Ghid de diagnostic şi tratament pentru eritemul polimorf.

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1218/2010

  1. Introducere  

1.1. Definiţie : este o boală cutaneo-mucoasă plurietiologică, caracterizată prin erupţii cutanate eritemato-papuloase, uneori şi veziculoase, pe extremităţi în forma minoră şi respectiv erupţii eritemato-papulo-buloase cutanate diseminate şi coafectarea mucoaselor prin eroziuni în forma majoră.

1.2.Importanţă medico-socială : vârf de incidenţă între 15 – 30 ani; mai frecventă primăvara şi toamna; forma minoră se corelează mai frecvent cu infecţia herpetică, este spontan rezolutivă în 3 – 6 săptămâni, dar de regulă recidivează; forma majoră se corelează mai frecvent cu pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae, cu stare generală gravă şi potenţial letal în circa 5 – 15% din cazuri.

  1. Criterii de diagnostic

2.1. Simptome şi semne clinice esenţiale                                                                               

– Forma minoră: papule eritematoase mari ( de 5 – 15 mm diametru ) cu aspect caracteristic „ în cocardă „ dispuse topografic de elecţie pe extremităţi ( mâini, picioare, antebraţe, gambe ) cu senzaţia de prurit, arsură sau parestezii. Variante ale formei minore: papule eritematoase cu vezicule sau bule în centrul lor sau tipul „herpes iris” constând dintr-o bulă în centru, o periferie cu vezicule şi o zonă intermediară    eritematoasă sau/şi purpurică; leziunile sunt numeroase şi localizate de asemenea pe extremităţi.                                    

– Forma majoră (Sindrom Stevens–Johnson ) : erupţie buloasă generalizată asociată cu papule eritematoase „ în cocardă „ sau grupate în plăci policiclice şi întotdeauna eroziuni sângerânde ce se acoperă cu pseudomembrane pe mucoase fiind afectare în ordinea frecvenţei mucoasa bucală, buzele, genitală, nazală, oculară, perianală, rar faringiană, laringiană, esofagiană.Bolnavii sunt febrili cu stare generală alterată.                           

2.2. Explorări diagnostice: sunt în funcţie de etiologia probabilă, care poate fi :                    

– virală (herpes simplex – pentru 50% din cazurile de EP minor -, adenovirusuri, virusuri gripale, coxsackie, hepatitice, etc)                                                                        

– mycoplasma pneumoniae – pentru circa 50% din cazurile de EP major                                

– infecţii streptococice ale căilor aeriene superioare sau enterocolite cu Yersinia                                                                                                                      

– medicamente ( AINS, sulfamide, barbiturice, fenotiazine, anticoncepţionale, etc). Observaţie : postmedicamentos pot să apară atât EP minor cât şi EP major                          

– boli generale : neoplazii, colagenoze, panarterită nodoasă, boala Crohn

Minimale: VSH, hemoleucogramă, ex.sumar de urină ( posibilă hematurie )

Observaţie : valori normale – probabilă etiologie postmedicamentoasă; VSH crescută şi leucocitoză – probabilă etiologie bacteriană.

Optime: funcţie de etiologia probabilă, de la Rx pulmonar la screening oncologic.

  1. Forme clinice şi complicaţii (unde este cazul)                                                               
  2. a) Forma minoră: când se formează veziculo-bule poate apare şi o minimă coafectare prin eroziuni a mucoasei bucale; practic spontan rezolutivă, fără complicaţii;                                                                                                                            
  3. b) Forma majoră – complicaţii :                                                                     – pneumonie interstiţială cu mycoplasma în circa 50% din cazuri ( probabil cauza bolii )                                                                                         – conjunctivită catarală sau purulentă ( în 90% din cazuri ), uneori keratite, ulceraţii corneene şi sinechii, leucoame sau cecitate după regresia bolii                                                                                                      – tulburări digestive cu diaree şi/sau vărsături, cauzatoare de dezechilibru   hidro-electrolitic la copii                                                        – renal : hematurie şi rar insuficienţă renală acută prin necroză tubulară                             
  4. – neurologic : meningoencefalită, reacţie meningeală, hemoragii cerebrale cu plegii diverse, poliradiculonevrită                                        – cardiac: sufluri valvulare, modificări nespecifice pe EKG                      – poliartralgii
  1. Atitudine terapeutică

4.1. Principii generale

               Obiective terapeutice

                              Maximale : vindecare

                              Minimale   : reducerea frecvenţei recidivelor

4.2. Tratament ambulator

4.2.1. Măsuri generale

Tratament medicamentos

                                          -topic : dermatocorticoizi (clasa III nefluoruraţi, clasa I)

                                          -general : corticoterapie generală 0,5 – 1 mg/kg corp ( echivalent Predison ) cu sevraj după remisiunea erupţiei cutaneo – mucoase 

4.2.2. Criterii de internare şi dirijare

Formele minore de Eritem polimorf se tratează ambulatoriu după indicaţia medicului specialist

Formele majore de Eritem polimorf şi toate situaţiile cu complicaţii se internează de urgenţă sub coordonarea medicului dermatolog.

4.3. Tratamentul în spital

medicaţia etiologică: antibiotice dacă este cazul

medicaţia remisivă (patogenetică, modificatoare de boală)

–          corticoterapia generală 0,5 mg/kg corp echivalent Predison sub protecţie de antibiotice de spectru larg până la remisiunea erupţiei cutaneo-mucoase, re-echilibrare hidro-electrolitică în funcţie de caz

–          tratamentul specific al complicaţiilor renale, oculare, neurologice;

medicaţia simptomatică: antitermice

medicaţia topică: dermatocorticoizi (clasa III nefluoruraţi, clasa I), badijonări bucale cu soluţii antiseptice (soluţie Castellani, albastru de metilen)

4.4. Dispensarizare (sarcinile medicului de familie)

– depistarea cazurilor noi sau recidivate şi îndrumarea către specialist

– supravegherea terapeutică şi evolutivă după externare                                                                    

– profilaxia infecţiei herpetice recurente cu 2 ori 400 mg Acyclovir/zi timp de 9 – 12 luni, la recomandarea medicului specialist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *