Ghid de diagnostic şi tratament pentru pediculoză.

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1218/2010

  1. Introducere

1.1. Definiţie

Pediculoza este o dermatită, produsă de ectoparaziţi strict umani.

  • Parazitul îşi exercită acţiunea nocivă asupra pielii, în cursul nutriţiei sale prin înţepare şi sucţiune;
  • În etiologie sunt menţionaţi:

– Pediculus humanus cu două subspecii

                 – P. h. capitis (păduchele capului) – localizare la tija firelor de păr

– P. h. corporis (păduchele corpului şi hainelor) – fixare pe haine şi   lenjerie

      – Phtirius pubis (păduchele lat)

                       – afectează preferenţial zona genitală

                 – poate coloniza şi alte zone: axile, sprâncene, gene, bărbie, părul de pe trunchi şi membre          

      1.2. Importanţa medico-socială

  • Se întâlneşte la orice vârstă;
  • E mai frecvent la copii, femei, persoane cu igienă precară;
  • Prevalenţa pediculozei capului la populaţia şcolară, maximă susceptibilitate o au copii sănătoşi între 3-10 ani;
  • Parazitarea se face de obicei prin:

–          contact direct cu părul parazitat şi mai rar indirect prin piepteni sau perii (P. h. capitis);

–          contact corporal direct sau haine infestate (P. h. corporis);

–          contact fizic strâns (de obicei contact sexual) (P. pubis).

  1. Criterii diagnostice

2.1. Simptome şi semne clinice esenţiale

  1. Pe ariile parazitate:
  • Prurit intens;
  • Papule, escoriaţii, leziuni impetiginizate;
  • Paraziţi şi ouă ataşate firelor de păr.

2.2. Explorări diagnostice

2.2.1. Minimale:

  •   Evidenţierea paraziţilor adulţi şi/sau ouălelor prin examen direct;

                 2.2.2. Forme clinice

I – Pediculoza capului:

      – prurit, predominant la ceafă

      – ouă (lindini) aderentă pe firele de păr

      – rar: paraziţi adulţi pe firele de păr

         Complicaţii!

În formele extinse, în special la adolescente poate apărea pe pomeţi o erupţie tip vespertillo foarte asemănătoare LES

II – Pediculoza corpului:

      Localizare pe gât, ceafă, regiune interscapulară: escoriaţii post-grataj, pete eritemato-purpurice, papulo-vezicule, leucomelanodermii, cruste, prurit chinuitor

III – Pediculoza pubiană:

      În regiunea genitală: prurit intens, puncte purpurice sau eritematoase, escoriaţiuni post-grataj, foliculite, ± macule cerulee (pete albăstrui secundare alterării hemoglobinei de către enzimele din saliva parazitului)

      Complicaţii:

– Consecutiv gratajului se produc suprainfecţii ce pot determina: piodermite, lichenificări, adenite latero-cervicale

  1. Atitudine terapeutică

      3.1. Principii generale

      În formele cu:

–          P. h. corporis circuitul rufăriei (se ţin în sac închis timp de 5 zile cu aplicaţii de DDT) , sau incinerarea vestimentaţiei;

–          P. pubis fierberea lenjeriei intime

      Obiective terapeutice:

  • maximale: remisiune completă
  • minimale: prevenirea reinfestărilor, tratamentul contacţiilor/partenerilor sexuali, circuitul rufăriei

       3.2. Tratament prespitalicesc – ambulator

                  3.2.1. Măsuri generale:  educaţia pacientului, igiena corporală, circuitul rufăriei, igiena şi tratamentul contacţiilor

                 3.2.2. Tratament medicamentos

  1. A) Local:
  2. a) Pediculoza capului:

– cremă lavabilă cu Permethrină 1%, aplicaţie unică

– Lindan 1% (şampon, pudră sau loţiune)

– mixtură de Pyrethrine naturale sinergizate cu piperonyl

butoxid

      Observatie În localizăriile pe gene, tratament mai delicat:

                             – îndepărtarea mecanică a ouălor

                             – epliarea genelor sau aplicare de Lindan sau Malation în soluţie apoasă

  1. b) Pediculoza corpului:

                             Baie caldă cu şampon Lindan 1%.

  1. c) Pediculoza pubiană:

– Unguent Lindan 1%

– Cremă lavabilă de Permetrină 5% urmată de spălare cu apă şi săpun

  1. B) General:

                             – se recomandă în caz de piodermite eczematizate

3.3. Criterii de internare şi dirijare

  • Se vor interna cazurile cronice sau suprainfectate pentru diagnostic şi tratament
  • Se administrează medicaţia corespunzătoare formei clinice; prezenţei/absenţei complicaţiilor, etiologiei.

3.4. Dispensarizare (sarcinile medicului de familie)

  • Urmărirea eficienţei tratamentului recomandat în timpul internării sau de medicul specialist
  • Monitorizarea evoluţiei tratamentului sau a reacţiilor adverse terapeutice
  • Urmărirea contacţilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *