Ghid de diagnostic şi tratament pentru alopecii.

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1218/2010

  1. Introducere

1.1. Definiţie. Alopecia este definită ca fiind reducerea cantităţii de păr la nivelul zonelor în care acesta se găseşte în mod normal. Termenul de alopecie trebuie diferenţiat de cel de atrichie care înseamnă lipsa congenitală a părului prin lipsa foliculilor pilari şi de cel de hipotricoză care se referă la reducerea cantităţii de păr în cadrul unor afecţiuni congenitale.

1.2. Importanţa medico-socială

Prezenţa alopeciei crează probleme de ordin estetic, psihologic iar uneori alopecia sau hipotricoza fac parte din ansamblul unui sindrom congenital alături de alte  alterări cutanate sau ale anexelor.

Alopeciile temporare / reversibile / necicatriciale sunt rezultatul unor procese endogene sau exogene, cu acţiune temporară. Ele pot fi difuze (alopecia androgenetică, effluvium telogen, effluvium anagen) sau circumscrise (alopecia areata, traumatice, postinfecţioase, din dermatoze cronice ca eczema sau psoriazisul.

– alopecia androgenentică afectează 50% din bărbaţii cu vârsta de 50 de ani, 13% din femeile înainte de menopauză şi 37% dintre femeile la menopauză.

– Alopecia areata: prevalenţă de 0,1% în rândul populaţiei, de două ori mai frecventă la femei.

– Effuvium telogen: este vizibil când cantitatea de păr care cade reprezintă 20- 25% din părul scalpului

Alopeciile permanente / nereversibile crează probleme medicale serioase dat fiind caracterul definitiv al alopeciei consecutiv distrucţiei ireversibile a foliculilor pilari sau absenţei lor: necicatriciale congenitale şi cicatriciale (dobândite sau genetice).

  1. Diagnostic

2.1. Clinic

Alopecia androgenetică.

Reprezintă 95% din totalul cazurilor de alopecie şi reprezintă căderea progresivă a părului, genetic determinată, care apare la majoritatea bărbaţilor şi la o parte din femei cu retragerea marginii fronto-parietale de inserţie a părului.

Se caracterizează prin:

– debut la nivelul regiunii fronto-temporale sau la nivelul vertexului

– reducerea diametrului firului de păr (de 10 ori)

– variaţii ale diametrelor firelor de păr

– la bărbaţi: istoric familial de alopecie androgenetică la rude de gradul I sau II

– la femei asociere posibilă cu dereglări menstruale (amenoree sau oligomenoree) şi ovar polichistic, acnee, hirsutism sau virilizare, istoric de infertilitate.

– Evoluţie progresivă fără a putea fi previzibil ritmul de evoluţie.

Alopecia areata

Reprezintă o cădere focală a părului, de natură inflamatorie, de cauză necunoscută şi cu o evoluţie imprevizibilă. Se poate asocia cu afecţiuni autoimune, dereglări imunologice cu prezenţa unor factori indicând autoimunitatea bolii.

Se caracterizează prin:

– căderea părului în plăci rotunde, bine delimitate, cu extindere radiară a acestora, uneori în formă circulară

– peri „în semn de exclamaţie” la periferia plăcii alopecice

– peri „cadaverizaţi” – semn de evolutivitate

– eventual_ hiperkeratoză pilară

– piele lucioasă, elastică apoi în timp atrofică

– asocierea alopeciei sprâncenelor, genelor, perilor axilari, pubieni

Effluvium telogen

Reprezintă o cădere difuză, temporară a părului, în care intervine o scurtare a ciclului pilar şi o creştere a proporţiei firelor telogene.

Se caracterizează prin:

– reducerea densităţii firelor de păr la nivelul scalpului, cu caracter difuz sau, uneori, mai ales la nivelul zonei parietale.

– apariţia alopeciei difuze după intervenţia unuia dintre următorii posibili factori: anemie feriprivă, hiper sau hipotiroidism, postpartum, dietă inadecvată, contracepţie orală sau stoparea ei, postmedicamentos (hormoni, hipolipemiante, anticonvulsivante, citostatice, antihipertensive, psihotrope etc.), expunere accidentală la substanţe toxice, insuficienţă renală cronică, alterare a funcţiei hepatice, sifilis secundar.

2.2. Explorări diagnostice

2.2.1. Minimale

Alopecia androgenetică :

– consult endocrinologic obligatoriu pentru femei şi opţional pentru bărbaţi

– dozări hormonale: testosteron liber, DHEA-S, prolactina, LH (opţional,numai la femei )

– ecografie ovariană şi de glandă suprarenală ( opţional, numai   la femei )

– testarea funcţiei tiroidiene: TSH, T3, T4 ( opţional,   numai la femei )

– fierul seric şi,opţional, feritina

– hemogramă completă

Alopecia areata

– dozări hormonale şi imunologice pentru depistarea unei eventuale tiroidopatii

autoimune

– testări pentru depistarea unei atopii asociate

– control oftalmologic

Effluvium telogen

– examen hematologic

– sideremie

– magneziemie

– teste hepatice ( opţional )

– teste renale ( opţional )

– teste tiroidiene ( opţional )

2.2.2. Opţionale

Alopecia androgenetică

– biopsie din piele scalpului

– tricoscanare

– fototricogramă

Alopecia areata:

– determinare de autoanticorpi: AAN, anticorpi antitiroidieni, anticelulă

parietală, antiendoteliali

Effluvium telogen

– tricogramă

– tricoscanare

2.3. Forme clinice – Alopecia areata                                                                                                                

– forma în plăci cu varianta ofiazică ( localizată la ceafă )

– forma decalvantă

– forma universală

  1. Atitudine terapeutică

3.1. Principii generale

  1. a) Maximale

Alopecia androgenetică:

– regenerare parţială a părului

Alopecia areata:

– regenerarea completă a părului

Effluvium telogen

– stoparea căderii părului

– regenerarea părului prin identificarea şi îndepărtarea cauzei

  1. b) minimale

– stoparea căderii părului şi extinderii alopeciei

– regenerare cu un efect cosmetic acceptabil

3.2. Tratamentul prespitalicesc

3.2.1 Măsuri generale

– Suport psihologic până la obţinerea efectelor terapiei

– Identificarea posibilelor cauze care pot induce effluvium telogen şi îndepărtarea lor

3.2.2. Tratament medicamentos

Alopecia androgenetică

¨ tratament local:

– minoxidil soluţie 2% sau 5%

– asociere minoxidil şi tretinoin

¨ tratament sistemic:

– la bărbaţi: finasterid 1 mg/zi

– la femei: ciproteron acetat, spironolactonă, flutamid, estrogeni

¨ sisteme pilare: peruci, meşe

Alopecia areata

– nu se instituie tratament decât după evaluarea completă de către dermatolog, care

stabileşte conduita terapeutică

– tratament local: imunoterapie topică, infiltraţii cu cortizonice, minoxidil, crioterapie

Effluvium telogen:

tratament sistemic: produse cu zinc, biotină, cisteină, acizi graşi esenţiali

tratament topic: produse cu aceleaşi substanţe active de mai sus

3.3. Criterii de internare şi dirijare

Pentru toate formele de alopecie:

– pentru stabilirea diagnosticului de tip clinic de alopecie

– pentru investigarea alopeciei

– pentru investigarea patologiei posibile asociate

– pentru stabilirea conduitei terapeutice

– pentru evaluarea eficienţei terapeutice

3.4. Tratamentul în serviciile spitaliceşti

Alopecia androgenetică

– iniţierea tratamentului local şi general recomandat la tratament prespitalicesc pentru testarea toleranţei la produs

Alopecia areata

¨ tratament local:

– imunoterapie locală: diphenciprone, DBEAS, DNCB

– corticoterapie: infiltraţii intralezionale sau aplicaţii topice;                                                                   

– PUVA terapie cu psoraleni aplicaţi local

– Minoxidil

– Crioterapie cu azot lichid

¨ tratament sistemic:

– corticoterapie generală per os

– puls-terapie cortizonică i.v.    

– fototerapie PUVA cu psoraleni per os

– ciclosporina A

– dapsonă

– isoprinosin

3.5. Dispensarizare

– controlul clinic postterapeutic şi aprecierea eficienţei terapeutice

Lasă un răspuns