuie ştiut faptul că o electrocardiogramă normală nu exclude posibilitatea de NSTE-ACS. În câteva studii, în jur de 5% din pacienŃii cu ECG normal şi care au fost externaŃi din camera de gardă s-a dovedit în final a avea fie infarct miocardic acut, fie angină instabilă. În mod particular, ischemia în teritoriul arterei circumflexe „scapă” frecvent electrocardiogramei cu 12 derivaŃii, dar poate fi detectată în derivaŃiile V4R şi V3R, ca şi în derivaŃiile V7 – V9. Episoadele tranzitorii de bloc de ramură apar ocazional în timpul atacurilor ischemice. Monitorizarea continuă a segmentului ST Electrocardiograma standard de repaus nu reflectă în mod adecvat natura dinamică a trombozei coronariene şi a ischemiei miocardice. Aproape 2/3 din totalitatea episoadelor ischemice în faza de instabilitate sunt silenŃioase clinic şi, deci, puŃin probabil de a fi detectate cu ajutorul electrocardiogramei convenŃionale. Monitorizarea continuă cu 12 derivaŃii a segmentului ST este o metodă valoroasă de diagnostic. Câteva studii au arătat că 15 – 30% din pacienŃii cu NSTE-ACS prezintă episoade tranzitorii de modificare a segmentului ST, predominant subdenivelări. Aceşti pacienŃi sunt la risc crescut pentru a dezvolta evenimente cardiace ulterioare. Monitorizarea segmentului ST aduce informaŃii prognostice independent de ECG de repaus, troponine şi alŃi parametri clinici. Testul de efort şi alte teste de provocare Nu trebuie efectuat testul de efort la pacienŃii care continuă să prezinte durere anginoasă tipică. Totuşi, testul de efort are valoare predictivă şi de aceea este util înainte de externare la pacienŃii cu ECG non-diagnostic dacă nu au angină, semne de insuficienŃă cardiacă, iar markerii biochimici sunt normali la testări repetate. Testul de efort efectuat precoce are o înaltă valoare predictivă negativă. Parametrii care reflectă performanŃa cardiacă oferă cel puŃin la fel de multe informaŃii prognostice precum cei ce reflectă ischemia, în timp ce combinaŃia acestora oferă cele mai bune informaŃii prognostice. 5.2.3 Markerii biochimici În ultimii ani, mai mulŃi markeri biochimici au fost investigaŃi pentru diagnostic şi stratificarea riscului. Aceştia reflectă diferite aspecte fiziopatologice ale NSTE-ACS, precum injuria minoră a celulelor miocardice, inflamaŃia, activarea plachetară, activarea neuroumorală. Pentru prognosticul pe termen lung, indicii ventriculului stâng precum şi disfuncŃia renală şi diabetul joacă un rol important. Markerii injuriei miocardice
Troponinele cTnT sau cTnl sunt markerii preferaŃi ca reflectând injuria miocardică deoarece ele sunt mai specifice şi mai sensibile decât enzimele miocardice clasice precum creatinkinaza (CK) sau izoenzima acesteia, MB (CK-MB). În acest sens, mioglobina nu este suficient de specifică şi sensibilă pentru a detecta injuria miocardică şi de aceea nu este recomandată pentru diagnosticul de rutină şi stratificarea riscului. Creşterea troponinelor miocardice se crede a reflecta necroza ireversibilă a celulelor miocardice, rezultând tipic din embolizarea distală a trombilor bogaŃi în plachete, de la locul de ruptură a plăcii. Ca atare, troponinele pot fi privite ca un marker de formare activă a trombilor. În cadrul ischemiei miocardice (durere anginoasă, modificări de segment ST), creşterea troponinelor este etichetată ca infarct miocardic în acord cu Documentul Consensului.

Multipli ai limitei superioare

Figura 2. Exemplu de eliberare a markerilor cardiaci la un pacient cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (suprafaŃa gri indică valori normale)

Figura 2Lex: Figura 2

Troponinele sunt cei mai buni markeri biochimici pentru aprecierea prognosticului pe termen scurt (la 30 zile) în ceea ce priveşte riscul de infarct miocardic şi deces. Valoarea prognostică pe termen lung a troponinelor a fost demonstrată, de asemenea (la 1 an şi peste 1 an). Creşterea riscului asociată cu niveluri crescute ale troponinelor este independentă şi aditivă celorlalŃi factori de risc precum modificările ECG în repaus sau la monitorizarea continuă, sau markeri ai activităŃii inflamatorii. În plus, identificarea pacienŃilor cu niveluri crescute ale troponinelor este de asemenea utilă pentru selecŃia terapiei adecvate la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. La pacienŃii cu infarct miocardic, o creştere iniŃială a troponinelor în sângele periferic apare în decurs de 3 – 4 ore. Niveluri crescute pot persista până la 2 săptămâni datorită proteolizei aparatului contractil. La pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, creşteri minore ale troponinelor pot fi măsurate doar la 48 – 72 ore (Figura 2). Sensibilitatea înaltă a testelor la troponină permite detectarea lezării miocardice nedeterminată prin CK-MB până la o treime din pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. Creşterile minore sau moderate ale troponinelor par să comporte cel mai înalt risc precoce la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. Un singur test negativ al troponinei în momentul prezentării la spital este insuficient pentru a exclude o creştere ulterioară, în condiŃiile în care la cei mai mulŃi pacienŃi creşterea poate fi detectată în orele care urmează. Astfel, sunt necesare probe sangvine şi măsurători repetate 6 – 12 ore de la internare şi după episoadele anginoase severe, cu scopul de a demonstra sau a exclude lezarea miocardică. O a doua determinare poate fi necesară doar în cazul în care ultimul episod anginos a fost prezent la mai mult de 12 ore anterior determinării iniŃiale a troponinelor. Este important de subliniat că şi alte condiŃii patologice ameninŃătoare de viaŃă, care se prezintă clinic cu durere toracică, precum disecŃia anevrismelor aortice sau embolismul pulmonar pot determina creşterea nivelului troponinelor şi trebuie întotdeauna avute în vedere ca diagnostice diferenŃiale. Creşteri ale troponinelor cardiace apar de asemenea în cadrul leziunilor miocardice non-coronariene (tabelul 3). Acest lucru trebuie interpretat ca sensibilitate a acestor markeri pentru lezarea celulelor miocardice, şi nu vor fi etichetate ca rezultate fals pozitive. Adevăratele rezultate fals pozitive au fost documentate în miopatiile musculaturii scheletice şi în insuficienta renală cronică. Creşteri ale troponinelor sunt frecvent determinate atunci când nivelul creatininei serice este > 2,5 mg/dL (221 micromol/L) în absenŃa sindroamelor coronariene acute dovedite, şi se asociază cu prognostic nefavorabil. Creşteri inexplicabile ale nivelurilor troponinelor sunt rare. Nu există diferenŃe semnificative între troponina T şi troponina I. DiferenŃele rezultate din diverse studii sunt explicate prin variabilitatea criteriilor de includere, diferenŃele între probe şi limitele de laborator diferite. În cazul infarctului miocardic, limita diagnostică a dozărilor de troponine se bazează pe percentila 99 a nivelului determinat la subiecŃii sănătoşi, aşa cum este recomandat de către Consensul experŃilor. Abaterea acceptată (coeficient de variabilitate) faŃă de percentila 99 trebuie să fie </= 10% pentru fiecare probă. Fiecare laborator trebuie să reevalueze periodic nivelul de referinŃă. Diagnosticul NSTE-ACS nu trebuie să se facă pe baza markerilor cardiaci exclusiv, al căror nivel trebuie interpretat în contextul clinic.

______________________________________________________________________ ________ | Tabelul 3. Cauze non-coronariene de creştere a troponinelor | |______________________________________________________________________________| | InsuficienŃa cardiacă severă: acută sau cronică | | DisecŃia de aortă, valvulopatiile aortice, cardiomiopatia hipertrofică | | Contuzia cardiacă, ablaŃia, pacingul, cardioversia sau biopsia endomiocardică| | Bolile inflamatorii, de exemplu miocardita sau extensia miocardică a | | endocarditei/pericarditei | | Criza hipertensivă | | Tahi- sau bradi-aritmiile | | Embolia pulmonară, hipertensiunea pulmonară severă | | Hipotiroidismul | | Sindromul „apical balooning” | | DisfuncŃia renală acută sau cronică | | Boli neurologice acute, inclusiv accidentul vascular sau hemoragia | | subarahnoidiană | | Boli infiltrative, de exemplu amiloidoza, hemocromatoza, sarcoidoza, | | sclerodermia | | Medicamente cardiotoxice, de exemplu adriamicina, 5-fluorouracilul, | | herceptine, venin de şarpe | | Arsurile afectând > 30% din suprafaŃa corporală | | Rabdomioliza | | PacienŃii în stare gravă, în mod particular pacienŃii cu insuficienŃă | | respiratorie sau sepsis | |____________________________________________________________________________
Markeri ai activităŃii inflamatorii Printre markerii inflamatorii investigaŃi în ultima decadă, proteina C reactivă măsurată prin determinări de înaltă sensibilitate (hsCRP) a fost cea mai studiată şi s-a corelat cu cele mai înalte rate de evenimente adverse. Sursa clară a creşterii de hsCRP în cadrul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST rămâne neclară. Având în vedere faptul că lezarea miocardului este un stimul major al inflamaŃiei, se presupune că un proces inflamator acut se suprapune peste un status inflamator cronic, ambele influenŃând prognosticul pe termen lung în sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. Există dovezi puternice că printre pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST troponin-negative, nivelurile crescute ale hsCRP sunt predictori ai mortalităŃii pe termen lung (> 6 luni). Studiul FRISC a demonstrat că mortalitatea se asociază cu niveluri crescute ale hsCRP în momentul evenimentului iniŃial şi continuă să crească de-a lungul următorilor 4 ani. Acest lucru a fost constatat la nivelul cohortelor largi de pacienŃi care au efectuat PCI. Totuşi, hsCRP nu are rol diagnostic pentru sindroamele coronariene acute. Markeri ai activării neuroumorale Activarea neuroumorală a cordului poate fi monitorizată prin măsurători ale nivelului plasmatic al peptidelor natriuretice secretate de către cord. Peptidele natriuretice precum tipul brain [peptidul natriuretic tip B (BNP)] sau prohormonul acestuia reprezentat de fragmentul N-terminal (NT-proBNP), au o sensibilitate înaltă şi reprezintă markeri specifici pentru detectarea disfuncŃiei ventriculare stângi. În cadrul NSTE-ACS, există date retrospective convingătoare care arată faptul că pacienŃii cu niveluri crescute ale BNP sau NT-proBNP prezintă rate ale mortalităŃii de trei până la cinci ori mai mari comparativ cu pacienŃii cu niveluri mai scăzute. Nivelul se asociază semnificativ cu riscul de deces, chiar şi atunci când este ajustat în funcŃie de vârstă, clasă Killip, fracŃia de ejecŃie a ventriculului stâng. Valorile constatate la câteva zile după debutul simptomatologiei par a avea valoare predictivă superioară comparativ cu măsurătorile de la internare. Peptidele natriuretice sunt markeri utili în camera de gardă în evaluarea durerii toracice sau a dispneei şi s-au dovedit a fi folositori în diagnosticul diferenŃial al dispneei de cauză cardiacă sau non-cardiacă. Totuşi, ei reprezintă markeri de prognostic pe termen lung, şi au valoare limitată în stratificarea iniŃială a riscului şi, de aceea, pentru alegerea strategiei terapeutice iniŃiale a NSTE-ACS. Markeri ai funcŃiei renale Alterarea funcŃiei renale reprezintă un important predictor independent pe termen lung al mortalităŃii la pacienŃii cu ACS. Nivelul creatininei serice este un indicator mai puŃin sigur în comparaŃie cu clearence-ul creatininei serice (ClCr) sau cu rata filtrării glomerulare (RFG), deoarece este influenŃată de o multitudine de factori precum vârstă, greutate, masă musculară, rasă sau medicamente. Variate formule au fost folosite pentru a îmbunătăŃi acurateŃea măsurătorilor creatininei serice care să reflecte rata filtrării glomerulare, incluzând formula Cockcroft-Gault90 şi ecuaŃia simplificată din Modificarea dietei în boală renală. Mortalitatea pe termen lung este influenŃată de gradul disfuncŃiei renale, aceasta crescând exponenŃial cu scăderea RFG/ClCr. Atunci când este comparat cu pacienŃii cu funcŃie renală normală, odds ratio de deces la 1 an a fost 1,76 pentru disfuncŃia renală uşoară, 2,72 pentru disfuncŃia renală moderată şi 6,18 pentru disfuncŃia renală severă. (vezi secŃiunea 8.4 Boala renală cronică). Cistatinul C este considerat un marker al funcŃiei renale superior ClCr sau RFG. Cistatinul C este un inhibitor al cistein proteinazei, sintetizat de toate celulele nucleate, într-un ritm constant şi excretat în sânge. Din cauza greutăŃii moleculare mici (13 kDa), este filtrat la nivel glomerular, reabsorbit aproape în întregime şi catabolizat, dar nu secretat, la nivelul celulelor tubulare. Nivelul de cistatin C s-a dovedit a fi un bun marker de prognostic, deşi încă nu este larg folosit. Biomarkeri noi Un număr considerabil de pacienŃi totuşi nu poate fi identificat ca fiind la risc crescut cu ajutorul markerilor actuali. În consecinŃă, în ultimii ani au fost investigaŃi numeroşi biomarkeri, cu scopul de a stabili utilitatea lor ca mijloc diagnostic şi de stratificare a riscului, alături de markerii convenŃionali. Au fost studiaŃi mai mulŃi biomarkeri noi. Printre aceştia se numără markeri ai stresului oxidativ (mieloperoxidaza), markeri ai trombozei şi inflamaŃiei (ligandul solubil CD40) sau markeri ai cascadei inflamaŃiei, de exemplu markeri specifici ai inflamaŃiei vasculare. ToŃi s-au dovedit a fi superiori troponinelor în analizele retrospective, dar nu au fost testaŃi în studii prospective şi nu sunt disponibili încă pentru uzul de rutină. Abordarea multimarker Deoarece NSTE-ACS reprezintă un eveniment complex, mai mulŃi markeri ce reflectă lanŃurile fizio-patologice pot fi avantajoşi în stratificarea riscului. Este util a distinge între markerii de risc acut de IM şi cei de mortalitate pe termen lung. Folosirea combinată a markerilor de necroză miocardică, inflamaŃie, disfuncŃie miocardică şi renală, şi activare neuroumorală contribuie semnificativ la îmbunătăŃirea identificării corecte a pacienŃilor la risc înalt pentru evenimente cardiovasculare ulterioare. Mai multe studii au demonstrat că abordarea multimarker îmbunătăŃeşte stratificarea riscului. În mod curent, pentru stratificarea riscului acut la internare este recomandat a folosi troponinele (cTnT sau cTnI). În acelaşi timp sau în zilele următoare, ClCr şi BNP sau NT-pro-BNP permit estimarea oricărei disfuncŃii renale sau miocardice, ca şi impactul inerent al acestora asupra tratamentului şi prognosticului pe termen lung. În mod curent, doar hsCRP este disponibilă de rutină pentru evidenŃierea activităŃii inflamatorii responsabilă pentru mortalitatea pe termen lung. IndicaŃii ale testării biomarkerilor Diagnosticul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST şi încadrarea în grupe de risc trebuie făcute cât de rapid posibil (vezi secŃiunea 9 Strategii de management). Testările pentru markerii biochimici sunt importante pentru stabilirea diagnosticului. 5.2.4 Ecocardiografia şi metodele imagistice miocardice non-invazive FuncŃia sistolică a ventriculului stâng este o variabilă importantă de prognostic la pacienŃii cu boală cardiacă ischemică şi poate fi apreciată uşor şi cu acurateŃe cu ajutorul ecocardiografiei. Hipokinezia tranzitorie locală sau akinezia segmentară a pereŃilor ventriculului stâng poate fi identificată în timpul ischemiei, cu revenirea la normal a kineticii parietale odată cu rezoluŃia ischemiei. Mai mult, pot fi identificate diagnostice diferenŃiale precum stenoza aortică, disecŃia de aortă, embolismul pulmonar sau cardiomiopatia hipertrofică. De aceea, ecocardiografia trebuie practicată de rutină în unităŃile de urgenŃă. Ecocardiografia de stres este utilă la pacienŃii stabilizaŃi pentru a obŃine dovezi obiective ale ischemiei şi are aceleaşi indicaŃii ca şi celelalte metode de stres. În mod similar, scintigrafia de stres sau rezonanŃa magnetică nucleară pot fi utilizate dacă sunt disponibile. RezonanŃa magnetică este utilă pentru a aprecia viabilitatea miocardică. Scintigrafia miocardică de repaus s-a demonstrat a fi utilă în trierea iniŃială a pacienŃilor cu durere toracică fără modificări ECG sau semne de infarct miocardic. 5.2.5 Imagistica anatomiei coronarelor Metodele imagistice furnizează informaŃii unice asupra prezenŃei şi severităŃii bolii coronariene aterosclerotice. Standardul de aur este reprezentat de angiografia coronariană. PacienŃii cu boală multivasculară ca şi aceia cu stenoze „left main” se află la risc înalt de a dezvolta evenimente cardiace semnificative. Aprecierea angiografică a caracterelor şi localizării leziunilor responsabile ca şi a celorlalte leziuni este esenŃială dacă se are în vedere revascularizarea. Leziunile complexe, lungi, calcificate, vasele angulate şi tortuoase constituie indicatori de risc. Riscul cel mai înalt este asociat cu apariŃia defectelor de umplere care indică prezenŃa trombilor intracoronarieni. La momentul actual, tomografia computerizată cardiacă nu este recomandată ca metodă imagistică coronariană în NSTE-ACS datorită acurateŃei diagnostice suboptimale. În viitor, evoluŃia tehnică rapidă poate îmbunătăŃi acurateŃea diagnostică, ceea ce va conduce la reconsiderarea acestei metode în procesul diagnostic. Mai mult, datorită probabilităŃii înalte de PCI, se pierde timp, pacientul este expus la iradiere inutilă şi la substanŃe de contrast în cazul utilizării CT ca primă opŃiune diagnostică. RezonanŃa magnetică nu este considerată ca metodă imagistică a arterelor coronare. Ea poate fi utilizată în cursul internării pentru cuantificarea injuriei miocardice sau pentru excluderea miocarditei. CT sau RMN pot fi folosite pentru diagnosticul diferenŃial cu embolismul pulmonar sau disecŃia de aortă.

5.3 Diagnostic diferential. Există câteva condiŃii cardiace sau non-cardiace care pot simula NSTE-ACS (tabelul 4)

Tabelul 4. CondiŃii cardiace şi non-cardiace care pot simula sindromul coronarian acut fără supradenivelare de segment ST

______________________________________________________________________ ________ |Cardiace Pulmonare Hematologice Vasculare Gastro- Ortopedice | | intestinale | |______________________________________________________________________________| |Miocardita Embolia Anemia DisecŃia Spasm Discopatia | |Pericardita pulmonară aortică esofagian cervicală | |Miopericardita Infarctul Anevrismul Esofagită Fracturile | |Cardiomiopatia pulmonar aortic Ulcer costale | |Boli vasculare Pneumonia CoarctaŃia peptic Injuria | |Sdr „apical Pleurita de aortă Pancreatită musculară/ | |balooning” Pneumotoraxul Boli Colecistită inflamaŃia | |(Tako-Tsubo) cerebro- Costocondrita| | vasculare | |____________________________________________________________________________ 
Bolile cardiace cronice subiacente precum cardiomiopatia hipertrofică şi valvulopatiile (de exemplu, stenoza aortică, insuficienŃa aortică) se pot asocia cu simptomatologie tipică sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, creşteri ale markerilor cardiaci şi modificări ECG. În condiŃiile în care anumiŃi pacienŃi cu bolile sus-menŃionate prezintă şi boală aterosclerotică coronariană, procesul diagnostic poate fi îngreunat. Miocardita, pericardita, miopericardita de diverse etiologii se pot asocia cu durere toracică care seamănă cu angina din cadrul NSTE-ACS şi pot apărea creşteri ale nivelurilor markerilor cardiaci, modificări ECG şi tulburări de kinetică parietală. Adesea, aceste condiŃii sunt precedate sau însoŃite de un sindrom gripal, febril, cu simptomatologie atribuită tractului respirator superior. Totuşi, infecŃiile, în special cele ale tractului respirator superior precedă sau însoŃesc, de asemenea NSTE-ACS. Frecvent, diagnosticul final de miocardită sau miopericardită este stabilit în cursul perioadei de spitalizare. CondiŃii non-cardiace, ameninŃătoare de viaŃă, pot simula NSTE-ACS şi de aceea trebuie diagnosticate. Printre acestea, embolismul pulmonar se asociază cu dispnee, durere toracică, modificări ECG, precum şi cu creşteri ale nivelurilor markerilor cardiaci, similar NSTE-ACS. Radiografia toracică, CT sau angiografia RMN a arterelor pulmonare, scintigrafia perfuziei pulmonare sau dozarea nivelurilor plasmatice ale Ddimerilor sunt teste diagnostice recomandate. NSTE-ACS poate fi o complicaŃie a disecŃiei aortice, atunci când disecŃia implică arterele coronare. La un pacient cu disecŃie de aortă nediagnosticată, terapia curentă pentru NSTE-ACS poate agrava starea pacientului, cu repercusiuni asupra. Accidentul vascular cerebral poate fi însoŃit de modificări ECG, tulburări de kinetică parietală şi creşteri ale nivelurilor markerilor cardiaci. Dimpotrivă, în cazuri rare, simptome atipice precum cefaleea şi vertijul pot fi singurele acuze în cadrul ischemiei miocardice.

5.4 Scoruri de risc. Câteva scoruri pentru stratificarea riscului au fost concepute şi validate în populaŃii largi. În practica clinică sunt utilizate doar scorurile simple. Scorul de risc GRACE, a fost conceput pe o populaŃie largă neselecŃionată din cadrul unui registru internaŃional ce cuprinde întreg spectrul ACS. Factorii de risc obŃinuŃi s-au referit la decesele intraspitaliceşti şi decesele după externare la 6 luni, acestea având putere predictivă independentă. Variabile clinice/ECG/paraclinice uşor de apreciat, precum vârsta, frecvenŃa cardiacă, tensiunea arterială sistolică, nivelul creatininei serice, clasa Killip de insuficienŃă cardiacă la internare, prezenŃa subdenivelărilor segmentului ST, creşterea markerilor cardiaci, precum şi stopul cardiac au fost luate în calcul. Modelele au fost validate în cadrul studiilor GRACE şi GUSTO-2B, precum şi în populaŃii Mayo, Registrul Canadian de sindroame coronariene acute şi un registru portughez. Modelele GRACE au avut o putere discriminativă foarte bună. Complexitatea lor cere, totuşi, tehnici speciale pentru aprecierea riscului (grafice, tabele, programe computerizate). Software-uri PC sau PDA a nomogramei simplificate sunt disponibile gratuit la http://www.outcomes.org/grace. Conform scorului de risc GRACE, au fost dezvoltate 3 categorii de risc (tabelul 5). Pe baza comparaŃiei directe, scorul de risc GRACE este recomandat pentru clasificare la internare şi la externare în practica clinică curentă. Scorul de risc TIMI a fost obŃinut pe populaŃia studiului TIMI-11B şi a fost validat la pacienŃii studiilor TIMI-11B şi ESSENCE, precum şi în afară în populaŃia Mayo, în TIMI3B şi Registrele portugheze. Scorul de risc TIMI a fost aplicat pentru analiza eficacităŃii tratamentului în variate grupe de risc. Este mai puŃin precis ca predictor al evenimentelor, dar faptul că este un scor simplu îl face folositor şi universal acceptat. Scorul FRISC se bazează pe variabile similare şi a fost obŃinut din urmărirea la 1 an a pacienŃilor studiului FRISC-2. Acesta este singurul scor de risc care a identificat în mod repetat pacienŃii cu beneficiu pe termen lung ai strategiei invazive precoce. Scorul de risc PURSUIT are la bază populaŃia studiului PURSUIT şi a fost validat extern în Registrul Canadian de sindroame coronariene acute, populaŃia Mayo şi Registrul portughez. El permite aprecierea separată a riscului la pacienŃii cu angină instabilă şi infarct miocardic fără supradenivelare de segment ST. Reprezintă un model complex, cu putere discriminativă înaltă, dar cu o suprapunere mică în Registrul Canadian.

Tabelul 5. Mortalitatea intraspitalicească şi la 6 luni în categoriile de risc scăzut, intermediar şi înalt, conform scorului de risc GRACE
______________________________________________________________________________ | Categorie de risc Scor de risc GRACE Decese intraspitaliceşti (%) | | Risc scăzut </= 108 < 1 | | Risc intermediar 109 – 140 1 – 3 | | Risc înalt > 140 > 3 | | Categorie de risc Scor de risc GRACE Decese la 6 luni după externare (%) | | Risc scăzut </= 88 < 3 | | Risc intermediar 89 – 118 3 – 8 | | Risc înalt > 118 > 8 | |____________________________________________________________________________
Pentru calculare, vezi http://www.outcomes.org/grace

Recomandări pentru diagnostic şi stratificarea riscului – Diagnosticul şi stratificarea riscului pe termen scurt în NSTE-ACS trebuie să se bazeze pe o combinaŃie între istoricul pacientului, simptomatologie, ECG, markeri biologici şi rezultatele scorurilor de risc (I-B). – Evaluarea riscului individual reprezintă un proces dinamic care trebuie actualizat în funcŃie de evoluŃia clinică. – O electrocardiogramă cu 12 derivaŃii trebuie obŃinută în 10 minute de la primul contact medical şi interpretată de un specialist (I-C). Trebuie înregistrate derivaŃii suplimentare (V3R şi V4R, V7 – V9). Electrocardiograma trebuie repetată în caz de recurenŃă a simptomatologiei, la 6 şi la 24 ore precum şi la externare (I-C). – Trebuie efectuate dozări prompte ale troponinelor (cTnT sau cTnI). Rezultatele trebuie să fie disponibile în 60 min (I-C). Testarea trebuie repetată la 6 – 12 ore dacă testarea iniŃială este negativă (I-A). – Trebuie implementate scorurile de risc stabilite (precum scorul de risc GRACE) în vederea aprecierii riscului iniŃial şi ulterior (I-B). – Ecocardiografia este recomandată pentru excluderea diagnosticelor diferenŃiale (I-C). – La pacienŃii fără recurenŃă a durerii şi teste negative la troponină, testul de efort este recomandat înainte de externare (I-A). – Următorii predictori ai decesului pe termen lung sau infarctului miocardic trebuie luaŃi în considerare în stratificarea riscului (I-B):
– Indicatori clinici: vârsta, frecvenŃa cardiacă, tensiunea arterială, clasa Killip, diabet, boala cardiacă ischemică sau infarct miocardic în antecedente; – Markeri ECG: subdenivelare de segment ST; – Markeri de laborator: troponine, RFG/ClCr/cistatin C, BNP/NT-proBNP, hsCRP; – Dovezi imagistice: FE scăzută, leziune de trunchi, boală trivasculară; – Scor de risc.

6. TRATAMENT

Optiunile terapeutice descrise în această secŃiune se bazează pe dovezi obtinute din numeroase studii clinice sau metaanalize. Sunt discutate patru categorii ale tratamentului acut: agenŃi antiischemici, anticoagulante, antiagregante plachetare şi revascularizarea coronariană. În general, abordarea terapeutică priveşte doar terapia medicală sau, suplimentar, angiografia şi revascularizarea. Multe dintre opŃiunile terapeutice au fost evaluate de peste două decenii sau testate în subseturi specifice de pacienŃi. Recomandările Ńin cont de aceste circumstanŃe.

6.1 AgenŃii antiischemici. Aceste medicamente scad consumul miocardic de oxigen (prin scăderea frecvenŃei cardiace, scăderea tensiunii arteriale, sau scăzând contractilitatea VS) şi/sau induc vasodilataŃie. 6.1.1 Beta-blocantele Dovezi ale efectului benefic al beta-blocantelor în angina instabilă se bazează pe date limitate din trialurile randomizate, împreună cu consideraŃiile fiziopatologice şi extrapolările din experienŃa acumulată din angina stabilă şi infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST. Beta-blocantele inhibă competitiv efectele la nivel miocardic ale catecolaminelor circulante. În NSTE-ACS, beneficiul primar al betablocantelor sunt legate de efectele lor asupra receptorilor beta-1, rezultând scăderea consumului miocardic de oxigen. Două trialuri randomizate dublu-orb au comparat beta-blocantele cu placebo în angina instabilă. O metaanaliză a sugerat că tratamentul cu beta-blocante a determinat reducerea cu 13% a riscului de evoluŃie în STEMI. Deşi în aceste trialuri relativ mici, nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ asupra mortalităŃii în NSTE-ACS, rezultatul poate fi extrapolat din studiile largi randomizate la pacienŃii cu infarct miocardic nespecificat. Beta-blocantele sunt recomandate în NSTE-ACS în absenŃa contraindicaŃiilor şi sunt de regulă bine tolerate. În cele mai multe cazuri, tratamentul oral este suficient. FrecvenŃa cardiacă Ńintă pentru un efect benefic al tratamentului trebuie să fie între 50 – 60/min. PacienŃii la care conducerea atrioventriculară este afectată semnificativ, cei cu istoric de astm bronşic şi cei cu disfuncŃie acută de VS nu trebuie să primească betablocante. 6.1.2 NitraŃii Utilizarea nitraŃilor în angina instabilă se bazează pe consideraŃiile fiziopatologice şi experienŃa clinică. Beneficiile terapeutice ale nitraŃilor şi claselor similare de medicamente precum sydnoniminele sunt legate de efectele lor periferice şi la nivelul circulaŃiei coronariene. Beneficiul terapeutic major este probabil legat de efectele venodilatatoare care determină scăderea presarcinii şi a volumului telediastolic al VS, rezultând scăderea consumului miocardic de oxigen. Suplimentar, nitraŃii produc dilataŃie la nivelul arterelor coronare normale şi aterosclerotice şi cresc fluxul sangvin în vasele colaterale. Studiile asupra nitraŃilor în angina instabilă sunt mici şi observaŃionale. Nu există trialuri randomizate placebo-controlate pentru a confirma beneficiile acestei clase de
medicamente în ameliorarea simptomatologiei sau în reducerea evenimentelor cardiace adverse semnificative. Există puŃine informaŃii în legătură cu calea optimă de administrare a nitraŃilor (intravenoasă, orală, sublinguală sau topic) şi în ceea ce priveşte doza şi durata tratamentului. La pacienŃii cu NSTE-ACS care necesită internare, nitraŃii vor fi administraŃi intravenos, dacă nu există contraindicaŃii. Doza trebuie crescută până la ameliorarea simptomatologiei (angină şi/sau dispnee) dacă nu apar efecte secundare (în special cefalee sau hipotensiune). O limitare a terapiei continue cu nitraŃi este fenomenul de toleranŃă, care este legat atât de doză, cât şi de durata tratamentului. Odată simptomatologia controlată, nitraŃii administraŃi intravenos pot fi înlocuiŃi cu medicamente non-parenterale, păstrând intervalul liber adecvat. O alternativă este folosirea medicamentelor nitrat-like precum sydnonimine sau activatori ai canalelor de potasiu. Terapia cu donori de oxid nitric (nitraŃi sau sydnonimine) este contraindicată la pacienŃii ce primesc tratament cu inhibitori de 5-fosfodiesterază (sildenafil, vardenafil, tadalafil) din cauza riscului de vasodilataŃie intensă şi prăbuşirea tensiunii arteriale în caz de administrare concomitentă. 6.1.3 Blocante ale canalelor de calciu Blocantele canalelor de calciu sunt medicamente vasodilatatoare. Suplimentar, unele prezintă efecte semnificative directe asupra conducerii atrio-ventriculare şi a frecvenŃei cardiace. Există trei subclase de blocanŃi ai canalelor de calciu, care sunt diferite din punct de vedere chimic şi au efecte farmacologice diferite: dihidropiridinele (de exemplu nifedipina), benzotiazepinele (de exemplu, diltiazemul) şi fenilalchilaminele (de exemplu verapamilul). AgenŃii din fiecare subclasă diferă în funcŃie de gradul de vasodilataŃie produs, de gradul de scădere al contractilităŃii miocardice, şi de gradul de deprimare al conducerii atrioventriculare. Blocurile A-V pot fi produse de preparate nondihidropiridinice. Nifedipina şi amlodipina au cel mai marcat efect vasodilatator asupra arterelor periferice, în timp ce diltiazemul are cel mai slab efect vasodilatator. Toate subclasele produc vasodilataŃie coronariană în mod similar. Există doar puŃine trialuri randomizate ce testează blocantele canalelor de calciu în NSTE-ACS. În general, eficacitatea lor în ameliorarea simptomatologiei apare echivalentă cu cea a beta-blocantelor. Studiul HINT, cel mai mare studiu randomizat, a testat nifedipina şi metoprololul într-un design 2X2. Deşi nu au fost notate diferenŃe statistice semnificative, s-a observat o tendinŃă spre creşterea riscului de infarct miocardic sau angină recurentă cu nifedipină (în comparaŃie cu placebo), în timp ce tratamentul cu metoprolol sau o combinaŃie a celor două s-a asociat cu reducerea acestor evenimente. Efectele benefice după externare sunt oarecum controversate. O metaanaliză a efectelor blocantelor canalelor de calciu asupra decesului sau infarctului miocardic nonfatal în angina instabilă a sugerat că această clasă de medicamente nu previne dezvoltarea infarctului miocardic acut şi nu reduce mortalitatea. În mod particular, analiza datelor colectate din studiile observaŃionale a sugerat că, la pacienŃii cu boală aterosclerotică coronariană, nifedipina cu acŃiune scurtă poate fi asociată cu efecte nefavorabile asupra mortalităŃii, dependente de doză. Pe de altă parte, există dovezi în ceea ce priveşte rolul protector al diltiazemului în NSTEMI într-un singur trial. Blocantele canalelor de calciu, şi în mod particular dihidropiridinele, sunt medicamente de primă intenŃie în angina vasospastică. 6.1.4 Medicamente noi Recent, au fost investigate medicamente antianginoase noi, cu mecanisme diferite de acŃiune. Ivabradina inhibă selectiv curentul primar la nivelul nodului sinusal, şi, de aceea, poate fi folosită la pacienŃii care au contraindicaŃie de beta-blocante. Trimetazidina exercită efecte metabolice, fără modificări hemodinamice. Ranolazina exercită efecte antianginoase prin inhibarea curenŃilor lenŃi de sodiu. A fost ineficient în reducerea evenimentelor majore cardiovasculare în MERLIN-TIMI. Nicorandilul are
proprietăŃi nitrat-like. Nicorandilul reduce semnificativ rata de apariŃie a endpointului primar compozit (deces coronarian, infarct miocardic non-fatal sau spitalizare pentru durere cardiacă) la pacienŃii cu angină cronică stabilă în studiul IONA, dar nu a fost niciodată testat la pacienŃii cu NSTE-ACS. Recomandări pentru medicamentele antiischemice Beta-blocantele sunt recomandate în absenŃa contraindicaŃiilor, în mod particular la pacienŃii cu hipertensiune arterială sau tahicardie (I-B). NitraŃii în administrare intravenoasă sau orală sunt eficienŃi pentru ameliorarea simptomatologiei în managementul acut al episoadelor anginoase (I-C). Blocantele canalelor de calciu determină ameliorarea simptomelor la pacienŃii aflaŃi deja în tratament cu nitraŃi şi beta-blocante; sunt utili la pacienŃii ce prezintă contraindicaŃii la beta-blocante şi într-un subgrup de pacienŃi cu angină vasospastică (IB). Nifedipina sau alte dihidropiridine, nu trebuie utilizate decât în combinaŃie cu betablocante (III-B).

 Anticoagulantele. Anticoagulantele sunt utilizate în tratamentul NSTE-ACS pentru inhibarea generării trombinei şi/sau activităŃii acesteia, în felul acesta reducând evenimentele trombotice. Există dovezi clare că medicaŃia anticoagulantă este eficientă împreună cu inhibarea plachetară iar combinarea celor două este mai eficientă decât folosirea doar a uneia dintre terapii. Toate medicamentele anticoagulante cresc riscul de sângerare. Factorii de risc pentru sângerare sunt bine definiŃi (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃii hemoragice). Au fost investigate mai multe medicamente anticoagulante care intervin la diferite niveluri ale cascadei coagulării: – Heparina nefracŃionată (UFH) în perfuzie intravenoasă; – Heparine cu greutate moleculară mică în administrare subcutanată; – Fondaparină în administrare subcutanată; – Inhibitori direcŃi ai trombinei în perfuzie intravenoasă; – Antagonişti ai vitaminei K în administrare orală. 6.2.1 Heparina nefracŃionată Farmacologie Heparina nefracŃionată este un amestec heterogen de molecule polizaharidice, cu greutate moleculară între 2 000 şi 30 000 (majoritatea 15 – 18 000) Da. O treime din moleculele din heparina standard nefracŃionată conŃine secvenŃa pentazaharidică care se leagă de antitrombină şi accelerează rata de inhibare a factorului Xa de către antitrombină. Inhibarea factorului IIa necesită legarea heparinei la trombină şi antitrombină, lucru care poate fi realizat dacă lanŃurile conŃinând secvenŃa polizaharidică conŃin cel puŃin 18 unităŃi zaharidice pentru a realiza o catenă suficient de lungă pentru a lega factorul IIa. UHF este slab absorbită prin administrare subcutanată, aşa încât este preferată administrarea intravenoasă. Fereastra terapeutică este îngustă, necesitând monitorizarea frecventă a timpului parŃial de tromboplastină activată (aPTT), cu un nivel Ńintă optim de 50 – 75 sec., corespunzând la 1,5 – 2,5 ori mai mare ca limita superioară a normalului. La valori mari ale aPTT, creşte riscul de complicaŃii hemoragice, fără beneficii antitrombotice. La valori scăzute ale aPTT, mai mici de 50 sec, efectul antitrombotic este limitat şi nu scade numărul evenimentelor ischemice. Se recomandă o doză de heparină nefracŃionată ajustată în funcŃie de greutate cu un bolus iniŃial de 60 – 70 UI/kg, maxim 5000 UI, urmată de perfuzie intravenoasă continuă cu 12 – 15 UI/kg/h, cu maximum 1000 UI/h. Cu acest regim se poate obŃine nivelul Ńintă al aPTT. MenŃinerea anticoagulării optime cu heparină nefracŃionată în administrare intravenoasă este dificilă la pacienŃii cu NSTE-ACS, mai ales dacă condiŃia clinică a pacientului se îmbunătăŃeşte în primele 24 ore, când adesea pacienŃii încep să se
mobilizeze şi chiar sunt externaŃi. Efectul anticoagulant al heparinei nefracŃionate se pierde la câteva ore de la întrerupere. În timpul primelor 24 ore de la întrerupere, există riscul reactivării procesului coagulării şi, în consecinŃă un risc tranzitor crescut de recurenŃă, în ciuda administrării concomitente de acid acetilsalicilic (aspirină). Efecte terapeutice O analiză extinsă a şase studii clinice ce au testat tratamentul pe termen scurt cu heparină nefracŃionată versus placebo sau control a arătat o reducere semnificativă a riscului de deces şi infarct miocardic de 33% (OR 0,67, 95% CI 0,45 – 0,99, P = 0,045). Reducerea riscului de infarct miocardic s-a regăsit practic în toate efectele benefice. Când datele din FRISC, care compară HGMM cu placebo, au fost integrate în această analiză, reducerea riscului este încă mai semnificativă (Figura 3). În studii ce compară combinaŃia heparină nefracŃionată plus aspirină versus aspirină singură, o tendinŃă spre beneficiu a fost observată în favoarea combinaŃiei UHF-aspirina, dar cu preŃul creşterii riscului de sângerare. RecurenŃa evenimentelor după întreruperea heparinei nefracŃionate explică de ce acest beneficiu nu poate fi menŃinut în timp, cu excepŃia cazului în care pacientul a fost revascularizat înainte de întreruperea heparinei (Figura 3).

Mărime Deces sau IM la finalul studiului medical ____ _________________________________________________________ | | | | __ _ : | : _ | Theroux ’88 243 | | _____|X|:____|_____ _:|X|_|___ |__| |_|: | :|_| | _ : | : | |X| : | : | |_| : | : | __ : | _ | Cohen ’90 69 | | : | __:X|__|___ |__| : X :_| | 0 : | : | __ _ : | _ | RISC ’90 399 | | __|X|___:____|___ _|X|___|___ |__| |_| : | |_| | _ : | : | |X| : | : | |_| : | : | ___ _ : | _ : | Cohen ’94 214 | | ____|X|_:____|___ _|X|:____|____ |___| |_| : | |_|: | __ : | : | |XX| : | : | |__| : | : | ________ : _ | _ | Holdright ’94 285 | | __:_|X||__ __|X|___|___ |________| : |_|| |_| | ______ : | : | |XXXXXX| : | : | |______| : | : | ___ _ | _: | Gurfinkel ’95 143 | | _______|X|___|___ __|X:____|____ |___| |_| | |_: | __ : | : | |XX| : | : | |__| : | : | __ _ : | _ | FRISC ’96 1506 | | _|X|____:____|____ |X|_ | |__| |_| : | |_| | _ : | : | |X| : | : | |_| : | : | ___ : | : | Toate 2859 | | : | : | |___| : | : | __ ___/_\___| /_\ | |XX| \ / | \ / | |__| | | Heparin+ |Ctrl+ Heparin+ | Ctrl+ _______________ ________|____ _________|_________ | | | | | | | | | | | | | | | | 0% 20% 40% 0,25 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1
infinit

IncidenŃă Odds ratio şi NNT şi 95% CI 4,7 vs. 7,4% 95% CI 0,55 31 (23 – 62) (0,38 – 0,77)

– continuare –

Mărime Sângerare majoră ____ ____________________________________________ | | | | ____ | _ : Theroux ’88 243 | | _____|__|X|:_____ |____| | |_|: _______ | : |XXXXXXX| | : |_______| | : | : Cohen ’90 69 0 | : x : 0 | : | : RISC ’90 399 0 | : x : 0 | : | : Cohen ’94 214 0 | : _______ x : |XXXXXXX| | : |_______| | : ___ | : Holdright ’94 285 | | | : |___| _ | : __ ___________|X||_____:_____ |XX| |_|| : |__| | : | : Gurfinkel ’95 143 0 | : _______ x : |XXXXXXX| | : |_______| | : __ | : FRISC ’96 1506 | | | _ : |__| ___|_|X|_:____ ___ | |_| : |XXX| | : |___| | : __ | : Toate 2859 | | | : |__| |____/_\__ ___ | \ / |XXX| | |___| | Heparin+ | Ctrl+ _________ __________|________ | | | | | | | | 0% 3% 6% 0,1 0,5 1 2 10

IncidenŃă Odds ratio şi 95% CI 1,1 vs. 0,5% 2,3 (0,97 – 5,4)
Figura 3. Decesul, infarctul miocardic şi sângerările majore la finalul studiului terapiei în studii randomizate cu heparină nefracŃionată/heparine cu greutate moleculară mică (benzile pline) vs. control (benzile goale).

NNT = numărul de pacienŃi trataŃi pentru a preveni un eveniment

Figura 3Lex: Figura 3

6.2.2 Heparinele cu greutate moleculară mică Farmacologie. Heparinele cu greutate moleculară mică reprezintă o clasă de compuşi derivaŃi din heparină cu greutate moleculară între 2 000 şi 10 000 Da. HGMM sunt mai avantajoase din punct de vedere farmacologic faŃă de heparină nefracŃionată. Ele se leagă de
antitrombină prin secvenŃa pentazaharidică, aceasta fiind la baza activităŃii factorului antiXa. Activitatea factorului antiIIa este mai scăzută decât cu heparină nefracŃionată şi depinde de greutatea moleculară, cu creşterea activităŃii odată cu creşterea greutăŃii moleculare. Avantajele HGMM sunt absorbŃia aproape completă prin administrarea subcutanată, legarea mai scăzută de proteinele plasmatice, activarea plachetară mai redusă, şi, prin aceasta, un efect predictibil doză-efect. Mai mult decât atât, există un risc mai mic de trombocitopenie indusă de heparina (HIT) cu HGMM comparativ cu UFH, datorită interacŃiunii mai mici cu factorul plachetar 4 (PF4) (vezi secŃiunea 7.2 Trombocitopenia). HGMM sunt eliminate parŃial pe cale renală. Sunt contraindicate în insuficienŃa renală cu ClCr < 30 mL/min (în anumite Ńări precum USA, este recomandată adaptarea dozei în caz de insuficienŃă renală; vezi secŃiunea 8.4 Boala renală cronică). Dozele de HGMM folosite în NSTE-ACS sunt ajustate în funcŃie de greutatea corporală şi sunt identice cu cele utilizate în tromboembolismul venos, care sunt mai mari decât cele utilizate în profilaxia trombozei venoase profunde (TVP). În NSTE-ACS, HGMM sunt administrate de obicei subcutanat la 12 ore pentru evitarea unui nivel inadecvat de factor antiXa. S-a pledat de asemenea pentru administrarea unui bolus iniŃial intravenos la pacienŃii aflaŃi la risc înalt. Din studiile tromboembolismului venos, nivelul terapeutic al activităŃii factorului antiXa a fost considerat a fi 0,6 – 1,0 UI/mL, fără o corelaŃie evidentă între activitatea factorului antiXa şi ameliorarea clinică. Totuşi, riscul de sângerare creşte peste 1,0 UI/mL. În TIMI-11A, unde doza de enoxaparină a fost de 1,5 mg/kg de două ori pe zi, pacienŃii cu sângerări majore aveau nivelul de activitate al factorului antiXa între 1,8 – 2 UI/mL. Sângerarea excesivă determină reducerea dozei. Folosind dozele curente, monitorizarea activităŃii antiXa nu este necesară, cu excepŃia pacienŃilor cu insuficienŃă renală şi obezitate. Tratamentul poate fi prelungit fără ca pacientul să fie imobilizat, ceea ce permite ca tratamentul să poată fi continuat până la decizia efectuării coronarografiei. Deoarece nu este asigurată o protecŃie superioară împotriva recurenŃelor evenimentelor ischemice şi creşte riscul evenimentelor hemoragice la prelungirea tratamentului, întreruperea tratamentului cu HGMM este recomandată la externare. Riscul de sângerare se corelează cu doza şi creşte cu vârsta, sexul feminin, greutate corporală mică, disfuncŃie renală şi proceduri invazive. Efecte terapeutice Eficacitatea HGMM la pacienŃii cu NSTE-ACS trataŃi cu aspirină vs. placebo a fost evaluată în studiul FRISC, folosind dalteparină 120 U/kg de două ori pe zi şi într-un alt studiu de dimensiuni mai mici. Rezultatele au arătat reducerea substanŃială a riscului de deces şi infarct miocardic, cu o creştere modestă a riscului de sângerare. Mai multe studii au evaluat eficacitatea şi siguranŃa diferitelor heparine cu greutate moleculară mică comparativ cu heparina nefracŃionată. Dalteparina şi nadroparina s-au arătat la fel de eficiente ca şi UFH la pacienŃii aflaŃi în tratament cu aspirină. Dalteparina a fost mai eficientă la pacienŃii cu troponină pozitivă decât la cei cu troponină negativă. Enoxaparina a fost comparată cu UFH în mai multe studii clinice. În studiile ESSENCE şi TIMI-11B strategia invazivă a fost descurajată şi, ca rezultat, rata de revascularizare a fost mică în ambele studii când a fost comparată cu practicile contemporane. O analiză extinsă a ambelor studii a arătat reducerea semnificativă a riscului de deces şi infarct miocardic la sfârşitul perioadei de studiu, cu preŃul unei creşteri semnificative a riscului de complicaŃii hemoragice minore (nu majore). În INTERACT şi ACUTE-2, un regim de enoxaparină plus eptifibatidă sau tirofiban a fost comparat cu heparina nefracŃionată plus eptifibatidă sau tirofiban la pacienŃii ce primesc aspirină. Aceste studii nu au fost suficient de convingătoare pentru a trage concluzii definitive asupra eficienŃei/siguranŃei regimului cu enoxaparină comparativ cu cel cu heparină nefracŃionată. În studiul De la A la Z, enoxaparina plus tirofiban s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca şi regimul UFH plus tirofiban. SYNERGY este cel mai mare studiu care a
testat enoxaparina vs. UFH într-o abordare contemporană cu proceduri invazive, PCI/revascularizare, implantare de stent şi antiagregare plachetară cu aspirină, clopidogrel, inhibitori ai receptorilor glicoproteinei IIb/IIIa (GP IIb/IIIa). Studiul a înrolat 10 027 pacienŃi cu risc crescut supuşi la evaluare invazivă precoce – revascularizare, dintre care 76% au primit tratament anticoagulant înainte de randomizare. Nu s-a constatat nicio diferenŃă semnificativă în ceea ce priveşte decesul şi infarctul miocardic la 30 zile (14,0 vs. 14,5%, OR 0,96; 95% CI 0,86 – 1,06, P = NS) pentru enoxaparină vs. UFH. Sângerările au apărut mai frecvent cu enoxaparină, cu o creştere statistic semnificativă a sângerărilor majore în TIMI (9,1 vs. 7,6%, P = 0,008), dar nesemnificative în ceea ce priveşte sângerările severe (2,7 vs. 2,2%, P = 0,08) şi transfuziile (17,0 vs. 16,0%, P = 0,16) în GUSTO. O metaanaliză a acestor şase studii, totalizând 21 946 pacienŃi, a arătat că nu există o diferenŃă semnificativă între cele două în ceea ce priveşte decesul la 30 zile (3,0 vs. 3,0%, OR 1,00, 95% CI 0,85 – 1,17, P = NS). O reducere semnificativă a combinaŃiei celor 2 endpointuri, deces şi infarct miocardic, la 30 zile a fost constatată pentru enoxaparină vs. UFH (10,1 vs. 11,0%, OR 0,91, 95% CI 0,83 – 0,99). Analiza unui subgrup „post hoc” a arătat o reducere semnificativă a decesului şi infarctului miocardic la 30 zile, la pacienŃii trataŃi cu enoxaparină care nu au primit UFH înainte de randomizare vs. grupul pacienŃilor ce au primit UFH (8,0 vs. 9,4%, respectiv OR 0,81, 95% CI 0,70 – 0,94). Nu au existat diferenŃe în necesitatea de transfuzii (7,2 vs. 7,5%, OR 1,01, 95% CI 0,89 – 1,14) sau sângerări majore (4,7 vs 4,5%, OR 1,04, 95% CI 0,83 – 1,30) la 7 zile de la randomizare, la nivelul întregii populaŃii studiate, la fel ca şi în populaŃia de pacienŃi care nu au primit anticoagulante înainte de randomizare (Figura 4). Enoxaparina a fost folosită în combinaŃie cu aspirina şi thienopiridinele în multe studii clinice şi observaŃionale recente, aparent fără a pune probleme de siguranŃă, în mod particular în ceea ce priveşte sângerarea. Totuşi, deoarece creşterea riscului de sângerare prin combinarea diferiŃilor agenŃi antitrombotici nu a reprezentat obiectivul principal al acestor studii, este dificil a trage concluzii asupra siguranŃei acestora. Totuşi, este cunoscut din datele provenite din registre că asocierea agenŃilor antitrombotici este un predictor al riscului crescut de sângerare (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃii hemoragice). Enoxaparina şi alte HGMM au fost testate în asociere cu inhibitori GP IIb/IIIa în mai multe studii clinice şi observaŃionale, în majoritatea acestora, fără adaptarea dozei. Nu au fost raportate sângerări excesive, cu excepŃia studiului SYNERGY, unde au fost raportate rate înalte de sângerare la enoxaparină comparativ cu heparina, posibil explicaŃia fiind că în prerandomizare s-a administrat medicaŃie anticoagulantă sau ca urmare a încrucişării de anticoagulante. În INERACT, eptifibatida şi enoxaparina la pacienŃii trataŃi cu aspirină s-a dovedit a fi mai eficientă decât eptifibatida şi UFH, dar lotul a fost prea mic pentru a trage concluzii definitive. Datele derivate din registre au arătat că folosirea enoxaparinei la o cohortă neselecŃionată de pacienŃi cu NSTE-ACS conduce la reducerea semnificativă a riscului de deces şi infarct miocardic în comparaŃie cu UFH.

Mărime Deces sau IM la 30 zile ____ ______________________________________________________ | | | | ________ : | : | ESSENCE ’97 3171 | | : | : | |________| _ : | _ : | _____ ___|X|__:_| __|X|:____| |XXXXX| |_| : | |_|: | |_____| : | : | ________ : | : | TIMI-11B 3910 | | : | : | |________| _: | _: | ______ ____|X:_|__ ___|X|____|___ |XXXXXX| |_: | |_| | |______| : | : |
________ : | : | ACUTE-II ’02 525 | | : | : | |________| :_| : _ | _______ _______:X|______ ____:_|X||_____ |XXXXXXX| :_| : |_|| |_______| : | : | ________ : | : | INTERACT ’03 746 | | : | : | |________| _ : | _ : | ____ |X|____:_| |X|___:__ | |XXXX| |_| : | |_| : | |____| : | : | ________ : | : | A la Z ’04 3620 | | : | : | |________| :_| :_ | _______ ____|X|___ _|X|__|___ |XXXXXXX| |_| |_| | |_______| : | : | ____________ : | : | SYNERGY ’04 9974 | | : | : | |____________| :_| :_ | ___________ __:X|_ _|X|__|___ |XXXXXXXXXXX| :_| |_| | |___________| : | : | _________ : | : | Toate 21946 | | : | : | |_________| : | : | _______ /_\| /_\___| |XXXXXXX| \ /| \ / | |_______| | | LMWH+ | UFH+ LMWH+ | UFH+ _____________ _____|____ __________|_________ | | | | | | | | | | | | | 0% 10% 20% 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1 infinit

IncidenŃă Odds ratio şi NNT şi 95% CI 10,1 vs. 11,0% 95% CI 0,91 113 (61 – 1438) (0,82 – 0,99)

– continuare –

Mărime Sângerare majoră ____ __________________________________________ | | | | ________ |: ESSENCE ’97 3171 | | _|: |________| _|X|_ ______ |_|: |XXXXXX| |: |______| |: __ |: TIMI-11B 3910 | | |: |__| |: _ ___ _|_|X|__ |XXX| |:|_| |___| |: __ |: ACUTE-II ’02 525 | | |: |__| _ |: _ ___|X|_____|___ |X| |_| |: |_| |: ________ |: INTERACT ’03 746 | | |: |________| _ |: ____ __|X|__|: |XXXX| |_| |: |____| |: __ |: A la Z ’04 3620 | | |: |__| |: _ ___ |:_|X|___ |XXX| |: |_| |___| |: _________ |: SYNERGY ’04 9974 | | |: |_________| |:_ ___________ ||X| |XXXXXXXXXXX| ||_| |___________| |:
_______ |: Toate 21946 | | |: |_______| |: _______ /_\ |XXXXXXX| \ / |_______| | LMWH+ | UFH+ _____________ _________|_________ | | | | | | | | 0% 5% 10% 0,1 0,5 1 2 10

Incidentă Odds ratio şi 95% CI 3,9 vs. 3,7% 1,1 (0,96 – 1,3)

Figura 4. Decesul, infarctul miocardic, şi sângerările majore la 30 zile în studii randomizate cu enoxaparină (benzile pline) vs. heparină nefracŃionată (benzile goale).

NNT = numărul de pacienŃi care trebuie trataŃi pentru a preveni un eveniment.

Figura 4Lex: Figura 4

6.2.3 Inhibitorii de factor Xa Farmacologie. Singurul inhibitor selectiv al factorului Xa disponibil pentru uzul clinic este fondaparina. Este un pentazaharid de sinteză, după modelul secvenŃei antitrombinbinding al UFH. Exercită o inhibiŃie selectivă antitrombin-mediată a factorului Xa, o inhibiŃie a sintezei de trombină dependentă de doză, fără inhibiŃia per se a moleculei de trombină. Are o biodisponibilitate de 100% în administrare subcutanată, având un timp de înjumătăŃire de 17 ore, de aceea putând fi administrată o dată pe zi. Este eliminată preponderent pe cale renală. Este contraindicată dacă ClCr este < 30 mL/min. Nu poate fi inactivată de către proteinele neutralizante produse prin activarea plachetară. Deoarece nu induce formarea complexelor heparină – PF4, probabilitatea de trombocitopenie indusă de heparină este mică cu fondaparină. Nu a fost raportat niciun caz de trombocitopenie indusă de heparină, chiar după utilizare extensivă în profilaxia şi tratamentul tromboembolismului venos. De aceea, determinarea numărului de trombocite nu este necesară. În ACS, se recomandă o doză fixă de 2,5 mg. Nu se impune ajustarea dozei sau monitorizarea nivelului activităŃii factorului antiXa. Fondaparina nu influenŃează semnificativ timpii de coagulare, precum aPTT, ACT, timpul de trombină sau protrombină. Studiile clinice au evidenŃiat avantaje ale inhibitorilor de factor Xa în comparaŃie cu UFH şi HGMM în profilaxia trombozei venoase profunde în procedurile ortopedice şi de chirurgie generală, la pacienŃii cu patologie acută şi în tratamentul tromboembolismului venos. În două studii mici de fază doi, fondaparina s-a dovedit promiŃătoare ca un substitut pentru enoxaparină sau UFH la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST şi PCI. Efecte terapeutice Într-un studiu dublu-orb dependent de doză cu fondaparină vs. enoxaparină la pacienŃii cu NSTE-ACS efectuat pe un lot de 1147 pacienŃi, 2,5 mg fondaparină s-a dovedit la fel de eficientă/sigură când a fost comparată cu 4,8 şi 12 mg de fondaparină şi cu 1 g/kg enoxaparină de două ori pe zi, şi a fost aleasă ca doză pentru studiile subsecvente de fază trei. Fondaparina a fost testată de asemenea în studiile de fază II premergătoare PCI, în doze de 2,5 sau 5 mg vs. doza standard de heparină nefracŃionată şi s-a dovedit a avea eficienŃa şi siguranŃa comparabilă cu a UFH. În acest studiu au fost raportaŃi trombi la cateterizare atât în grupul cu UFH cât şi în cel cu fondaparină, dar cu o frecvenŃă mai mare în grupul cu fondaparină. Nu a fost descris niciun impact asupra ratei evenimentelor clinice, inclusiv infarct miocardic periprocedural, dar studiul a subestimat diferenŃele semnificative în rata evenimentelor.
În studiul OASIS, 20 078 pacienŃi cu NSTE-ACS au fost randomizaŃi şi au primit 2,5 mg fondaparină s.c. o dată pe zi vs. enoxaparină 1 mg/kg s.c. de 2 ori pe zi pentru maximum 8 zile (în medie 5,2 zile vs. 5,4 zile). EficienŃa primară în prevenirea decesului, infarctului miocardic sau anginei refractare la 9 zile a fost de 5,7 vs. 5,8% pentru enoxaparină vs. fondaparină (HR 1,01, 95% CI 0,90 – 1,13). Limita superioară a CI s-a situat sub limita predefinită de non-inferioritate de 1,185 (P = 0,007). Sângerările majore la fondaparină au fost jumătate comparativ cu cele la enoxaparină, 2,2% respectiv 4,1% (HR 0,52, 95% CI 0,44 – 0,61, P < 0,001) iar indicele compozit de deces, infarct miocardic, ischemie refractară sau sângerări majore a fost, de asemenea, în favoarea fondaparinei, 7,3% vs 9,0% pentru fondaparină vs. enoxaparină (HR 0,81, 95% CI 0,73 – 0,89, P < 0,001). Sângerarea majoră a fost un predictor independent de mortalitate pe termen lung, care a fost semnificativ mai redus cu fondaparină la 30 zile (2,9 vs. 3,5%, HR 0,83, 95% CI 0,71 – 0,97, P = 0,02) şi la 6 luni (5,8 vs. 6,5%, HR 0,89, 95% CI 0,80 – 1,00, P = 0,05). Indicele compozit de deces, infarct miocardic sau accident vascular cerebral a fost semnificativ mai redus cu fondaparină la 6 luni (11,3 vs. 12,5%, HR 0,89, 95% CI 0,82 – 0,97, P = 0,007). Rezumând, la 30 zile, 167 pacienŃi au necesitat tratament pentru a evita decesul sau decesul/infarctul miocardic, şi 53 pacienŃi au necesitat tratament pentru a evita o sângerare majoră. În populaŃia supusă PCI, s-a constatat o rată semnificativ mai mică a complicaŃiilor hemoragice (inclusiv la locul de puncŃie) în grupul cu fondaparină vs. grupul cu enoxaparină la 9 zile, 2,3 vs. 5,1% (HR 0,45, 95% CI 0,34 – 0,59, P < 0,001). Formarea trombilor în timpul cateterismului la PCI a fost raportată în ambele grupuri, cu o rată semnificativ mai mare pentru fondaparină (vezi secŃiunea 6.2.6 Anticoagularea în timpul intervenŃiei percutanate coronariene). Conform OASIS-5, dacă se optează pentru terapie anticoagulantă cu fondaparină, aceasta ar trebui menŃinută până la 5 zile sau până la externare, şi nu poate fi utilizată ca anticoagulant unic în timpul procedurii percutanate (vezi secŃiunea 6.2.6 Anticoagularea în timpul intervenŃiei percutanate coronariene). 6.2.4 Inhibitorii direcŃi ai trombinei Farmacologie IDT se leagă direct la trombină (factorul IIa) şi inhibă conversia mediată de trombină a fibrinogenului în fibrină. Ei inactivează fracŃiunea legată de fibrină, ca şi trombina în fază fluidă. Deoarece nu se leagă de proteinele plasmatice, efectul anticoagulant este mai previzibil. Spre deosebire de heparină, IDT nu interacŃionează cu PF4. Modelul experimental este reprezentat de hirudină extrasă din Hirudo medicinalis. În mod curent, sunt disponibile mai multe IDT (hirudină, argartoban, bivalirudină). Hirudină şi derivaŃii ei sunt eliminaŃi pe cale renală. Hirudina şi bivalirudina prelungesc aPTT şi ACT. Testele de coagulare se corelează bine cu concentraŃiile plasmatice. De aceea, aceste două teste pot fi folosite pentru a monitoriza activitatea anticoagulantă a acestora. Efecte terapeutice Inhibarea directă a trombinei cu hirudină administrată pe cale intravenoasă a fost comparată cu heparina nefracŃionată sub control aPTT în mai multe studii clinice. Într-o metaanaliză ce cuprinde toate aceste studii, s-a înregistrat o rată a evenimentelor semnificativ mai mică cu hirudină vs. heparină (Figura 5). Totuşi, aceste diferenŃe nu au fost constante în timpul urmăririi pe termen lung. În plus, utilizarea hirudinei ca terapie primară în NSTE-ACS a fost asociată cu o rată înaltă de sângerare (1,7 vs. 1,3%, OR 1,28, 95% CI 1,06 – 1,55), de aceea utilizarea ei în acest scop nu a fost aprobată. S-a constatat o reducere semnificativă a ratei de evenimente adverse cardiace majore (deces, infarct miocardic sau repetarea revascularizării) prin folosirea bivalirudinei în comparaŃie cu UFH în cadrul PCI (6,2 vs. 7,9%; OR 0,78% CI 6,92 – 0,99, P = 0,039), precum şi a sângerării (3,5 vs. 9,3%; OR 0,34 95% CI 0,26 – 0,45, P < 0,001 în favoarea bivalirudinei vs. UFH) la 7 zile.

Mărime Deces sau IM la 30 zile ____ ________________________________________________________ | | | | __________ : | : | GUSTO – 2B ’95 12142 | | : | : | |__________| _ : | _ : | _________ _|X|:_| _|X|:____| |XXXXXXXXX| |_|: | |_|: | |_________| : | : | _________ : | : | OASIS pilot ’97 909 | | : | : | |_________| _ : | _ : | ____ __|X|___:_|__ _|X|___:____|___ |XXXX| |_| : | |_| : | |____| : | : | _______ : | : | OASIS ’99 10141 | | : | : | |_______| _: | _: | ______ __|X|_|______ _|X|____|_ |XXXXXX| |_| | |_| | |______| : | : | ____ : | : | Klootwijk ’99 300 | | : | : | |____| : | _ : | _ _ ______:_|__|X|_ ____:____|__|X|__ |X| : | |_| : | |_| |_| : | : | _______ : | : | ACUITY ’06 9207 | | : | : | |_______| : | _ : | _ ________ :_||X| :____|_|X| |XXXXXXXX| : ||_| : | |_| |________| : | : | _________ : | : | Toate 32699 | | : | : | |_________| : | : | _______ /_\| /_\___| |XXXXXXX| \ /| \ / | |_______| | | DTI+ | UFH+ DTI+ | UFH+ ________________ _____|____ __________|_________ | | | | | | | | | | | | | 0% 10% 20% 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1 infinit

IncidenŃă Odds ratio şi NNT şi 95% CI 7,7 vs. 8,3% 95% CI 0,93 175 (89 – infinit) (0,85 – 1,0)

– continuare –

Mărime Sângerare majoră ____ ______________________________________________ | | | | _____ | GUSTO – 2B ’95 12142 | | | |_____| | _ _____ _||X|_ |XXXXX| ||_| |_____| | _____ | OASIS pilot ’97 909 | | | |_____| _| ____ _____|X|_____ |XXXX| |_| |____| | ___ | OASIS ’99 10141 | | | |___| | _ ____ |_|X|_ |XXXX| | |_| |____| | ______ | Klootwgh ’99 300 | | | |______| _ | __ ___|X|___|____ |XX| |_| | |__| | _____________ |
ACUITY ’06 9207 | | | |_____________| _| __________ |X| |XXXXXXXXXX| |_| |__________| | ______ | Toate 32699 | | | |______| | ______ /_\ |XXXXXX| \ / |______| | DTI+ | UFH+ _______________ ________|_________ | | | | | | | | 0% 3% 6% 0,1 0,5 1 2 10

Incidentă Odds ratio şi 95% CI 2,3 vs. 2,3% 1,0 (0,89 – 1,2)

Figura 5. Decesul, infarctul miocardic şi sângerările majore la 30 zile în studii randomizate ale inhibitorilor direcŃi ai trombinei (barele pline) vs. heparina nefracŃionată/heparine cu greutate moleculară mică (barele goale).

NNT = numărul de pacienŃi care trebuie trataŃi pentru a preveni un eveniment. (În studiul ACUITY, ambele braŃe heparină nefracŃionată/heparine cu greutate moleculară mică şi bivalirudina au primit inhibitori de GP IIb/IIIa. Suplimentar, endpointul compozit ischemic conŃine necesitatea de revascularizare neplanificată).

Figura 5Lex: Figura 5

Mai nou, bivalirudina în asociere temporară cu inhibitorii de GP IIb/IIIa s-a dovedit a fi la fel de eficientă asocierii UFH plus inhibitor GP IIb/IIIa în protecŃia împotriva evenimentelor ischemice în timpul PCI, dar cu o rată semnificativ mai mică a complicaŃiilor hemoragice (2,4% vs. 4,1%, P < 0,001 pentru bivalirudină vs. UFH plus inhibitori IIb/IIIa). Bivalirudina este recomandată în prezent ca o alternativă de tratament anticoagulant pentru PCI electivă de urgenŃă. Hirudina, bivalirudina şi argatrobanul au fost utilizate în tratamentul trombocitopeniei induse de heparină complicate cu evenimente trombotice. Studiul ACUITY este un studiu randomizat, open-label, pe un lot de 13819 pacienŃi cu NSTE-ACS cu risc moderat-înalt propuşi pentru strategie invazivă. Trei end-pointsuri principiale la 30 zile au fost predefinite, unele dintre ele incluzând componente nu foarte solide: ischemie compozită (deces de orice cauză, infarct miocardic, revascularizare neplanificată cauzată de ischemie), sângerare majoră (neasociată CABG) şi net clinal outcome (ischemie compozită şi sângerare majoră). În definirea sângerării majore sunt cuprinse hemoragia intracraniană sau intraoculară, hemoragie la locul de puncŃie, hematoamele cu diametrul peste 5 cm, scăderea nivelului hemoglobinei cu peste 4 g/dl fără a exterioriza sângerare sau cu peste 3 g/dl cu exteriorizarea sângerării, reintervenŃie pentru sângerare sau transfuzie. Anumite elemente incluse în definiŃie precum hematoamele cu diametrul peste 5 cm nu au mai fost utilizate în definirea sângerării majore. PacienŃii au fost randomizaŃi în trei grupuri terapeutice: grupul pacienŃilor care a primit combinaŃia standard cu UFH sau heparină cu greutate moleculară mică şi inhibitor de GP IIb/IIIa (braŃul de control) (n = 4603), grupul care a primit bivalirudină şi inhibitor de GP IIb/IIIa (n = 4604) şi grupul care a primit doar bivalirudină (n = 4612). A fost predefinit un indice de non-inferioritate cu o limită de 1,25, cu scopul de a compara eficacitatea relativă a celor două braŃe terapeutice vs. braŃul terapeutic de control, precum indicele compozit de ischemie. În cele două braŃe cu inhibitor de GP IIb/IIIa, pacienŃii au primit inhibitor de GP IIb/IIIA fie înainte de cateterism, fie după angiografie, dacă s-a efectuat PCI. S-a administrat clopidogrel la 62,3% dintre pacienŃi înainte de
PCI. Coronarografia a fost efectuată la 98,9% din pacienŃi, PCI la 56,3%, iar CABG la 11,1%, în timp ce 32,6% nu au beneficiat de revascularizare. Nu s-a înregistrat nicio diferenŃă semnificativă între grupul UFH/HGMM plus inhibitor GP IIb/IIIa şi combinaŃia bivalirudină plus inhibitor GP IIb/IIIa din punct de vedere al indicelui compozit de ischemie la 30 zile (7,3 vs. 7,7%, respectiv, RR 1,07, 95% CI 0,92 – 1,23, P = 0,39), sau pentru sângerări majore (5,7 vs. 5,3%, RR 0,93, 95% CI 0,78 – 1,10, P = 0,38). Bivalirudina singură s-a dovedit a fi neinferioară heparinei standard nefracŃionate – heparinelor cu greutate moleculară mică plus inhibitori GP IIb/IIIa din punct de vedere al indicelui compozit de ischemie (7,8 vs. 7,3%, RR 1,08, 95% CI 0,93 – 1,24, P = 0,32 pentru bivalirudină singură vs. UFH/HGMM plus inhibitori GP IIb/IIIa), dar cu o rată semnificativ mai mică a sângerărilor majore (3,0 vs. 5,7%, RR 0,53, 95% CI 0,43 – 0,65, P < 0,001 pentru bivalirudina singură vs. UFH/HGMM plus inhibitori GP IIb/IIIa). De aceea, rata la 30 zile pentru net clinical outcome a fost semnificativ mai scăzut (10,1 vs. 11,7%, RR 0,86, 95% CI 0,77 – 0,94, P = 0,015) cu bivalirudină singură vs. UFH/HGMM plus inhibitori GP IIb/IIIa. Trebuie menŃionat că în studiul ACUITY, aproximativ 41% din pacienŃi nu au prezentat creştere de troponine. De aceea, în cele două grupuri unde UFH/HGMM sau bivaliradina au fost combinate cu inhibitori de GP IIb/IIIa, riscul de sângerare a fost crescut, fără niciun beneficiu antiischemic la pacienŃii cu troponină negativă, favorizând grupul pacienŃilor care au primit doar bivaliradină. Efectele bivaliradinei ca monoterapie în ceea ce priveşte net clinical outcome a fost considerabil în subgrupurile prespecificate, precum pacienŃii care au avut teste pozitive pentru biomarkeri, cei care au beneficiat de PCI, aceia care au primit inhibitori de GP IIb/IIIa, cei care au beneficiat sau nu de coronarografie precoce. Totuşi, la pacienŃii care nu au primit clopidogrel înainte de PCI s-a constatat o creştere excesivă a indicelui compozit de ischemie (9,1 vs. 7,1%, RP 1,29, 95% CI 1,03 – 1,63) pentru bivaliradină singură vs. UFH-HGMM plus inhibitori de GP IIb/IIIa, cu interacŃiune semnificativă (P = 0,054) cu pretratamentul cu clopidogrel şi efectul bivaliradinei în monoterapie. Lipsa de eficacitate la pacienŃii fără pretratament cu clopidogrel sugerează că o terapie potentă antiplachetară este necesară pentru PCI. Aceasta concordă cu rezultatele studiului ISAR-REACT 2 conform căruia inhibitorii de GP IIb/IIIa în asociere cu aspirina plus clopidogrelul au beneficiu la pacienŃii cu NSTE-ACS cu troponină pozitivă. Retrospectiv, limita de non-inferioritate în ceea ce priveşte indicele compozit de ischemie este mult prea largă şi nu se identifică cu cea recomandată de autorităŃile în domeniu. Reducerea riscului de sângerare în cazul terapiei cu bivaliradină în comparaŃie cu UFH/HGMM plus inhibitori de GP IIb/IIIa a fost semnificativă în toate subgrupurile, mai puŃin la pacienŃii supuşi CABG. Reducerea riscului de sângerare prin monoterapia cu bivaliradină nu s-a translatat în urmărirea la 30 zile ca şi reducere a decesului sau evenimentelor ischemice aşa cum s-a arătat în studiul OASIS-5. 6.2.5 Antagoniştii vitaminei K Antagoniştii vitaminei K au efect anticoagulant prin interferarea cu metabolismul hepatic al vitaminei K din care rezultă proteine parŃial carboxilate şi decarboxilate cu activitate coagulantă diminuată. Efectele terapeutice apar după 3 – 5 zile de tratament, şi, de aceea, tratamentul nu este eficace în faza acută a NSTE-ACS. În scopul menŃinerii unei anticoagulări eficiente şi a evitării riscului de sângerare, se monitorizează timpul de protrombină pentru un INR (internaŃional normalized ratio) de 2 – 3. Pentru menŃinerea unui nivel eficient al anticoagulării este necesară monitorizarea continuă deoarece apar interacŃiuni de tip food-drug şi drug-drug. Tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K, şi, în mod special, asocierea acestora cu aspirină s-a dovedit mai eficientă decât aspirina singură în prevenŃia pe termen lung a decesului, reinfarctizare şi accident vascular cerebral, dar cu un preŃ crescut al riscului de sângerare. Eficacitatea crescută şi siguranŃa combinaŃiei antagonişti ai vitaminei K plus aspirină sunt obŃinute doar în cazul unei complianŃe adecvate. În era actuală a combinaŃiei aspirină-clopidogrel pentru NSTE-ACS, antagoniştii de vitamina K sunt utilizaŃi special în cazul în care există şi alte indicaŃii de anticoagulare orală, precum fibrilaŃia atrială sau după implantarea de proteze valvulare mecanice. Terapia antitrombotică optimală post-PCI, de exemplu la pacienŃii cu fibrilaŃie atrială, rămâne a fi definită. Administrarea de aspirină şi clopidogrel la pacienŃii ce primesc deja antagonişti ai vitaminei K creşte riscul de sângerare, în timp ce temporizarea administrării terapiei antiplachetare creşte riscul evenimentelor trombotice, şi, în mod particular în cazul implantării unui stent. Întreruperea administrării antagoniştilor de vitamina K creşte riscul evenimentelor tromboembolice. Nu există date derivate din studii clinice care să stabilească tratamentul optim al acestor pacienŃi iar fezabilitatea acestor studii este discutabilă. De aceea, deciziile terapeutice se iau pe baza datelor individuale şi trebuie să ia în calcul factori cheie, inclusiv riscurile de sângerare şi tromboembolice. Pe baza experienŃei din practică, se pare că asocierea antiagregantelor plachetare şi antagoniştilor de vitamina K determină doar o creştere modestă a riscului de sângerare la pacienŃii vârstnici, determinând un control riguros al INR (vezi secŃiunea 6.3.4 RezistenŃa la agenŃii antiplachetari/interacŃiuni medicamentoase pentru asocierea unui antagonist de vitamina K şi terapia duală antiplachetară). La pacienŃii cu NSTE-ACS în tratament cu antagonişti de vitamina K, iniŃierea anticoagulantelor recomandate în timpul fazei acute (UFH, HGMM, fondaparină, bivaliradină) trebuie temporizată cât timp nu se cunoaşte valoarea INR şi nu trebuie începută atât timp cât INR nu este < 2. Administrarea de vitamina K pentru anularea efectului anticoagulant nu este recomandată decât dacă este necesar pentru complicaŃiile hemoragice. 6.2.6 Anticoagularea în timpul PCI pentru sindroamele coronariene acute fără supradenivelare de segment ST Inhibarea plachetară cu aspirină şi anticoagularea sistemică cu heparină nefracŃionată este metoda standard. Recomandările actuale, bazate pe dovezi empirice, sunt de administrare a heparinei nefracŃionate în bolus intravenos de 100 UI/kg sau 50 – 60 UI/kg dacă se administrează inhibitori de GP IIb/IIIa. Eficacitatea heparinei se monitorizează prin ACT. Totuşi, relaŃia dintre ACT şi rata evenimentelor clinice, precum şi utilitatea reală a monitorizării prin ACT rămân controversate. Inhibarea directă a trombinei cu bivaliradină şi perfuzia temporară cu inhibitor de GP IIb/IIIa s-a dovedit cel puŃin la fel de eficientă şi asociată cu un risc mai mic de sângerare decât heparină nefracŃionată/heparină cu greutate moleculară mică plus inhibitori de GP IIb/IIIa. În plus, bivaliradina în timpul PCI a fost testată în comparaŃie cu heparină nefracŃionată/heparină cu greutate moleculară mică sau bivalirudina plus inhibitor de GP IIb/IIIa în studiul ACUITY. Aşa cum a fost menŃionat anterior, s-a constatat o reducere semnificativă a riscului de sângerare pentru bivalirudina în monoterapie în comparaŃie cu heparină nefracŃionată/heparină cu greutate moleculară mică sau bivalirudina asociată cu inhibitor de GP IIb/IIIa, dar cu o rată semnificativ mai mare de evenimente ischemice la pacienŃii fără tratament anterior cu clopidogrel. Deoarece majoritatea datelor şi dovezilor prePCI au fost colectate în contextul utilizării heparinei nefracŃionate şi bivalirudinei, inclusiv în NSTE-ACS, ambele medicamente sunt recomandate ca primă alegere dacă pacientul este supus coronarografiei de urgenŃă fiind la risc de deces sau din cauza ischemiei refractare şi sau anginei (vezi secŃiunea 9 Strategii de management). Heparinele cu greutate moleculară mică au fost utilizate prePCI, dar majoritatea datelor sunt obŃinute cu enoxaparină. Până recent, din cauza lipsei studiilor clinice, s-a recomandat adăugarea heparinei nefracŃionate la pacienŃii ce au primit enoxaparină şi care urmează a efectua PCI. Date mai recente sugerează că nu este nevoie de suplimentare cu UFH dacă PCI este efectuată în 6 – 8 ore de la ultima doză de enoxaparină administrată subcutanat. După 6 – 8 ore, este recomandată o doză suplimentară de enoxaparină în bolus iv 0,3 mg/kg. Enoxaparina (1 mg/kg de două ori pe zi) a fost comparată cu heparina nefracŃionată ca agent antitrombotic prePCI la 4687
pacienŃi cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST în studiul SYNERGY. Nu s-a constatat nicio diferenŃă de prognostic în timpul sau după PCI, indiferent de medicamentul utilizat (heparina nefracŃionată sau enoxaparina). Totuşi, sa constatat o tendinŃă la sângerare excesivă (sângerare majoră TIMI neasociată cu CABG) cu enoxaparina când aceasta a fost comparată cu heparina nefracŃionată, posibil agravată după randomizare prin asociere cu terapia antitrombotică. Un studiu recent (STEEPLE) ce a inclus 3258 pacienŃi ce au efectuat PCI electivă a arătat că dozele mai mici de enoxaparină pot fi avantajoase din punct de vedere al ratei mai mici de sângerare. Enoxaparina şi fondaparina au fost utilizate în prePCI la 6239 pacienŃi în studiul OASIS-5. S-a constatat un risc semnificativ de complicaŃii la locul puncŃiei cu enoxaparină faŃă de fondaparină (8,1 vs. 3,3% RR 0,41, 95% CI 0,33 – 0,51, P < 0,001). Tromboza prin cateterism a fost mai des observată la fondaparină (0,4 vs. 0,9%, RR 2,25, 95% CI 1,64 – 7,84, P = 0,001 pentru enoxaparină vs. fondaparină). Conform protocolului în studiul OASIS-5, pacienŃii care au fost supuşi coronarografiei la mai mult de 6 ore de la ultima doză de enoxaparină, au primit o doză suplimentară de heparină nefracŃionată. În grupul cu fondaparină, nu s-a administrat doza suplimentară de heparină nefracŃionată. Acest lucru probabil că a determinat un efect protectiv împotriva formării trombilor în grupul pacienŃilor care a primit enoxaparină. Excesul de formare a trombilor indusă de cateterism nu a avut niciun impact asupra ratei complicaŃiilor legate de PCI (8,6 vs. 9,5%, RR 1,11 95% CI 0,94 – 1,29, P = 0,21) pentru enoxaparină vs. fondaparină şi niciun impact asupra evenimentelor clinice la 9 zile. ComplicaŃiile periprocedurale, constând în deces, infarct miocardic, accident vascular cerebral şi sângerare majoră au fost semnificativ mai frecvente cu enoxaparină în comparaŃie cu fondaparină (20,6 vs. 16,6%, RR 0,81, 95% CI 0,73 – 0,90, P = 0,001) la 9 zile, dar şi la 30 zile (11,7 vs. 9,5%, RR 0,81, 95% CI 0,70 – 0,93, P = 0,004 pentru enoxaparină vs. fondaparină). Fondaparina a fost utilizată, de asemenea în pre-intervenŃie coronariană precutanată în studiile ASPIRE şi OASIS-6 în completarea OASIS-5. Formarea trombilor la cateterism a fost raportată în timpul intervenŃiei coronariene precutanate primare la pacienŃii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST în studiul OASIS6. Formarea trombilor la cateterism a fost eliminată prin administrarea heparinei nefracŃionate înainte sau în timpul intervenŃiei coronariene precutanate. Asocierea heparinei nefracŃionate la fondaparină nu a crescut riscul hemoragic în cadrul OASIS-5, dar sunt necesare mai multe date pentru a confirma siguranŃa acestei asocieri. Până la obŃinerea de noi date, o doză standard de heparină nefracŃionată (50 – 100 UI/kg bolus) este necesară în asociere cu fondaparina în momentul intervenŃiei coronariene precutanate, în cazul în care fondaparina a fost iniŃiată înainte de procedură. Recomandări pentru anticoagulare – Anticoagularea este recomandată tuturor pacienŃilor în asociere cu terapia antiagregantă (I-A). – Alegerea terapiei anticoagulante trebuie făcută Ńinând cont atât de evenimentele ischemice, cât şi de riscul hemoragie (I-B) (vezi de asemenea secŃiunile 7.1 ComplicaŃii hemoragice, 8.4 Boala renală cronică şi 8.5 Anemia). – Sunt disponibile mai multe substanŃe anticoagulante, şi anume: heparina nefracŃionată, heparinele cu greutate moleculară mică, fondaparina şi bivalirudina. Alegerea depinde de strategia iniŃială (vezi secŃiunea 9 Strategii de management: metode invazive de urgenŃă, precoce sau strategii conservatoare) (I-B). – În abordarea invazivă de urgenŃă, heparina nefracŃionată (I-C), enoxaparina (IIa-B) sau bivalirudina (I-B) trebuie iniŃiată imediat. – Într-o situaŃie mai puŃin urgentă, unde se discută între abordarea intervenŃională precoce şi tratamentul conservator, se vor avea în vedere următoarele (vezi secŃiunea 9 Strategii de management):
– Fondaparina este recomandată pe baza profilului favorabil de eficienŃă-siguranŃă (I-A) (vezi secŃiunile 6.2.3 Inhibitorii factorului Xa şi 7.1 ComplicaŃii hemoragice). – Enoxaparina cu un profil mai puŃin favorabil eficienŃă/siguranŃă comparativ cu fondaparina, ar trebui utilizată doar dacă riscul de sângerare este scăzut (IIa-B). – Deoarece profilul eficienŃă/siguranŃă al heparinelor cu greutate moleculară mică (altele decât enoxaparina) sau al heparinei nefracŃionate raportat la fondaparină este necunoscut, acestea nu pot fi recomandate înaintea fondaparinei (IIa-B). – În cadrul intervenŃiei coronariene precutanate, anticoagularea trebuie menŃinută atât timp cât pacientul primeşte terapie anticoagulantă cu heparină nefracŃionată (I-C), enoxaparină IIa-B) sau bivalirudină (I-B), în timp ce doze standard suplimentare de heparină nefracŃionată (50 – 100 UI/kg bolus) sunt recomandate dacă anticoagularea se face cu fondaparină (IIa-C). – Anticoagularea poate fi întreruptă în 24 ore după procedura invazivă (IIa-C). Dacă abordarea este conservativă, fondaparina, enoxaparina sau alte heparine cu greutate moleculară mică pot fi menŃinute până la externare (I-B).

6.3 Agentii antiplachetari . Activarea plachetară joacă un rol important în cadrul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. După prezentare, odată ce diagnosticul a fost confirmat, se impune tratamentul imediat cu medicamente antiplachetare. Activarea plachetară trebuie considerată nu doar în contextul acut al rupturii plăcii, dar şi ca un participant ulterior la evenimentele aterotrombotice la pacienŃii cu fenomene inflamatorii la nivelul peretelui arterial şi la nivelul circulaŃiei sistemice. Din acest motiv, terapia antiplachetară este necesară atât pentru evenimentul acut, cât şi ulterior. Trei mecanisme complementare contribuie la efectul antiplachetar: inhibiŃia ciclooxigenazei (COX)-1 prin aspirină, inhibiŃia adenozin difosfatului responsabil de agregarea plachetară cu ajutorul thienopiridinelor (ticlopidina şi clopidogrelul) şi inhibiŃia GP IIb/IIIa (tirofibanul, eptifibatida, abciximabul). 6.3.1. Acidul acetilsalicilic (aspirina) Aspirina inhibă ireversibil COX-1 din trombocite şi în felul acesta limitează formarea tromboxanului A2 şi astfel este inhibată agregarea plachetară. Trei studii clinice au demonstrat cu tărie că aspirina scade mortalitatea şi riscul de infarct miocardic la pacienŃii cu angină instabilă. Într-o metaanaliză a Antithrombotic Trialist Collaboration, s-a demonstrat o reducere cu 46% a riscului de evenimente vasculare. Această metaanaliză a arătat că 75 – 150 mg aspirină a fost la fel de eficientă precum dozele mai mari. Nu a fost demonstrată nicio legătură puternică între doză şi eficienŃă. Sunt recomandate doze iniŃiale de 160 – 325 mg de aspirină mestecată, non-absorbabilă, până ce apare inhibiŃia COX-1. Într-o altă metaanaliză ce cuprinde 4 studii, reducerea ratei de evenimente vasculare a fost de 53% (figura 6). Aspirina intravenoasă este o altă modalitate de administrare a aspirinei, dar care nu a fost validată prin studii clinice.

Mărime Deces sau IM la sfârşitul studiului ____ ____________________________________________________ | | | | ______ : | : | VA ’83 1266 | | : | : | |______| __ : | __ | ___ __|XX|:__ | |XX|_ | |XXX| |__|: | |__| | |___| : | : | __________ : | : | Cairns ’85 555 | | : | : | |__________| : __ | :__ | ________ :_|XX|_|_ _|XX|___|___ |XXXXXXXX| : |__| | |__| | |________| : | : | _____ : | : | Thorolix ’88 479 | | : | : | |_____| __ : | :__ |
__ _|XX|_:______| |XX|__ | |XX| |__| : | |__| | |__| : | : | ___________ : | : | RISC ’90 796 | | : | : | |___________| __ : | __: | _____ _|XX|_:__ | |XX| | |XXXXX| |__| : | |__| | |_____| : | : | ______ : | : | Toate 3096 | | : | : | |______| : | : | _____ _/_\_ | /_\ | |XXXXX| \ / | \ / | |_____| | | Aspirin+|Ctrl+ Aspirin+|Ctrl+ ___________ _________|____ ___________|_________ | | | | | | | | | | | | | | 0% 10% 20% 0,25 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1 infinit

IncidenŃă Odds ratio şi NNT şi 95% CI 6,2 vs. 12,2% 95% CI 0,47 17 (14 – 23) (0,37 – 0,61)

– continuare –

Mărime Sângerare majoră ____ _________________________________________ | | | | __ | : VA ’83 1266 | | | : |__| | __ __ _____|_|XX|_______ |XX| | |__| |__| | : ________ | : Cairns ’85 555 | | | : |________| | __ __________ __|_|XX|____ |XXXXXXXXXX| | |__| |__________| | : _____ | : Thorolix ’88 479 | | | : |_____| | __ _______ ___|_|XX|_____ |XXXXXXX| | |__| |_______| | : _ | : RISC ’90 796 | | | : |_| | : _ X : | | | : |_| | : ___ | : Toate 3096 | | | : |___| | : _____ _|_/_\__ |XXXXX| | \ / |_____| | Aspirin+| Ctrl+ _________ _________|_________ | | | | | | | | 0% 3% 6% 0,1 0,5 1 2 10

IncidenŃă Odds ratio şi 95% CI 1,2 vs. 0,9% 1,4 (0,66 – 2,7)
Figura 6. Decesul, infarctul miocardic şi sângerările majore la sfârşitul medicaŃiei de studiu în patru studii randomizate cu aspirină (barele pline) vs. control (barele goale).

NNT = numărul de pacienŃi care trebuie trataŃi pentru a preveni un eveniment.

Figura 6Lex: Figura 6

Cea mai des întâlnită reacŃie adversă la aspirină este intoleranŃa gastrointestinală, raportată la 5 – 40% din pacienŃii trataŃi cu aspirină. Sângerarea gastrointestinală apare
la utilizarea dozelor mai mari. În studiul CAPRIE, rata de sângerare gastrointestinală ce a determinat întreruperea terapiei cu aspirină a fost de 0,93%. Hipersensibilitatea (alergia) la aspirină este rară, dar prevalenŃa ei depinde de manifestările clinice. Desensibilizarea poate fi o opŃiune la pacienŃii selecŃionaŃi. Cel mai frecvent apar manifestări ale tractului respirator exacerbate de aspirină. Rash-ul indus de aspirină sau manifestările dermatologice apar la 0,2 – 0,7% din populaŃia generală. ReacŃii mai grave precum şocul anafilactic apar extrem de rar. În studiul CURE, aspirina a fost administrată în asociere cu clopidogrelul în doze de la 75 mg la 325 mg. IncidenŃa sângerărilor majore a crescut proporŃional cu doza de aspirină, atât la pacienŃii trataŃi cu aspirină în monoterapie, cât şi la cei ce au primit asociere de aspirină cu clopidogrel. Riscul de sângerare a fost minim cu doze de aspirină de maxim 100 mg, şi nu s-a demonstrat o eficienŃă superioară cu doze mai mari de aspirină.

6.3.2 Thienopiridinele.  Atât ticlopidina, cât şi clopidogrelul sunt antagonişti ai receptorilor ADP, care blochează activarea plachetelor mediată de ADP prin inhibarea specifică a receptorului P2Y12. La pacienŃii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, ticlopidina a fost cercetată într-un singur studiu, unde s-a constatat o reducere semnificativă cu 46% a mortalităŃii şi riscului de infarct miocardic la 6 luni. Totuşi, ticlopidina nu este utilizată datorită riscului potenŃial de efecte adverse, în mod particular gastrointestinale, riscului de neutropenie şi trombocitopenie, precum şi de instalare lentă a efectului antiplachetar. Ca o consecinŃă, ticlopidina a fost înlocuită cu clopidogrelul. În studiul CURE, clopidogrelul a fost administrat pentru 9 – 12 luni în asociere cu aspirina (75 – 325 mg) vs. aspirina singură la 12562 pacienŃi cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST. PacienŃii au primit placebo sau o doză de încărcare de 300 mg clopidogrel urmată de 75 mg zilnic, alături de terapia convenŃională. În braŃul pacienŃilor trataŃi, s-a constatat o reducere semnificativă a riscului de deces din cauze cardiovasculare, infarct miocardic non-fatal sau accident vascular cerebral (9,3 vs. 11,4%, RR 0,80, 95% CI 0,72 – 0,90, P < 0,001). Reducerea riscului de infarct miocardic a fost semnificativă şi s-a constatat o tendinŃă de scădere a riscului de deces şi accident vascular cerebral. Reducerea riscului a fost apreciabilă la nivelul tuturor grupelor de risc (risc scăzut, moderat sau înalt) şi la nivelul tuturor subseturilor de pacienŃi (vârstnici, modificări ale segmentului ST, cu sau fără dinamică enzimatică, diabetici). Beneficiul a fost precoce, cu o reducere de 34% a decesului de cauză cardiovasculară, infarct miocardic, accident vascular cerebral sau ischemie severă la 24 ore în grupul pacienŃilor trataŃi cu clopidogrel (1,4 vs. 2,1%, OR 0,66, 95% CI 0,51 – 0,86, P < 0,001) şi pe o perioadă de studiu de 12 luni. În prezentările nonacute, alte două studii mari au testat clopidogrelul vs. aspirină şi clopidogrelul plus aspirină vs. placebo plus aspirină. În studiul CAPRIE, clopidogrelul în doză de 75 mg o dată pe zi a fost comparat cu aspirina în doză de 325 mg o dată pe zi pe o populaŃie de 19185 pacienŃi cu boală aterosclerotică documentată, manifestată ca accident vascular cerebral ischemic recent, infarct miocardic recent sau boală arterială periferică simptomatică. Perioada medie de urmărire a fost de 23 luni. S-a observat o reducere semnificativă a riscului relativ de 8,7% în favoarea clopidogrelului vs. aspirină (95% CI 0,3 – 16,5, P = 0,043). Nu s-au constatat diferenŃe semnificative ale ratei sângerărilor majore, şi în mod particular ale sângerărilor gastrointestinale sau intracraniene. Studiul CHARISMA a cuprins 15603 pacienŃi, dintre care 12153 cu boală cardiovasculară documentată, 10,4% având antecedente de infarct miocardic. În acest studiu, clopidogrelul a fost asociat aspirinei în doză mică (75 – 160 mg zilnic). Nu s-a constatat nicio în ceea ce priveşte endpoint-ul primar (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În subgrupurile predefinite de pacienŃi, cu boală cardiovasculară documentată, indicele compozit a fost semnificativ redus cu terapie antiplachetară dublă, în comparaŃie cu aspirina (6,9 vs. 7,9%, RR 0,88, 95% CI 0,77 – 0,99, P = 0,046). În studiul GUSTO s-a constatat o creştere nesemnificativă a riscului de complicaŃii hemoragice majore (1,7 vs. 1,3%, RR 1,25, 95% CI 0,97 – 1,61, P = 0,09). Deşi tratamentul cu clopidogrel nu a fost recomandat pe termen lung întregului spectru de pacienŃi investigaŃi în cadrul studiului CHARISMA, analizele subsidiare au arătat că beneficiile depăşesc riscurile printre pacienŃii cu boală cardiovasculară documentată. Există date limitate asupra asocierii aspirinei, clopidogrelului şi inhibitorilor GP IIb/IIIa în cadrul sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. În studiul CURE, necesitatea utilizării inhibitorilor de GP IIb/IIIa a fost considerată ca un marker al eficienŃei antiischemice a terapiei. În acest context, 5,9% dintre pacienŃi au primit inhibitori ai GP IIb/IIIa în asociere cu aspirina şi clopidogrelul faŃă de 7,2% în grupul placebo (RR 0,82, 95% CI 0,72 – 0,93, P = 0,003). Nu există date asupra siguranŃei şi eficienŃei acestei triple asocieri. Tripla terapie antiplachetară s-a dovedit superioară în prevenŃia evenimentelor ischemice fără ca siguranŃa să fie afectată în analize post hoc ale studiilor PCI şi în studiul ISAR-REACT-2 (vezi secŃiunea 6.3.3 Inhibitorii receptorilor GP IIb/IIIa). Inhibitorii mai noi ai receptorului P2Y12, cu o afinitate superioară şi cu o instalare mai rapidă a efectului sunt sub evaluare la ora actuală (de exemplu prasugrel, cangrelor, AZD 6140).

Riscul de sângerare În studiul CURE, s-a constatat o creştere a ratei de sângerări majore la pacienŃii trataŃi cu clopidogrel (3,7 vs. 2,7%, RR 1,38, 95% CI 1,13 – 1,67, P = 0,001), dar cu o creştere nesemnificativă a ratei sângerărilor ameninŃătoare de viaŃă şi a celor fatale. Ratele de sângerare au fost mai mari la pacienŃii care au fost supuşi CABG, dar acestea au fost la limita semnificaŃiei la 912 pacienŃi care au fost supuşi intervenŃiei chirurgicale la mai puŃin de 5 zile după întreruperea tratamentului cu clopidogrel (9,6 vs. 6,3%, RR 1,53, 95% CI 0,97 – 2,40, P = 0,06). Pentru acei pacienŃi la care întreruperea tratamentului cu clopidogrel s-a făcut la mai mult de 5 zile înaintea intervenŃiei, nu s-a constatat o creştere a riscului de sângerare. Nu se cunoaşte un antidot pentru clopidogrel sau alŃi antiagonişti ai receptorilor ADP (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃii hemoragice). Cu toate acestea, la nivelul întregii populaŃii studiate, beneficiile tratamentului cu clopidogrel, inclusiv la pacienŃii supuşi revascularizării atât prin angioplastie, cât şi prin CABG, au fost superioare riscului de sângerare şi, raportat la 1000 pacienŃi, au constat în reducerea decesului, a infarctului miocardic şi accidentului vascular cerebral la 21 pacienŃi, cu preŃul transfuziei sangvine la 7 pacienŃi şi a sângerărilor ameninŃătoare de viaŃă la 4 pacienŃi. În concluzie, beneficiile terapiei cu clopidogrel depăşesc riscurile în cazul tuturor pacienŃilor cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, inclusiv la pacienŃii supuşi CABG. Riscul de sângerare excesivă la pacienŃii ce vor fi supuşi revascularizării prin CABG poate fi diminuat şi chiar eliminat prin întreruperea clopidogrelului cu 5 zile înaintea intervenŃiei. Totuşi, nu s-a investigat dacă aceasta determină creşterea ratei complicaŃiilor în timpul revascularizării.

Doza şi perioada de administrare a clopidogrelului Într-o serie de studii s-au folosit doze mai mari de încărcare cu clopidogrel (de obicei 600 mg) şi s-a dovedit că aceste doze determină o inhibiŃie mai rapidă a agregării plachetare în comparaŃie cu doza de încărcare de 300 mg. Cu toate acestea, niciun studiu la scară largă nu a testat doze mari de clopidogrel în sindroamele coronariene acute fără supradenivelare de segment ST. Oricum, experienŃa acumulată în alte condiŃii clinice a arătat că inhibarea mai rapidă a antiagregării plachetare cu doze mari
de încărcare (> 600 mg) este mai eficientă în reducerea endpoint-urilor clinice. Dovezile definitive ale raportului risc beneficiu rămân a fi stabilite de studiile clinice pe scară largă. Pretratamentul cu clopidogrel la pacienŃii neselecŃionaŃi înainte de angiografie determină rezultate mai bune ale PCI. Amânarea administrării clopidogrelului până la cunoaşterea anatomiei coronariene la pacienŃii supuşi coronarografiei precoce, nu se bazează pe dovezi. Avantajul acestei abordări este de a evita riscul de sângerare la pacienŃii ce vor fi supuşi ulterior revascularizării chirurgicale. Totuşi această situaŃie este rar întâlnită, şi, de obicei, intervenŃia chirurgicală se efectuează după câteva zile. De aceea, amânarea tratamentului cu clopidogrel până după angiografie nu este recomandată, din cauza ratei crescute de evenimente care se produc în faza precoce la pacienŃii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST. La pacienŃii la care nu poate fi administrat clopidogrelul înainte de PCI, se recomandă administrarea de inhibitori ai GP IIb/IIIa.

Recomandări pentru terapia antiplachetară orală (tabelul 6) – Aspirina este recomandată tuturor pacienŃilor cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, fără contraindicaŃii, într-o doză iniŃială de încărcare de 160 – 325 mg (non-enterică) (I-A), cu o doză de întreŃinere de 75 – 100 mg pe termen lung (I-A). – Clopidogrelul în doză de încărcare de 300 mg, administrată imediat, urmată de o doză de întreŃinere de 75 mg pe zi, este recomandată tuturor pacienŃilor (I-A). Clopidogrelul trebuie administrat timp de 12 luni, cu excepŃia cazurilor în care există un risc crescut de sângerare (I-A). – PacienŃilor cu contraindicaŃii la tratamentul cu aspirină, trebuie să li se administreze clopidogrel în locul aspirinei (I-B). – PacienŃii care vor fi supuşi unei proceduri invazive/PCI li se va administra o doză de 600 mg clopidogrel pentru o inhibiŃie plachetară mai rapidă (IIa-B). – La pacienŃii în tratament cu clopidogrel şi care vor fi supuşi revascularizării prin CABG, intervenŃia va fi amânată cu 5 zile, timp în care se întrerupe administrarea de clopidogrel dacă, clinic este posibil (IIa-C).

______________________________________________________________________ ________ | Tabelul 6. Utilizarea clinică a tratamentului antitrombotic | |______________________________________________________________________________| | Tratamentul antiplachetar oral | | Aspirina în doza iniŃială de 160 – 325 mg non-enterică, urmată de 75 – 100 mg| | o dată pe zi | | Clopidogrel 75 mg pe zi, după o doză de încărcare de 300 mg (600 mg când se | | doreşte instalarea rapidă a efectului) | | Anticoagulante | | Fondaparina*a) 2,5 mg pe zi | | Enoxaparina*a) 1 mg/kg subcutanat la 12 ore | | Dalteparina*a) 120 UI/kg la 12 ore | | Nadroparina*a) 86 UI/kg la 12 ore | | Heparina nefracŃionată bolus iv 60 – 70 U/kg (maxim 5000 UI), urmată de | | perfuzie 12 – 15 UI/kg (maxim 1000 UI/h) ajustată pentru aPTT de 1,5 – 2,5 | | ori mai mare decât controlul | | Bivalirudina*a) bolus iv de 0,1 mg/kg, apoi perfuzie de 0,25 mg/kg/h. | | Suplimentar, bolus iv 0,5 mg/kg şi creşterea debitului perfuziei la | | 1,75 mg/kg/h înainte de PCI | | Inhibitori GP IIb/IIIa*a) | | Abciximab bolus iv 0,25 mg/kg, urmat de piv 0,125 micrograme/kg/min | | (maxim 10 micrograme/min) pentru 12 – 24 ore | | Eptifibatida 180 micrograme/kg bolus iv (al 2-lea bolus după 10 min în caz | | de PCI), urmat de perfuzie 2 micrograme/kg/min pentru 72 – 96 ore | | Tirofiban 0,4 micrograme/kg/min iv în 30 min, urmat de perfuzie | | 0,10 micrograme/kg/min pentru 48 – 96 ore. Un regim cu doze superioare | | (25 micrograme/kg bolus, apoi perfuzie cu 0,15 micrograme/kg/min pentru | | 18 ore) este testat în studiile clinice. | |______________________________________________________________________________|
*a) Vezi boala renală cronică pentru reguli de administrare în caz de insuficienŃă renală.

6.3.3 Inhibitorii receptorilor. GP IIb/IIIa Trei inhibitori ai GP IIb/IIIa au fost aprobaŃi pentru utilizarea practică, şi anume abciximab, eptifibatidă şi tirofiban. Ei blochează calea comună finală a activării plachetare legându-se la fibrinogen, şi, în condiŃii de stres parietal crescut, de factorul von Willebrand, inhibând în felul acesta agregarea plachetelor activate. Abciximabul este un fragment de anticorp monoclonal, eptifibatida este o peptidă ciclică, iar tirofibanul un inhibitor peptido-mimetic. Studiile clinice cu inhibitori orali ai GP IIb/IIIa au fost oprite din cauza excesului de evenimente ischemice şi hemoragice. Rezultatele obŃinute prin utilizarea inhibitorilor GP IIb/IIIa diferă în funcŃie de cum aceştia au fost utilizaŃi în strategiile conservative sau invazive. O metaanaliză ce a cuprins 31402 pacienŃi cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST trataŃi cu inhibitori de GP IIb/IIIa a arătat o reducere semnificativă cu 9% a riscului de deces şi infarct miocardic la 30 zile (11,8 vs. 10,8%, OR 0,91, 95% CI 0,84 – 0,98, P = 0,015). Reducerea riscului a fost apreciabilă în subgrupe multiple şi în mod particular în grupele situate la risc înalt (pacienŃi diabetici, subdenivelare de segment ST, pacienŃi cu troponină pozitivă) şi la pacienŃii supuşi angioplastiei în cursul internării iniŃiale. Inhibitorii GP IIb/IIIa sunt lipsiŃi de efect la pacienŃii cu troponină negativă şi la femei. Totuşi, cei mai mulŃi pacienŃi au avut troponină negativă, iar femeile cu creştere de troponine au avut acelaşi beneficiu cu bărbaŃii. Utilizarea inhibitorilor de GP IIb/IIIa a fost asociată cu creşterea ratei complicaŃiilor hemoragice majore, dar nu s-a constatat creşterea ratei sângerărilor intracraniene (figura 7).

Mărime Deces sau IM la 30 zile ____ ____________________________________________________ | | | | _______ : | : | PRISM ’98 3232 | | : | : | |_______| __ : | __ : | _____ ___|XX|:__| _|XX|:____|_ |XXXXX| |__|: | |__|: | |_____| : | : | _______ : | : | PRISM PLUS ’98 1915 | | : | : | |_______| __ : | __ : | _____ ___|XX|:__|__ _|XX|:____|__ |XXXXX| |__|: | |__|: | |_____| : | : | _______ : | : | PARAGON-A ’98 2282 | | : | : | |_______| :__| __ | ______ ___|XX|____ __|XX|__|___ |XXXXXX| |__| |__| | |______| : | : | ____________ : | : | PURSUIT ’98 10948 | | : | : | |____________| __: | __: | __________ _|XX|__| |XX|__ | |XXXXXXXXXX| |__| | |__| | |__________| : | : | _______ : | : | GUSTO-IV ’01 7800 | | : | : | |_______| : | __ : | __ ________ :__|_|XX|_ :____|_|XX|_ |XXXXXXXX| : | |__| : | |__| |________| : | : | _______ : | : | PARAGON-B ’02 5225 | | : | : | |_______| __ | __: | ______ _|XX|_|_ _|XX|____|____ |XXXXXX| |__| | |__| | |______| : | : | _______ : | : | Toate 31402 | | : | : | |_______| : | : | ______ /_\_| /_\___|
|XXXXXX| \ / | \ / | |______| | | GP IIb/IIIa+|Ctrl+ GP IIb/IIIa+|Ctrl+ | | _________ ____|____ _________|_________ | | | | | | | | | | | | | 0% 10% 20% 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1 infinit

IncidenŃă Odds ratio şi NNT şi 95% CI 10,8 vs. 11,8% 95% CI 0,91 111 (63 – 549) (0,85 – 0,98)

– continuare –

Mărime Sângerare majoră ____ _________________________________________ | | | | _______ | : PRISM ’98 3232 | | | : |_______| | __: _________ __||XX|__ |XXXXXXXXX| ||__| |_________| | : _________ | : PRISM PLUS ’98 1915 | | | : |_________| | __ ____________ _|_|XX|__ |XXXXXXXXXXXX| | |__| |____________| | : ____ | : PARAGON-A ’98 2282 | | | __ |____| ___|__|XX|___ ______ | |__| |XXXXXX| | : |______| | : ____ | : PURSUIT ’98 10948 | | | __ |____| | _|XX|_ ______ | |__| |XXXXXX| | : |______| | : ____ | : GUSTO-IV ’01 7800 | | | : |____| | __ ______ |_|XX|_ |XXXXXX| | |__| |______| | : ____ | : PARAGON-B ’02 5225 | | | : |____| | __ ______ |_|XX|_ |XXXXXX| | |__| |______| | : ____ | : Toate 31402 | | | : |____| | : ______ | /___\ |XXXXXX| | \ / |______| | GP IIb/IIIa+| Ctrl+ _________ _______|_______ | | | | | | | | 0% 2,5% 5% 0,1 0,5 1 2 10

IncidenŃă Odds ratio şi 95% CI 1,6 vs. 1,0% 1,6 (1,3 – 2,0)

Figura 7. Decesul, infarctul miocardic şi sângerările majore la 30 zile în studii randomizate cu inhibitori de GP IIb/IIIa (barele pline) vs. control (barele goale) în strategia conservativă.

NNT = numărul de pacienŃi care trebuie trataŃi pentru a preveni un eveniment.

Figura 7Lex: Figura 7

Rezultatele utilizării inhibitorilor GP IIb/IIIa la pacienŃii iniŃial trataŃi medicamentos, supuşi apoi PCI, au fost obŃinute dintr-o metaanaliză pe un lot de 29570 pacienŃi. A fost confirmată o reducere a riscului de 9%, dar beneficiul a fost nesemnificativ la pacienŃii trataŃi strict medicamentos şi care au primit inhibitori GP IIb/IIIa vs. placebo, cu o rată a mortalităŃii şi infarctului miocardic la 30 zile 9,3 vs. 9,7% (OR 0,95, 95% CI 0,86 – 1,04, P = 0,27). Singurul beneficiu semnificativ a fost constatat când inhibitorii GP IIb/IIIa au fost menŃinuŃi în timpul PCI (10,5 vs. 13,6%, OR 0,74, 95% CI 0,57 – 0,96, P = 0,02). Aceste date vin să confirme rapoartele anterioare care au arătat o reducere a riscului de evenimente ischemice la pacienŃii care au primit inhibitori GP IIb/IIIa înainte de PCI. La pacienŃii diabetici, o metaanaliză a arătat o reducere semnificativă a ratei mortalităŃii la 30 zile prin utilizarea inhibitorilor GP IIb/IIIa, şi în mod particular când aceşti pacienŃi au fost supuşi PCI. Aceste date au venit să confirme datele preexistente.

Abciximab. Abciximabul a fost testat în studiul GUSTO-4-ACS. În acest studiu au fost descurajate abordarea invazivă şi revascularizarea în timpul fazei acute. Şapte mii de pacienŃi trataŃi cu aspirină şi heparină nefracŃionată au fost randomizaŃi într-unul din următoarele trei regimuri terapeutice: placebo, abciximab bolus şi perfuzie 24 ore sau abciximab bolus şi perfuzie 48 ore. Nu s-a constatat niciun beneficiu semnificativ în cele două grupe tratate cu abciximab, raportându-se un risc crescut de sângerare. Trombocitopenia (definită ca scăderea trombocitelor < 50000/mmc) a apărut la 1,5% din pacienŃii trataŃi cu abciximab vs. 1% la pacienŃii ce au primit placebo. Din aceste motive, abciximabul nu este recomandat la pacienŃii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST, cu excepŃia momentului PCI (aşa cum este discutat în continuare).

Eptifibatida. În studiul PURSUIT, 10948 pacienŃi au fost înrolaŃi şi randomizaŃi în trei braŃe. Asociat tratamentului convenŃional ce a inclus aspirina şi heparină nefracŃionată, pacienŃii au fost randomizaŃi în: placebo sau 2 grupe cu regimuri diferite de perfuzie cu eptifibatidă, după ce iniŃial au primit un bolus identic. Doza mai mică de eptifibatidă a fost abandonată din cauza lipsei de eficienŃă. A fost comparat regimul cu doza mare de eptifibatidă vs. placebo. S-a constatat o reducere semnificativă la 30 zile a indicelui compozit de deces sau infarct miocardic non-fatal (14,2 vs. 15,7% eptifibatidă vs. placebo, P = 0,04). Beneficiul s-a menŃinut la 6 luni. Beneficiul s-a obŃinut cu preŃul unui risc TDVII crescut de sângerare (10,6 vs. 9,1%, P = 0,02), dar fără o creştere a riscului de sângerare intracraniană. Trombocitopenia (definită ca scăderea numărului de trombocite < 100000/mmc sau scăderea < 50% a valorii de bază) s-a constatat în rate similare în ambele braŃe terapeutice (6,8 vs. 6,7% eptifibatidă vs. placebo). Rata de trombocitopenie semnificativă (< 20000 mmc) a fost scăzută în ambele braŃe (0,2 vs. < 0,1% eptifibatidă vs. placebo, P = NS).

Tirofibanul.

Tirofibanul a fost testat în două studii randomizate diferite. În studiul PRISM, 3231 pacienŃi cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST au fost randomizaŃi primind fie tirofiban, fie heparină nefracŃionată pentru 48 ore. S-a observat o reducere semnificativă a indicelui compozit de deces, infarct miocardic sau ischemie refractară la 48 ore şi menŃinută la 30 zile, dar nu şi după aceea (3,8 vs. 5,6%, RR 0,67, 95% CI 0,48 – 0,92, P = 0,01 la 48 ore). Rata trombocitopeniei (definită ca scădere a trombocitelor < 90000/mmc) a fost semnificativ mai frecventă cu tirofiban decât cu heparină nefracŃionată (1,1 vs. 0,4%, P = 0,04). În studiul PRISM-PLUS, 1915 pacienŃi la risc mai înalt comparativ cu studiul PRISM au fost randomizaŃi în trei braŃe diferite: tirofiban, tirofiban plus heparină nefracŃionată şi heparină nefracŃionată. La scurt timp de la începerea administrării, braŃul cu tirofiban a fost întrerupt din cauza efectelor adverse. S-a constatat o reducere semnificativă a riscului de deces, infarct miocardic şi ischemie miocardică refractară la 7 zile (12,9 vs. 17,9%, RR 0,68, 95% CI 0,53 – 0,88, P = 0,004) care s-a menŃinut la 30 zile şi la 6 luni în grupul cu heparină nefracŃionată plus tirofiban, când a fost comparat cu grupul cu heparină nefracŃionată. Sângerările majore (conform criteriilor TIMI) nu au fost mai semnificative statistic în grupul ce a primit tirofiban, în ciuda unei tendinŃe de creştere a riscului de sângerare (1,4 vs. 0,8%, P = 0,23).

Inhibitorii GP IIb/IIIa în abordarea invazivă Rezultate consistente au fost obŃinute din trei metaanalize care au cercetat impactul utilizării în cadrul PCI. Două metaanalize au arătat o reducere semnificativă a ratei mortalităŃii şi infarctului miocardic la 30 zile atunci când s-au administrat inhibitori GP IIb/IIIa înainte de coronarografie şi în timpul PCI. Kong şi colab. a raportat o reducere semnificativă a mortalităŃii la 30 zile în rândul tuturor celor 20186 pacienŃi (0,9 vs. 1,3%, OR 0,73, 95% CI 0,55 – 0,96, P = 0,024). Foarte important, tienopiridinele şi stenturile nu au fost utilizate de rutină în aceste studii.

Abciximabul. Abciximabul a fost testat în trei studii ca medicaŃie adjuvantă în cadrul PCI la pacienŃii cu sindroame coronariene acute. Aceste trei studii au cuprins 7290 pacienŃi şi s-a demonstrat o reducere semnificativă a mortalităŃii, infarctului miocardic sau necesităŃii de revascularizare de urgenŃă la 30 zile. Datele colectate din aceste trei studii au arătat un beneficiu semnificativ asupra mortalităŃii tardive (HR 0,71, 95% CI 0,57 – 0,89, P = 0,003). În studiul CAPTURE, abciximabul a fost testat la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST planificaŃi pentru PCI, care au primit tratament cu abciximab cu 24 ore anterior, menŃinut apoi în perfuzie pentru 12 ore. În acest studiu care nu a folosit de rutină stenturile şi clopidogrelul, abciximabul a determinat reducerea semnificativă a ratei mortalităŃii, infarctului miocardic şi necesităŃii intervenŃiei de urgenŃă pentru ischemie recurentă, când a fost comparat cu placebo la 30 zile (11,3 vs. 15,9%, P = 0,012). Beneficiul a fost limitat la pacienŃii cu niveluri crescute ale TnT. Mai recent, în studiul ISAR-REACT-2, care a cuprins 2022 pacienŃi cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST cu risc înalt, care au primit tratament anterior cu aspirină şi 600 mg clopidogrel au fost randomizaŃi fie cu abciximab, fie cu placebo. În fiecare grup a existat o proporŃie similară de pacienŃi diabetici (în medie 26,5%); 56% pacienŃi au avut creştere de troponine iar 24,1% au avut un infarct miocardic în antecedente. Indicele compozit de deces, infarct miocardic, sau necesitate de revascularizare de urgenŃă la 30 zile, a fost semnificativ mai mic în grupul pacienŃilor trataŃi cu abciximab vs. placebo (8,9 vs. 11,9%, RR 0,75, 95% CI 0,58 – 0,97, P = 0,03). Cea mai mare parte a reducerii riscului datorită tratamentului cu abciximab s-a datorat reducerii mortalităŃii şi infarctului miocardic. Efectul a fost mai pronunŃat în anumite subgrupuri predefinite, şi în mod particular la pacienŃii cu niveluri crescute ale troponinelor (13,1 vs. 18,3%, RR 0,71, 95% CI 0,54 – 0,95, P = 0,02). Rezultatul nu a fost influenŃat de durata tratamentului anterior cu clopidogrel şi nu s-a înregistrat niciun efect la pacienŃii cu troponină negativă sau la pacienŃii diabetici. Totuşi, numărul pacienŃilor diabetici incluşi a fost probabil prea mic pentru a furniza date robuste. Abciximabul a fost testat în comparaŃie cu tirofibanul în studiul TARGET, în care o treime dintre pacienŃi prezentau sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST în desfăşurare sau recente. Abciximabul s-a dovedit a fi superior tirofibanului la doze standard, în ceea ce priveşte reducerea riscului de mortalitate, infarct miocardic şi revascularizare urgentă la 30 zile, dar diferenŃa a fost nesemnificativă la 6 luni şi 1 an.

Eptifibatida. Eptifibatida a fost testată la pacienŃii supuşi PCI, 38% dintre ei cu angină instabilă (IMPACT-2) şi nu s-a dovedit un beneficiu semnificativ când a fost comparată cu placebo. Ulterior, eptifibatida a fost testată în studiul ESPRIT, în care doza a fost crescută la un bolus dublu de 180 micrograme/kg urmată de o perfuzie de 2,0 micrograme/kg/min pentru 18 – 24 h vs. placebo. În acest studiu, s-a constatat o reducere semnificativă a riscului de deces, infarct miocardic, necesitate de revascularizare de urgenŃă şi utilizare bail out a inhibitorilor GP IIb/IIIa la 30 zile şi la 6 luni (6,6 vs. 10,5%, RR 0,63, 95% CI 0,47 – 0,84, P = 0,0015 la 48 ore pentru eptifibatidă vs. placebo). Indicele compozit secundar de mortalitate, infarct miocardic sau revascularizare de urgenŃă a fost de asemenea redus la acelaşi moment (6,0 vs. 9,3%, RR 0,65, 95% CI 0,47 – 0,87, P = 0,0045). Totuşi, în acest studiu a fost inclusă doar o proporŃie mică (46%) de pacienŃi cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST recente sau în desfăşurare, în comparaŃie cu studiul TARGET.

Tirofibanul. Tirofibanul a fost testat în studiul RESTORE, ce a inclus 2139 pacienŃi cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST recente. În acest studiu, o reducere semnificativă cu 38% a riscului relativ a indicelui primar compozit de deces, infarct miocardic, revascularizare repetată sau ischemie recurentă la 48 ore, s-a constatat la 7 zile, dar nu la 30 zile. Tirofibanul a fost utilizat în aceeaşi doză în cadrul studiilor TARGET şi RESTORE. Privind retrospectiv, probabil că doza utilizată a fost prea mică. Studiile ulterioare au testat doze superioare de tirofiban în diferite condiŃii clinice. Întrun studiu restrâns pe 202 pacienŃi, bolusul în doză mare (25 micrograme/kg), urmat de perfuzie (0,15 micrograme/kg/min pentru 24 – 48 ore) s-a dovedit a reduce incidenŃa evenimentelor ischemice trombotice în timpul PCI la pacienŃii la risc înalt vs. placebo. TENACITY, un studiu pe scară largă, ce a testat doze mari de tirofiban vs. abciximab, a fost întrerupt din motive financiare, după includerea a 383 pacienŃi.

Utilizarea inhibitorilor GP IIb/IIIa înainte de revascularizare Inhibitorii GP IIb/IIIa şi PCI. Doi inhibitori ai GP IIb/IIIa (tirofibanul şi eptifibatida) s-au dovedit eficienŃi în reducerea evenimentelor ischemice la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, în mod particular la pacienŃii situaŃi la risc înalt, precum pacienŃii cu niveluri crescute ale troponinelor sau pacienŃii diabetici, precum şi la pacienŃii supuşi revascularizării. De aceea, ei pot fi folosiŃi ca medicamente de primă alegere în asociere cu alŃi agenŃi antitrombotici, înainte de evaluarea invazivă. Această utilizare a inhibitorilor GP IIb/IIIa înainte de revascularizare s-a dovedit a reduce riscul de deces şi infarct miocardic la 30 zile într-o serie de metaanalize, dacă ei sunt utilizaŃi înainte de procedură şi menŃinuŃi în timpul PCI. Aceste efecte rămân a fi cercetate în studii viitoare (EARLY-ACS). În studiul ACUITY-TIMING s-a folosit administrarea selectivă vs. administrarea de rutină înainte de PCI a inhibitorilor GP IIb/IIIa într-un model 2X2. Inhibitorii GP IIb/IIIa au fost administraŃi la 55,7% dintre pacienŃi pentru 13,1 ore în administrarea selectivă vs. 98,3% dintre pacienŃi pentru 18,3% dintre pacienŃi pentru strategia de rutină înainte de PCI. Abordarea selectivă vs. strategia de rutină a determinat reducerea la 30 zile a ratei sângerărilor majore (4,9 vs. 6,1%, RR 0,80, 95% CI 0,67 – 0,95), dar rata evenimentelor ischemice nu au întrunit criteriile pentru non-inferioritate, cu o tendinŃă spre o rată crescută (7,9 vs. 7,1%, RR 1,12, 95% CI 0,97 – 1,29; P = 0,13 pentru administrarea selectivă vs. administrarea de rutină). Sângerările majore conform criteriilor TDVII nu au diferit semnificativ în cele două grupuri (1,6 vs. 1,9%, P = 0,20) pentru administrarea selectivă vs. administrarea de rutină, în timp ce rata sângerărilor TIMI a fost semnificativ mai mică (5,4 vs. 7,1%, P < 0,001) pentru administrarea de rutină vs. administrarea selectivă. Indicele compozit de ischemie a fost semnificativ mai mare la
pacienŃii supuşi PCI cu administrarea de rutină a GP IIB/IIIa vs. administrarea selectivă (9,5 vs. 8,0%, RR = 1,19, 95% CI 1,00 – 1,42, P = 0,05). Având în vedere aceste rezultate, se poate concluziona că tratamentul cu inhibitori GP IIb/IIIa înainte de PCI, determină o creştere a ratei de sângerări majore, dar cu o protecŃie suplimentară împotriva evenimentelor ischemice la pacienŃii supuşi PCI. În practica clinică curentă, aşa cum se evidenŃiază prin câteva registre de date, pacienŃii ajung în laboratorul de cateterism fără perfuzie anterioară cu inhibitori GP IIb/IIIa. În această situaŃie, dacă este necesară PCI de urgenŃă, este necesară administrarea inhibitorilor GP IIb/IIIa în laboratorul de angiografie, conform studiului ISAR-REACT-2 ca alternativă de abordare, dar care nu s-a dovedit superioară administrării de rutină.

Inhibitorii GP IIb/IIIa şi revascularizarea chirurgicală prin CABG Inhibarea agregării plachetare determină complicaŃii sângerânde, atât spontan, cât şi în momentul intervenŃiei chirurgicale. Totuşi, intervenŃia chirurgicală de revascularizare la pacienŃii ce au primit tratament cu inhibitori GP IIb/IIIa s-a dovedit a fi sigură în momentul în care se iau măsuri adecvate pentru o hemostază corespunzătoare. Tratamentul cu inhibitorii GP IIb/IIIa trebuie întrerupt dacă se are în vedere revascularizarea chirurgicală. Eptifibatida şi tirofibanul au timp de înjumătăŃire scurt, şi, în consecinŃă, funcŃia plachetară se recuperează la sfârşitul intervenŃiei chirurgicale. Abciximabul are un timp de înjumătăŃire mai mare, din acest punct de vedere, întreruperea lui trebuie făcută mai devreme. Dacă apare sângerare excesivă, trebuie avută în vedere transfuzia de masă trombocitară (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃii hemoragice). Suplimentarea cu fibrinogen prin administrarea plasmei proaspete congelate sau crioprecipitatului, fie singure, fie în asociere cu masa trombocitară, pot fi avute în vedere pentru restabilirea potenŃialului hemostatic şi tratamentul complicaŃiilor hemoragice majore asociate cu administrarea inhibitorilor GP IIb/IIIa.

Terapia adjuvantă . Toate studiile în care s-au administrat inhibitori GP IIb/IIIa, au folosit heparina nefracŃionată. Actual, heparinele cu greutate moleculară mică, şi în mod particular enoxaparina, sunt folosite pe scară largă. Mai multe studii clinice asupra sindroamelor coronariene acute fără supradenivelare de segment ST, precum şi studiile observaŃionale în cadrul PCI, au demonstrat că heparinele cu greutate moleculară mică, şi, mai ales enoxaparina pot fi utilizate în condiŃii de siguranŃă în asociere cu inhibitori GP IIb/IIIa, fără afectarea eficienŃei. În studiul OASIS-5, inhibitorii GP IIb/IIIa au fost utilizaŃi în asociere cu aspirina, clopidogrelul şi fondaparina la 1308 pacienŃi sau enoxaparina la 1273 pacienŃi. Rata complicaŃiilor hemoragice a fost mai mică cu fondaparină în comparaŃie cu enoxaparina (vezi secŃiunea 6.2 MedicaŃia anticoagulantă). Tienopiridinele nu au fost folosite în studiile de început ce au testat inhibitorii GP IIb/IIIa. De aceea, eficacitatea şi siguranŃa asocierii aspirinei, clopidogrelului şi inhibitorilor GP IIb/IIIa nu a fost definită cu certitudine. Recent, studiul ISAR-REACT a confirmat că rezultate mai bune pot fi obŃinute cu abciximab în asociere cu aspirina şi clopidogrel în doză de încărcare de 600 mg, în comparaŃie cu regimul cu aspirină plus clopidogrel la pacienŃii cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de segment ST cu risc înalt, supuşi PCI. Această ipoteză este încă în lucru în studiul Early-ACS. Bivaliradina şi heparina nefracŃionată/heparine cu greutate moleculară mică au demonstrat eficacitate şi siguranŃă echivalente în comparaŃie cu tripla asociere antiplachetară, inclusiv inhibitori GP IIb/IIIa în studiul ACUITY. Totuşi, bivaliradina în monoterapie s-a dovedit a scădea riscul complicaŃiilor hemoragice când a fost comparată cu orice altă combinaŃie care a cuprins inhibitori GP IIb/IIIa.

Recomandări pentru utilizarea inhibitorilor GP IIb/IIIa (vezi tabelul 6) – La pacienŃii situaŃi la risc intermediar crescut, şi în mod particular la pacienŃii cu nivel crescut al troponinelor, subdenivelare de segment ST sau pacienŃii diabetici, atât eptifibatida, cât şi tirofibanul, în tratamentul precoce, sunt recomandate în asociere cu terapia antiplachetară orală (IIa-A). – Selectarea combinaŃiei agenŃilor antiplachetari şi anticoagulanŃi trebuie făcută în corelaŃie cu riscul de evenimente ischemice şi hemoragice (I-B). – PacienŃii care au primit tratament iniŃial cu eptifibatidă sau tirofiban înainte de angiografie, trebuie menŃinuŃi pe aceeaşi terapie în timpul şi după PCI (IIa-B). – La pacienŃii situaŃi la risc înalt care nu au primit tratament cu inhibitori GP IIb/IIIa şi care au fost supuşi PCI, abciximabul este recomandat imediat după angiografie (I-A). Utilizarea eptifibatidei sau tirofibanului este mai puŃin clară (IIa-B). – Inhibitorii GP IIb/IIIa trebuie asociaŃi cu medicamente anticoagulante (I-A). – Bivalirudina poate fi folosită ca o alternativă la inhibitorii GP IIb/IIIa plus heparina nefracŃionată/heparine cu greutate moleculară mică (IIa-B). – Când anatomia coronariană este precizată iar pacientul are indicaŃie de PCI în primele 24 ore, abxicimabul este mai sigur, atunci când pacientul se află în tratament cu inhibitori GP IIb/IIIa.

6.3.4 Rezistenta la agentii antiplachetari/interactiuni medicamentoase RezistenŃa la agenŃii antiplachetari este descrisă ca eşecul total sau parŃial în obŃinerea inhibiŃiei funcŃiilor plachetare, şi din acest motiv este denumită mai corect hipo-responsivitate sau răspuns scăzut la terapia antiplachetară. Termenul se referă la variabilitatea intensităŃii răspunsului inhibării agregării plachetare măsurată ex vivo întro populaŃie de pacienŃi trataŃi. RezistenŃa la terapia antiplachetară este frecvent confundată cu recurenŃa evenimentelor la pacienŃii cu terapie antiplachetară. Acest lucru nu implică neapărat faptul că rezistenŃa antiplachetară este fenomenul cauzal, din moment ce aterotromboza este un fenomen multifactorial, iar recurenŃa evenimentelor poate fi produsă de alte cauze decât rezistenŃa la tratament. RezistenŃa la terapia antiplachetară poate fi testată printr-o serie de teste ce evaluează funcŃia plachetelor. Intensitatea rezistenŃei reale la terapia antiplachetară este definită precar. Niciun test simplu nu a fost validat pentru evaluarea inhibării funcŃiei plachetare.

RezistenŃa la aspirină/interacŃiuni medicamentoase RezistenŃa la aspirină se referă la un spectru de fenomene, inclusiv incapacitatea de protecŃie individuală împotriva fenomenelor trombotice, incapacitatea de alungire a timpului de sângerare, incapacitatea de a reduce producŃia de tromboxan A2 şi eşecul de a produce efectul anticipat într-unul sau mai multe teste in vitro ce explorează funcŃia plachetară, inclusiv la agregometrie, activarea indusă şi exprimarea receptorilor de suprafaŃă. O proporŃie a pacienŃilor trataŃi pentru orice manifestare clinică a bolii aterotrombotice, boală arterială coronariană, boală cerebrovasculară sau boală arterială periferică poate dezvolta în timp rezistenŃă la tratamentul antiplachetar, chiar la creşterea dozelor. Totuşi, câteva studii au arătat că rezistenŃa la aspirină poate induce eşec al terapiei. Un substudiu, HOPE, a arătat că grade diferite de inhibiŃie a tromboxanului A2 s-a asociat cu rate diferite de evenimente. Aceste diferenŃe pot explica gradele diferite ale complianŃei terapeutice. Există cel puŃin trei mecanisme potenŃiale de inducere a rezistenŃei la aspirină, şi anume expresia tranzitorie a COX-2 în plachetele nou formate, formarea tromboxanului A2 din alte surse decât plachetele şi interacŃiunea cu antiinflamatoarele nesteroidiene. Administrarea concomitentă de antiinflamatoare nesteroidiene, precum ibuprofenul, poate interfera cu inactivarea COX-1 datorită efectului competitiv de stocare a aspirinei
la nivelul canalului COX. Această interacŃiune nu apare prin folosirea inhibitorilor selectivi de COX-2 sau alte substanŃe antiinflamatoare precum diclofenacul. În orice caz, în câteva rapoarte s-a constatat că rata evenimentelor creşte la pacienŃii trataŃi cu această asociere. Recent, o analiză retrospectivă a unei cohorte largi de pacienŃi externaŃi după infarct miocardic, a arătat că folosirea inhibitorilor selectivi de COX-2 şi a antiinflamatoarelor nesteroidiene neselective a determinat un risc crescut de deces, cu oricare dintre aceşti agenŃi. S-a constatat de asemenea, un risc crescut de spitalizare pentru infarct miocardic la pacienŃii în tratament cu inhibitori selectivi de COX-2 şi antiinflamatoare nesteroidiene. Acest studiu, alături de altele, a arătat că medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie evitate în perioada post-infarct miocardic, indiferent care ar fi mecanismul acestora de creştere a mortalităŃii şi riscului de infarct miocardic.

RezistenŃa la clopidogrel/interacŃiuni medicamentoase Clopidogrel este un produs inactiv, care necesită oxidarea prin citocromul hepatic P450 pentru a genera metabolitul activ. CYP3A4 şi CYP3A5 sunt isoformele P450 responsabile pentru oxidarea clopidogrelului, care, printr-o degradare metabolică multistadială, determină apariŃia formei active a medicamentului. Doza standard a clopidogrelului realizează, prin antagonizarea receptorului ADP, P2Y12, inhibiŃia a aproximativ 30 – 50% din agregarea plachetară ADP-indusă. RezistenŃa la clopidogrel nu este un termen adecvat pentru că se referă, de fapt, la variabilitatea inhibiŃiei agregării plachetare indusă de clopidogrel. Agregometria prin transmisie de lumină este testul cel mai utilizat pentru a măsura inhibiŃia plachetară. Totuşi, nu există unanimitate privind definirea valorii cut-off. Cu aceste reŃineri, rezistenŃa la clopidogrel se constată la 4 – 30% din pacienŃi. Mecanismul rezistenŃei la clopidogrel este încă în investigaŃii. În ciuda unor studii mici care au arătat o rată mai mare de evenimente asociate cu inhibiŃia mai redusă a agregării plachetare, dovezile că rezistenŃa la clopidogrel duce la eşecul tratamentului sunt inconsistente. Se depun eforturi de a depăşi această problemă prin creşterea şi/sau ajustarea dozei de clopidogrel. Noi antagonişti ai receptorilor ADP (e.g. prasugrel, cangrelor şi AZD6140) sunt încă în investigaŃii. În anumite situaŃii, a fost evidenŃiată biodisponibilitatea redusă prin interacŃiuni medicamentoase, în mod deosebit cu anumite statine, care sunt metabolizate de CYP3A4 şi CYP3A5. Studii in vitro au arătat că acestea limitează până la 90% degradarea clopidogrelului în forma metabolic activă. Totuşi, acest efect nu a fost demonstrat în practica clinică. Într-adevăr, în registrul GRACE, asociaŃia clopidogrelului cu statine sugerează un efect aditiv benefic pentru prognostic. In vitro, metaboliŃii clopidogrelului pot inhiba enzimatic activitatea citocromului P4502C9 şi conduce la creşterea nivelului plasmatic al AINS, care sunt metabolizate de acest citocrom. Aceasta poate duce la creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale în cazul administrării concomitente clopidogrel şi AINS (în particular naproxen). În ultimul rând, asocierea clopidogrelului cu AVK nu este recomandată, pentru că potenŃial creşte riscul de sângerare. Această combinaŃie poate fi, totuşi, necesară în contextul protezelor valvulare metalice sau a riscului crescut de evenimente tromboembolice, când AVK nu pot fi întrerupte, iar clopidogrelul este obligatoriu. În aceste situaŃii, trebuie Ńintite cel mai scăzut INR eficace şi cea mai redusă durată de tratament. Este necesar controlul strict al INR.

Recomandări pentru rezistenŃa la tratamentul antiplachetar/interacŃiuni medicamentoase – Nu este recomandată evaluarea de rutină a inhibiŃiei agregării plachetare la pacienŃii supuşi tratamentului cu aspirină sau clopidogrel, sau ambele (IIb-C).
– AINS (selective inhibitorii de COX-2 şi AINS neselective) nu trebuie administrate în combinaŃie cu clopidogrel, aspirină sau ambele (III-C). – Clopidogrel poate fi administrat cu toate statinele (I-B). – Tripla asociaŃie a aspirinei, clopidogrel şi AVK nu ar trebui administrată decât dacă există o indicaŃie strictă, caz în care se va urmări cel mai scăzut INR eficace şi cea mai scurtă durată de administrare a triplei asociaŃii (IIa-C).

6.3.5 Întreruperea tratamentului antiplachetar. Date actuale au arătat că, la pacienŃii cu BCI, întreruperea tratamentului antiplachetar, indiferent de motiv, poate duce la creşterea ratei de recurenŃă a evenimentelor. Într-un studiu de cohortă multicentric prospectiv recent publicat, din 1521 de pacienŃi cu IM recent, 184 pacienŃi au întrerupt toate cele trei medicamente recomandate (aspirină, beta-blocant şi statină), 56 două medicaŃii şi 272 doar un medicament în perioada de supraveghere de 12 luni. PacienŃii care au întrerupt toate cele trei medicamente au avut cea mai scăzută rată de supravieŃuire la 12 luni (88,5 vs. 97,7%; log-rank P < 0,001) comparativ cu pacienŃii care au menŃinut cel puŃin un medicament. În analiza multivariată, întreruperea medicaŃiei a fost asociată independent cu o rată a mortalităŃii (HR 3,81; 95% CI 1,88 – 7,72). Rezultatele au fost confirmate pentru evaluarea aspirinei, beta-blocantelor şi statinelor separat. Întreruperea terapiei duale antiplachetare curând după implantarea stentului creşte riscul de tromboză acută în stent, care determină un prognostic, în mod particular, nefavorabil, cu o mortalitate care variază de la 15 la 45% la o lună. În plus, întreruperea agenŃilor antiplachetari tardiv după implantarea stenturilor active (SED) poate expune pacientul la tromboză tardivă în stent. Asemănător, întreruperea tratamentului dual antiplachetar curând după faza acută a NSTE-ACS poate expune pacientul la un risc crescut de recurenŃă a evenimentelor chiar şi la pacienŃii care nu au fost stentaŃi, deşi datele disponibile care să susŃină această afirmaŃie sunt puŃine. Totuşi, întreruperea terapiei duale antiplachetare în cazul în care este necesară o procedură chirurgicală la mai mult de o lună după SCA la pacienŃii fără DES pare a fi rezonabilă. Dacă întreruperea terapiei antiplachetare este obligatorie, cum ar fi în cazul chirurgiei de urgenŃă sau a sângerării majore care nu poate fi controlată prin tratament local, nicio terapie alternativă terapeutică nu s-a dovedit a fi eficace ca substituent. Diferite alternative la terapia duală antiplachetară au fost propuse, în funcŃie de datele clinice, tipul de stent şi data implantării şi tipul de intervenŃie chirurgicală. Niciuna din ele nu a fost dovedită anterior eficace şi toate se bazează pe consensul de opinie al experŃilor. HGMM a fost recomandată, deşi fără o dovadă concretă de eficacitate.

Recomandări pentru întreruperea tratamentului antiplachetar – Este descurajată întreruperea temporară a terapiei duale antiplachetare (aspirină şi clopidogrel) în primele 12 luni după episodul iniŃial (I-C). – Este obligatorie întreruperea temporară pentru sângerări ameninŃătoare de viaŃă sau pentru proceduri chirurgicale în cursul cărora sângerări minore pot avea consecinŃe severe (chirurgia creierului sau spinală) (IIa-C). – Este descurajată întreruperea prelungită sau permanentă a aspirinei, clopidogrelului sau amândouă, aceasta fiind acceptată doar dacă este clinic indicată. Trebuie luate în consideraŃie: riscul recurenŃei evenimentelor ischemice, care depinde (printre alŃi factori) de riscul iniŃial, de prezenŃa şi tipul stentului implantat şi de fereastra de timp propusă pentru întrerupere precum şi de indexul de evenimente sau/şi revascularizaŃie (I-C).

6.4 Revascularizatia coronariană. Revascularizatia pentru NSTE-ACS este practicată în vederea întreruperii anginei şi a ischemiei miocardice în desfăşurare şi în scopul prevenirii evoluŃiei spre IM şi moarte.
IndicaŃiile pentru revascularizare miocardică şi abordarea preferată (ICP sau Bypass aorto-coronarian) depind de extinderea şi severitatea leziunilor evidenŃiate la arteriografia coronariană, de condiŃia pacientului şi de co-morbidităŃi.

6.4.1 Angiografia coronariană . Arteriografia coronariană invazivă rămâne metoda de referinŃă pentru determinarea oportunităŃii pentru revascularizaŃia percutană şi/sau chirurgicală. Se recomandă efectuarea angiografiei după administrarea intracoronariană de vasodilatatoare (nitraŃi) în vederea atenuării vasoconsticŃiei şi a eliminării componentei dinamice frecvent prezente în SCA. La pacienŃii compromişi hemodinamic (edem pulmonar, hipotensiune, aritmii ameninŃătoare de viaŃă), este recomandabil de a efectua examinarea după amplasarea unui balon de contrapulsaŃie aortică, pentru a limita numărul de injecŃii coronariene şi omisia angiografiei de VS. Datele din studiile TIMI 3-B şi FRISC-2294 au arătat că 30 – 38% din pacienŃii cu sindroame coronariene instabile au boală univasculară şi 44 – 59% au boală multivasculară (stenoză > 50% din diametru). IncidenŃa stenozei de trunchi principal coronarian variază de la 4 la 8%. Deşi severitatea stenozei este în mod obişnuit bine determinată de angiografie, uneori ecografia intracoronariană poate fi utilă. Angiografia coronariană coroborată cu datele ECG şi anomaliile de cinetică parietală permit identificarea stenozei responsabile, care este frecvent excentrică, prezintă suprafaŃa neregulată, ulceraŃii, imagine neclară, defecte de umplere sugestive pentru prezenŃa trombusului intracoronarian. Totuşi, uneori poate fi dificil să determini leziunea responsabilă, fie pentru că semnele mai sus menŃionate sunt prezente la nivelul mai multor vase, fie pentru că lipsesc. Infiltrarea aterosclerotică difuză fără stenoze semnificative apare în 14 – 19% din cazuri. În prezent sunt în evaluare un număr de metode noi de investigaŃie invazivă diagnostică capabile să identifice leziunile vulnerabile, să monitorizeze schimbările care se produc spontan sau sub tratament şi să coreleze acei markeri de vulnerabilitate a plăcii cu prognosticul pacientului. Acumularea focală a componentelor specifice ale plăcii cum ar fi miezul lipidic şi scăderea rezistenŃei capişonului fibros sunt asociate cu instabilitatea. În acest moment este neclar dacă segmentele coronariene neresponsabile, care prezintă semne de vulnerabilitate necesită intervenŃie mecanică.

6.4.2 Strategia invazivă vs. conservatoare. Alegerea strategiei Angiografia coronariană trebuie planificată cât mai repede posibil (strategia invazivă de urgenŃă) la pacienŃii cu angină severă în evoluŃie, modificări ECG severe sau în dinamică, aritmii majore, sau instabilitate hemodinamică la internare sau ulterior. Aceşti pacienŃi reprezintă 2 – 15% din pacienŃii internaŃi cu NSTE-ACS. La pacienŃii cu elemente de risc intermediar spre risc înalt, dar fără semnele de risc vital menŃionate mai sus, angiografia coronariană precoce (în interval de 72 de ore) urmată de revascularizaŃie atunci când este posibilă şi indicată sau stabilizare iniŃială medicală şi efectuarea selectivă a coronarografiei bazată pe evoluŃia clinică au fost testate ca strategii alternative. La pacienŃii cu risc scăzut, evaluarea non-invazivă a ischemiei provocabile trebuie efectuată înainte de externare. Dacă aceasta este pozitivă, angiografia coronariană trebuie efectuată (vezi capitolul 9 Strategii terapeutice). O metaanaliză a şapte trialuri randomizate (inclusiv studii de început, înainte de utilizarea largă a stenturilor şi a terapiei adjuvante multimedicamentoase) ce compară angiografia de rutină (n = 4608) urmată de revascularizaŃie cu o strategie mai conservatoare (abordare invazivă doar la pacienŃii cu ischemie recurentă sau provocată, n = 4604) a arătat reducerea ratei de deces şi IM la sfârşitul perioadei de supraveghere (12,2 vs. 14,4% OR 0,82, 95% CI 0,72 – 0,93, P = 0,001) pentru strategia invazivă de rutină vs. cea selectiv invazivă. În acea perioadă de timp s-a constatat o
tendinŃă nesemnificativă către mai puŃine decese (5,5 vs. 14,4%, OR 0,82, 95% CI 0,77 – 1,09), în timp ce incidenŃa IM s-a redus semnificativ (7,3 vs. 9,4%, OR 0,72, 95% CI 0,65 – 0,88, P < 0,001) pentru strategia invazivă de rutină vs. cea selectiv invazivă. Efectul benefic era atins de la externare la sfârşitul perioadei de supraveghere, când sa observat o reducere semnificativă a deceselor şi a IM (3,8 vs. 4,9%, OR 0,76, 95% CI 0,62 – 0,94, P = 0,01 pentru deces; 7,4 vs. 11,0%, OR 0,64, 95% CI 0,55 – 0,75, P < 0,001 pentru deces şi IM) în strategia invazivă de rutină vs. strategia invazivă selectivă în timpul unei perioade medii de urmărire de 17 luni, angina recurentă s-a redus cu 33% iar reinternările cu 34% în grupul cu strategie invazivă de rutină. În altă metaanaliză ce include şase trialuri contemporane, OR a fost 0,84, 95% CI 0,73 – 0,97 pentru strategia invazivă precoce vs. strategia conservatoare (figura 8). Beneficiul strategiei invazive de rutină a fost prezent la pacienŃii cu troponine crescute la internare, dar nu şi la cei troponin-negativi (din analiza celor mai recente trei trialuri care prezintă date disponibile privitoare la troponină). O metaanaliză mai recentă cuprinzând şapte trialuri ce includ 8375 pacienŃi disponibili pentru analiză a arătat, după o supraveghere medie de 2 ani, o reducere semnificativă a mortalităŃii de orice cauză (4,9 vs. 6,5%, RR 0,75, 95% CI 0,63 – 0,90, P = 0,001) pentru strategia invazivă precoce vs. conservatoare, fără exces de decese la o lună (RR = 0,82, 95% CI 0,50 – 1,34, P = 0,57). Reducerea mortalităŃii pe termen lung a fost confirmată în supravegherea de 5 ani din studiul RITA-3310 şi FRISC-2 la 2 şi la 5 ani. Multe din trialurile analizate în metaanaliză realizată de Mehta et al. nu au fost contemporane. În patru dintre trialuri, şi anume TIMI-38, VANQWISH, MATE şi FRISC-2, utilizarea stenturilor şi a inhibitorilor GP IIb/IIIa fost redusă sau inexistentă. Mai recent, o revizuire a celor mai contemporane trialuri realizată de Cochrane a confirmat observaŃiile iniŃiale raportate de Mehta et al. Metaanaliza a confirmat existenŃa unui trend către un exces de mortalitate precoce în strategia invazivă precoce (RR 1,59, 95% CI 0,96 – 2,54), dar cu un semnificativ beneficiu pe termen lung în termeni de mortalitate (RR 0,75, 95% CI 0,62 – 0,92) sau IM (RR 0,75, 95% CI 0,62 – 0,91) în strategia invazivă vs. conservatoare la 2 – 5 ani de supraveghere. Trialul ICTUS recent publicat nu a fost inclus în această metaanaliză, deşi rezultatele provoacă paradigma superiorităŃii prognosticului în strategia invazivă precoce de rutină. În acest trial, 1200 pacienŃi au fost randomizaŃi unei strategii invazive precoce vs. unei strategii mai conservatoare (selective). Nu s-a constatat nicio diferenŃă privind incidenŃa endpoint-ului primar compus din mortalitate, IM şi a reinternărilor pentru angină timp de un an (22,7 vs. 21,2%, RR 1,07, 95% CI 0,87 – 1,33, P = 0,33) în strategia invazivă precoce vs. invaziv selectivă. Aceste rezultate s-au menŃinut şi la 3 ani de supraveghere. Concordant cu studiile anterioare intervenŃia de rutină a fost asociată cu un hazard precoce semnificativ. IM a fost semnificativ mai frecvent în grupul cu intervenŃie precoce (15.0 vs 10.0%, RR 1,5, 95% CI 1,10 – 2,04, P = 0,005). Majoritatea (67%) IM (definit ca CKMB > 1 – 3 ori limita superioară a normalului) a fost într-adevăr asociată procedurii de revascularizaŃie. DiscrepanŃa între acest trial şi cele anterioare poate fi atribuită în parte diferenŃei mici între rata revascularizaŃiei dintre cele două grupuri şi rata generală mare de revascularizare înaintea externării (76% în grupul cu strategie de rutină şi 40% în grupul cu strategie selectivă). În plus, criteriul pentru diagnosticul IM (orice creştere a CK-MB peste limita normală, diferit de criteriul creşterii CK-MB de cel puŃin 3 ori faŃă de limita superioară a normalului) diferă între studii. Mai mult, selecŃia pacienŃilor poate fi supusă bias-ului, pentru că unele studii includ toŃi pacienŃii consecutivi internaŃi, în timp ce altele nu includ pacienŃii cu instabilitate severă. În toate trialurile randomizate, o proporŃie mare de pacienŃi din braŃul conservator au fost supuşi ulterior revascularizării (crossover) astfel încât adevăratul beneficiu al revascularizaŃiei poate fi subestimat. Când se compară beneficiul relativ privitor la mortalitate între strategiile de revascularizare de rutină şi selectivă cu diferenŃa reală în rata revascularizaŃiei între braŃele definite, reiese o relaŃie liniară: cu cât este mai mare rata de revascularizare, cu atât creşte beneficiul asupra mortalităŃii.

Alegerea momentului de investigare invazivă Cu excepŃia indicaŃiilor pentru angiografie de urgenŃă şi revascularizare, rămâne controversată alegerea momentului optim între internarea în spital, iniŃierea terapiei medicale şi evaluarea invazivă. La 410 pacienŃi consecutivi, cu risc înalt, cu subdenivelare de segment ST (65%) sau TnTc crescută (67%) înrolaŃi în trialul ISARCOOL, amânarea intervenŃiei nu a îmbunătăŃit prognosticul. Dimpotrivă, pacienŃii randomizaŃi pentru ICP imediată (în medie 2,4 ore de la internare) au avut o incidenŃă mai scăzută de deces sau IM la 30 zile faŃă de pacienŃii randomizaŃi pentru intervenŃie întârziată (86 de ore după internare şi tratament medical) (5,9 vs. 11,6%, RR 1,96, 95% CI 1,01 – 3,82, P = 0,04). Similar, nu s-a observat un hazard precoce în TACTICS-TIMI18 (întârzierea medie pentru ICP a fost de 72 ore) precedată de tratament cu inhibitori ai GP IIb-IIIa. În dezacord cu aceste date, strategia invazivă precoce de rutină cu interval de 48 de ore de la randomizare la 56% din pacienŃi în trialul ICTUS, şi în timpul spitalizării iniŃiale la 76% s-a asociat cu un exces de IM (15,0 vs 10,0%, RR 1,5, 95% CI 1,1 – 2,04, P = 0,005). Cateterismul cardiac precoce a fost asociat, de asemenea, cu un prognostic prost în FRISC-2 ca şi în registrul GRACE şi CRUSADE. În consecinŃă, dovezile existente în prezent nu susŃin o abordare sistematică prin angiografie imediată la pacienŃii cu NSTE-ACS stabilizaŃi prin terapie farmacologică contemporană. Similar, transferul de rutină al pacienŃilor stabilizaŃi internaŃi în spitale fără posibilitatea de cateterism cardiac nu este obligatoriu, dar ar trebui organizat în 72 de ore.
Size Death or MI at 1 year ____ ______________________________________________________ | | | | ________ : | : | FRISC-II ’00 2453 | | : | : | |________| __ : | __ : | _____ _|XX|_ | |XX|:_ | |XXXXX| |__|: | |__|: | |_____| : | : | ________ : | : | TRUCS ’00 148 | | : | : | |________| __ : | __ : | ______ __|XX|____|__ __|XX|_:____|___ |XXXXXX| |__| : | |__| : | |______| : | : | ________ : | : | TIMI-18 ’01 2220 | | : | : | |________| __ : | __ : | _______ ___|XX|__| _|XX|:____|_____ |XXXXXXX| |__|: | |__|: | |_______| : | : | ________ : | : | VINO ’02 131 | | : | : | |________| __ : | __ : | ____ |XX|___ : | |XX|_ : | |XXXX| |__| : | |__| : | |____| : | : | ________ : | : | RITA-3 ’02 1810 | | : | : | |________| __| :__ | _______ __|XX|__ _|XX|_|___ |XXXXXXX| |__| |__| | |_______| : | : | ____________ : | : | ICTUS ’05 1200 | | : | : | |____________| : | __ : | __ ___________ : | __|XX|__ : | __|XX|_ |XXXXXXXXXXX| : | |__| : | |__| |___________| : | : | _________ : | : | All 7962 | | : | : | |_________| : | : |
_______ /_\| /_\__ | |XXXXXXX| \ /| \ / | |_______| | | Invasive+|Cons+ Invasive+ |Cons+ __________ _______|___ __________|_________ | | | | | | | | | | | | | | | 0% 10% 20% 30% 0,25 0,5 1 2 1 10 10^2 | 10^2 10 1 infinit

Incidence Odds ratio and 95% CI NNT and 95% CI 9.5 vs. 11.1% 0.84 (0.73 – 0.97) 63 (36 – 368)
Figura 8. Decesul sau infarctul miocardic în şase trialuri randomizate contemporane, care compară strategia precoce invazivă (coloane negre) cu cea conservatoare (coloane albe).

NNT = număr de pacienŃi care trebuie să fie trataŃi pentru a evita un eveniment

Figura 8Lex: Figura 8

60 ______________________________________________________________ | | Relative 50 _| /X\ ______/X\| morality | \X/ ______ / \X/| benefit: 40 _| __________________/ GUSTO IV-ACS | Invasive | TACTICS / FRISC II Databank analysis | vs. 30 _| – TIMI 18 / | conservative | TIMI / /X\ | strategies 20 _| IIIB / \X/ | (%) | /X\ / | 10 _| \X/ / /X\ RITA 3 | | ______/ \X/ | 0 _|/_____________/X\___________________________________________| | | | \X/ | | | | | | | | | ICTUS | * 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100| | | -10 _| Difference in rate of revascularization: | | invasive-conservative strategies (%) | -20 _| | | /X\ | -30 _| \X/ | | VANQWISH | -40 _|____________________________________________________________|
Figura 9. Capacitatea de a demonstra beneficiul relativ privind mortalitatea în strategia de revascularizaŃie depinde de gradientul în rata revascularizaŃiei dintre ambele braŃe ale randomizării. Modificat după Cannon et al.

Figura 9Lex: Figura 9

6.4.3 Interventia coronariană percutană . Prognosticul după ICP în NSTE-ACS a fost substanŃial îmbunătăŃit prin stentare intracoronariană şi terapie contemporană antitrombotică şi antiplachetară. Riscul complicaŃiilor hemoragice este contrabalansat de severitatea ischemiei şi profilul de risc al pacientului. Alegerea locului de abord arterial depinde de experienŃa operatorului şi preferinŃele locale. Strategiile non-farmacologice de reducere a complicaŃiilor hemoragice la locul puncŃiei includ utilizarea dispozitivelor de închidere şi abordul radial. Abordul femural este preferat la pacienŃii compromişi hemodinamic pentru a permite utilizarea balonului de contrapulsaŃie intra-aortică. Ca pentru toŃi pacienŃii supuşi ICP, implantarea stentului în această abordare ajută la reducerea ocluzionării abrupte şi a restenozării. SiguranŃa şi eficacitatea stenturilor active (DES) nu a fost testată prospectiv în această populaŃie specifică, deşi pacienŃii cu NSTE-ACS reprezintă mai mult de 50% din pacienŃii incluşi în majoritatea trialurilor privind ICP. DES aprobate par să fie la fel de eficiente în reducerea restenozei, aşa cum o arată analiza trialurilor randomizate şi datele din afara studiilor. Deşi incidenŃa trombozei
(sub) acute în stent este mai mare la pacienŃii cu NSTE-ACS, comparativ cu pacienŃii stabili supuşi ICP, utilizarea DES nu pare să comporte un risc mai mare de tromboză (sub) acută în stent în această situaŃie specifică. În vederea evitării consecinŃelor severe ale unei tromboze acute sau subacute în stent, este recomandabilă utilizarea unui stent metalic descoperit (BMS) la pacienŃii programaŃi pentru o intervenŃie chirurgicală extra-cardiacă sau care necesită întreruperea clopidogrelului în primul an după implantarea stentului. Această strategie trebuie, de asemenea, considerată la pacienŃii care necesită tratament cu AVK de lungă durată. În plus, în prezent sunt neclarităŃi privind riscul trombozei în stent şi eficacitatea pe termen lung a DES în ceea ce priveşte riscul de mortalitate şi IM, în mod particular când sunt utilizate în afara indicaŃiilor din prospect, în situaŃii complexe. Date recente sugerează că terapia duală antiplachetară trebuie menŃinută 1 an în cazul DES, indiferent de substanŃa activă prezentă (sirolimus sau paclitaxel). Câtă vreme situaŃia nu este clarificată complet, alegerea între BMS şi DES trebuie să se bazeze pe evaluarea individuală a beneficiului vs. risc potenŃial. Problema principală a ICP pentru NSTE-ACS rămâne incidenŃa relativ înaltă a IM peri-procedural, până la 10% în trialul ICTUS. Utilizarea terapiei antiplachetare a redus semnificativ incidenŃa IM peri-procedural. Totuşi, embolizarea resturilor şi a fragmentelor din placă nu poate fi în întregime prevenită de terapia adjuvantă actuală antitrombotică şi antiplachetară. O mare varietate de filtre şi/sau dispozitive distale de protecŃie au fost testate, dar au eşuat în îmbunătăŃirea prognosticului, cu excepŃia unui subset de intervenŃii la nivelul graftului venos safen. În prezent, datele cu privire la prognostic nu susŃin ICP de rutină în obstrucŃiile responsabile sau neresponsabile, nesemnificative, descrise de angiografie, chiar şi cu utilizarea DES (<<lipirea plăcii>>).

6.4.4 Bypass-ul aorto-coronarian .Proportia pacientilor cu NSTE-ACS supuşi chirurgiei de bypass aorto-coronarian în timpul spitalizării iniŃiale este de circa 10%. Este important de luat în considerare riscul complicaŃiilor hemoragice la pacienŃii care efectuează bypass şi care au fost iniŃial trataŃi agresiv cu antiagregante plachetare. În ansamblu, pretratamentul cu antiagregante plachetare în regim triplu sau dual trebuie considerat o contraindicaŃie relativă la chirurgia de bypass precoce, dar necesită anumite măsuri specifice chirurgicale pentru a reduce sângerarea şi transfuziile plachetare (vezi capitolele 6.3.3 inhibitorii receptorilor Glicoproteinei IIb/IIIa şi 7.2 Trombocitopenia).

6.4.5 Indicatii pentru interventie coronariană percutană sau bypass aorto-coronarian. Cu exceptia unei proceduri de urgentă, alegerea tehnicii de revascularizaŃie în NSTE-ACS este aceeaşi ca şi pentru procedurile de revascularizaŃie selective. Din trialurile randomizate controlate care compară ICP cu stentare multivasculară cu bypass-ul aorto-coronarian, rezultă că nu există o relaŃie între prezenŃa NSTE-ACS, strategia terapeutică şi prognostic. La pacienŃii cu boală multivasculară, toate stenozele semnificative pot fi tratate în acelaşi timp. O procedură stadializată poate fi considerată, cu ICP imediat al leziunii responsabile şi reevaluarea ulterioară a nevoii de tratament al celorlalte leziuni.

Recomandări pentru evaluare invazivă şi revascularizaŃie (vezi şi capitolul 9 Strategii terapeutice) – Este recomandată angiografia coronariană de urgenŃă la pacienŃii cu angină refractară sau recurentă asociată cu modificări în dinamică de ST, insuficienŃă cardiacă, aritmii cu risc vital sau instabilitate hemodinamică (I-C). – Este recomandată angiografia coronariană precoce (< 72 ore) urmată de revascularizaŃie (ICP sau BPAC) la pacienŃii cu risc intermediar şi înalt (I-A).
– Nu este recomandată evaluarea invazivă de rutină la pacienŃii fără risc intermediar sau înalt (III-C), dar este indicată evaluarea non-invazivă a ischemiei provocate (I-C). – Nu este recomandată efectuarea ICP pentru leziunile nesemnificative (III-C). – Se va decide tipul de stent ce va fi implantat (BMS sau DES) după evaluarea critică a raportului risc/beneficiu şi dependent de comorbidităŃi şi nevoia potenŃială a chirurgiei non-cardiace pentru termen scurt sau mediu (e.g. intervenŃii planificate sau alte condiŃii), care necesită întreruperea temporară a terapiei antiplachetare duale (I-C).

6.5 Tratamentul pe termen lung

Pacientii cu NSTE-ACS, după etapa iniŃială comportă un risc crescut de evenimente ischemice. De aceea, prevenŃia secundară activă este un element esenŃial în tratamentul pe termen lung. Câteva măsuri şi terapii s-au dovedit a fi eficiente în reducerea riscului de recurenŃă a evenimentelor după NSTE-ACS, fie în trialuri randomizate, fie în studii observaŃionale şi registre. Totuşi, câteva registre au arătat că măsurile privind stilul de viaŃă şi terapia medicamentoasă sunt subutilizate. Rolul medicului este să se asigure că pacientul cu NSTE-ACS primeşte terapia adecvată şi recomandările corespunzătoare privind stilul de viaŃă în scopul îmbunătăŃirii prognosticului pe termen lung. Este în afara scopului acestui document să revizuiască în detaliu toate măsurile care trebuie implementate pentru prevenŃie secundară, dar se va insista asupra celor cu importanŃă capitală. Recomandările detaliate privind prevenŃia secundară au fost extensiv descrise în alte ghiduri.

6.5.1 Stilul de viată. Câteva modificări ale stilului de viaŃă, descrise în detaliu în alte rapoarte s-au dovedit a fi eficiente în reducerea riscului de recurenŃă a evenimentelor la pacienŃii cu BCI, inclusiv cei cu NSTE-ACS. Întreruperea fumatului este dificil de realizat pe termen lung. Reluarea fumatului este frecventă. Consilierea activă, adăugată la intervenŃia terapeutică adjuvantă, cum ar fi înlocuitorii cu nicotină şi bupropiona, sunt necesare. Activitatea fizică regulată trebuie încurajată. Sunt recomandate treizeci de minute de activitate fizică moderată aerobică, dacă este posibil zilnic, sau măcar de cinci ori pe săptămână. Poate fi necesar un program supervizat medical pentru pacienŃii cu risc înalt. Dieta sănătoasă bazată pe consum de sare scăzut şi reducerea aportului de grăsimi saturate este esenŃială. Este încurajat consumul regulat de fructe şi vegetale. Consumul moderat de alcool poate fi benefic.

6.5.2 Reducerea greutătii.  Reducerea greutăŃii la pacienŃii obezi şi supraponderali trebuie încurajată. Reîntoarcerea la activitatea fizică facilitează pierderea în greutate. Reducerea semnificativă a greutăŃii este dificil de realizat, şi, până în prezent, nicio farmacoterapie nu poate fi ferm recomandată, deşi anumite medicamente care interacŃionează specific cu sistemul endocanabinoid s-au dovedit a determina pierderea susŃinută a greutăŃii, cu efecte adverse minime. Reducerea greutăŃii are un impact favorabil asupra profilului lipidic şi a controlului glicemic. łinta teoretică este aceea de a atinge un index de masă corporală (IMC) < 25 kg/mp sau o circumferinŃă abdominală < 102 cm la bărbaŃi şi < 88 cm la femei. În timp ce acestea sunt Ńinte pe termen lung, o reducere iniŃială a greutăŃii cu 10% din greutatea iniŃială este primul pas. Reducerea ulterioară a greutăŃii poate fi realizată dacă este atinsă cu succes şi menŃinută pierderea iniŃială a 10% din greutate.

6.5.3 Controlul tensiunii arteriale łinta terapeutică este obŃinerea unei tensiuni arteriale < 140/90 mmHg la pacienŃii non-diabetici şi < 130/80 mmHg la pacienŃii diabetici sau cu boală renală cronică.
IntervenŃiile asupra stilului de viaŃă sunt mijloace importante de a obŃine controlul tensiunii arteriale, în mod particular activitatea fizică, adăugată reducerii în greutate şi farmacoterapiei.

6.5.4 Tratamentul diabetului zaharat . Anomaliile balanŃei glicemice (glicemia bazală modificată, toleranŃa alterată la glucoză) trebuie identificate în mod activ la pacienŃii cu NSTE-ACS dovedit. La pacienŃii cu diabet zaharat cunoscut, Ńinta este obŃinerea unei HbA_lc </= 6,5%. Consultul specialistului diabetolog este recomandabil. IntervenŃiile asupra stilului de viaŃă, adăugate reducerii greutăŃii la pacienŃii obezi şi farmacoterapia adaptată sunt extrem de importante. La pacienŃii cu glicemia bazală modificată şi toleranŃa alterată la glucoză, sunt recomandate doar măsurile privind schimbarea stilului de viaŃă, deoarece deocamdată nu există un tratament specific.

6.5.5 Modificarea profilului lipidic . Interventiile asupra colesterolului din lipoproteinele cu densitate mică (LDLc) şi lipoproteinele cu densitate înaltă ca şi asupra trigliceridelor sunt o componentă importantă a tratamentului pe termen lung al NSTE-ACS. Majoritatea dovezilor au fost obŃinute privitor la reducerea LDLc, care este cel mai bine obŃinută cu statine sau combinaŃia statine şi alŃi agenŃi hipolipemianŃi. Alte intervenŃii privind corecŃia HDLc scăzut sau a trigliceridelor crescute pot fi necesare la anumiŃi pacienŃi, deşi impactul acestor măsuri pe termen lung nu este bine stabilit.

Tratamentul cu statine Terapia pe termen lung cu statine îmbunătăŃeşte prognosticul pe termen lung în toate formele BCI, după NSTE-ACS sau la pacienŃii cu manifestări cronice ale BCI. Acest efect benefic a fost dovedit în toate subgrupele, incluzând bărbaŃi şi femei, vârstnici, fumători, diabetici, hipertensivi sau pacienŃi cu boală renală cronică (BRC). Ghidurile recente recomandă asocierea măsurilor dietetice cu farmacoterapia cu statine sau o combinaŃie între statine cu alŃi agenŃi hipolipemianŃi, pentru a reduce LDLc < 100 mg/dL (< 2,6 mmol-L). Totuşi, două aspecte ale reducerii LDLc trebuie detaliate, şi anume prescrierea precoce a statinelor în faza acută a NSTE-ACS şi impactul terapiei agresive cu statine în vederea obŃinerii unui nivel al LDLc < 70 mg/dL (< 1,81 mmol/L). Argumentele iniŃierii prompte a terapiei cu statine includ posibilitatea stabilizării plăcii, efecte antiinflamatorii şi refacerea funcŃiei endoteliale. Mai mult, prezenŃa NSTE-ACS poate determina în mod categoric iniŃierea şi menŃinerea pe termen lung a terapiei cu statine, în timp ce în faza cronică tratamentul poate fi acceptat şi urmat cu o vigilenŃă mai scăzută. Până acum, tratamentul cu statine iniŃiat precoce după faza acută nu a fost dovedit a avea un beneficiu sau a prezentat un beneficiu minim, aşa cum a fost raportat în trialuri, registre, metaanalize şi analize post hoc ale studiilor privind NSTE-ACS. Trialuri randomizate mai recente, adresate specific acestui aspect au arătat că terapia hipolipemiantă agresivă, precoce a dus la o scădere rapidă şi importantă a LDLc aparent fără un impact major asupra prognosticului pe termen scurt. O metaanaliză mai recentă incluzând 13 trialuri şi 17963 pacienŃi a evidenŃiat că iniŃierea precoce a terapiei cu statine este sigură şi are un impact pozitiv asupra prognosticului, cu efecte benefice asupra ratei mortalităŃii şi a evenimentelor cardiovasculare timp de 2 ani de supraveghere (HR 0,81, 95% CI, 0,77 – 0,87, P < 0,001). Beneficiul privind supravieŃuirea apare doar la 4 luni, atingând semnificaŃia statistică la 12 luni. Beneficiul potenŃial al tratamentului agresiv cu statine, prin comparaŃie cu cel moderat la pacienŃi cu spectru larg de NSTE-ACS a fost dovedit de PROVE-IT. Acest trial a înrolat pacienŃi cu STE-ACS şi NSTE-ACS cu un nivel al colesterolului total < 240 mg/dL (6,2 mmol/L). Tratamentul cu pravastatin 40 mg sau atorvastatin 80 mg a fost
iniŃiat în perioada de 10 zile de la internare, şi supravegherea a continuat timp de 18 – 36 de luni. La sfârşitul studiului, nivelul LDLc a fost redus cu 21% în braŃul cu pravastatin [la un nivel mediu de 95 mg/dL (2,46 mmol/L)] comparativ cu 49% reducere în braŃul cu atorvastatin [la un nivel mediu de 62 mg/dL (1,6 mmol/L)] cu maxim al efectului terapeutic atins în 30 zile. Endpoint-ul primar compus (deces, IM, angină instabilă care necesită spitalizare dau stroke) a fost redus cu 16% în braŃul terapeutic intensiv comparativ cu cel non-intensiv. DiferenŃa în prognostic a apărut la 30 zile de la randomizare. PacienŃii care au atins un nivel al LDLc < 70 mg/dL (1,81 mmol/L) au avut o rată a evenimentelor mai redusă decât cei cu nivel mai mare al LDLc. O diferenŃă similară a fost observată între cei care au atins un nivel al hsCRP < 2 mg/L după terapia cu statină, comparativ cu cei cu nivel > 2 mg/L. Deci, terapia hipolipemiantă intensivă, asociată cu reducerea LDLc sau a hsCRP la valori < 70 mg/dL (1,81 mmol/L), respectiv < 2 mg/L, duce la îmbunătăŃirea prognosticului după ACS.

Alti agenŃi hipolipemianŃi Datele privind beneficiul fibraŃilor, acidului nicotinic şi ezetimibului în NSTE-ACS sunt limitate. CombinaŃia între statină şi ezetimib a arătat o capacitate considerabilă de a reduce LDLc şi este testată vs. terapia convenŃională cu statină într-un trial clinic larg la pacienŃii cu SCA (IMPROVE-IT). HDLc scăzut s-a dovedit a fi un factor de risc pentru BCI şi deces în BCI. Studii epidemiologice sugerează de asemenea că ridicarea nivelului HDLc poate preveni dezvoltarea BCI. Fiecare creştere a nivelului de bază a HDLc cu 1 mg/dL (0,33 mmol/L) este asociată cu o scădere cu 6% în riscul de deces prin BCI sau IM. Acidul nicotinic s-a dovedit a ridica semnificativ nivelul HDLc. Dovezi din studii vechi sau mai mici sugerează că ridicarea nivelului HDLc poate duce la o reducere semnificativă a riscului de evenimente coronariene. Este în desfăşurare un trial clinic larg care investighează această posibilitate terapeutică. Acesta va evalua potenŃialul asociaŃiei între statină plus acid nicotinic (niacină) de a reduce rata evenimentelor cardiovasculare comparativ cu statină singură la o populaŃie de pacienŃi cu boală aterosclerotică cunoscută şi profil lipidic aterogen (studiul AIM-HIGH). Alte abordări terapeutice care să determine creşterea HDLc au eşuat. Efortul fizic cronic aerobic s-a dovedit a creşte HDLc şi trebuie recomandat ori de câte ori este posibil (vezi capitolul 6.6 Recuperarea şi întoarcerea la activitatea fizică).

Recomandări privind terapia hipolipemiantă – Statinele sunt recomandate pentru toŃi pacienŃii cu NSTE-ACS (în absenŃa contraindicaŃiilor), indiferent de nivelul colesterolului, administrate precoce (în primele 1 – 4 zile) după internare, cu scopul de a obŃine un nivel al LDLc < 100 mg/dL (< 2,6 mmol/L) (I-B). – Terapia hipolipemiantă intensivă cu nivel Ńintă LDLc < 70 mg/dL (1,81 mmol/L) iniŃiată în primele 10 zile de la internare este recomandabilă (IIa-B).

6.5.6 Terapia antiplachetară şi anticoagulantă Vezi capitolele 6.2 Anticoagulante şi 6.3 Antiagregante plachetare.

6.5.7 Terapia beta-blocantă. Terapia beta-blocantă trebuie iniŃiată şi menŃinută indefinit la toŃi pacienŃii, în cazul funcŃiei VS scăzute, cu sau fără simptome de insuficienŃă cardiacă, cu excepŃia celor la care există contraindicaŃii. La toŃi pacienŃii beta-blocantele pot fi utile, dar dovezi ale beneficiului pe termen lung nu sunt încă bine stabilite. Metaanalize şi date din registre au arătat că tratamentul pe termen lung cu beta-blocante la pacienŃii cu NSTE-ACS poate duce la o reducere semnificativă a morŃii.

Recomandări privind administrarea beta-blocantelor
– Beta-blocantele trebuie administrate tuturor pacienŃilor cu funcŃie VS deprimată (I A).

6.5.8 Inhibitorii enzimei de conversie. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sunt benefici în reducerea remodelării şi îmbunătăŃirea supravieŃuirii la pacienŃii cu funcŃie sistolică VS redusă (cu sau fără insuficienŃă cardiacă clinică) după IM. De aceea, administrarea lor în contextul SCA a fost limitată la pacienŃii cu funcŃie sistolică VS redusă. Ulterior, câteva trialuri au sugerat un efect antiaterogenic al IECA la pacienŃii cu factori de risc pentru ateroscleroză sau boală aterosclerotică prezentă, indiferent de funcŃia VS şi dincolo de efectul lor asupra tensiunii arteriale. Metaanalize ale trialurilor majore având ca obiectiv principal demonstrarea efectului antiaterogen al IECA au arătat o reducere cu 14% a riscului de deces la 4 ani. Până acum, doar ramipril şi perindopril s-au dovedit eficace. Prescrierea IECA cu această indicaŃie trebuie restrânsă la agenŃii şi în dozele dovedite eficace. Aplicarea acestor date, deşi documentate în context de BCI stabilă, s-a extins la toŃi pacienŃii cu NSTE-ACS. Pentru pacienŃii cu funcŃie VS redusă, administrarea IECA oral trebuie iniŃiată în prima zi a internării, în absenŃa contraindicaŃiilor. Pentru ceilalŃi pacienŃi, tratamentul trebuie iniŃiat în cursul spitalizării.

Recomandări privind administrarea IECA IECA sunt indicaŃi pe termen lung la toŃi pacienŃii cu FEVS < 40% şi la pacienŃii cu diabet, hipertensiune sau BRC dacă nu sunt contraindicaŃii (I-A). IECA trebuie consideraŃi pentru toŃi pacienŃii pentru prevenŃia recurenŃei evenimentelor ischemice (IIa-B). Sunt recomandaŃi agenŃii şi dozele dovedit eficace (IIa-C).

6.5.9 Blocantii receptorilor de angiotensină – 2 Trialuri recente au dovedit clar că blocanŃii receptorilor de angiotensină – 2 (BRA) pot fi utilizaŃi la pacienŃii cu IM acut cu funcŃie sistolică VS redusă. Pot fi utilizaŃi în locul IECA sau în combinaŃie cu aceştia. Spre deosebire de IECA nu există date ferme privind utilizarea lor ca agenŃi antiaterogeni. Pentru pacienŃii cu funcŃie sistolică VS redusă, utilizarea lor trebuie iniŃiată în prima zi a internării, în absenŃa contraindicaŃiilor.

Recomandări privind administrarea blocanŃilor receptorilor de angiotensină – BRA trebuie consideraŃi la pacienŃii care sunt intoleranŃi la IECA sau/şi au insuficienŃă cardiacă sau IM cu FEVS < 40% (I-B)

6.5.10 Antagoniştii receptorilor de aldosteron Spironolactona s-a dovedit a fi benefică în tratamentul pacienŃilor cu disfuncŃie sistolică cronică de VS şi în insuficienŃa cardiacă cronică severă (clasa NYHA III şi IV). În perioada administrării cronice a spironolactonei, o minoritate a pacienŃilor dezvoltă ginecomastie legată de cuplarea drogului de receptorii progesteronici. Eplerenona este un nou antagonist al receptorilor aldosteronici, cu o afinitate de 1000 de ori mai scăzută pentru receptorii progesteronici decât spironolactona. Eplerenona a fost evaluată în trialuri randomizate, placebo-controlate, la pacienŃii post IM (cu sau fără supradenivelare de ST) şi disfuncŃie sistolică de VS, fie cu insuficienŃă cardiacă simptomatică, fie cu diabet zaharat. Administrarea acută a eplerenonei oral, adăugată terapiei optime medicale şi invazive, a fost asociată cu ameliorarea prognosticului (morbiditate şi mortalitate). Antagoniştii receptorilor de aldosteron nu trebuie utilizaŃi în insuficienŃa renală severă (creatinina serică > 2,5 mg/dL (221 micromol/L) pentru bărbaŃi şi > 2 mg/dL (177 micromol/L) pentru femei), hiperpotasemie, sau incapacitatea de a efectua examinări repetate pentru a monitoriza potasemia serică.

Recomandări privind administrarea antagoniştilor receptorilor de aldosteron – Blocarea receptorilor de aldosteron trebuie considerată la pacienŃii post IM care sunt deja trataŃi cu IECA şi beta-blocante şi care au o FEVS < 40% şi au fie diabet, fie insuficienŃă cardiacă, fără disfuncŃie renală semnificativă sau hiperpotasemie (I-B).

6.6 Recuperarea şi întoarcerea la activitatea fizică. După NSTE-ACS este necesară evaluarea capacităŃii funcŃionale şi a abilităŃii de a efectua activităŃile zilnice sau muncă. Această abilitate este influenŃată, printre alŃi factori de funcŃia cardiacă, extinderea BCI, prezenŃa şi magnitudinea ischemiei reziduale şi predispoziŃia pentru aritmii cardiace. După NSTE-ACS, fiecare pacient trebuie evaluat prin test de efort ECG (sau alt test neinvaziv dacă efortul nu poate fi efectuat sau dacă ECG este dificil de interpretat) în termen de 4 – 7 săptămâni de la externare. Ca regulă, activitatea fizică care include timpul liber, activitatea profesională şi activitatea sexuală trebuie redusă la 50% din capacitatea de efort maxim, exprimată în echivalente metabolice (METS), şi crescută progresiv în timp. Un pacient cu funcŃia sistolică VS păstrată (FE > 0,40) şi fără ischemie provocabilă sau aritmii la un test de stres se poate reîntoarce la lucru. Dacă activitatea constă în muncă de birou, programul poate fi de 8 ore. Dacă activitatea este fizică, nu trebuie depăşită 50% din capacitatea maximă de efort la testul de stres. Ziua de muncă nu trebuie să depăşească 4 ore în prima lună, cu creştere ulterioară de 2 ore pe lună. Un pacient cu disfuncŃie sistolică moderată de VS (FE între 0,3 şi 0,4) sau cu ischemie uşoară la testul de stres poate relua munca de birou dar, aceasta trebuie să fie statică. Un pacient cu disfuncŃie sistolică severă de VS (FE < 0,30) sau ischemie semnificativă la un test de stres poate efectua muncă de birou dacă capacitatea de efort este > 5 METS fără simptome. Altfel, pacientul trebuie să se abŃină de la activitatea profesională. În ceea ce priveşte alt tip de activitate fizică, inclusiv activitatea sexuală, testarea neinvazivă poate ghida recomandările medicului. În general, un pacient cu capacitate de efort > 5 METS poate practica activitate sexuală de rutină. Medicul trebuie să informeze pacientul asupra momentului de reluare a activităŃii fizice şi sexuale, Ńinând cont de parametrii cardiaci mai sus menŃionaŃi, ca şi de alŃi factori cum ar fi statusul locului de puncŃie arterială la un pacient după cateterism cardiac. În toate cazurile, colaborarea apropiată între cardiolog şi medicul generalist este esenŃială.

Recomandări privind recuperarea şi întoarcerea la activitatea fizică După NSTE-ACS este recomandată evaluarea capacităŃii funcŃionale (I-C). După NSTE-ACS fiecare pacient trebuie să efectueze un test de efort ECG (dacă este realizabil tehnic) sau un echivalent al testării neinvazive pentru ischemie, în termen de 4 – 7 săptămâni de la externare (IIa-C). Pe baza statusului cardiovascular şi a rezultatelor la testarea capacităŃii de efort, pacienŃii trebuie informaŃi privitor la planificarea momentului reluării şi a nivelului recomandat al activităŃii fizice, incluzând activităŃile din timpul liber, muncă şi activitate sexuală (I-C).

7. COMPLICATII ŞI ABORDARE TERAPEUTICĂ

7.1 Complicatii hemoragice . ComplicaŃiile hemoragice sunt cele mai frecvente complicaŃii non-ischemice ale NSTE-ACS. Câteva definiŃii, incluzând aspectele clinice ale sângerărilor (localizare şi impact hemodinamic) şi/sau necesitatea transfuziilor ca şi amploarea scăderii hemoglobinei, sunt utilizate pentru a clasifica severitatea sângerărilor (tabel 7). Sângerarea este clasificată ca fiind severă, cu risc vital, majoră sau minoră. Totuşi, acelaşi termen poate reprezenta un grad diferit de severitate, depinzând de definiŃia utilizată. Aceasta implică faptul că diferite rate de complicaŃii hemoragice pot fi
observate în aceleaşi studii populaŃionale depinzând de diferite definiŃii ale severităŃii sângerării. Aceasta implică şi aspectul privind dificultatea comparării frecvenŃei sângerării în diferite studii. łinând cont de toate aceste limite privind definirea complicaŃiei hemoragice, este estimat că frecvenŃa sângerărilor majore variază de la 2 la 8% în cadrul spectrului NSTE-ACS şi depinde semnificativ de tipul de tratament aplicat, în mod particular de tipul şi doza antitromboticului şi a antiagregantului plachetar, de procedura invazivă şi de alŃi factori (tabel 8). În trialuri randomizate, frecvenŃa raportată variază de la < 2% în OASIS-2, PRISM şi PURSUIT la > 8% în SYNERGY. Cifrele din registre sunt în general mai mari decât cele din trialuri. În registrul CRUSADE, utilizarea transfuziei de sânge, ca marker surogat pentru sângerare majoră, s-a înregistrat la mai mult de 15% din pacienŃi, 252 reflectând posibil o rată mai înaltă a strategiei invazive aplicată în SUA. În registrul GRACE, datele provenind de la 24045 pacienŃi au arătat că incidenŃa generală a sângerărilor majore a fost de 3,9% la pacienŃii cu STE-ACS şi de 4,7% la pacienŃii cu NSTE-ACS şi de 2,3% la pacienŃii cu angină instabilă.

7.1.1 Predictorii riscului de sângerare. Predictorii independenŃi ai riscului de sângerare în registrul GRACE au fost: vârsta avansată (OR 1,22 per creştere cu 10 ani, P = 0,0002), sex feminin (OR 1,36, P = 0,0116), istoric de sângerare (OR 2,18, P = 0,014), abordarea terapeutică prin ICP (OR 1,63, P = 0,0005), istoric de insuficienŃă renală (OR 1,53, P = 0,0062) şi utilizarea inhibitorilor GP IIb/IIIa (OR 1,86, P = 0,0001), printre alŃii (tabel 8). Doze terapeutice crescute, în special la femei, vârstnici, sau cei cu insuficienŃă renală pot creşte riscul de sângerare. DisfuncŃia renală joacă un rol critic. Riscul de sângerare creşte exponenŃial cu scăderea ClCr. O creştere abruptă a riscului de sângerare a fost deja observată la un nivel al ClCr sub 60 mL/min. Este necesară o mai bună definire a dozelor adecvate de agenŃi antitrombotici care să fie administrate concordant cu nivelul disfuncŃiei renale. În plus, aceleaşi caracteristici bazale, şi anume, vârsta, sexul, disfuncŃia renală influenŃează şi riscul de moarte şi pe cel de sângerare. În registrul GRACE, creşterea riscului de sângerare cu scăderea funcŃiei renale merge paralel cu creşterea riscului de deces aşa cum este ilustrat în figura 10. Aceasta implică o atenŃie deosebită la pacienŃii cu risc înalt atunci când se optează pentru un tratament agresiv invaziv sau/şi anticoagulant/antiagregant. O atenŃie particulară trebuie acordată selecŃiei dozelor de anticoagulant la pacienŃii cu BRC. Conform rapoartelor recente, nivelul de bază al hemoglobinei/hematocritului s-a dovedit a fi, de asemenea un predictor independent al complicaŃiilor hemoragice în sângerările determinate de procedură sau independente de aceasta.

Tabelul 7. Elemente ale definiŃiei sângerărilor din TIMI 380 şi GUSTO 381.
______________________________________________________________________________ | Clasificarea TIMI a sângerărilor | |______________________________________________________________________________| | Majoră | Sângerare intracraniană sau sângerare evidentă clinic (sau | | | imagistic) cu o scădere > 5 g/dl a hemoglobinei | |_______________|______________________________________________________________| | Minoră | Sângerare evidentă clinic (inclusiv imagistic) cu o scădere | | | a hemoglobinei între 3 şi 5 g/dl | |_______________|______________________________________________________________| | Minimă | Sângerare evidentă clinic (inclusiv imagistic) cu o scădere | | | a hemoglobinei < 3 g/dl | |_______________|______________________________________________________________| | Clasificarea GUSTO^381 a sângerărilor | |______________________________________________________________________________| | Severă sau cu | Sângerare intracraniană sau sângerare care determină | | risc vital | compromitere hemodinamică şi necesită intervenŃie | |_______________|______________________________________________________________| | Moderată | Sângerare care necesită transfuzii de sânge dar nu determină | | | compromitere hemodinamică | |_______________|______________________________________________________________|
| Uşoară | Sângerare care nu întruneşte condiŃiile clasa severă sau | | | moderată | |_______________|______________________________________________________________|
Toate definiŃiile TIMI iau în considerare transfuzia de sânge astfel încât valorile hemoglobinei sunt ajustate cu 1 g/dL pentru fiecare unitate de masă eritrocitară transfuzată.

Tabelul 8. Modelul multivariat al sângerărilor majore la pacienŃii cu infarct miocardic fără supradenivelare de ST379
______________________________________________________________________ Variabile Ajustate OR 95% CI P-value ______________________________________________________________________ Vârsta (cu creştere de 10 ani) 1.22 1.10 – 1.35 0.0002 Sex feminin 1.36 1.07 – 1.73 0.0116 Istoric de insuficienŃă renală 1.53 1.13 – 2.08 0.0062 Istoric de sângerare 2.18 1.14 – 4.08 0.014 Tensiunea arterială medie 1.14 1.02 – 1.27 0.019 (pentru o scădere cu 20 mmHg) Diuretice 1.91 1.46 – 2.49 0.0001 Doar HGMM 0.68 0.50 – 0.92 0.012 HGMM şi HNF*a) 0.72 0.52 – 0.98 0.035 Doar inhibitorii GP IIb/IIIa 1.86 1.43 – 2.43 0.0001 Trombolitic şi inhibitorii 4.19 1.68 – 10.4 0.002 GP IIb/IIIa AgenŃi inotropi IV 1.88 1.35 – 2.62 0.0002 Cateterism cord drept 2.01 1.38 – 2.91 0.0003 ______________________________________________________________________ *a) Grupuri de referinŃă: sex masculin; HNF pentru HGMM singură, HGMM şi HNF împreună, nici HNF nici HGMM; nici trombolitic nici inhibitor GP IIb/IIIa, inhibitori GP IIb/IIIa, trombolitic şi inhibitor GP IIb/IIIa; fără alte variabile. Hosmer-Lemeshow goodness-of-fit test P = 0.70; C-statistic = 0.73

7.1.2 Impactul sângerărilor asupra prognosticului. Sângerarea are un impact puternic asupra prognosticului. Sângerarea majoră în registrul GRACE a fost asociată cu creşterea riscului de mortalitate spitalicească (OR 1,64, 95% CI 1,18 – 2,28, P < 0,001). Conform cu unele rapoarte incluzând o metaanaliză largă a registrelor şi trialurilor incluzând mai mult de 30000 de pacienŃi, sângerarea majoră s-a asociat cu un risc de patru ori mai mare de creştere a mortalităŃii, de cinci ori mai mare de creştere a IM recurent şi de trei ori mai mare de stroke la 30 de zile.

Figura 10. Curbele Kernel ale mortalităŃii intraspitaliceşti (negru) sau sângerare (gri) corespunzător nivelului clearance-ului creatininei la pacienŃii trataŃi cu heparină nefracŃionată (curbe pline) sau heparină cu greutate moleculară mică (curbe întrerupte). Reprodus cu permisiunea Collet et al

Figura 10Lex: Figura 10

Datele acumulate din patru trialuri clinice multicentrice, randomizate privind pacienŃi cu ACS, totalizând 26452 pacienŃi, au arătat o creştere în trepte a riscului de deces la 30 de zile şi la 6 luni, corespunzător severităŃii sângerării. La o lună, ratele aleatorii (HR) pentru deces au fost 1,6; 2,7 şi 10,6 pentru sângerările uşoare, moderate şi severe (definiŃia GUSTO) şi, respectiv, la 6 luni au fost 1,4; 2,7 şi 7,5. Acelaşi impact asupra prognosticului s-a dovedit a exista atât pentru sângerările legate de procedură cât şi pentru cele care nu au fost legate de procedură, precum şi în situaŃii ca ICP. În trialul OASIS-5, la 30 de zile, riscul evenimentelor ischemice a fost puternic influenŃat de apariŃia sângerărilor majore. Rata de deces a fost 12,9% vs. 2,8%, riscul de IM a fost de 13,9% vs. 3,6% şi riscul de stroke a fost 3,6% vs. 0,8%, pentru pacienŃii care au
suferit o sângerare majoră vs. fără sângerare, respectiv. Aceiaşi constatare este valabilă şi pentru sângerări minore, deşi creşterea riscului este de o amploare mai mică. După 30 de zile, riscul este mai scăzut, dar prezent, întrucât tratamentul modern al NSTE-ACS include terapia duală antiplachetară pentru 12 luni, care s-a dovedit a determina un risc crescut de sângerare pe termen lung. CâŃiva factori contribuie la prognosticul prost asociat sângerării. InsuficienŃa renală, consecinŃele hemodinamice ale sângerării precum şi efectele nefavorabile ale transfuziilor, pot contribui la riscul crescut. În plus, sângerarea constituie un trigger pro-trombotic şi pro-inflamator. Componenta principală a riscului este, probabil, necesitatea întreruperii terapiei antiplachetare şi antitrombotice, care poate duce la un risc crescut de evenimente prin fenomenul de rebound. Totuşi, cum factorii pentru sângerare şi evenimente ischemice sunt în mare aceiaşi, pacienŃii cu risc mai mare sunt expuşi la ambele riscuri şi supuşi celei mai agresive terapii şi strategii procedurale. În consecinŃă, apariŃia sângerării poate fi un simplu factor precipitant pentru un prognostic negativ într-o populaŃie fragilă.

7.1.3 Tratamentul complicatiilor hemoragice. PrevenŃia sângerării a devenit un obiectiv la fel de important ca şi prevenŃia evenimentelor ischemice. În trialul OASIS-5, diferenŃa privind mortalitatea între cele două grupe a fost aproape integral asociată cu reducerea sângerărilor în grupul cu fondaparină, de aceea, evaluarea riscului la pacienŃii cu NSTE-ACS trebuie adresat şi riscului trombotic şi celui hemoragie. Prevenirea sângerării cuprinde alegerea medicamentului mai sigur, doza adecvată (Ńinând cont de vârstă, sex şi CICr), reducerea duratei de tratament antitrombotic, utilizarea unei combinaŃii de antitrombotic şi antiplachetar conform cu indicaŃiile dovedite, ca şi abordarea radială de preferat celei femurale, dacă angiografia şi ICP sunt prevăzute. În plus, dacă este planificată o procedură invazivă, sunt de evitat întârzierile inutile, deoarece acestea prelungesc perioada de risc de sângerare. Sângerările minore, dacă nu sunt persistente, nu impun întreruperea tratamentului activ. Sângerările majore, cum ar fi cele gastro-intestinale, retroperitoneale, hemoragie intracraniană sau pierdere majoră de sânge, impun întreruperea şi neutralizarea atât a terapiei antiplachetare cât şi antitrombotice, dacă sângerarea nu poate fi controlată de intervenŃii adecvate. Este posibil ca întreruperea tratamentului antitrombotic/antiplachetar să nu fie necesară, dacă controlul hemoragiei poate fi obŃinut prin tratament local. În practica clinică, riscul întreruperii agenŃilor antitrombotici şi antiplachetari trebuie cântărit cu riscul apariŃiei unui eveniment trombotic, în mod particular dacă pacientul a fost supus revascularizaŃiei şi implantării de stent. Riscul evenimentelor acute trombotice după întreruperea tratamentului antitrombotic/antiplachetar este maxim la 4 – 5 zile, dar persistă până la 30 de zile. HNF poate fi inhibată de o concentraŃie echimolară de sulfat de protamină, care neutralizează activitatea factorului IIa activat. Totuşi, sulfatul de protamină are un impact scăzut sau absent asupra neutralizării activităŃii factorului X, determinată de HGMM sau fondaparinux. În această situaŃie este recomandat factorul VII recombinat. Totuşi, nu există dovezi ferme că acesta poate controla sângerarea şi date recente arată că utilizarea factorului VIIa recombinant este asociată cu un risc crescut de complicaŃii trombotice. Activitatea antiplachetară este, de asemenea, dificil de anihilat. Aspirina şi clopidogrelul sunt inhibitori ireversibili ai trombocitelor. AcŃiunea lor este lent reversibilă prin continua generare de noi plachete (circa 10 – 20% pe zi), astfel încât efectele antiplachetare persistă încă 5 – 10 zile de la întreruperea tratamentului. Nu s-a descoperit niciun compus care să se opună semnificativ activităŃii farmacologice a clopidogrelului. Dacă este necesară corecŃia promptă a timpului de sângerare, singura posibilitate de a se opune efectelor clopidogrelului/aspirinei este transfuzia plachetară.
Doza minim recomandată la adulŃi este de 0,5 – 0,7 x 1011 plachete/7 kg de greutate corporală. Aceasta nu se bazează pe dovezi ferme ci pe consensul experŃilor. Inhibitorii GP IIb/IIIa au proprietăŃi farmacologice diferite, aspect important de luat în considerare în evaluarea modalităŃilor de contracarare. Deoarece în plasmă circulă puŃin abciximab liber, perfuzia trombocitară completează numărul de receptori GP IIb/IIIa viabili, permiŃând astfel întoarcerea la o hemostază normală. Totuşi, deşi administrarea plachetelor poate fi benefică la pacienŃii cu sângerări majore după abciximab, nu există recomandări privind cantitatea necesară pentru a inhiba efectul antiplachetar. SituaŃia este diferită cu tirofiban şi eptifibatid. Cum aceste medicamente sunt supuse eliminării renale semnificative, funcŃia bazală a plachetelor la pacienŃii cu funcŃie renală normală poate reveni la normal la 4 – 8 ore de la întreruperea perfuziei. Dacă este necesară blocarea imediată a inhibiŃiei plachetare, transfuzia plachetară izolată poate să nu fie suficientă din cauza unei cantităŃi mari de molecule circulante libere. Suplimentarea cu plasmă cu fibrinogen poate ajuta la refacerea agregării plachetare. AgenŃii antitrombotici sau/şi antiplachetari nu pot fi reintroduşi decât după ce s-a obŃinut controlul strict al hemoragiei pentru cel puŃin 24 de ore. În cazul ulcerului peptic, reintroducerea terapiei antiplachetare, oricare ar fi combinaŃia de medicamente utilizată, trebuie asociată inhibitorilor pompei de protoni. 7.1.4 Impactul transfuziei de sânge Transfuzia de sânge poate fi necesară pentru a controla anemia şi compromiterea hemodinamică. Totuşi, există în continuare o controversă privind eficacitatea reală şi siguranŃa în NSTE-ACS. Transfuzia de sânge s-a dovedit a îmbunătăŃi prognosticul la pacienŃii vârstnici cu IM acut cu nivel al hematocritului < 30% şi poate fi utilă pentru un hematocrit cuprins între 30 şi 33%. Utilitatea transfuziei de sânge pentru un hematocrit mai mare nu a fost dovedită. Într-o altă raportare, transfuzia de sânge a îmbunătăŃit prognosticul la o lună la pacienŃii cu STEMI, dacă hemoglobina bazală era < 12 g/dL. Totuşi, în acelaşi raport, transfuzia a fost asociată cu creşterea riscului de deces, IM, şi ischemie refractară în NSTE-ACS. Similar, transfuzia de sânge a fost asociată cu un prognostic mai prost, chiar şi după ajustarea pentru caracteristicile de bază şi procedurile intraspitaliceşti, într-o meta-analiză implicând mai mult de 24000 pacienŃi cu ACS. Într-o meta-analiză mai recentă, o creştere cu 20% a mortalităŃii a fost raportată la cei care au primit transfuzii. Unele trialuri mici, randomizate au testat eficienŃa transfuziilor la pacienŃii în stare critică, cu chirurgie vasculară sau cu traume recente şi au arătat că transfuzia de sânge poate să nu aibă efect asupra mortalităŃii, sau chiar să fie asociată cu o supravieŃuire mai redusă. În două trialuri clinice, o strategie restrictivă a transfuziei de sânge a dus la rezultate mai bune decât o strategie liberală în termeni de mortalitate şi insuficienŃă de organ la 30 de zile, la pacienŃii în stare critică suferind de condiŃii acute (inclusiv cardiace) şi trataŃi în unităŃi de terapie intensivă. Totuşi, nu s-a constatat o diferenŃă semnificativă a prognosticului la 30 zile, la pacienŃii cardiaci. În aceste trialuri, transfuzia de sânge a fost efectuată la un nivel al hemoglobinei < 7 g/dL, Ńintind un nivel al hemoglobinei între 7 şi 9 g/dL în strategia restrictivă şi între 10 şi 12 g/dL în strategia liberală. Totuşi, în ciuda a câteva studii, hematocritul corect sau nivelul de hemoglobina care trebuie atinse după transfuzia de sânge la pacienŃii cu anemie (cu sau fără boală cardiovasculară) nu au fost adecvat definite. Nu este clar înŃeles de ce transfuzia poate fi asociată cu un prognostic prost. Alterările eritrocitare, biologia oxidului nitric în sângele stocat, şi afinitatea înaltă a hemoglobinei pentru oxigen datorată unei rate scăzute a acidului 2,3 difosfogliceric, conducând la o scădere a eliberării oxigenului în Ńesuturi, pot fi incriminate, ca şi creşterea mediatorilor inflamatori. În concluzie, informaŃiile privind eficacitatea şi indicaŃiile transfuziei de sânge trebuie considerate critic. În anemia uşoară spre moderată (hematocrit > 25% sau
hemoglobina > 8 g/dL) transfuzia de sânge poate fi asociată cu un risc crescut de deces la 30 de zile şi trebuie evitată dacă anemia este tolerată hemodinamic bine. La un nivel mai scăzut decât cel menŃionat al hematocritului/hemoglobinei transfuzia de sânge trebuie administrată. Recomandări privind complicaŃiile hemoragice – Evaluarea riscului de sângerare este o componentă importantă a procesului de luare a deciziilor. Riscul de sângerare este crescut de dozele înalte sau excesive de agenŃi antitrombotici, de durata tratamentului, de combinaŃiile diferitelor terapii antitrombotice, înlocuirea între diferite terapii anticoagulante, ca şi de vârsta înaintată, funcŃia renală redusă, greutatea corporală mică, genul feminin, hemoglobina bazală şi procedurile invazive (I-B). – Riscul de sângerare trebuie luat în considerare când se decide strategia terapeutică. Medicamentele, combinaŃiile terapeutice şi procedurile non-farmacologice (accesul vascular) cunoscute pentru un risc scăzut de sângerare trebuie preferate la pacienŃii cu risc înalt de sângerare (I-B). – Este de preferat ca sângerările minore să fie tratate fără întreruperea tratamentului activ (I-C). – Sângerările majore necesită întreruperea şi/sau neutralizarea atât a tratamentului anticoagulant cât şi antiplachetar, dacă hemoragia nu poate fi controlată prin intervenŃii specifice hemostatice (I-C). – Transfuzia de sânge poate avea efecte nefavorabile asupra prognosticului şi trebuie considerate individual şi nu este recomandată la pacienŃii stabili hemodinamic cu hematocrit > 25% sau hemoglobina > 8g/dL (I-C).

7.2 Trombocitopenia.  Trombocitopenia este definită ca o scădere a numărului de trombocite sub 100000 u/L sau o scădere cu > 50% din numărul de trombocite bazal. Trombocitopenia este considerată moderată dacă numărul de trombocite este între 20000 şi 50000 u/L şi severă dacă este mai mică de 10000 u/L. 7.2.1 Trombocitopenia indusă de heparină Trombocitopenia se poate produce în timpul tratamentului cu HNF sau HGMM, dar are semnificaŃie şi potenŃial diferit ce poate determina complicaŃii depinzând de mecanismul imun mediat. Declinul uşor şi tranzitoriu în numărul trombocitelor ce apare la 1 – 4 zile de la iniŃierea terapiei este obişnuit şi apare la 15% din pacienŃii trataŃi cu HNF. Nu este imun mediat şi duce rar la o reducere severă a nivelului plachetar. Se rezolvă spontan, în ciuda continuării terapiei cu HNF. Pseudo-trombocitopenia este un artefact de laborator datorat aglutinării plachetare în eprubetele cu EDTA şi poate fi evitat prin utilizarea citratului în loc de EDTA. Forma imun-mediată a trombocitopeniei induse de heparină (TIH) este o complicaŃie serioasă care duce frecvent la evenimente tromboembolice severe. Nu este dependent de doză, de obicei determină o scădere severă a numărului de trombocite (cu cel puŃin 50%) şi tipic apare la 5 – 14 zile de la debutul tratamentului cu HNF, dar mult mai repede la pacienŃii cu expunere la HNF recentă (în interval de 3 luni). A fost descrisă şi instalarea întârziată a TIH, ce are loc la câteva zile sau săptămâni de la oprirea HNF. Este în afara scopului acestui document de a discuta mecanismele şi cauzele TIH. Când este suspicionată TIH, confirmarea de laborator poate fi obŃinută prin teste variate, dar tratamentul TIH trebuie aplicat cât mai devreme posibil, când există suspiciunea diagnostică, fără a aştepta confirmarea de laborator. TIH trebuie suspicionat când există o scădere a numărului de plachete > 50% sau o scădere a trombocitelor < 100000 micrograme/dL. Întreruperea imediată a HNF sau a HGMM este obligatorie. Terapia alternativă antitrombotică trebuie introdusă, chiar şi în absenŃa complicaŃiilor antitrombotice. Heparinoizi cum ar fi danaparoid sodic (Orgaran)
poate fi utilizat, deşi reacŃii încrucişate cu HNF sau HGMM au fost observate in vitro, aparent fără a determina tromboze. Alternativa este de a utiliza DTIs, cum ar fi argatroban, sau hirudin sau derivate, care nu au risc de trombocitopenie şi fac posibilă o activitate antitrombotică susŃinută şi controlabilă, uşor de monitorizat prin aPTT. Fondaparinux (pentazaharid) are, de asemenea, potenŃialul de a fi utilizat într-o astfel de situaŃie, pentru că are un efect antitrombotic potent, fără a reacŃiona încrucişat cu plachetele, dar nu este aprobat cu această indicaŃie. 7.2.2 Trombocitopenia indusă de inhibitorii GP IIb/IIIa În trialuri clinice privind administrarea parenterală a inhibitorilor GP IIb/IIIa s-a raportat trombocitopenia cu o frecvenŃă de la 0,5 la 5,6%, o rată comparabilă cu cea observată la administrarea HNF singure. În comparaŃie cu placebo, abciximab prezintă o incidenŃă dublă a trombocitopeniei severe. Riscul este mai scăzut cu eptifibatid (0,2% trombocitopenie în PURSUIT) sau tirofiban. În studiul Target, trombocitopenia s-a dezvoltat la 2,4% din pacienŃii trataŃi cu abciximab şi 0,5% la cei trataŃi cu tirofiban (P < 0,001). Este în afara scopului acestui document discutarea mecanismului şi a cauzelor trombocitopeniei induse de inhibitorii GP IIb/IIIa. Trombocitopenia severă şi profundă indusă de inhibitorii GP IIb/IIIa poate rămâne asimptomatică exprimându-se doar prin mici sângerări la locul puncŃiei sau cu alte localizări. Sângerările majore sunt rare, dar au risc vital. Este recomandat ca la toŃi pacienŃii trataŃi cu inhibitori GP IIb/IIIa să se realizeze o numărătoare plachetară la 8 ore de la iniŃierea perfuziei sau în caz de sângerare. În cazul trombocitopeniei acute profunde (< 10000 micrograme(dL), este recomandată întreruperea inhibitorilor GP IIb/IIIa, ca şi a HNF sau a HGMM. Transfuziile plachetare sunt indicate în caz de sângerare. A fost recomandată suplimentarea cu fibrinogen, prin administrare de plasmă proaspătă sau crioprecipitat, singure sau în combinaŃie cu transfuzie plachetară. După întreruperea terapiei, trombocitopenia indusă de tirofiban se rezolvă după o perioadă medie de 2,1 zile (1 – 6 zile), în timp ce trombocitopenia indusă de abciximab se rezolvă după o medie de 4,5 zile (1 – 24 zile). Trombocitopenia indusă de inhibitorii GP IIb/IIIa este asociată cu cel mai rău prognostic, incluzând rată crescută de sângerare la 30 de zile, ischemie recurentă, revascularizaŃie de urgenŃă şi deces. Recomandări privind trombocitopenia – Trombocitopenia semnificativă (< 100000 fig/dL sau scăderea cu > 50% a numărului de plachete) ce are loc în timpul tratamentului cu inhibitorii GP IIb/IIIa şi/sau heparină (HNF sau HGMM) necesită întreruperea imediată a acestor medicaŃii (I-C). – Trombocitopenia severă (< 10000 fig/dL) indusă de inhibitorii GP IIb/IIIa necesită transfuzie plachetară cu sau fără suplimentare cu fibrinogen prin plasmă proaspătă sau crioprecipitat în cazul sângerării (I-C). – Întreruperea heparinei (HNF sau HGMM) este obligatorie în cazul TIH suspectat sau documentat. În cazul complicaŃiilor trombotice, anticoagularea poate fi realizată prin DTI (I-C). – PrevenŃia HIT poate fi realizată prin utilizarea anticoagulantelor fără risc de TIH, cum ar fi fondaparinux sau bivalirudina, sau prin prescrierea de scurtă durată a heparinei (HNF sau HGMM) în cazul în care acestea sunt alese ca anticoagulant (I-B).

8. POPULATII ŞI CONDIłII SPECIALE

Anumite populaŃii speciale necesită consideraŃii suplimentare privind tratamentul NSTE-ACS. Următoarele grupuri de pacienŃi sunt la risc substanŃial de evenimente cardiace adverse sau necesită strategii terapeutice alternative. Deşi, discutate separat, prezintă o mare suprapunere în cadrul subgrupelor, i.e. mulŃi pacienŃi vârstnici sunt femei şi/sau au disfuncŃie renală, diabet sau anemie. În acest capitol, vor fi prezentate
câteva consideraŃii privind aceste populaŃii. InformaŃii cuprinzătoare pot fi consultate în alte materiale.

8.1 Vârstnicii În lume există o creştere substanŃială a populaŃiei vârstnice cu BCI. Deşi nu există o definiŃie comună în ceea ce priveşte vârstnicul, fie vârsta > 65 de ani, fie > 75 de ani reprezintă două dintre cele mai comune definiŃii. Deşi aceste separări nete sunt în general folositoare, trebuie recunoscut că riscul mortalităŃii creşte într-o manieră continuă, curbiliniu cu fiecare decadă după 50 de ani. De aceea, riscul evenimentelor cardiace cum ar fi deces, stroke, DVI şi insuficienŃa cardiacă este substanŃial printre pacienŃii peste 75 de ani cu BCI. În SUA, persoanele cu vârsta peste 75 de ani reprezintă doar 6% din populaŃie, dar determină 37% din totalul internărilor pentru IM acut şi 60% din mortalitatea totală determinată de IM. În Europa, rata pacienŃilor > 75 de ani, în registrele cu NSTE-ACS variază de la 27 la 34,1%. La pacienŃii > 75 de ani, rata decesului este de cel puŃin două ori mai mare decât la cei < 75 ani. În ciuda proporŃiei mari a vârstnicilor în registre, populaŃia vârstnică (> 75 de ani) reprezintă mai puŃin de 10% din pacienŃii trialurilor recente. Mai mult, s-a arătat recent că vârstnicii înrolaŃi în trialuri NSTE-ACS au substanŃial mai puŃine co-morbidităŃi, în mod particular insuficienŃa renală şi cardiacă, comparativ cu populaŃia generală a vârstnicilor din aceleaşi instituŃii. Deci, aplicarea datelor din trialuri care înrolează predominant pacienŃi mai tineri la o populaŃie mai vârstnică şi mai bolnavă este îndoielnică. Pe baza acestor observaŃii, raportul risc/beneficiu cu oricare dintre strategiile terapeutice trebuie determinat la vârstnici, cu o atenŃie specială asupra speranŃei de viaŃă, dorinŃele pacientului şi co-morbidităŃi, înaintea aplicării strategiei invazive şi a terapiei care creşte riscul de sângerare şi/sau riscul de insuficienŃă renală. 8.1.1 Evaluarea diagnostică precoce la vârstnic Prezentarea clinică a NSTE-ACS la vârstnic poate fi uneori înşelătoare. Vârstnicul poate avea mai frecvent simptome minore şi frecvent au simptome atipice sau nu prezintă durere toracică. Simptomele comune la vârstnic sunt dispneea (49%), diaforesis (26%), greaŃă – vărsături (24%), sincopă (19%). ECG la vârstnicii cu IM este mai degrabă non-diagnostic, fără supra- sau sub-denivelare de ST în 43% din cazuri. Prezentarea cu insuficienŃă cardiacă este frecvent comună, cu până la 41% din pacienŃi având simptome de insuficienŃă cardiacă la internare. Deci, printre pacienŃii vârstnici ce prezintă simptome nespecifice, suspiciunea de NSTE-ACS trebuie menŃinută la un nivel înalt chiar la pacienŃii cu semne ECG nespecifice. 8.1.2 ConsideraŃii terapeutice Riscul de sângerare legat de HGMM este mai mare la pacienŃii vârstnici. Deşi s-a sugerat un efect terapeutic mai bun al HGMM comparativ cu HNF, acesta nu a fost susŃinut după modelarea multivariabilelor, ajustându-le după caracteristicile bazale importante la vârstnici vs. pacienŃi mai tineri. În OASIS-5, pacienŃii peste 65 de ani au prezentat o rată mai mare a complicaŃiilor hemoragice faŃă de cei mai tineri, dar cu un risc semnificativ mai mic de sângerare la fonaparinux faŃă de enoxaparină. Metaanaliza trialurilor cu inhibitorii GP IIb/IIIa au arătat că beneficiul terapeutic este mai scăzut pentru pacienŃii mai vârstnici (OR 0,86 la < 60 de ani vs. 0,96 la > 70 ani, valoarea P de interacŃiune 0,10), în timp ce sângerările majore au fost în jur de sau mai mari de 60%. Totuşi, trialul CURE a documentat un beneficiu mai consistent: reducere absolută a mortalităŃii, IM şi stroke aproximativ 2% la pacienŃii vârstnici (> 65 de ani) care primesc clopidogrel şi aspirină vs. aspirină singură. AtenŃia asupra raportului risc/beneficiu a acestor terapii trebuie individualizată la pacienŃii vârstnici, dependent de tratamentul şi co-morbidităŃile existente. Trebuie acordată atenŃie dozelor de tratament antitrombotic, Ńinând cont că în registrul CRUSADE, s-a arătat că dozele excesive sunt frecvent observate la vârstnici şi duc la o rată semnificativ mai mare a sângerărilor.
PacienŃii vârstnici sunt mai puŃin probabil supuşi strategiei invazive după NSTE-ACS şi analize observaŃionale ajustate au eşuat în a demonstra un beneficiu precoce privind supravieŃuirea, comparativ cu pacienŃii mai tineri. Totuşi, o analiză de subgrup a unuia din cele mai mari trialuri randomizate privind strategiile invazive vs. cele conservatoare, utilizând strategii intervenŃionale curente (stenturi şi inhibitori GP IIb/IIIa), a arătat un substanŃial efect terapeutic în favoarea strategiei invazive (figura 11). Printre pacienŃii > 75 ani s-a constatat o reducere relativă a riscului de 56% privind mortalitatea şi IM nonfatal. Acesta a fost contrabalansată de o creştere de trei ori a riscului hemoragic major intraspitalicesc. Deşi trialul FRISC – 2 nu a înrolat pacienŃi peste vârsta de 75 de ani, cea mai mare reducere a mortalităŃii şi a IM non-fatal a fost observată la pacienŃii peste 65 de ani pe perioada de 5 ani de supraveghere (24,4 vs. 31,5%, OR 0,77, CI 0,64 – 0,93; strategie invazivă vs. non-invazivă). Luate împreună, aceste date sugerează că strategia invazivă este asociată cu un prognostic general pe termen lung mai bun. Totuşi, raportul risc – beneficiu trebuie evaluat cu grijă la pacienŃii vârstnici consideraŃi pentru strategia invazivă de rutină. Devine din ce în ce mai important, cu creşterea vârstei, evaluarea pacientului în vederea selecŃionării strategiei şi/sau a medicaŃiei pentru a minimaliza riscul sângerării şi a prognosticului prost. CICr trebuie calculat întotdeauna la pacienŃii vârstnici pentru a adapta dozele terapeutice a medicamentelor cu eliminare exclusivă sau substanŃial renală (vezi capitolul 8.4 Boala renală cronică). Recomandări privind vârstnicii – PacienŃii vârstnici (> 75 ani) au frecvent simptome atipice. Screeningul activ pentru NSTE-ACS trebuie iniŃiat la un nivel mai mic de suspiciune decât la pacienŃii mai tineri (< 75 ani) (I-C). – Deciziile terapeutice la vârstnici trebuie ajustate corespunzător cu speranŃa de viaŃă estimată, dorinŃele pacientului şi co-morbidităŃile pentru a minimaliza riscul şi a îmbunătăŃi prognosticul legat de morbiditate şi mortalitate la această populaŃie fragilă şi cu risc înalt (I-C). – PacienŃii vârstnici trebuie consideraŃi pentru strategia invazivă de rutină precoce, după evaluarea atentă a riscului inerent de complicaŃii legate de procedură, în special în timpul BPAC (I-B).

8.2 Sex.  În general, femeile au primul lor eveniment cardiovascular în medie cu 10 ani mai târziu decât bărbaŃii. De aceea, în NSTE-ACS, sunt mai vârstnice şi au co-morbidităŃi, inclusiv insuficienŃă renală şi insuficienŃă cardiacă. În registrele din Europa, vârsta medie a femeilor cu NSTE-ACS a fost cu 6 ani mai mare decât a bărbaŃilor (71 vs. 65 ani). În medie, 45% din femei şi 20,5% din bărbaŃi au avut > 75 ani. Diabetul a fost mai frecvent la femei decât la bărbaŃi (26 vs. 22%). Totuşi, alŃi factori de risc au fost distribuiŃi în mod egal la femei şi la bărbaŃi. Într-un registru de 201114 pacienŃi la primul IM, analiza multivariată a arătat că femeile mai tinere au avut o mortalitate cu 25% mai mare la 30 de zile comparativ cu a bărbaŃilor. Totuşi, sexul nu a fost un predictor independent al supravieŃuirii la un an. InteracŃiuni între vârstă şi sex observate în mortalitatea/caz pe termen scurt poate fi explicată de creşterea mortalităŃii prespitaliceşti la bărbaŃi.

Management: (%) OR Age group (years) | |————————-| | Conservative Invasive __ | </= 55 ——-|XX||——-> 1,3 1,2 0,90 |__|| | |__ > 55 – 65 ———-|XX|—-> 2,0 2,2 1,11 |__| | |_ > 65 – 75 ——|XX|—–> 4,8 4,7 0,97
|__| | __ | > 75 —|XX|—|——-> 10,1 7,9 0,77 |__| | | ___________________|_______________________ 0 0,5 1 1,5 2,0 Invasive strategy Conservative strategy Better Better Death

– continuare –

Management: (%) OR Age group (years) | |————————-| | Conservative Invasive | __ </= 55 ——-|—|XX|—–> 3,4 4,2 1,22 | |__| | __ | > 55 – 65 —|XX|–|———— 7,4 5,7 0,75 |__| | | __ | > 65 – 75 —|XX|—-|— 7,6 4,7 0,60 |__| | | __ | > 75 –|XX|—- | 13,7 4,3 0,28* |__| | | ___________________|_______________________ 0 0,5 1 1,5 2,0 Invasive strategy Conservative strategy Better Better Non-fatal MI

– continuare –

Management: (%) OR Age group (years) | |————————-| | Conservative Invasive |__ </= 55 ——-|XX|———> 4,8 5,0 1,07 |__| | __ | > 55 – 65 —|XX|–|——– 9,1 7,6 0,82 |__| | | __ | > 65 – 75 —|XX|—-|— 10,3 7,8 0,73 |__| | | __ | > 75 –|XX|—- | 21,6 10,8 0,44* |__| | | ___________________|_______________________ 0 0,5 1 1,5 2,0 Invasive strategy Conservative strategy Better Better Death or non-fatal MI

– continuare –

Management: (%) OR Age group (years) : | |————————-| : | Conservative Invasive :_ | </= 55 –|XX|—-|— 16,4 13,1 0,77 |__| | : | : __| > 55 – 65 –:—|XX|——– 19,5 13,0 0,90 : |__| : | :_ | > 65 – 75 —|XX|—-|—- 18,2 14,9 0,79
|__| | : | __ : | > 75 –|XX|–:——| 30,2 20,1 0,58* |__| : | : | ____________:______|_______________________ 0 0,5 1 1,5 2,0 Invasive strategy Conservative strategy Better Better Death, MI, or rehospitalization

Figura 11. Prognosticul clinic al pacienŃilor stratificaŃi pe vârste (strategii invazive vs. non-invazive) din trialul TACTICS-TIMI-18420 Reprodus cu permisia.

Figura 11Lex: Figura 11

OR pentru Deces; Infarct miocardic; Deces sau infarct miocardic non-fatal; deces infarct miocardic sau reinternare pentru sindrom coronarian acut la 6 luni la pacienŃii cu angină instabilă şi infarct miocardic fără supradenivelare de ST. Datele sunt stratificate pe grupe de vârstă < 55 ani (n = 716), > 55 – 65 ani (n = 614), > 65 – 75 ani (n = 612) şi > 75 ani (n = 278). Linia întreruptă indică punctul estimat pentru endpointul primar printre toŃi pacienŃii * P = 0,010, t P = 0,05 Totuşi, între bărbaŃii şi femeile de vârstă înaintată rata mortalităŃii a fost similară după ajustarea pentru co-morbidităŃi. Conform analizei trialului GUSTO-2B femeile cu NSTEACS au avut o mortalitate semnificativ mai mare la 30 de zile decât bărbaŃii şi rate similare de reinfarctare. Într-un subgrup cu angină instabilă, sexul feminin a fost asociat cu un efect protector independent. Este mai puŃin probabil ca femeile cu NSTE-ACS să primească terapie bazată pe dovezi, incluzând proceduri diagnostice. În registrele europene, femeile au fost insuficient tratate comparativ cu bărbaŃii, în special în termeni de ICP (24,4% pentru bărbaŃi vs. 22,9% pentru femei), prescriere de clopidogrel (49% pentru bărbaŃi vs. 39% pentru femei) şi prescrierea inhibitorilor de GP IIb/IIIa (24,8% pentru bărbaŃi vs. 23,8% pentru femei). Recomandarea revascularizaŃiei, percutane sau chirurgicale, a fost semnificativ mai scăzută pentru femei. Pentru majoritatea terapiilor, nici pentru cele moderne, nu a existat nici un efect terapeutic diferit în funcŃie de sex. Totuşi, în ceea ce priveşte inhibitorii de GP IIb/IIIa şi revascularizaŃia precoce (fie ICP, fie BPAC), câteva trialuri au raportat mai multe evenimente adverse la femei, în special cele cu risc mai scăzut. Datele din registre nu sugerează că genul ar fi un factor independent de risc nefavorabil pentru prognostic. De aceea este recomandat ca femeile să fie evaluate şi tratate similar cu bărbaŃii, cu o atenŃie specială asupra factorilor de risc co-morbizi în NSTE-ACS. 8.2.1 Inhibitorii de GP IIb/IIIa la femei O meta-analiză a trialurilor majore privind inhibitorii de GP IIb/IIIa în NSTE-ACS a arătat o lipsă a efectului terapeutic la femei, cu o interacŃiune semnificativă între sex şi tratamentul aplicat, cu un beneficiu terapeutic la bărbaŃi. De asemenea, a existat o semnificativă interacŃiune terapeutică în favoarea pacienŃilor troponin-pozitivi. Într-o analiză centralizată a trialurilor cu abciximab, nu s-a demonstrat nici o diferenŃă legată de sex, în ceea ce priveşte riscul nefavorabil major. Femeile au avut o rată mai mare de sângerare. S-a sugerat că femeile au mai frecvent BCI non-obstructivă, în care avantajul terapeutic al agenŃilor care acŃionează asupra procesului aterotrombotic poate fi minim. Este recomandat ca utilizarea inhibitorilor de GP IIb/IIIa în NSTE-ACS la femei să se adreseze celor troponin pozitive şi cu probabilitate mare de BCI. 8.2.2 Revascularizarea şi strategia precoce invazivă la femei În practica contemporană a ICP cu stent şi inhibitori de GP IIb/IIIa, o meta-analiză a trialurilor randomizate privind abordarea invazivă (cu revascularizare prin ICP sau BPAC) a arătat o reducere a riscului de mortalitate de 23% la 2 ani (RR 0,77, 95% CI
0,60 – 0,99). Totuşi, atunci când a fost examinat prognosticul femeilor şi al bărbaŃilor, beneficiul terapeutic a fost prezent la bărbaŃi (RR 0,68, 95% CI 0,57 – 0,81), în timp ce la femei nu ar apare nici un beneficiu de la 6 luni la 1 an de supraveghere (RR 1,07, 95% CI 0,82 – 1,41). Atât trialul RITA-3 cât şi FRISC-2 au arătat o rată mai mare de deces şi IM non-fatal la femei. În trialul TACTICS-TIMI-18, nu s-a observat nici o diferenŃă legată de sex, în ceea ce priveşte strategia invazivă. RevascularizaŃia comparată cu strategia conservatoare a îmbunătăŃit prognosticul la femei (OR 0,72, 95% CI 0,47 – 1,11) în aceiaşi măsură ca şi la bărbaŃi (OR 0,64, 95% CI 0,47 – 0,88; P = 0,60 pentru interacŃiunea privind sexul). Beneficiul terapiei invazive a fost mai mare la femei cu nivel crescut al troponinei T (OR 0,47, 95% CI 0,26 – 0,83). Un prognostic mai bun pe termen lung s-a demonstrat la femei neselecŃionate cu strategie invazivă precoce, comparativ cu bărbaŃii. Totuşi, pe o perioadă de supraveghere de 5 ani, a trialului FRISC-2, strategia invazivă nu a îmbunătăŃit prognosticul la femei (21,9 vs. 19,6% rata decesului sau a IM, invaziv vs. conservator (RR 1,12, 95% CI 0,83 – 1,50) în timp ce la bărbaŃi a determinat o îmbunătăŃire semnificativă (19,0 vs. 26,8%) rata decesului sau a IM, invaziv vs. conservator (RR 0,70, 95% CI 0,59 – 0,86), cu o interacŃiune semnificativă între bărbaŃi şi femei (P = 0,01). În final, într-o meta-analiză mai recentă prin colaborarea Cochrane, femeile au dovedit un prognostic pe termen lung semnificativ mai bun decât bărbaŃii în termeni de deces şi IM (RR 0,73, 95% CI 0,59 – 0,91) pentru strategia invazivă vs. conservatoare, dar cu un hazard precoce. Aceste rezultate conflictuale sugerează că sunt necesare trialuri randomizate adresate femeilor pentru a stabili dacă strategia invazivă de rutină este benefică. Între timp, este recomandat ca strategia invazivă precoce de rutină să fie considerată în primul rând la femeile cu criterii de risc înalt cum ar fi persistenŃa ischemiei şi nivelul ridicat al troponinelor, Ńinând cont şi de co-morbidităŃile existente. Recomandări pentru femei – Femeile trebuie evaluate şi tratate la fel ca şi bărbaŃii, cu o atenŃie deosebită adresată co-morbidităŃilor (I-B).

8.3 Diabetul zaharat.  Prezenta diabetului zaharat este un predictor independent a mortalităŃii înalte la pacienŃii cu NSTE-ACS şi este asociat cu un risc de deces de două ori mai mare comparativ cu populaŃia non-diabetică, plasând pacienŃii diabetici în categoria cu risc înalt. PacienŃii diabetici prezintă mai multe co-morbidităŃi, inclusiv funcŃie renală modificată, insuficienŃă cardiacă, stroke şi boală vasculară generală. În total, aproximativ 20 – 30% dintre pacienŃii cu NSTE-ACS au diabet şi marea majoritate au tipul 2 insulino-rezistent. Datele din registre recente realizate în SUA şi Europa au arătat că rata diabetului zaharat este în creştere la pacienŃii cu NSTE-ACS şi variază între 29 şi 35% în Europa. Diabetul este mai frecvent observat la femei decât la bărbaŃi (41,6 vs. 30,7%). PacienŃii diabetici sunt mai frecvent hipertensivi (81 vs. 66% la nondiabetici) şi obezi (BMI > 30 este mai frecvent la pacienŃii diabetici decât cei nondiabetici, 28,5 vs. 18,6%) şi au mai frecvent insuficienŃă renală (7,2 vs. 2,4% la nondiabetici). Când este considerat diagnosticul de diabet zaharat, glicemia bazală modificată sau toleranŃa alterată la glucoză, două treimi din pacienŃii cu BCI cronică sau acută au una din anomaliile de glicoreglare prezentate. PacienŃii cu glicemie bazală modificată sau toleranŃă alterată la glucoză au de asemenea un prognostic mai prost decât pacienŃii fără anomalii de glicoreglare, dar uşor mai bun decât cei cu diabet zaharat confirmat. Deoarece pacienŃii cu diabet au un risc mai mare de evenimente nefavorabile, este recomandată o abordare cuprinzătoare privind prevenŃia primară şi secundară. Controlul strâns al glicemiei prin administrare de insulină IV şi glucoză a redus mortalitatea la un an cu 30% în studiul DIGAMI, la pacienŃii cu STEMI. Acest beneficiu s-a extins până la 39 de luni. Aceste observaŃii nu s-au confirmat în DIGAMI-2, care,
totuşi a arătat că glicemia este un predictor puternic, independent al mortalităŃii pe termen lung după IM la pacienŃii cu diabet zaharat tip 2, cu o creştere cu 20% a mortalităŃii pe termen lung la o creştere cu 3 mmol/L a glicemiei plasmatice. CunoştinŃele curente indică faptul că administrarea IV a insulinei este necesară la pacienŃii diabetici cu un nivel crescut al glicemiei la internare, pentru a atinge nivelul normoglicemic cât mai devreme posibil. Creşteri moderate sau minore ale nivelului glicemic la internare pot fi controlate cu agenŃi hipoglicemianŃi orali. Ulterior, controlul strict al glicemiei este benefic. Dieta adecvată, modificarea stilului de viaŃă, agenŃii orali şi insulina pot fi necesari pentru a atinge acest scop. InformaŃii mai detaliate asupra acestui aspect sunt prezentate în ghiduri specifice privind managementul diabetului şi boala cardiovasculară. În cazul angiografiei şi/sau a angioplastiei, utilizarea substanŃei de contrast creşte riscul nefropatiei induse de substanŃa de contrast (NIC). Ideal, metforminul trebuie întrerupt cu 24 de ore înaintea examinării sau cel puŃin în ziua procedurii. Riscul de acidoză lactică este foarte scăzut, dar creşte în cazul insuficienŃei renale. Metforminul poate fi reintrodus la 48 de ore de la utilizarea substanŃei de contrast, dacă nu s-a dezvoltat insuficienta renală. Similar, strategia terapeutică invazivă şi antitrombotică potentă este recomandată. Atât trialul FRISC-2 şi TACTICS-TIMI-18 a arătat o reducere cu 22 – 27% a mortalităŃii şi a IM non-fatal la pacienŃii diabetici randomizaŃi pentru strategia invazivă precoce comparativ cu strategia conservatoare. Deci, strategia invazivă precoce este recomandată pacienŃilor diabetici cu NSTE-ACS. Cum mulŃi diabetici au boală multivasculară, BPAC este mai frecvent recomandat conform trialului BARI. Aşteptăm trialurile curente care examinează cea mai adecvată strategie invazivă pentru diabetici, evaluând DES precum şi BPAC. În trialul BARI (care nu a fost destinat specific NSTE-ACS) a existat un avantaj privind supravieŃuirea pentru pacienŃii cu BCI şi boală multivasculară randomizaŃi BPAC faŃă de cei randomizaŃi pentru ICP. Trebuie accentuat că în trialul BARI a fost folosită tehnologie învechită şi a fost mai degrabă o comparaŃie între ICP fără stent şi chirurgie. Utilizarea tehnologiei moderne în braŃul cu ICP poate determina rezultate diferite. Totuşi, aceasta nu s-a observat în cel mai recent trial privind BPAC vs. ICP în populaŃia diabetică cu angină instabilă refractară medicamentos, unde supravieŃuirea la 3 ani nu a fost statistic diferită între BPAC (72%) şi ICP (8,1%). Acest trial diferă de cele anterioare privind ICP vs. BPAC pentru că a înrolat doar pacienŃi refractari la terapia medicamentoasă. Terapiile contemporane cu stenturi intracoronariene şi inhibitorii GP IIb/IIIa au fost aplicate extensiv, dar nu s-a înregistrat o diferenŃă semnificativ statistică. Datele din registre au arătat că o abordare invazivă precoce cu terapie farmacologică contemporană şi utilizarea extensivă a stenturilor reduce semnificativ mortalitatea intraspitalicească, comparativ cu abordarea conservatoare. Tratamentul medical cu inhibitorii GP IIb/IIIa la pacienŃii diabetici a fost evaluat, de asemenea într-o meta-analiză. La 6458 pacienŃi diabetici înrolaŃi în 6 trialuri cu inhibitori ai GP IIb/IIIa, s-a constatat o reducere a mortalităŃii cu 26% la 30 de zile (6,2 vs. 4,6%, OR 0,74, 95% CI 0,59 – 0,92; P = 0,007), cum este prezentat în Figura 12.

Trial n Odds ratio and 95% CI Placebo (%) IIb/IIa (%) __________________________________ | __ | | PURSUIT 2163 | ___|XX|_|___ p = 0,33 | 6,1 5,1 | |__| | | | __ | | PRISM 687 | ___|XX|_______|__ p = 0,07 | 4,2 1,8 | |__| | | | __ | | PRISM-PLUS 362 | ____|XX|______|__ p = 0,17 | 6,7 3,6 | |__| | | | __ | | GUSTO IV 1677 | __|XX|___ | p = 0,022| 7,8 5,0 | |__| | | | __ | p = 0,51 | PARAGON A 412 | ____|XX|____|______________ | 6,2 4,6
| |__| | | | |_ p = 0,93 | PARAGON B 1157 | ________|XX|_________ | 4,8 4,9 | |__| | | __ | | Pooled 6458 | __|XX|__ | p = 0,007| 6,2 4,6 | |__| | | |________|________|________|_______| 0 0,5 1 1,5 2

Broslow-Day p = 0,50 IIb/IIa better Placebo better

Figura 12. Efectul tratamentului asupra mortalităŃii la 30 de zile printre pacienŃii diabetici cu sindroame coronariene acute fără supradenivelare de ST din 6 trialuri randomizate. Reprodus cu permisia.

Figura 12Lex: Figura 12

OR cu 95% interval de confidenŃă şi valorile corespunzătoare P pentru efectul tratamentului asupra mortalităŃii la 30 de zile printre pacienŃii diabetici cu sindroame coronariene acute. Valorile la stânga de 1,0 indică un beneficiu al supravieŃuirii pentru inhibitorii GP IIb/IIIa Deci, pacienŃii diabetici cu NSTE-ACS trebuie să primească intravenos inhibitori GP IIb/IIIa ca parte a tratamentului medical iniŃial, care trebuie continuat până la finalizarea prin ICP. Merită menŃionat că date mai recente obŃinute în cadrul ICP nu confirmă datele meta-analizelor, pentru că în ICP selectivă, ca şi la pacienŃii cu NSTE-ACS cu risc înalt, abciximab nu a dus la un beneficiu mai mare la pacienŃii diabetici. În ciuda dovezilor, rezultă că pacienŃii diabetici încă rămân insuficient trataŃi comparativ cu cei non-diabetici. În registrele Europene, revascularizaŃia (în orice formă), thienopiridinele şi inhibitorii GP IIb/IIIa au fost mai puŃin prescrise la diabetici decât la pacienŃii non-diabetici, cu un impact clar asupra mortalităŃii intra-spitaliceşti şi pe termen lung (5,9 vs. 3,2% mortalitate la o lună şi 15,2 vs. 7,6% la un an). În plus, datele din registre au arătat că prezenŃa diabetului nu a influenŃat alegerea strategiei de revascularizaŃie. Pentru o revizuire completă a managementului diabetului în boala cardiovasculară, cititorii sunt îndrumaŃi către ghidul care abordează acest subiect. Recomandări privind diabetul – Este recomandată obŃinerea normoglicemiei cât mai rapid printr-un control glicemic strâns la toŃi pacienŃii diabetici în faza acută NSTE-ACS (I-C). – Pentru a obŃine normoglicemia, insulina în perfuzie poate fi necesară la pacienŃi selecŃionaŃi cu NSTE-ACS şi cu un nivel înalt al glicemiei la internare (IIa-C). – Este recomandată strategia invazivă precoce la pacienŃii diabetici cu NSTE-ACS (IA). – PacienŃii diabetici cu NSTE-ACS trebuie să primească inhibitori ai GP IIb/IIIa ca parte a terapiei medicamentoase iniŃiate, care trebuie continuată până la finalizarea prin ICP (IIa-B).

8.4 Boala renală cronică.  Boala renală cronică (BRC) este clasificată în cinci stadii diferite (tabel 9). FuncŃia renală este cel mai bine evaluată prin RFG corespunzător ecuaŃiei MDRD, care include în calcul etnicitatea şi sexul. Aceasta trebuie evaluată la toŃi pacienŃii cu sau la risc crescut de BCI. Totuşi, în practica zilnică, este utilizat CICr în locul RFG. Un bun marker surogat pentru disfuncŃia renală s-a dovedit a fi cystatin C. 8.4.1 Boala renală cronică, marker al riscului de boală coronariană Conform unui larg registru din SUA, disfuncŃia renală s-a dovedit a fi destul de frecventă în populaŃia generală şi este asociată cu un risc mai mare de mortalitate cardiovasculară şi de orice cauză, care creşte exponenŃial cu scăderea progresivă a RFG, cu o creştere rapidă a evenimentelor la o RFG < 60 mL/min/1,73 mp. Riscul de
deces de orice cauză, inclusiv prin boală cardiovasculară, creşte pentru un HR ajustat 1,2 – 5,1 de la cea mai mică alterare la cea mai severă alterare a funcŃiei renale, luând ca referinŃă o RFG > 60 mL/min/1,73 mp. HR ajustate pentru apariŃia oricărei suferinŃe cardiovasculare au fost de 1,4 şi, respectiv, 3,4. ObservaŃii similare au fost notate şi în alte rapoarte, unele din ele confirmând că prevalenŃa BCI este înaltă în fiecare stadiu al bolii renale, inclusiv în stadiul I şi determină o rată înaltă a complicaŃiilor şi o creştere de două ori mai mare a mortalităŃii comparativ cu pacienŃii fără disfuncŃie renală. PrevalenŃa înaltă a BCI în BRC este determinată incidenŃei înalte a factorilor de risc tradiŃionali şi non-tradiŃionali, cum ar fi statusul intens pro-inflamator, hiperhomocisteinemia şi statusul pro-trombotic. Diabetul zaharat, care este responsabil de circa 50% din cauzele disfuncŃiei renale în stadiu final, este un factor agravant. DisfuncŃia renală este frecvent observată în NSTE-ACS ca şi în alte forme de BCI. Este asociată cu un prognostic mai prost la pacienŃii cu manifestări clinice ale aterosclerozei, incluzând NSTE-ACS, STE-ACS şi ICP, ca şi la pacienŃii diabetici. În plus, disfuncŃia renală este un predictor potent independent al riscului de sângerare la pacienŃii cu SCA; cu cât este mai severă disfuncŃia renală, cu atât este mai mare riscul de sângerare (figura 13) (vezi capitolul 7.1 ComplicaŃii hemoragice).

Tabelul 9. Stadiile bolii renale cronice, corespunzător National Kidney Foundation

__________________________________________________________________ Stadiu Descriere GFR (mL/min/1.73 mp) Afectare renală cu RFG normală sau crescută >/= 90 Afectare renală cu scădere uşoară a RFG 60 – 89 Scădere moderată a RFG 30 – 59 Scădere severă RFG 15 – 29 InsuficienŃă renală < 15 (sau dializă) __________________________________________________________________

_________________________________ | ___ | | |///| Severe | | |___| | | ___ | | | | Moderate | | |___| | | ___ | | |XXX| Normal/minimally impaired| | |___| | NSTEMI/UA 20 _ |_________________________________| patients | (%) | | ** 15 -| _______ | | | ** | 8,5 | 7,9 _______ | ___ | ___ | | 10 -| |///| | |///| 7,3 | | |///| | |///| 6,0 * ___ | | |///| | |///|5,9 ___ _______ |///| | | |///|3,8 | |///|___|XXX| | | |///|4,0 | 5 -| |///|___ | |///| |XXX| | 0,9 | |///|___ 1,8 | |///| |0,9 |///| |XXX| 0,8 ___ | |///| |___ | |///| |___ |///| |XXX| ___| |0,4 |///| |XXX| | |///| |XXX| |///| |XXX| |///| |___ |///| |XXX| | |///| |XXX| |///| |XXX| |///| |XXX| |///| |XXX| 0 _|__|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|_ | | | | | Mortality MI Stroke Major bleeding
Figura 13. Prognosticul intraspitalicesc corespunzător gradului de disfuncŃie renală pentru subgrupe de pacienŃi cu infarct miocardic fără supradenivelare de ST/angină instabilă din registrul GRACE. Heart 2003; 89:1003-1008, reprodus cu permisiunea BMJ Publishing Group.

* P < 0,05 pentru toate categoriile funcŃiei renale în subgrupul cu infarct miocardic fără supradenivelare ST/angină instabilă.
** P < 0,0001 pentru toate categoriile funcŃiei renale în subgrupul cu infarct miocardic fără supradenivelare ST/angină instabilă.

Figura 13Lex: Figura 13

PrezenŃa disfuncŃiei renale complică managementul pacienŃilor cu NSTE-ACS. În cazul insuficienŃei renale severe (CICr < 30 mL/min) multe medicamente cu eliminare exclusivă sau substanŃială renală trebuie reduse ca doză, sau sunt contraindicate, în mod particular HGMM, fondaparinux, bivalirudina şi inhibitorii GP IIb/IIIa. În această situaŃie, HNF nu protejează împotriva complicaŃiilor hemoragice, în registrul GRACE constatându-se o creştere graduală a riscului de sângerare la administrarea HNF, pe măsura scăderii funcŃiei renale, similar cu cea observată la administrarea HGMM. Deoarece un risc mult mai scăzut de complicaŃii hemoragice a fost observat în OASIS-5 cu fondaparină comparativ cu enoxaparina, chiar şi la pacienŃii cu insuficienŃă renală severă, fondaparină are potenŃialul de a fi utilizată în această situaŃie. Date recente confirmă că reducerea dozei de eptifibatidă poate reduce riscul de sângerare (tabel 10).

Tabelul 10. Recomandări privind utilizarea medicamentelor în boala renală cronică
______________________________________________________________________________ | Medicament Recomandări în BRC | | Simvastatin Eliminare renală scăzută. La pacienŃii cu insuficienŃă renală| | severă (CrCl < 30 mL/min), atenŃie cu doze > 10 mg | | Ramipril*a) Adaptarea dozei este necesară dacă CrCl < 30 mL/min (doza | | iniŃială 1.25 mg zilnic). Doza nu trebuie să depăşească | | 5 mg/zi | | Losartan*a) Recomandat pentru tratamentul hipertensiunii sau a | | insuficienŃei renale în diabetul de tip 2 cu microalbuminurie| | 50 – 100 mg/zi. Monitorizarea regulată a balanŃei | | electrolitice şi a creatininei serice este recomandată. | | Clopidogrel Nu sunt informaŃii la pacienŃii cu insuficienŃă renală | | Enoxaparuf În cazul insuficienŃei renale severe (CrCl < 30 mL/min), fie | | contraindicată fie ajustarea dozelor corespunzător | | indicaŃiilor specifice Ńării. | | Fondaparinux Contraindicat în insuficienŃa renală severă (CrCl < 30 | | mL/min). Totuşi, cum un risc de sângerare mult mai scăzut a | | fost observat în OASIS-5 cu fondaparinux în comparaŃie cu | | enoxaparin, chiar şi la pacienŃi cu insuficienŃă renală | | severă, acest medicament poate fi anticoagulantul de elecŃie | | pentru această situaŃie. | | Bivaliradin Dacă CrCl < 30 mL/min, reducerea ratei de perfuzie la 1.0 | | mg/kg/h trebuie considerată. Dacă pacientul este în | | hemodializă, perfuzia trebuie redusă la 0.25 mg/kg/h. Nu | | este necesară reducerea dozei bolus. | | Tirofiban Adaptarea dozei este necesară la pacienŃii cu insuficienŃă | | renală. Cincizeci la sută din doză dacă CrCl < 30 mL/min | | Eptifibatide Cum 50% din eptifibatide este eliminat prin rinichi la | | pacienŃii cu insuficienŃă renală, trebuie luate precauŃii la | | pacienŃii cu insuficienŃă renală (CrCl < 50 mL/min). Perfuzia| | trebuie redusă la 1 micrograme/kg/min la aceşti pacienŃi. | | Doza bolus rămâne neschimbată la 180 micrograme/kg. | | Eptifibatide este contraindicată la pacienŃii cu CrCl < 30 | | mL/min. | | Abciximab Nu există recomandări specifice privind utilizarea abciximab | | sau ajustarea dozei în insuficienŃa renală. Evaluarea atentă | | a riscului hemoragic este necesară înaintea utilizării în | | insuficienŃa renală. | | Atenolol Este recomandată înjumătăŃirea dozei la pacienŃii cu CrCl | | între 15 şi 35 mL/min (50 mg/zi). Un sfert din doză | | (25 mg/zi) recomandată dacă CrCl < 15 mL/min | |______________________________________________________________________________| *a) Recomandările sunt indicate acolo unde pot fi respectate. Se presupune că aceleaşi recomandări sunt valabile pentru alte medicamente din aceiaşi clasă farmacologică, dar aceasta trebuie evaluată specific (altă HGMM, altă statină, IECA şi inhibitor al receptorului angiotensinei.), deoarece în cadrul aceleiaşi clase farmacologice, calea de eliminare poate varia. Recomandările privind utilizarea medicamentelor listate în acest tabel pot varia dependent de prospectul fiecărui
medicament din Ńara în care este utilizat. Anumite diferenŃe în prospect pot apare între diferite Ńări.

8.4.2 Nefropatia indusă de substanta de contrast . DisfuncŃia bazală renală poate creşte riscul NIC în cazul angiografiei/angioplastiei. Riscul NIC este în mod particular crescut la pacienŃii mai vârstnici, diabetici, cu deshidratare, la injecŃia unui volum mare a mediului de contrast şi la utilizarea substanŃelor înalt-osmolare, opus utilizării substanŃelor non-ionice cu osmolaritate scăzută. Hidratarea înainte şi după angiografie şi/sau coronarografie este strategia care s-a dovedit a avea cel mai mare impact în reducerea riscului de NIC. PacienŃii care necesită angiografie şi/sau angioplastie trebuie să primească îngrijiri speciale pentru a reduce sau evita NIC. Protocoalele curente recomandă hidratarea cu 250 – 500 ml de Clorură de sodiu 0,9% înainte şi după procedură, cu atenŃie la pacienŃii cu istoric de insuficienŃă cardiacă. Cantitatea de mediu de contrast trebuie limitată la 50 ml pentru procedura diagnostică. Pentru detectarea NIC evaluarea nivelului creatininei este necesar timp de trei zile de la injectare. La pacienŃii cu disfuncŃie renală severă, angiografia şi/sau revascularizarea poate fi amânată, mai puŃin în cazul în care clinic este indicată, pentru a reduce riscul de insuficienŃă acută post-intervenŃie. Dacă PCI este necesară, aceasta ar trebui amânată câteva zile după angiografie, dacă simptomatologia clinică permite. În cazul PCI pentru leziunile multivasculare se consideră această intervenŃie a fi oportună. CABG este asociat cu un risc crescut de disfuncŃie renală şi de aceea raportul risc/beneficiu trebuie bine cântărit. 8.4.3 Managementul bolii renale cronice la pacienŃii cu boală coronariană IEC şi sartanii, ambele clase de medicamente au dovedit că reduc microalbuminuria şi progresia spre stadiul renal final. IEC trebuiesc administraŃi sub strictă monitorizare a creatininei serice, care poate iniŃial să crească la introducerea IEC şi ulterior să revină la valoarea de bază a pacienŃilor. Acestea sunt contraindicate la pacienŃii cu stenoză de arteră renală. Sartanii pot fi folosiŃi ca alternativă la IEC. Doar IEC şi statinele au dovedit că reduc riscul cardiovascular la pacienŃii cu disfuncŃie renală şi ar trebui folosite la pacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST. Date privind impactul asupra revascularizării la pacienŃii cu boală renală cronică sunt puŃine, deoarece în cele mai multe trialuri, disfuncŃia renală a fost un criteriu de excludere aşa încât pacienŃii cu boală renală cronică sunt subreprezentaŃi. Revascularizarea, în multe registre ca şi în substudii ale unor trialuri a demonstrat că îmbunătăŃeşte rezultatele la pacienŃii cu boală renală cronică, nu doar la cei în stadiile finale, cât şi în stadiile moderate ale disfuncŃiei renale. În câteva registre, a fost arătat că pacienŃii cu disfuncŃie renală sunt adesea trataŃi suboptimal şi nu primesc terapia recomandată de ghiduri. 8.4.4 Biomarkerii în boala renală cronică Creşterea troponinei este uneori descoperită la pacienŃii asimptomatici cu disfuncŃie renală, în special la cei hemodializaŃi, fără a avea o dovadă a dezvoltării unui SCA fără supradenivelare de segment ST. Această creştere a troponinei poate face dificil diagnosticul de SCA fără supradenivelare de segment ST în aceste condiŃii. Oricum, prognosticul pacienŃilor cu boală renală cronică este mai prost în cazul creşterii troponinei independent de clasa anginei. Recomandări pentru pacienŃii cu boală renală cronică – Cl.cr şi/sau RFG ar trebui calculate pentru fiecare pacient spitalizat pentru SCA fără supradenivelare de segment ST (I-B). Vârstnicii, femeile şi pacienŃii cu indice de masă corporal scăzut, merită atenŃie sporită căci valori normale ale creatininei serice pot fi asociate cu un ClCr şi o RFG mai scăzute (I-B). – PacienŃii cu boală renală cronică ar trebui să primească acelaşi tratament de primă linie ca orice alt pacient, în absenŃa contraindicaŃiilor (I-B).
– La pacienŃii cu ClCr < 30 mL/min sau RFG < 30 mL/min/1.73 mp, este recomandată o atenŃie sporită la administrarea anticoagulantelor, până când doza ajustată este cea necesară, în timp ce la unii este contraindicată (I-C). – HNF ajustată în funcŃie de APTT este recomandată când ClCr < 30 mL/min sau RFG < 30 mL/min/1.73 mp (I-C). – Inhibitorii de GP IIb/IIIa pot fi utilizaŃi în cazul insuficienŃei renale. Adaptarea dozei este necesară la eptifibatide şi tirofiban. Este recomandată evaluarea riscului de sângerare pentru abciximab (I-B). – PacienŃii cu boală renală cronică cu ClCr < 60 mL/min au risc înalt de evenimente ischemice şi ar trebui evaluaŃi invaziv şi revascularizaŃi când este posibil (IIa-B). – Măsuri corecte sunt recomandate în scopul reducerii riscului de nefropatie de contrast (I-B).

8.5 Anemia.  Anemia s-a demonstrat a fi asociată cu prognostic prost şi în special cu o mortalitate crescută în unele condiŃii care includ: insuficienŃa cardiacă, insuficienŃa renală, diverse tipuri de intervenŃii chirurgicale, neoplazii, dar şi în cadrul unui spectru de boli cardiace ischemice, incluzând IMA cu supradenivelare de ST, SCA fără supradenivelare de ST, PCI şi CABG. În acord cu criteriile World Health Organization (hematocrit 39% sau hemoglobina 13 g/dL la bărbaŃi şi 12 g/dL la femei), anemia poate fi prezentă la 5 – 10% din pacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST. Statistici cu valori înalte de 43% au fost observate în rândul vârstnicilor cu IMA, dar numai 4,2% au avut valori ale hematocritului 30%. Într-un raport recent, anemia a fost observată în 30,6% din cazurile de SCA, dar numai 5,4% au avut hemoglobina, 10 g/dL. Anemia în SCA fără supradenivelare de ST este asociată cu prognostic prost. O meta-analiză recentă care a inclus aproape 40.000 de pacienŃi cu SCA fără supradenivelare de ST şi SCA cu supradenivelare de ST a arătat că prognosticul la 30 zile este puternic influenŃat de nivelul hemoglobinei la admisie. Probabilitatea de moarte cardiovasculară, IM, sau ischemie recurentă este crescută la scăderea hemoglobinei sub 11 g/dL cu un Odds ratio de 1.45 per 1 g/dL, luând grup de referinŃă nivelul hemoglobinei de 15 – 16 g/dL. Rata de evenimente cardiovasculare este de asemenea crescută la niveluri ale hemoglobinei mai mari de 16 g/dL.391. Aceeaşi relaŃie între mortalitate şi nivelul hemoglobinei a fost observat în cadrul unui studiu cohortă ce a inclus 5888 pacienŃi vârstnici urmăriŃi 11 ani în Cardiovascular Health Study. Alte condiŃii cum ar fi SCA cu supradenivelare de segment ST, PCI şi CAGB au identificat anemia ca marker de prognostic negativ. Anemia este asociată cu alte co-morbidităŃi cum ar fi: vârsta înaintată, diabetul zaharat şi insuficienŃa renală dar şi cu alte condiŃii non-cardiovasculare (diateza hemoragică sau neoplaziile) care pot contribui la un prognostic nefavorabil. Oricum, după ajustarea caracteristicilor de bază, o relaŃie între răspunsul la doză şi spectrul SCA a fost observat; cea mai caracteristică fiind hemoglobina indicând un prognostic mai prost. Se pare că există o strânsă relaŃie între anemie şi riscul de moarte cardiovasculară. Anemia creşte frecvenŃa cardiacă şi debitul cardiac, ducând la dezvoltarea hipertrofiei VS şi un dezechilibru între consumul şi cererea de oxigen miocardic. Aceste mecanisme în adiŃie cu dezechilibrul între consumul şi cererea de oxigen care apare în cadrul miocardului infarctizat sau ischemic pot duce la creşterea dimensiunii infarctului, apariŃia aritmiilor, pot agrava hipotensiunea şi eventual înrăutăŃi prognosticul. Valoarea de bază a hemoglobinei este de asemenea un predictor independent al riscului de sângerare, o valoare scăzută a hemoglobinei având un risc mai mare atât în cadrul procedurilor care presupun sau nu risc de sângerare. Astfel, tratamentul modern al SCA fără supradenivelare de segment ST poate duce la agravarea anemiei datorită creşterii riscului de sângerare, o atenŃie
deosebită trebuie acordată nivelului de bază al hemoglobinei când se ia o hotărâre asupra deciziei terapeutice, (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃiile sângerării) Recomandări pentru anemie – Nivelul de bază al hemoglobinei este un predictor independent al riscului ischemic şi de sângerare la 30 de zile. Ar trebui luat în considerare la evaluarea iniŃială (I-B). – Toate măsurile necesare ar trebui luate în timpul evaluării iniŃiale pentru a preveni înrăutăŃirea anemiei prin sângerare (I-B) (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃiile sângerării). – Anemia bine tolerată la pacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST nu indică transfuzia de sânge sistematică, ar putea fi considerată doar în cazul în care este compromis statusul hemodinamic (I-C) (vezi secŃiunea 7.1 ComplicaŃiile sângerării).

8.6 Arterele coronare normale O mare parte dintre pacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST au artere coronare normale sau minime anomalii. Fiziopatologia SCA fără supradenivelare de segment ST nu este omogenă şi include mai multe mecanisme: (i) spasm coronarian (angina Prinzmetal), (ii) placă intramurală complicate cu tromboză acută şi ulterior recanalizare, (iii) emboli coronarieni şi (iv) sindromul X. La pacienŃii admişi cu suspiciune de SCA fără supradenivelare de segment ST, demonstrarea angiografică a arterelor coronare normale sau aproape normale schimbă diagnosticul. Oricum, modificările de segment ST şi prezenŃa biomarkerilor la pacienŃii cu durere retrosternală tipică şi cu artere coronare patente fără leziuni stenotice semnificative pot fi datorate necrozei miocardice mai mult decât rezultatelor falspozitive. Aproape 15% dintre pacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST au artere coronare normale sau minime anomalii. Pare mai frecvent la femei. Plăcile aterosclerotice pot fi prezente chiar şi în absenŃa stenozelor semnificative angiografic şi se pot datora remodelării peretelui arterial. Prognosticul acestor pacienŃi este similar cu cel al pacienŃilor SCA fără supradenivelare de segment ST şi ateroscleroză coronariană semnificativă şi aceştia merită tratament antitrombotic optim şi prevenŃie secundară cu agenŃi antiplachetari şi statine. Angina variantă Prinzmetal se referă la un sindrom atipic de durere cardiacă secundar ischemiei miocardice care nu e precipitat de efortul fizic sau stresul emoŃional şi este asociat cu supradenivelare tranzitorie de segment ST. Ipoteza originală care ar susŃine vasospasmul coronarian a fost demonstrată angiografic. Vasospasmul duce la o scădere marcată a diametrului arterelor epicardice coronare, producând ischemie miocardică severă. Vasospasmul poate apărea în cadrul stenozelor focale severe, dar cel mai adesea la pacienŃii cu vase aparent normale angiografic. PacienŃii cu angină variantă tind să fie mai tineri decât cei SCA fără supradenivelare de segment ST convenŃional şi de cele mai multe ori sunt mari fumători. Simptomele sunt adesea severe şi pot fi însoŃite de sincopă. Atacurile de angină Prinzmetal tind să apară între miezul nopŃii şi ora opt dimineaŃa. Spasmul arterelor epicardice coronare, datorat ischemiei transmurale este marca diagnostică a anginei Prinzmetal. Spasmul poate fi spontan sau provocat de acetilcolină sau ergonovină sau testul de hiperventilaŃie. Tratamentul anginei Prinzmetal presupune administrarea de blocante de calciu, demonstrate a fi eficiente în prevenirea spasmului coronarian, singuri sau în asociere cu nitraŃii. Aceştia ar trebui prescrişi la doza maximă tolerată şi pe termen lung. În cazuri rare, SCA fără supradenivelare de segment ST cu artere coronare normale sau minime anomalii angiografic poate fi datorat embolismului coronarian secundar fibrilaŃiei atriale sau flutterului atrial. Cum fibrilaŃia atrială este deseori nediagnosticată clinic, frecvenŃa mecanismului SCA fără supradenivelare de segment ST poate fi subestimat. Termenul de „Sindrom X” se foloseşte la descrierea pacienŃilor cu angină precipitată de efortul fizic, subdenivelare de segment ST la testul de efort şi artere coronare nonobstructive angiografic. Durerea toracică poate creşte în frecvenŃă sau intensitate, sau
poate apărea în repaus. PacienŃii pot prezenta caracteristici tipice ale anginei instabile. Prognosticul este de obicei excelent. Cauza acestui sindrom nu este bine definită, dar cel mai frecvent este asociată cu disfuncŃie endotelială dependentă de vasodilataŃie arterială, scăderea producŃiei de oxid nitric şi scăderea sensibilităŃii la stimularea simpatică. Sunt tot mai multe evidenŃe care arată că aceşti pacienŃi au un răspuns exagerat la durere. Datorită faptului că prognosticul este excelent, cea mai importantă terapie este tratamentul simptomatic cu nitraŃi, beta-blocante şi blocante de calciu care s-a arătat a fi eficient. Balonizarea apicală, recent descrisă, se poate prezenta ca un SCA fără supradenivelare de segment ST şi se caracterizează prin artere coronare permeabile angiografic însoŃite de akinezie apicală şi uneori medioventriculară fără legătură cu distribuŃia arterelor coronare. Tipic este reversibilă în câteva săptămâni. Mecanismul exact al acestui sindrom este necunoscut.

9. STRATEGII DE TRATAMENT

SCA fără supradenivelare de segment ST îmbracă un spectru heterogen de pacienŃi cu diverse nivele de risc: mortalitate, IM, sau recurenŃa DVI. În următoarele paragrafe, o strategie în etape este bazată pe analiza detaliată a datelor ştiinŃifice existente şi care ar putea fi aplicate la majoritatea pacienŃilor cu SCA fără supradenivelare de segment ST suspectat. Este de apreciat că etapele specifice fiecărui pacient poate deriva din strategia propusă. Pentru fiecare pacient, medicul trebuie să ia o decizie individuală, Ńinând cont de anamneză pacientului (co-morbidităŃi, vârsta etc.), condiŃia clinică, rezultatele evaluării iniŃiale şi opŃiunile de tratament farmacologic şi non-farmacologic.

9.1 Prima etapă: evaluarea iniŃială Durerea toracică sau disconfortul va fi simptomul care îndrumă pacientul spre consultaŃie medicală sau spitalizare. Pacientul cu SCA fără supradenivelare de segment ST suspectat trebuie evaluat în spital şi examinat imediat de un medic calificat. Durerea toracică comportă o atenŃie sporită. Primul pas este evaluarea pacientului fără întârzierea diagnosticului pe care se va baza strategia de tratament. Criteriile sunt următoarele: – caracteristicile durerii toracice şi simptomele orientate în funcŃie de examinarea clinică; – evaluarea probabilităŃii bolii cardiace ischemice (ex. vârsta, factorii de risc, IM anterior, CAGB, PCI); – ECG (segmentul ST sau alte anomalii). Pe baza acestor criterii care ar trebui realizate în mai puŃin de 10 minute de la primul contact medical, pacientul trebuie încadrat în unul din cele 3 diagnostice majore: – SCA cu supradenivelare de segment ST care necesită reperfuzie imediată – SCA fără supradenivelare de segment ST – SCA improbabil Tratamentul pacienŃilor cu SCA fără supradenivelare de segment ST este acoperit în respectivul ghid. Evaluarea SCA improbabil trebuie făcută cu precauŃie şi numai când o altă explicaŃie este evidentă (ex. traumatism). DerivaŃiile ECG adiŃionale (V3R şi V4R, V7 – V9) ar trebui efectuate, în special la pacienŃii cu durere toracică persistentă. Recoltarea analizelor la sosirea pacientului şi rezultatele acestora în mai puŃin de 60 minute ar fi a doua etapă în strategia de evaluare. Acestea includ: troponina I, CK (MB), creatinina, hemoglobina şi formula leucocitară. După încadrarea în categoria de SCA fără supradenivelare de segment ST se va trece la a doua etapă.

9.2 A doua etapă: confirmarea diagnosticului şi evaluarea riscului 9.2.1 Confirmarea diagnosticului
După ce pacientul este inclus în grupul SCA fără supradenivelare de segment ST se va începe tratamentul intravenos şi oral conform tabelului 11. Prima linie de tratament este constituită de nitraŃi, beta-blocante, aspirină, clopidogrel şi anticoagulante, în funcŃie de strategia de tratament, terapia invazivă de urgenŃă sau conservatoare (vezi a treia etapă). Conduita va fi bazată pe următoarele informaŃii/date: – analize de rutină, în special troponina (la prezentare şi după 6 – 12 ore) şi ceilalŃi markeri în acord cu diagnosticul (ex. D-dimeri, BNP, NT-proBNP) – monitorizarea, de preferat continuu, a segmentului ST (când este posibil) – Ecocardiografia, MRI, CT, sau imagistica nucleară pentru diagnosticul diferenŃial (ex. DisecŃie de aortă, embolism pulmonar) – Răspunsul la tratamentul antianginos – Evaluarea scorului de risc – Evaluarea riscului de sângerare Pe parcursul acestei etape, alte diagnostice pot fi confirmate sau excluse, cum ar fi anemia, embolismul pulmonar şi anevrismul de aortă (vezi tabelul 4, secŃiunea 5.3 Diagnosticul diferenŃial). 9.2.2 Evaluarea riscului Tratamentul individualizat este ajustat în funcŃie de riscul evaluat în cadrul examinării iniŃiale şi se poate modifica în cazul simptomatologiei continue sau a informaŃiilor suplimentare rezultate din biochimie sau din examinările imagistice. Evaluarea riscului reprezintă o componentă importantă în luarea deciziilor şi este un subiect de continuă reevaluare. Se evaluează atât riscul de ischemie cât şi de sângerare. Factorii de risc pentru sângerare şi evenimentele ischemice se suprapun considerabil, astfel încât pacienŃii cu risc crescut pentru evenimentele ischemice au de asemenea risc crescut pentru sângerare. Astfel, alegerea terapiei farmacologice (dublă sau triplă antiagregare, anticoagulante) poate deveni periculoasă, în funcŃie de doza de medicament. În cazul în care este necesară terapia invazivă, abordul vascular este foarte important din moment ce abordul radial a arătat că reduce riscul de sângerare comparativ cu abordul femural. În acest context, o atenŃie deosebită trebuie acordată disfuncŃiei renale, prezentă în rândul pacienŃilor vârstnici şi a pacienŃilor diabetici. În timpul acestei etape se ia decizia dacă pacientul ar trebui să efectueze cateterism cardiac sau nu.


______________________________________________________________________ ________ | Tabelul 11 Măsuri terapeutice primare | |______________________________________________________________________________| | Oxigen | 4 – 8 L/min dacă saturaŃia de oxigen este 90% | |__________________|___________________________________________________________| | NitraŃi | Sublingual sau intravenos (atenŃie dacă TA sistolică, 90 | | | mmHg) | |__________________|___________________________________________________________| | Aspirina | Doza iniŃială de 160 – 325 mg formula gastrorezistentă | | | urmată de 75 – 100 mg/zi (administrarea intravenoasă este | | | acceptată) | |__________________|___________________________________________________________| | Clopidogrel | Doza de încărcare 300 mg (sau 600 mg pentru instalare | | | rapidă a acŃiunii) urmată de 75 mg zilnic | |__________________|___________________________________________________________| | Anticoagulante | Diferite opŃiuni dependente de strategie: | | | – HNF bolus intravenos 60 – 70 IU/kg (maxim 5000 IU) | | | urmată de infuzie 12 – 15 IU/kg/h (maxim 1000 IU/h) | | | titrare în funcŃie de aPTT 1.5 – 2.5 | | | – Fondaparinux 2.5 mg/zi subcutanat | | | – Enoxaparina 1 mg/kg de 2 ori/zi subcutanat | | | – Dalteparina 120 IU/kg de 2 ori/zi subcutanat | | | – Nadroparin 86 IU/kg de 2 ori/zi subcutanat | | | – Bivalirudin 0.1 mg/kg bolus urmată de 0.25 mg/kg/h | |__________________|___________________________________________________________| | Morfina | 3 – 5 mg intravenos sau subcutanat, depinzând de |
| | severitatea durerii. | |__________________|___________________________________________________________| | Beta-blocante po | Dacă există tahicardie sau hipertensiune fără semne de | | | insuficienŃă cardiacă | |__________________|___________________________________________________________| | Atropina | 0.5 – 1 mg intravenos dacă există bradicardie sau reacŃie | | | vagală | |__________________|___________________________________________________________|
9.3 A treia etapă: strategia invazivă Cateterismul cardiac este indicat în scopul prevenirii complicaŃiilor precoce şi/sau să îmbunătăŃească prognosticul pe termen lung (figura 14). Timpul până la evaluarea invazivă trebuie cântărit în funcŃie de riscul celor trei categorii: strategia conservatoare, invazivă precoce şi invazivă de urgenŃă.

__________________ ___________________ ___________________ | 1. Primul contact| | 2. Diagnostic/ | | 3. Strategia | | | | evaluarea riscului| | invazivă | |__________________| |___________________| |___________________| ___________________ | De urgenŃă | |___________________| |- Durerea toracică | |persistentă/ | |recurentă cu/fără | |modificări de ST | __________________ |sau T negative | | Alte diagnostice | |rezistente la | |__________________| |tratamentul | ^ |antianginos | | |- Simptomatologia | | |de insuficienŃă | | |cardiacă sau | | |instabilitate | | |hemodinamică | | |- Aritmii | | ->|ameninŃătoare de | | | |viaŃă (FV, TV) | | _________________ _| |___________________| __________________ | | | ___________________ | Evaluarea | | | Confirmarea |–> | | | iniŃială | | ________ |_________________|_ | Precoce (< 72 ore)| |__________________|_| | SCA | _________________ | |___________________| |- Durerea toracică|—>| posibil|->|- Durerea | | |- Troponina | |- Simptomatologia |_ |________| |toracică | | |crescută | |bazată pe | | |- Simptomatologia| | |- Modificări de ST | |examinarea clinică| | |bazată pe | | |sau T (simptomatice| |- Istoric de BCI | | |examinarea | | |sau asimptomatice) | |- ECG | | |clinică | | |- DZ | |(supradenivelare | | |- Istoric de BCI | | |- DisfuncŃie renală| |de ST sau alte | | |- ECG | | |(RFG < 60 | |anomalii) | | |(supradenivelare | | |mL/min/1.73 mp) | |__________________| | |de ST sau alte | | |- Scăderea FEVS | | |anomalii) | | |< 40% | | |_________________| | |- Angina precoce | | | |postinfarct | | | |- IM în antecedente| | | |- PCI în ultimele | | | |6 luni | | | |- CAGB în | | | |antecedente | | | |- Scor de risc | | | |GRACE intermediar | | | |până la înalt | | | |___________________|

| | ___________________ | | | Fără/electivă | __________v____________ ->|___________________| | SCA cu supradenivelare| |- Fără recurenŃa | | de segment ST | |durerii toracice | |_______________________| |- Fără semne de | |insuficienŃă | |cardiacă | |- Fără modificări | |ECG (la venire şi | |6 – 12 ore) | |- Fără creşterea |
|troponinei (la | |venire şi 6 – 12 | |ore) | |___________________|

Figura 14. Algoritm de management al pacienŃilor cu SCA fără supradenivelare de segment ST

9.3.1 Strategia conservatoare.  Pacientii încadrati în această categorie pot fi priviŃi ca pacienŃi cu risc scăzut şi nu trebuie îndrumaŃi spre evaluarea invazivă precoce: – fără recurenŃa durerii toracice – fără semne de insuficienŃă cardiacă – fără modificări la ECG iniŃial sau ECG ulterior (6 – 12 h) – fără creşterea troponinei (la admitere şi la 6 – 12 h) Riscul scăzut este asociat cu un score-risc (vezi secŃiunea 5.4 Stratificarea riscului) care suportă o terapie conservatoare. Managementul acestor pacienŃi se suprapune cu evaluarea bolii cardiace stabile. După externare, un test de stres pentru inducerea ischemiei este util în luarea deciziilor ulterioare. PacienŃii care nu îndeplinesc criteriile mai sus menŃionate ar trebui să efectueze cateterism cardiac. 9.3.2 Strategia invazivă de urgenŃă Strategia invazivă de urgenŃă ar trebui aplicată pacienŃilor cu risc de dezvoltare de necroză miocardică importantă care ar putea scăpa ECG-ului (ex. ocluzia arterei circumflexe) sau care au risc crescut de progresie a ocluziei vasului. Aceşti pacienŃi sunt caracterizaŃi de: – angină refractară (presupunând IM fără supradenivelare de ST) – angina recurentă în ciuda tratamentului antianginos asociată cu subdenivelări de segment ST (> 2 mm) sau unde T ample negative – semne clinice de insuficienŃă cardiacă sau instabilitate hemodinamică („şoc”) – aritmii ameninŃătoare de viaŃă (fibrilaŃie ventriculară sau tahicardie ventriculară). În completarea medicaŃiei prezentate în tabelul 11, inhibitorii de glicoproteina IIb/IIIa (tirofiban, eptifibatide) ar trebui adăugaŃi pacienŃilor simptomatici în timpul cateterismului. 9.3.3 Strategia invazivă precoce MulŃi pacienŃi răspund iniŃial la tratamentul antianginos, dar prezintă risc crescut şi necesită angiografie precoce. Timpul depinde de circumstanŃele locale, dar ar trebui efectuată în mai puŃin de 72 ore. Următoarele caracteristici indică pacienŃii care ar trebui să efectueze angiografie precoce de rutină: – niveluri crescute ale troponinei – modificări în dinamică ale segmentului ST sau a undei T (simptomatice sau silenŃioase) – Diabet zaharat – Reducerea funcŃiei renale (RFG, 60 mL/min/1.73 mp) – FEVS scăzută, 40% – Angina precoce postinfarct – PCI în ultimele 6 luni – CAGB anterior – Risc-score intermediar-înalt (tabelul 5) Inhibitorii de glicoproteina IIb/IIIa (tirofiban, eptifibatide) ar trebui adăugaŃi tratamentului standard anterior cateterismului în cazul nivelurilor crescute ale troponinei, modificărilor în dinamică ST/T, în cazul pacienŃilor cu diabet zaharat excluzând un risc crescut de sângerare. Decizia privind timpul de efectuare a cateterismului trebuie continuu reevaluată şi modificată în funcŃie de evoluŃia clinică.

9.4 A patra etapă: modalităti de revascularizare
Dacă angiografia nu arată stenoze coronariene critice pacientul va primi terapie medicamentoasă. Diagnosticul de SCA fără supradenivelare de segment ST poate fi reconsiderat şi acordată o atenŃie deosebită altor cauze ale simptomelor de la prezentare înainte ca pacientul să fie externat. Oricum, absenŃa leziunilor critice nu e o regulă dacă prezentarea clinică sugerează durere toracică de origine ischemică şi biomarkerii sunt pozitivi. În această situaŃie pacienŃii ar trebui să primească tratament corespunzător recomandărilor SCA fără supradenivelare de segment ST. Recomandările pentru revascularizare în SCA fără supradenivelare de segment ST sunt similare cu cele pentru procedurile de revascularizare elective. La pacienŃii cu boală univasculară, PCI cu stent pe vasul incriminat este prima opŃiune. La pacienŃii cu boală multivasculară, decizia de PCI sau CAGB trebuie individualizată. Abordarea PCI cu stent pe vasul incriminat urmată de CAGB electiv poate fi avantajoasă la unii pacienŃi. Tratamentul anticoagulant nu ar trebui schimbat pentru PCI. La pacienŃii trataŃi anterior cu fondaparinux, HNF ar trebui adăugată înaintea PCI. La pacienŃii trataŃi anterior cu tirofiban sau eptifibatide, perfuzia trebuie menŃinută pe tot parcursul intervenŃiei. PacienŃii netrataŃi cu inhibitori de GP IIb/IIIa ar fi de preferat să primească abciximab înaintea PCI. Sunt mai puŃine evidenŃe privind utilizarea de eptifibatide sau tirofiban în acest caz. Dacă este planificat CAGB, clopidogrelul ar trebui întrerupt cu 5 zile înainte, dacă condiŃia clinică şi leziunile angiografice permit. Dacă leziunile angiografice nu permit opŃiuni de revascularizare, ar trebui intensificat tratamentul medical şi măsuri de prevenŃie secundară ar trebui instituite.

9.5 A cincea etapă: externarea şi managementul postexternare Deşi în SCA fără supradenivelare de segment ST cele mai multe evenimente adverse apar în perioada precoce, riscul de IM sau mortalitate rămâne ridicat încă câteva luni. PacienŃii revascularizaŃi precoce au un risc mic (aproximativ 2.5%) de a dezvolta aritmii ameninŃătoare de viaŃă, 80% apărând în primele 12 ore de la instalarea simptomelor. Astfel, monitorizarea pacienŃilor mai mult de 24 – 48 ore nu este justificată. Externarea depinde se starea clinică şi de leziunile angiografice prezente. PacienŃii cu SCA fără supradenivelare de segment ST ar trebui spitalizaŃi cel puŃin 72 ore după stentarea cu succes pe vasul incriminat. Modificarea agresivă a factorilor de risc ar trebui realizată la toŃi pacienŃii diagnosticaŃi cu SCA fără supradenivelare de segment ST (vezi secŃiunea 6.5 Managementul pe termen lung).

10. MĂSURI DE ÎNDEPLINIT

În ciuda prezenŃei ghidurilor europene şi naŃionale, există diferenŃe mari în ceea ce priveşte aderenŃa la aceste ghiduri atât în cadrul aceleiaşi Ńări cât şi între Ńări. Există variaŃii mari privind procedurile de diagnostic şi de stratificare a riscului. De asemenea, există variaŃii mari în aplicarea tratamentului medical şi intervenŃional şi în selecŃia pacienŃilor pentru strategiile terapeutice specifice. Aceste variaŃii în aplicarea strategiilor bazate pe evidenŃe atât în cadrul aceleiaşi tari cât şi între Ńări sunt asociate cu diferenŃe în ceea ce priveşte rezultatele. Registrele unor studii au examinat relaŃia între strategiile de tratament bazate pe dovezi şi rata evenimentelor şi au considerat că îmbunătăŃind aderenŃa la ghiduri vor îmbunătăŃi rezultatele pacienŃilor. Astfel, prioritatea o are îmbunătăŃirea ghidurilor bazate pe evidenŃe. Publicarea ghidurilor poate avea un impact limitat asupra calităŃii de îngrijire dacă revizuitorii locali şi naŃionali nu adoptă măsurile de îndeplinit. Un abord sistematic, multidisciplinar combină educaŃia şi identificarea problemelor logistice. Un tratament bine structural asociat cu un proces de monitorizare continuă pot îmbunătăŃi rezultatele.
Calitatea este un concept relativ care cere compararea performanŃelor între diverse standarde. Standardul de îngrijire este o consecinŃă a unui număr larg de decizii şi acŃiuni individuale pentru fiecare pacient. Estimarea calităŃii se bazează pe indicatori măsurabili şi relevanŃi pentru starea de sănătate şi pentru pacient. Pentru a permite comparaŃii între centre, indicatorii de performanŃă trebuie bine definiŃi şi standardizaŃi. Măsurătorile trebuiesc efectuate în cadrul populaŃiilor similare, cu ajustarea riscului. Acestea cer caracteristicile individuale ale riscului pacientului, un model adecvat şi comparaŃii statistice. În general estimarea calităŃii de îngrijire a pacientului cere evaluarea procesului de îngrijire (de ex. rata de utilizare a medicamentelor şi a intervenŃiilor cu Clasa I-A de recomandare) mai mult decât apariŃia ocazională a evenimentelor mortalitate sau DVI. Estimarea ratelor de mortalitate şi IM cere un număr mare de pacienŃi şi lungi perioade de observaŃie. Estimarea calităŃii poate fi aplicată individual, la nivel de spitale, regiuni sau naŃiuni. Oricum, pentru ca indicatorii de performanŃă să schimbe procesul de îngrijire, ei trebuie să fie aplicaŃi constant, ferm şi să fie bazaŃi pe date actuale decât pe performanŃe istorice. Astfel, este necesară repetarea continuă a măsurilor şi răspunsul individual al centrelor de îngrijire. Pentru pacienŃii cu SCA, datele CARDS (disponibile pe http//:www.escardio.org) sunt standardizate ESC şi UE recomandate pentru calitatea dezvoltării. Datele CARDS sau datele naŃionale similare cu monitorizare continuă pentru tratamentul pacienŃilor cu SCA au fost implementate într-un număr mare de Ńări europene. Aceste date prezintă variaŃii în cadrul aceleiaşi Ńări sau între Ńări diferite. Aceste programe continue au contribuit la îmbunătăŃirea standardelor de îngrijire şi a rezultatelor. În prezent, cei mai folositori indicatori de performanŃă din centrele individuale pentru monitorizarea şi îmbunătăŃirea standardelor de îngrijire a SCA fără supradenivelare de segment ST includ următoarele: – Clasa I – recomandă antiagregarea şi anticoagularea, folosirea aspirinei, clopidogrelului şi HNF/HGMM (enoxaparina)/fondaparinux/bivalirudina; folosirea inhibitorilor de GP IIb/IIIa înainte şi/sau în timpul PCI precoce. – Clasa I – recomandă terapia intervenŃională: procedurile invazive precoce pentru pacienŃii cu risc intermediar mare – Stratificarea riscului: de utilizat măsurile de tratament la populaŃia Ńintă în funcŃie de stratificarea riscului (folosind scorurile de risc), în absenŃa contraindicaŃiilor. – Clasa I – recomandă terapia de prevenŃie secundară: statine, beta-blocante la pacienŃi cu reducerea funcŃiei VS, IEC, încetarea fumatului, controlul glicemiei, schimbarea stilului de viaŃă. Programele regionale, naŃionale şi internaŃionale care includ mii de pacienŃi pot evalua rezultatele unor evenimente (de ex. IM recurent şi mortalitatea) şi pot fi folosite în evaluarea impactului asupra aderenŃei ghidurilor în practica clinică. În fiecare spital, monitorizarea continuă a indicatorilor de performanŃă cresc calitatea tratamentului şi minimizează variaŃiile în îngrijirea bazată pe dovezi. Aplicarea terapiei bazate pe dovezi (de ex. Clasa I de recomandare) poate avea efecte asupra sănătăŃii cardiovasculare ca şi în trialurile selectate, în special în combinaŃie cu implementarea unor modalităŃi efective de tratament. Astfel de programe au fost implementate cu succes în câteva Ńări incluzând Suedia (Registrul RIKS-HIA), Marea Britanie (Registrul MINAP), Germania, Italia şi Israel pe date regionale, sau programe intermitente în multe alte Ńări. Aceste programe sunt de asemenea propuse şi dezvoltate de ESC prin Registrul SCA din cadrul Programului Euro Heart Survey. Recomandări pentru indicatorii de performanŃă – Dezvoltarea sistematică a programelor regionale şi/sau naŃionale pentru indicatorii de performanŃă şi oferirea feedbackului de la nivelul spitalelor este puternic încurajată (I-C).

11. ABREVIERI

– ACC (American College of Cardiology) – ACE inhibitors (Angiotensin-converting enzyme inhibitors) – ACS (Acute coronary syndrome) – ACT (Activated clotting time) – ADP (Adenosine diphosphate) – AHA (American Heart Association) – aPTT (Activated partial thromboplastin time) – ARB (Angiotensin receptor blocker) – A-V (Atrioventricular) – BMS Bare metal stent – BNP (Brain natriuretic peptide) – CABG (Coronary bypass graft surgery) – CAD (Coronary artery disease) – CARDS (Cardiology Audit and Registration Data Standards) – CCS (Canadian Cardiovascular Society) – CI (Confidence interval) – CIN (Contrast-induced nephropathy) – CK (Creatinine kinase) – CKD (Chronic kidney disease) – CK-MB (Creatinine kinase myocardial band) – COX (Cyclo-oxygenase) – CPG (Committee for Practice Guidelines) – CrCl (Creatinine clearance) – CT (Computed tomography) – cTnTor cTnI (Cardiac troponin Tor cardiac troponin I) – DES (Drug-eluting stent) – dL (decilitre) – DPG (Diphosphoglyceric) – DTI (Direct thrombin inhibitor) – DVT (Deep vein thrombosis) – e.g. (for example) – ECG (Electrocardiogram) – EDTA (Ethylenediamine triacetic acid) – EF (Ejection fraction) – ESC (European Society of Cardiology) – EU (European Union) – Factor-Xa (Activated factor-X) – GFR (Glomerular filtration rate) – GP IIb/IIIa inhibitors (Glypoprotein IIb/IIIa inhibitors) – Hct (Haematocrit) – HDL (High-density lipoprotein) – HIT (Heparin-induced thrombocytopenia) – HR (Hazard ratio) – hsCRP (High-sensitive C-reactive protein) – i.e. (that is) – INR (International normalized ratio) – IU (International units) – kg (kilogram) – LBBB (Left-bundle branch block) – LDL (Low-density lipoprotein) – LMWH (Low molecular weight heparin) – LV (Left ventricular)
– LVEF (Left ventricular ejection fraction) – MB (Myocardial band) – MDRD (Modification of Diet in Renal Disease) – METS (Metabolic equivalents) – mg (milligram) – MI (Myocardial infarction) – mL (millilitre) – mm (millimetre) – MPO (Myeloperoxidase) – MRI (Magnetic resonance imaging) – mV (millivolt) – NNT (Numbers needed to treat) – NSAID (Non-steroidal anti-inflammatory drug) – NSTE-ACS (Non-ST-elevation acute coronary syndromes) – NSTEMI (Non-ST elevation myocardial infarction) – NT-proBNP (N-terminal pro-hormone brain natriuretic peptide) – OR (Odds ratio) – PCI (Percutaneous coronary intervention) – PDA (Personal digital assistant) – PF4 (Platelet factor 4) – RR (Risk ratio) – STE-ACS (ST-elevation-acute coronary syndrome) – STEMI (ST-elevation myocardial infarction) – t-PA (Tissue plasminogen activator) – TVR (Target vessel revascularization) – UFH (Unfractionated heparin) – ULN (Upper limits of normal) – VKA (Vitamin K antagonist) – VF (Ventricular fibrillation) – VT (Ventricular tachycardia) – VTE (Venous thrombo-embolism)

12. ACRONIME DE TRIALURI

ACUITY (Acute Catheterization and Urgent Intervention Triage strategy) ACUTE-2 (Antithrombotic Combination Using Tirofiban and Enoxaparin) ASPIRE (Arixtra Study in Percutaneous Coronary Interventions) BARI (Bypass Angioplasty Revascularisation Investigation) CAPRIE (Clopidogrel vs. Aspirin in Patients at Risk of Ischaemic Events) CAPTURE (Chimeric 7E3 Antiplatelet Therapy in Unstable Angina Refractory to Standard Treatment) CARDS (Collaborative Atorvastatin Diabetes Study) CHARISMA (Clopidogrel for High Atherothrombotic Risk and Ischemic Stabilization, Management and Avoidance) CRUSADE (Can Risk Stratification of Unstable Angina Patients Suppress Adverse Outcomes with Early Implementation of the ACC/AHA Guidelines) CURE (Clopidogrel in Unstable Angina to Prevent Recur-rent Events) DIGAMI (Diabetes Mellitus, Insulin Glucose Infusion in Acute Myocardial Infarction)
EARLY-ACS (Early Glycoprotein IIb/IIIa Inhibition in patients with Non-ST-segment Elevation Acute Coronary Syndromes) ESPRIT (Enhanced Suppression of the Platelet IIb/IIIa Receptor with Integrilin Therapy) ESSENCE (Efficacy and Safety of Subcutaneous Enoxaparin in Non-Q-Wave Coronary Events) FRISC (Fast Revascularisation during InStability in Coronary artery disease) FRISC-2 (Fragmin and Fast Revascularisation during InStability in Coronary artery disease II) GRACE (Global Registry of Acute Coronary Events) GUSTO (Global Utilization of Streptokinase and t-PA for Occluded Coronary Arteries) GUSTO-2 (Global Use of Strategies To open Occluded coronary arteries II) GUSTO-4 (Global Utilization of Strategies To open Occluded coronary arteries IV) GUSTO-4-ACS (Global Utilization of Strategies To open Occluded coronary arteries trial IV in Acute Coronary Syndromes) HINT (Holland Interuniversity Nifedipine/metopropol Trial) HOPE (Heart Outcomes Prevention Evaluation study) ICTUS (Invasive versus Conservative Treatment in Unstable Coronary Syndrome) IMPACT-2 (Integrilin to Minimize Platelet Aggregation and Coronary Thrombosis II) INTERACT (Integrilin and Enoxoparin Randomized Assessment on Acute Coronary Syndrome Treatment) IONA (Impact of Nicorandil in Angina) ISAR (Intracoronary Stenting and Antithrombotic Regimen) ISAR-COOL (Intracoronary Stenting With Antithrombotic Regimen Cooling-Off) ISAR-REACT-2 (Intracoronary Stenting and Antithrombotic Regimen: Rapid Early Action for Coronary Treatment 2) MATE (Medicine vs. Angiography in Thrombolytic Exclusion) MINAP (National Audit of Myocardial Infarction Project) OASIS (Organization to Assess Strategies for Ischaemic Syndromes pilot study) OASIS-5 (Organization to Assess Strategies in Acute Ischemic Syndromes 5) OASIS-6 (Organization for the Assessment of Strategies for Ischemic Syndromes 6) PRISM (Platelet Receptor Inhibition in Ischaemic Syndrome Management) PRISM-PLUS (Platelet Receptor Inhibition in Ischaemic Syndrome Management in Patients Limited by Unstable Signs and Symptoms) PROVE-IT (Pravastatin or Atorvastatin Evaluation and Infection Therapy trial) PURSUIT (Platelet Glycoprotein IIb/IIIa in Unstable Angina; Receptor Suppression Using Integrilin Therapy) RESTORE (Randomized Efficacy Study of Tirofiban for Outcomes and Restenosis) RITA-3 (Randomized Intervention Trial of unstable Angina 3)
STEEPLE (The Safety and Efficacy of Enoxaparin In PCI Patients In International Randomized Evaluation) SYNERGY (Superior Yield of the New strategy of Enoxa-parin, Revascularization and Glycoprotein IIb/IIIa inhibitors) TACTICS-TIMI-18 (Treat Angina with Aggrastat and Determine Cost of Therapy with an Invasive or Conservative Strategy) TARGET (Tirofiban and Reopro Give Similar Efficacy Outcomes) TENACITY (Tirofiban Novei Dosing vs. Abciximab with Evaluation of Clopidogrel and Inhibition of Thrombin Study) TIMI (Thrombolysis in Myocardial Infarction) TIMI-11A (Thrombolysis in Myocardial Infarction Phase 11A) TIMI-11B (Thrombolysis in Myocardial Infarction Phase 11B) TIMI-3B (Thrombolysis in Myocardial Ischaemia Phase III) VANQWISH (Veterans Affairs Non-Q-Wave Infarction Strategies

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *