Ghid de management al tromboemboliei la pacienţii cu cancer

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1221/2010

 

Managementul tromboemboliei la pacienţii cu cancer 

  1. Mandala` 1, A. Falanga2 & F. Roila3

On behalf of the ESMO Guidelines Working Group*

1Division of Medical Oncology, Ospedali Riuniti; 2Haemostasis and thrombosis Center, Division Immunohaematology and Transfusion Medicine, Ospedali Riuniti,

Bergamo; 3Department of Medical Oncology, S. Maria Hospital, Terni, Italy 

Annals of Oncology 20 (Supplement 4): iv182–iv184, 2009

doi:10.1093/annonc/mdp165 

Tromboembolismul venos (TEV) este una din cele mai importante cauze ale morbidităţii şi mortalităţii în cancer. În concordanţă cu studiile populaţionale caz-control incidenţa cumulativă la 2 ani a TEV este de 0,8-8%. Pacienţii cu cea mai mare incidenţă anuală a TEV sunt aceea cu boală avansată a creerului, plămânului, uterului, vezicii urinare, pancreasului, stomacului sau rinichiului. Pentru aceste tipuri histologice, rata de TEV este de 4-13 ori mai mare printer pacienţii cu boală metastatică comparativ cu cei care au boală localizată. 

Factori de risc  

Riscul absolute depinde de tipul de tumoră, stadiul bolii, administrarea chimioterapiei şi sau a hormonoterapiei, intervenţiilor chirurgicale, prezenţa unui cateter venos central, vârstă, imobilizare şi prezenţa anterioară a unui TEV. Numărul de trombocite prechimioterapie mai mare de 350 x 109/l, utilizarea de factori de stimulare a eritropoiezei, numărul de leucocite peste valoarea de 11×109 şi indexul de masă corporală mai mare sau egal cu 35kg/m2 sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta TEV la pacienţii cu cancer ambulatori. Rolul trombofiliei ereditare rămâne neclar. De aceea screenig-ul pentru cel mai comun polimorfism nu este indicat.    

Diagnosticul TEV în cancerul occult 

Există un consens general asupra faptului că pacienţii cu troboză idiopatică au un mare risc de cancer occult. O parte din tumorile maligne de însoţire se pot identifica prin examene de rutină la momentul producerii evenimentului trobotic. Actualmente în afara datelor care să demonstreze un avantaj în termini de supravieţuire globală utilizând mijloace invasive de diagnostic şi o supraveghere intensivă, pacienţii trebuie să fie supuşi doar examinare fizică, test de sângerare ocultă în fecale, radiografie toracică, examinare urologică pentru bărbaţi, şi examinare ginecologică pentru femei. Examinări mai costisitoare cum ar fi tomografia computerizată, endoscopia digestivă sau markerii tumorali trebuie efectuate când există o suspiciune foarte mare asupra existenţei unui cancer occult. 

Prevenţia TEV  

Chirurgia: Prevenţia pentru pacienţii chirurgicali. La pacienţii cu cancer care vor suferi intervenţii chirurgicale majore, se va recomanda profilaxia cu heparină cu greutate moleculară mică , heparină nefracţionată, sau fondaparinux. Metodele mecanice cum ar fi compresia pneumatică pot fi aplicate darn u trebuie utilizate singure fără protecţie în afara cazului când profilaxia farmacologică este contraindicată datorită sângerărilor active. [I, A].

Doza in perioperator. În pacienţii cu cancer chirurgicali heparinele cu greutate moleculară mică (HGMM) (enoxaparina 4000 u cu activitate anti X o dată pe zi, heparină nefracţionată (H) 5000 u de trei ori pe zi , fondaparinux 2,5mg o dată pe zi sunt recomandate [I, A].

Durata profilaxiei . Pentru pacienţii care au suferit o laparoscopie, toracoscopie, sau toracotomie care a durat peste 30 minute se consideră administrarea de heparine cu greutate moleculară mică 10 zile.

Pacienţii cu cancer care suferă o intervenţie chirurgicală majoră abdominală sau pelvică trebuie să primescă din spital şi la externare pentru o lună un astfel de tratament.. 

Tratamentul medical    

Profilaxia pentru pacienţii spitalizaţi Profilaxia cu HGMM sau H sau fondaparinux pentru pacienţii cu cancer spitalizaţi care stau la pat datorită unor complicaţii acute, este recomandată.

Profilaxia pacienţilor ambulatory care fac chimioterapie pentru boală avansată. Profilaxia extinsă pentru aceşti pacienţi nu este recomandată. Se poate lua în consideraţie profilaxia la pacienţii cu mielom multiplu trataţi cu talidomidă plus chimioterapie la care se administrează HGMM sau warfarină   menţinându-se un INR de 1,5.  

Profilaxia la pacienţii cu cancer care primesc chimioterapie adjuvantă sau hormonoterapie nu este recomandată[I, A]..

Profilaxia în cazul utilizării cateterelor venoase centrale nu este recomandată. [I, A]. 

Tratamentul TEV    

Tratamentul acut cu HGMM şi H 

Tratamentul standard iniţial al unui episode acut de TEV in cancer şi noncancer consistă în administrarea de HGMM subcutanaz în doză ajustată după greutatea corporală 200 U/kg o dată pe zi. (200 unităţi de anti –Xa pe kg/c o dată pe zi) (dalteparin) sau 100 U/Kg (100 unităţi anti-Xa/Kgc) de două ori pe zi (enoxaparin) sau H intravenous în perfuzie continuă. H se administrează mai întâi în bolus 5000 UI urmat de perfuzie continuă de 30000 UI în 24 ore încât să se ajungă la o activitate a tromboplastinei parţiale (PTT) de 1,5 -2,5 ori mai mare decât valoare de bază.La pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinine clereance mai mic de 25-30 ml) H iv sau HGMM cu activitae anti Xa monitorizată este de recomandat. [IA]. 

Tratamentul trombolitic acut 

Tratamentu trombolitic trebuie luat în consideraţie pentru subgrupe specifice de pacienţi cu sunt cei cu embolie pulmonară care se prezintă cu disfuncţii ventriculare drepte şi pentru pacienţi cu tromboză masivă iliofemurală cu risc de gangrenă a piciorului la care decompresia rapidă şi reluarea fluxului sunt de aşteptat. Urokinaza, streptokinaza şi activatorul de plasminogenul tisular sunt capabili să determine o liză rapidă a emboliilor pulmonare recente.IIA. 

Tratamentul de lungă durată. În concordanţă cu tratamentul standard tratamentul iniţial expus mai sus se continuă cu anticoagulante orale cu antagonişti de vitamina K care se administrează 3-6 luni la o rată terapeutică a INR de 2-3. antagoniştii de vitamina K se administrează în 24 ore de la iniţierea tratamentului cu heparine. O doză întragă de heparină se continuă 5 zile şi se suspendă când se obţine efectul anticoagulant optim prin antagoniştii de vitamina K. (INR mai mare ca 2 pentru cel puţin 2 zile).

Totuşi anticoagularea produsă de anticoagulantele orale poate fi problematică în cancer. Interacţiunile medicamentoase, malnutriţia şi disfuncţia hepatică, pot duce la fluctuaţii mari ale INR. Pacienţii cu cancer au o rată mare a recurenţei tromboemboliilor în timpul tratamentului anticoagulant oral   şi un mare risc hemoragic faţă de pacienţii care nu au cancer.  

Rezultatele trialurilor recente randomizate demonstrează că aceţti pacienţi cu tratament îndelungat de 6 luni cu 75-80% (150U/kg o.d.) din doza iniţială a heparinei cu greutate moleculară mică este sigură şi mai eficientă decât tratamentul cu antagonişti de vitamina K.Schema de tratament recomandată este cea de anticoagulante pentru termen lung în cancer. [I, A].

Durata terapiei. Este recomandat să se continue terapia anticoagulantă atăta timp cât există evidenţe clinic a bolii maligne active (boală cronică metastatică) [III, C].

Terapia anticoagulantă la pacienţii cu recurenţe ale TEV. Pacienţii cu tratament anticoagulant adecvat care prezintă o recurenţă a TEV când INR este sub valoarea terapeutică pot fi retrataţi cu hGMM sau H până când antagoniştii de vitamina K ajung să realizeze un INR stabil între 2 şi 3. Dacă recurenţa TEV apare când INR este în cadrul valorilor terapeutice există două opţiuni: fie se schimbă tratamentul anticoagulant cum ar fi H subcutanat menţinându-se o valoare terapeutică a PTT (1,5- 2,5) sau HGMM ajustată după greutatea pacientului sau se creşte INR la 3,5. Doza întreagă de HGMM (200U/kg o dată pe zi) poate fi aplicată la pacienţii cu TEV recurentă în timp ce primesc o doză scăzută de HGMM pe o perioadă îndelungată.Alternativ pacienţii pot fi trecuţi pe antagonişti de vitamina K. IIB

Utilizarea filtrului venei cave. Utilizarea unui filtru al venei cave inferioare poate fi luată în vedere la pacienţii cu tromboembolism pulmonary recurrent în ciuda tratamentului anticoagulant correct sau datorită contraindicaţiei tratamentului anticoagulant (sângerare acută, trombocitopenie prelungită). O dată contraindicaţia depăşită, pacienţii trebuie să primească tratament anticoagulant. [I, A]. 

Anticoagulantele şi prognosticul pacienţilor cu cancer 

Informaţiile curente sunt prea limitate pentru pentru a recomanda sau nu utilizarea anticoagulantelor pentru a influenţa prognosticul în cancer. [I, B]. 

Bibliografie 

  1. Chew HK, Wun T, Harvey D et al. Incidence of venous thromboembolism and its effect on survival among patients with common cancers. Arch Intern Med 2006; 166: 458–464.
  2. Falanga A, Zacharski L. Deep vein thrombosis in cancer: the scale of the problemand approaches to management. Ann Oncol 2005; 16: 696–701.
  1. Khorana AA, Kuderer NM, Culakova E et al. Development and validation ofa predictive model for chemotherapy-associated thrombosis. Blood 2008; 15:4902–4907.Volume 20 | Supplement 4 | May 2009 doi:10.1093/annonc/mdp167 | iv183
  1. Mandala M, Falanga A, Piccioli A et al. Venous thromboembolism and cancer:guidelines of the Italian Association of Medical Oncology (AIOM). Crit Rev OncolHematol 2006; 59: 194–204.
  1. Lyman GH, Khorana AA, Falanga A et al. American Society of ClinicalOncology guideline: recommendations for venous thromboembolismprophylaxis and treatment in patients with cancer. J Clin Oncol 2007; 25:5490–5505.
  1. Lee A, Levine M, Baker RI et al. Low-molecular-weight heparin versus a coumarinfor the prevention of recurrent venous thromboembolism in patients with cancer. NEngl J Med 2003; 349: 146–153.
  1. Meyer G, Marjanovic Z, Valcke J et al. Comparison of low-molecular-weight heparin and warfarin for the secondary prevention of venous thromboembolism in patients with cancer: a randomized controlled study. Arch Intern Med 2002; 162: 1729–1735.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *