Ghid privind cancerul de endometru

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin 2019

Anexa nr. 29

Editor: Prof. Dr. Nicolae Suciu

© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.

Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.

Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ………… cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Precizări

Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.

Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.

Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.

Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.

CUPRINS
1 Introducere 7
2 Scop 7
3 Metodologie de elaborare și revizie 7
3.1 Etapele procesului de elaborare 8
3.2 Principii 9
3.3 Etapele procesului de revizie 9
3.4 Data reviziei 9
4 Structură 9
5 Evaluare şi diagnostic 10
5.1 Screening 10
5.2 Evaluarea pacientelor cu stadii incipiente și care doresc prezervarea fertilității 10
5.3 Diagnostic, bilanţ pre-terapeutic şi stadializare 11
6 Conduită 12
6.1 Tratamentul chirurgical în stadiul I de cancer de endometru 12
6.2 Tratamentul chirurgical în stadiul II de cancer de endometru 15
6.3 Tratamentul chirurgical în stadiul III-IV de cancer de endometru 15
6.4 Managementul cancerelor de endometru non-endometrioid 15
6.5 Tratamentul adjuvant al cancerului de endometru pe grupe de risc 15
6.6 Tratamentul cancerului de endometru avansat (stadiul III cu boală reziduală și IV) sau recidivat 17
7 Urmărire și monitorizare 18
8 Aspecte administrative 19
9 Bibliografie 20
10 Anexe 28
Anexa 1. Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29 – 30 Martie 2019 29
Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 30
Anexa 3. Clasificarea histopatologică OMS a cancerului uterin 31
Anexa 4. Stadializarea FIGO şi TNM a cancerului de endometru 32
Anexa 5. Variabile prognostice în cancerul de endometru 33
Anexa 6. Medicamente menţionate în ghid și utilizate în cazul cancerului de endometru 34

Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009)

Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, președinte

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Vlad Tica, președinte

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Gabriel Bănceanu, președinte

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Dr. Roxana Radu, reprezentant

Preşedinte – Profesor Dr. Florin Stamatian

Co-preşedinte – Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Secretar – Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009)

Coordonator

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Scriitor

Dr. Florin Paul Popescu – Ilioniu

Membri

Profesor Dr. Gabriel Bănceanu

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Integrator

Dr. Alexandru Epure

Evaluatori externi

Profesor Dr. Nicolae Ghilezan

Profesor Dr. Viorica Nagy

Conferențiar Dr. Alin Rancea

Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019)

Coordonator

Profesor Dr. Nicolae Suciu

Scriitor

Asist. Univ. Dr. Andrei Dennis Voichițoiu

Membri

Șef Lucrări Dr. Oana Toader

Dr. George Adrian Costin

Dr. Aurelian Mateescu

Integrator

Dr. Alina-Gabriela Marin

Evaluatori externi

Profesor Dr. Elvira Brătilă

Profesor Dr. Daniel Mureșan

Conferențiar Dr. Alexandru Filipescu

Abrevieri

AGREE

Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare)

APTT

Timpul de tromboplastină parţial activată

BRCA

Breast Cancer gene

CA 125

Cancer Antigen 125

EIN

Neoplazie intraepitelială de endometru

ER

Receptori pentru estrogeni

FIGO

Federația Internațională de Ginecologie şi Obstetrică

GTE

Grupul Tehnic de Elaborare

GTR

Grupul Tehnic de Revizie

HAE

Hiperplazie atipică de endometru

HLG

Hemoleucograma

HP

Histopatologic

IRM

Imagistică prin Rezonanță Magnetică

INR

International Normalised Ratio

LVSI

Invazia spațiului vascular limfatic

mg

Miligrame

MA

Megestrol acetat

MPA

Medroxiprogesteron acetat

OMS

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite

PGr (+/-)

Receptori pentru progesteron (pozitivi/negativi)

PET-CT

Tomografie computerizată cu emisie de pozitroni

RT

Radioterapie

SIDA

Sindromul imunodeficienţei dobândite

SUA

Statele Unite ale Americii

TC

Tomografie computerizată

TNM

Stadializare Tumoră, Nodul, Metastază

TQ

Timpul Quick

TS

Timpul de sângerare

UNFPA

United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)

1.Introducere

Cancerul endometrial este cea mai frecventă neoplazie din sfera ginecologică în țările dezvoltate. Numărul de cazuri nou apărute în 2012 în Europa a fost de aproximativ 100.000. Mai mult de 90% din cazuri apar la femei peste 50 de ani, cu o mediană a vârstei de diagnostic de 63 de ani. Totuși, aproximativ 4% din cazuri apar la femei sub 40 ani, multe dorindu-și conservarea fertilității.

Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate devreme (80% în stadiul I), cu rata de supraviețuire la 5 ani de peste 95%. (1,2)

În Romania, cancerul de endometru ocupă locul 4 în rândul cancerelor ginecologice, reprezentând 7,8% dintre acestea. Cancerul de endometru ocupă locul 4 în rândul cauzelor de mortalitate prin cancer genital (5,7%-5,9%). (3)

În SUA, cancerul de endometru ocupă locul 1 ca frecvenţă în rândul cancerelor ginecologice, fiind într-o continuă creştere. Are o frecvenţă de 0,3% care creşte la 0,5% dacă este corectată cu prevalenţa histerectomiei. (4,5)

Au fost identificaţi o serie de factori de risc pentru cancerul de endometru: (6-8)

  • Obezitatea
  • Diabetul
  • Hipertensiunea arterială
  • Infertilitatea anovulatorie
  • Nuliparitatea, infertilitatea, sindromul ovarelor polichistice (9)
  • Menarha precoce și menopauza tardivă (10,11)
  • Istoricul familial – sindromul Lynch II 47, mutaţii ale genei BRCA
  • Expunerea prelungită la estrogeni
  • Terapie estrogenică nebalansată, tumori secretante de estrogeni (12,13)
  • Tratamentul cu tamoxifen.

Au fost identificaţi şi o serie de factori protectori pentru cancerul de endometru:

  • Folosirea contraceptivelor orale combinate
  • Folosirea terapiei hormonale combinate de substituţie în menopauză
  • Activitatea fizică.

2.Scop

Scopul acestui ghid este de a standardiza managementul cancerului de endometru, pentru a creşte numărul cazurilor de neoplasm depistate în stadii incipiente, vindecabile, în detrimentul cazurilor avansate, invazive.

Prezentul ghid clinic pentru cancerul endometrial se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicină de familie, oncologie, chirurgie, radiologie) ce se confruntă cu problematica cancerului de endometru.

Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:

  • creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale
  • referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific
  • reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)
  • reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice
  • aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice
  • integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)
  • creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical
  • ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni, facilitând comunicarea dintre aceștia
  • ghidul protejează practicianul din punct de vedere al malpraxisului
  • ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente
  • ghidul permite structurarea documentaţiei medicale
  • ghidul permite oferirea unei baze de informaţii pentru analize şi comparaţii
  • armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează.

Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.

3.Metodologie de elaborare și revizie

3.1 Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.

A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.

În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România (SOGR) a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.

Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.

Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.

Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică – Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.

După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.

Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Sinaia, în perioada 27 – 30 noiembrie 2008. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 171 din 15 ianuarie 2009 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 noiembrie 2008.

3.2 Principii

Ghidul clinic pe tema „Cancerul de endometru” a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

  • Etapele procesului de revizie
    • În luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    • Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.
    • Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.
    • Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    • Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, inițiatorul.
    • Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul ………..şi de Colegiul Medicilor prin documentul ……….… şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
  • Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi știinţifice noi care modifică recomandările făcute.

4.Structură

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:

–          Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic

–          Conduită (prevenţie şi tratament)

–          Urmărire şi monitorizare

–          Aspecte administrative.

5.Evaluare şi diagnostic

 

5.1 Screening

 

Recomandare

Se recomandă medicului să nu practice screening-ul de rutină pentru depistarea cancerului de endometru.

B

Argumentare

Sensibilitatea examenului citologic este de aproximativ 50%. (1-5) În plus, 70-75% dintre cazurile de cancer de endometru sunt diagnosticate fără screening în stadiul I datorită metroragiei. (6)

IIb

 

Recomandare

Se recomandă medicului să efectueze screening pentru cancerul de endometru pacientelor cu istoric familial de sindrom Lynch, prin examinare ginecologică, ecografie transvaginală și biopsie de endometru, anual începând de la 35 de ani. După 40 de ani, medicul poate lua în considerare histerectomia cu anexectomia bilaterală, preferabil printr-o metodă chirurgicală minim-invazivă.

B

Argumentare

Mortalitatea și morbiditatea se reduc prin screening acordat purtătoarelor de mutații caracteristice sindromului Lynch, de la vârsta de 35 ani. (29, 23)

III

 

 

5.2 Evaluarea pacientelor cu stadii incipiente și care doresc prezervarea fertilității

 

Opțiune

 

Pacientele cu hiperplazie atipică de endometru/neoplazie intraepitelială de endometru (HAE/EIN) sau cu cancer endometrioid de endometru gradul histologic I, diagnosticul trebuie certificat în urma unui chiuretaj uterin cu sau fără histeroscopie.

B

Argumentare

 

Chiuretajul uterin este metoda optimă de diagnostic și este superioară aspirației cu sondă pipelle. (30, 31)

III

 

Recomandare

Se recomandă evaluarea pacientelor prin imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a exclude invazia în miometru sau a anexelor.

B

Argumentare

Prezervarea fertilității este o abordare non-standard și necesită o evaluare riguroasă. (32)

III

 

Opțiune

Pentru pacientele care doresc prezervarea fertilității medicul poate să inițieze tratament cu medroxiprogesteron acetat (MPA) – 400-600 mg/zi, sau megestrol acetat (MA) – 160-320 mg/zi. Tratamentul cu dispozitive intrauterine cu eliberare de Levonorgestrel, cu sau fără analogi de GnRh, poate fi luat în considerare.

C

Argumentare

Tratamentul cu derivate progesteronice se asociază cu o rată de răspuns de peste 75%. (31, 33, 34)

IV

 

Standard

Pacientele trebuie monitorizate la 6 luni prin chiuretaj uterin, histeroscopie și IRM pentru evaluarea răspunsului la terapie.

B

Argumentare

Monitorizarea la 6 luni a riscului de recidivă poate fi sigură. (36)

III

 

  Recomandare

Dacă răspunsul este complet, se recomandă ca pacienta să fie încurajată să se adreseze unui centru de tratament al infertilității.

B

Argumentare

Sarcina se asociază cu un risc redus de recurență a cancerului de endometru. (35, 36)

III

 

Recomandare

Dacă pacienta amână momentul concepției se recomandă menținerea terapiei.

B

Argumentare

Sarcina obținută după tratamentul conservator al cancerului de endometru nu se asociază cu riscuri semnificativ crescute comparativ cu populația generală. (29)

III

 

Recomandare

Dacă pacienta nu răspunde la terapia cu derivați progesteronici sau dacă pacienta a obținut o sarcină, se recomandă histerectomie totală cu anexectomie bilaterală.

B

Argumentare

Prezervarea ovarelor poate intra în discuție în funcție de vârsta și factorii de risc genetici. (29)

III

 

 

5.3 Diagnostic, bilanţ pre-terapeutic şi stadializare

 

Standard

În cazul unei sângerări uterine anormale în perioada de tranziţie la menopauză şi în postmenopauză, medicul trebuie să investigheze starea endometrului prin:

–             Ecografie transvaginală sau transrectală

–             Histeroscopie diagnostică

–             Chiuretaj uterin sau biopsie de endometru cu pipelle / histeroscopică cu examenul histopatologic (HP) al fragmentelor tisulare obţinute (vezi Anexa 3).

A

Argumentare

Metroragia apare la 90% din cazurile de cancer de endometru, diagnosticul de cancer putând fi precizat numai histopatologic (vezi Anexa 3). (6)

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să indice ca bilanţul pre-terapeutic să cuprindă ca investigaţii minime obligatorii:

–             radiografie pulmonară

–             ecografia abdomenului superior și inferior

–             electrocardiograma

–             analize de laborator:

–     hemoleucograma (HLG) completă

–     teste de coagulare (TQ, INR, APTT, TS)

–     glicemia

–     transaminaze, bilirubină, creatinină, uree.

B

Argumentare

Aceste investigaţii sunt utile pentru determinarea unor eventuale metastaze, dar şi a statusului biologic al pacientei. (9)

IIb

 

Opţiune

În funcţie de simptomatologie, medicul poate indica imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), tomografie computerizată (TC), scintigrafie osoasă, colonoscopie, cistoscopie.

C

Argumentare

Aceste investigaţii sunt utile în evidenţierea unor metastaze şi pentru aprecierea corectă a extensiei bolii. (10,11)

IV

 

Opţiune

În cazul suspicionării extensiei procesului tumoral la nivelul colului uterin, medicul poate să indice efectuarea unui examen TC/IRM.

B

Argumentare

TC/IRM oferă informaţii despre extensia procesului neoplazic la nivelul colului şi invazia miometrului, (13-15) fapt important pentru intervenţia chirurgicală.

III

 

Recomandare

În cazul stadiului I, grad 1 sau 2, se recomandă ca medicul să indice evaluare folosind minim una dintre metodele: ultrasonografie, IRM sau examen HP extemporaneu intraoperator.

A

Argumentare

Decizia pentru limfadenectomie se face după stratificarea în grupe de risc. (15-17)

Ib

 

Recomandare

Se recomandă utilizarea altor metode imagistice (TC torace, abdomen, pelvis), IRM, PET-CT, ultrasonografie pentru detectarea extensiei bolii la nivel ovarian, ganglionar, peritoneal sau a metastazelor.

C

Argumentare

Strategia terapeutică inițială trebuie stabilită pe baza informațiilor preoperatorii. (25)

IV

 

Opțiune

Medicul poate indica testarea nivelului CA 125 sau HE 4.

B

Argumentare

CA 125 și HE 4 nu trebuie indicați de rutină. Deși CA 125 și, mai nou, HE 4 sunt corelate strâns cu gradul tumoral, stadiul, metastazele limfatice, invazia miometrială sau cervicală, nu există valori standard acceptate pentru acești biomarkeri. (26-28)

III

 

 

 

 

Opțiune

Medicul poate să secţioneze piesa în sala de operaţie pentru o stadializare şi o conduită terapeutică corecte.

B

Argumentare

Evaluarea macroscopică a invadării miometrului are o sensibilitate şi o specificitate de 75-90%; o invadare de peste 50% din miometru face obligatorie limfadenectomia. (16)

IIa

 

 

 

Opțiune

Identificarea ganglionului sentinelă în cancerul endometrial este fezabilă și are o acuratețe crescută în predicția invaziei ganglionare.

C

Argumentare

Utilizarea ganglionului sentinelă este o variantă practică pentru stadializarea cancerului de endometru. (17)

IV

6.Conduită

 

6.1 Tratamentul chirurgical în stadiul I de cancer de endometru

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul ginecolog oncolog sau chirurg oncolog să efectueze tratamentul chirurgical al cancerului de endometru suspectat preoperator.

B

Argumentare

Şansele de vindecare depind de corectitudinea stadializării şi a tratamentului. (1)

IIa

 

Standard

Preoperator, medicul trebuie să efectueze profilaxia bolii tromboembolice cu heparină nefracţionată sau heparine cu greutate moleculară mică.

B

Argumentare

Riscul de tromboembolism creşte în operaţiile ginecologice extensive. (2, 3)

IIa

 

Standard

Preoperator, medicul trebuie să efectueze antibioticoprofilaxie.

B

Argumentare

Pentru operaţiie radicale pentru cancer din sfera genitală (ovar, endometru, col, vulvă, vagin) riscul de infecţie este crescut datorită timpului septic al intervenţiei (deschiderea intraoperatorie a vaginului şi durata crescută a intervenţiei chirurgicale) (vezi Ghidul “Profilaxia cu antibiotice în obstetrică-ginecologie” Cap 6.4.7). (4)

IIa

 

Standard

În toate cazurile de cancer de endometru în stadiul I, medicul trebuie să practice histerectomia totală extrafascială fără colpectomie, cu anexectomie bilaterală.

A

Argumentare

Şansele de vindecare depind de stadializarea corectă şi tratamentul adecvat, conform stadiului de boală. Anexectomia se face pentru profilaxia cancerului de ovar sincron. (5-15)

Ib

   

 

Opțiune

Conservarea anexelor poate fi luată în calcul la pacientele mai tinere de 45 de ani cu cancer endometrial endometrioid grad histologic 1, cu < 50% invazie a miometrului.

B

Argumentare

În măsura în care este posibil este de preferat evitarea efectelor pe termen scurt și lung ale menopauzei. Mai multe studii retrospective au arătat că păstrarea ovarelor nu are impact asupra supraviețuirii. (118)

III

 

Recomandare

Medicului îi este recomandat să excludă de la această atitudine pacientele cu istoric familial cancer ovarian (mutații BRCA, sindrom Lynch, etc.).

B

Argumentare

Riscul de cancer ovarian depășește beneficiile în cazul acestor paciente. (118)

III

 

Standard

Dacă se optează pentru conservarea ovarelor este obligatorie salpingectomia bilaterală.

B

Argumentare

Mai multe studii retrospective au demonstrat că prezervarea trompelor uterine nu are un impact semnificativ asupra supraviețuirii globale. (118)

III

 

Recomandare

Se recomandă medicului să practice chirurgia minim invazivă în cazul cancerelor de grad scăzut sau intermediar.

A

Argumentare

Pentru cancere de grad scăzut, supraviețuirea la 5 ani este similară în cazul laparotomiei și laparoscopiei. (17-25)

Ib

 

Opțiune

În cazul cancerelor de grad înalt medicul poate tenta chirurgia laparoscopică.

C

Argumentare

Supraviețuirea mediană și complicațiile postoperatorii sunt similare.(26)

IV

 

Opțiune

Medicul poate efectua histerectomia cu salpingectomie și ooferectomie pe cale vaginală la pacientele cu contraindicație pentru chirurgia standard și la paciente selectate cu risc scăzut.

C

Argumentare

Chirurgia pe cale vaginală este o opțiune minim invazivă pentru paciente cu grad scăzut de risc pentru cancerul de endometru.

IV

 

Opțiune

În cazul pacientelor cu contraindicație chirurgicală, radioterapia sau terapia hormonală pot fi considerate ca opțiuni.

  C

Argumentare

Radioterapia definitivă, care combină radioterapie externă și brahiterapie, și respectiv terapia hormonală au fost asociate cu o îmbunătățire semnificativă a supraviețuirii la paciente cu contraindicație chirurgicală. (29)

IV

 

Recomandare

Citologia peritoneală nu mai este obligatorie pentru stadializare.

B

Argumentare

Citologia din lavaj nu mai este considerată esențială pentru stadializare dar oferă informații pentru anumite cazuri de cancer. (27,28)

III

   

 

Recomandare

Dacă se optează pentru limfadenectomie, se recomandă excizia sistematică a ganglionilor pelvini și paraaortici, până la nivelul arterei mezenterice inferioare.

B

Argumentare

Limfadenectomia este o procedură necesară stadializării și stabilirii conduitei terapeutice pentru cancere de stadii înalte. Rata de supraviețuire crește în cazul în care se excizează mai mult de 10-12 ganglioni. (29,30) Limfadenectomia efectuată pentru cancere grad I-II nu a arătat o îmbunătățire a ratei de supraviețuire. (31,38)

III

 

 

 

Standard

Pentru pacientele cu risc scăzut (grad I-II), invazie a miometrului <50% medicul trebuie să nu practice limfadenectomia (vezi Anexa 5).

A

Argumentare

Limfadenectomia efectuată pentru cancere grad I-II nu a arătat o îmbunătățire a ratei de supraviețuire. (31-38)

Ib

 

 

 

Opțiune

La pacientele cu risc intermediar (invazia miometrului > 50%, sau grad histologic 3 cu invazia miometrului <50%), limfadenectomia poate fi realizată în scopul stadializării corecte.

B

Argumentare

La pacientele cu risc intermediar la care s-a efectuat limfadenectomia nu s-a constatat o creștere a supraviețuirii. (119)

IIb

 

 

 

Recomandare

La pacientele cu risc crescut, limfadenectomia este recomandată (vezi Anexa 5).

B

Argumentare

La pacientele cu risc crescut la care s-a efectuat limfadenectomia s-a constatat o creștere a supraviețuirii. (120)

III

 

 

 

Opțiune

 

Limfadenectomia secundară unei intervenții chirurgicale incomplete poate fi considerată pentru paciente cu grad înalt de cancer de endometru.

C

Argumentare

Limfadenectomia secundară unei intervenții chirurgicale incomplete este necesară pentru stabilirea terapiei adjuvante. (29)

IV

 

 

 

Opțiune

Disecția nodulului limfatic sentinelă poate fi realizată cu albastru vital sau indocianin green.

C

Argumentare

Deși este încă în stare experimentală, multe studii dovedesc că este fezabilă. Disecția nodulului sentinelă crește rata de detecție a ganglionilor limfatici cu mici metastaze și celule tumorale izolate. (122,123)

IV

 

 

 

6.2 Tratamentul chirurgical în stadiul II de cancer de endometru

 

Recomandare

Pentru pacientele cu stadiul II se recomandă histerectomia totală ± radioterapie.

B

Argumentare

Într-un studiu recent s-a constatat că în cazul histerectomiei radicale nu a crescut supraviețuirea în schimb a fost grevată de mai multe complicații peri- și postoperatorii. (121)

III

 

Opțiune

Histerectomia radicală (tip A sau B) cu limfadenectomie pelvină poate fi efectuată în cazul pacientelor cu stadiul II, atunci când condițiile medicale asociate o permit dacă este necesară obținerea marginilor libere.

B

Argumentare

Invazia parametrială nu poate fi predicționată prin aprecierea invaziei cervicale, iar

histerectomia radicală permite identificarea invaziei limfo-vasculare, putând fi identifica pacientele cu afectare parametrială. (29)

III

 

Recomandare

Limfadenectomia este recomandată pentru stadializarea corectă a cancerului de endometru diagnosticat ca stadiu II clinic sau intraoperator.

B

Argumentare

La pacientele cu stadiu II de cancer de endometru la care s-a efectuat limfadenectomia s-a constatat o creștere a supraviețuirii. (120)

III

 

 

6.3 Tratamentul chirurgical în stadiul III-IV de cancer de endometru

 

Recomandare

Se recomandă medicului să efectueze citoreducția macroscopică completă și stadializarea corectă pentru stadiile III-IV de cancer endometrial.

A

Argumentare

Pentru tratamentul cancerelor stadiile III-IV este necesară o abordare multidisciplinară, cu citoreducția chirurgicală ca primă intenție. (39)

Ib

 

 

6.4 Managementul cancerelor de endometru non-endometrioid

 

Recomandare

Se recomandă medicului să efectueze limfadenectomia pentru stadiul I de cancer endometrial non-endometrioid.

B

Argumentare

Limfadenectomia este importantă în stadializarea cancerului de endometru.(94)

III

 

Recomandare

Omentectomia pentru stadializare în carcinomul cu celule clare, carcinomul endometrial nediferențiat și carcinosarcom nu este obligatorie.

C

Argumentare

Ea poate fi luată în calcul în carcinomul seros. Carcinomul seros poate disemina peritoneal, având impact negativ asupra supraviețuirii.(95)

IV

 

 

6.5 Tratamentul adjuvant al cancerului de endometru pe grupe de risc

 

Standard

La pacientele cu risc scăzut de cancer endometrial medicul trebuie să nu indice tratament adjuvant (vezi Anexa 5).

A

Argumentare

Radioterapia nu a oferit nici un beneficiu la aceste paciente. Un studiu randomizat pe 645 pacienți nu a evidențiat vreun beneficiu al brahiterapiei. (96-100)

Ia

 

Recomandare

La pacientele cu risc intermediar de cancer endometrial:

1.      Se recomandă brahiterapie adjuvantă pentru scăderea riscului de recidivă vaginală

2.      Se poate lua în considerare evitarea tratamentului adjuvant, mai ales la pacientele sub 60 de ani.

B

 

Argumentare

Brahiterapia oferă un control excelent al riscului de recidivă la nivel vaginal. (101-102) Radioterapia nu crește supraviețuirea. (103)

IIb

 

Recomandare

La pacientele cu risc intermediar-crescut de cancer endometrial cu:

1.      Stadializare ganglionară efectuată, cu ganglioni negativi: se recomandă brahiterapie adjuvantă pentru scăderea riscului de recidivă vaginală.

2.      Nu s-a efectuat stadializare ganglionară:

A.      Radioterapie externă recomandată pentru LVSI fără echivoc pozitiv pentru scăderea recidivei pelviene.

B.      Brahiterapie adjuvantă recomandată pentru gradul 3 histologic și LVSI negativ pentru scăderea recidivei vaginale.

B

 

 

Argumentare

Chimioterapia nu s-a dovedit a fi superioară în asociere cu radioterapia externă sau brahiterapia. (104)

III

 

Recomandare

La pacientele cu risc crescut de cancer endometrial (stadiul IB endometrioid, grad histologic 3) cu:

1.      Stadializare ganglionară efectuată, cu ganglioni negativi:

A.      Se recomandă radioterapia pe câmp limitat pentru scăderea riscului de recidivă locoregională.

B.      Se recomandă brahiterapia ca o alternativă pentru scăderea riscului de recidivă vaginală.

2.      Nu s-a efectuat stadializare ganglionară:

A.      Se recomandă radioterapia externă pentru scăderea riscului de recidivă locoregională și supraviețuire fără recădere.

B.      Se recomandă chimioterapie adjuvantă secvențială care poate îmbunătăți supraviețuirea.

C.     Se recomandă radioterapia externă asociată chimioterapiei care poate da rezultate superioare tratamentului singular.

B

Argumentare

Cele mai multe studii nu au dovedit diferențe semnificative între radioterapie și chimioterapie. (105, 106) Asocierea celor două poate crește supraviețuirea. (107)

IIb

 

Recomandare

La pacientele cu risc crescut de cancer endometrial (stadiul II):

1.      Stadializare ganglionară efectuată, cu ganglioni negativi cu:

A.      Grad histologic 1-2, LVSI negativ: se recomandă brahiterapie vaginală pentru controlul local

B.      Grad histologic 3, LVSI pozitiv fără echivoc: se recomandă radioterapia pe câmp limitat. Se poate opta și pentru brahiterapie.

2.      Nu s-a efectuat stadializare ganglionară:

A.      Se recomandă radioterapia externă.

B.      Se poate recomanda brahiterapie.

C.     Grad histologic 3, LVSI pozitiv fără echivoc: se recomandă chimioterapie secvențială.

B

Argumentare

Studiile au rezultate contradictorii legate de asocierea radioterapiei externe cu brahiterapia. (108-111)

III

 

Recomandare

La pacientele cu risc crescut de cancer endometrial (stadiul III):

Radioterapia externă este recomandată pentru scăderea ratei de recidivă pelviană, creșterea perioadei libere de boală, îmbunătățirea supraviețuirii.

Chimioterapia crește perioada liberă de boală și supraviețuirea specifică în cancer. În stadiile IIIA, IIIB și IIIC1 se recomandă asociarea chimioterapiei cu radioterapia pe câmp redus.

În stadiul IIIC2 se recomandă chimioterapie + radioterapie pe câmp extins.

B

 

Argumentare

Studiile au arătat beneficii în cazul asocierii chimioterapiei cu radioterapia. (112-114)

IIb

 

Recomandare

La pacientele cu risc crescut de cancer endometrial (cancer non-endometrioid) cu:

1.      Cancere seroase și cancere cu celule clare

A.      se poate lua în considerare chimioterapia

B.      stadiul IA, LVSI negativ: se poate recomanda brahiterapie doar în absența chimioterapiei

C.     stadiul ≥ IIB: se recomandă radioterapie pe câmp redus în asociere cu chimioterapia.

2.      Carcinosarcoame și tumori nediferențiate – se recomandă chimioterapia. Se poate recomanda, de asemenea, radioterapia pe câmp redus.

B

Argumentare

Studiile au rezultate contradictorii legate de asocierea radioterapie-chimioterapie. (115-116) În cazul carcinosarcoamelor, numărul relativ redus de cazuri împiedică concluzii ferme.(117)

III

 

 

6.6 Tratamentul cancerului de endometru avansat (stadiul III cu boală reziduală și IV) sau recidivat

 

Recomandare

La pacientele cu recidivă, se recomandă ca medicul să practice excizia tumorii, doar dacă se preconizează citoreducție optimă.

C

Argumentare

Chirurgia în aceste cazuri poate crește supraviețuirea. (89-93)

IV

 

Opțiune

În cazuri selecționate se poate opta pentru chirurgie paliativă pentru tratamentul unor simptome specifice, extenterație sau rezecția oligometastazelor sau a nodulilor ganglionari restanți.

C

Argumentare

Chiriurgia în aceste cazuri nu crește supraviețiurea, însă se asociază cu creșterea calității vieții. (89,91-93)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să indice terapia hormonală în cazurile cancerelor avansate sau recidivate cu histologie endometrioidă.

A

Argumentare

Evoluția clinică este ameliorată de administrarea terapiei hormonale în aceste cazuri, iar profilul farmacologic al acestor preparate este bun. (43,44)

Ib

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să identifice profilul receptorilor hormonali înaintea începerii tratamentului hormonal.

B

Argumentare

Eficacitatea tratamentului este mult crescută în cazul PgR+ sau ER+. (43,44)

III

 

 

 

Recomandare

În cazul leziunilor nerezecabile, este recomandat să se practice biopsia tumorii urmată de chimio/radioterapie.

C

Argumentare

Chimio/radioterapia conform tipului histopatologic se asociază cu creșterea supraviețuirii. (106-109)

IV

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să indice chimioterapie standard constând din 6 cicluri la 3 săptămâni de carboplatin și paclitaxel.

A

Argumentare

Cancerul endometrial este relativ chimiosensibil, mai ales la antracicline, preparate pe bază de platină și taxani. (45,46)

Ib

 

Standard

La pacientele cu boală avanstă, netratabilă chirurgical, medicul trebuie să recomande radioterapie (RT), terapie sistemică, chimioterapie sau/şi hormonoterapie.

B

Argumentare

Deşi este un tratament paliativ, s-a observat o creştere a supravieţuirii şi o stopare a progresiunii bolii semnificative. (47-53)

IIa

 

Standard

Dacă tumora are receptori progesteron (+), medicul trebuie să indice ca primă secvenţă terapeutică hormonoterapia (megestrolum acetat).

B

Argumentare

După tratament, supravieţuirea este de 8-11 luni. (47-53)

IIa

 

Standard

Dacă tumora are receptori progesteron (-), medicul trebuie să indice ca primă  secvenţă terapeutică chimioterapia.

B

Argumentare

Chimioterapia creşte supravieţuirea şi intervalul liber de boală. (54-59)

IIa

7.Urmărire și monitorizare

Standard

Medicul trebuie să indice pacientelor tratate pentru cancer de endometru, să revină la controale periodice astfel:

–             în primul an – la 3 luni

–             în al doilea an – la 6 luni

–             ulterior – anual.

B

Argumentare

Depistarea precoce a recidivei creşte şansele de vindecare. Odată cu trecerea timpului, riscul de recidivă scade. (1-3)

IIa

 

Standard

Medicul trebuie să recomande radiografie pulmonară, anual.

B

Argumentare

Metastaza pulmonară este cea mai frecventă, iar descoperirea precoce a acesteia favorizează tratamentul chirurgical. (4)

IIb

 

Standard

Medicul trebuie să recomande citologie vaginală la 6 luni în primii 2 ani, apoi anual.

B

Argumentare

Recidiva vaginală descoperită într-un stadiu rezecabil chirurgical, este vindecabilă în proporţie de 90%. (5-7)

IIb

 

Opţiune

Medicul poate să recomande determinarea CA 125 la cazurile la care acesta a fost crescut iniţial.

B

Argumentare

CA 125 crescut anunţă recidiva, fără a oferi informaţii despre localizare şi extindere. (8-10)

IIb

8.Aspecte administrative

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul pacientelor cu cancer de endometru, să îşi redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

E

 

Standard

Pentru tratamentul cancerului de endometru medicul trebuie să colaboreze cu oncologul (chimioterapeut, radiolog) şi anatomopatologul în cadrul Comisiei Oncologice.

E

 

Standard

Medicul trebuie să îndrume pacientele diagnosticate cu cancer de endometru pre- sau post-tratament, către consiliere psihologică.

E

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul ginecolog/chirurg generalist să deţină supraspecializare în oncologie pentru a trata chirurgical complet pacientele diagnosticate cu cancer de endometru.

E

 

Standard

Spitalele în care se realizează tratamentul pacientelor diagnosticate cu cancer de endometru trebuie să aibă un laborator anatomo-patologic funcţional.

Laboratorul de anatomie patologică trebuie să asigure:

–             examenul extemporaneu

–             examinarea la parafină a piesei tumorale şi a ganglionilor

–             Imunohistochimie.

E

 

Standard

În cazul în care în spitalul în care s-a practicat tratamenul chirurgical nu există laborator de anatomie patologică, medicul trebuie să trimită piesele chirurgicale către un laborator anatomopatologic, să obţină rezultatul şi să informeze pacienta asupra acestuia.

E

 

Standard

În cazul în care în spitalul în care s-a practicat tratamentul chirurgical nu există posibilitatea chimioterapiei postoperatorii, medicul trebuie să îndrume pacienta către o unitate specializată.

E

9.Bibliografie

Introducere

  1. GLOBOCAN 2012: Estimated cancer incidence, mortality and prevalence worldwide in 2012. 2012; http://globocan.iarc.fr/Pages/fact_sheets_population.aspx (3 April 2015, date last accessed).
  2. Lee NK, Cheung MK, Shin JY, et al. Prognostic factors for uterine cancer in reproductive-aged women.Obstet Gynecol. 2007; 109: 655– 662. [PubMed]
  3. Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală: Registrul Naţional de Cancer, MSP, Bucureşti.2004.
  4. Jemal, A, Siegel, R, Ward, E, et al. Cancer statistics, 2007. CA Cancer J Clin 2007; 57:43.
  5. Sherman, ME, Carreon, JD, Lacey, JV Jr, Devesa, SS. Impact of hysterectomy on endometrial carcinoma rates in the United States. J Natl Cancer Inst 2005; 97:1700
  6. Henderson, BE. The cancer question: An overview of recent epidemiologic and retrospective data. Am J Obstet Gynecol 1989; 161:1859.
  7. Potischman, N, Swanson, CA, Siiteri, PK, Hoover, RN. Reversal of relation between body mass and endogenous estrogen concentrations with menopausal status. J Natl Cancer Inst 1996; 88:756.
  8. Soliman, PT, Oh, JC, Schmeler, KM, et al. Risk factors for young premenopausal women with endometrial cancer. Obstet Gynecol 2005; 105:575.
  9. Barry JA, Azizia MM, Hardiman PJ. Risk of endometrial, ovarian and breast cancer in women with polycystic ovary syndrome: a systematic review and meta-analysis. Hum Reprod Update. 2014; 20: 748– 758. [PMC free article] [PubMed]
  10. Brinton LA, Berman ML, Mortel R, et al. Reproductive, menstrual, and medical risk factors for endometrial cancer: results from a case-control study. Am J Obstet Gynecol. 1992; 167: 1317– 1325.[PubMed]
  11. Zucchetto A, Serraino D, Polesel J, et al. Hormone-related factors and gynecological conditions in relation to endometrial cancer risk. Eur J Cancer Prev. 2009; 18: 316– 321. [PubMed]
  12. Boronow, RC, Morrow, CP, Creasman, WT, et al. Surgical staging in endometrial cancer: clinical-pathologic findings of a prospective study. Obstet Gynecol 1984; 63:825.
  13. Creasman, WT, Morrow, CP, Bundy, BN, et al. Surgical pathologic spread patterns of endometrial cancer. A Gynecologic Oncology Group Study. Cancer 1987; 60:2035.

Evaluare şi diagnostic

  1. Dash, RC, Doud LG. Correlation of pap smear abnormalities in endometrial adenocarcinomas (Abstract). Acta Cytol 2001; 45:835.
  2. Gu, M, Shi, W, Barakat, RR, et al. Pap smears in women with endometrial carcinoma. Acta Cytol 2001; 45:555.
  3. Schorge, JO, Hossein Saboorian, M, Hynan, L, Ashfaq, R. ThinPrep detection of cervical and endometrial adenocarcinoma: a retrospective cohort study. Cancer 2002; 96:338.
  4. Guidos, BJ, Selvaggi, SM. Detection of endometrial adenocarcinoma with the ThinPrep Pap test. Diagn Cytopathol 2000; 23:260.
  5. Burk, JR, Lehman, HF, Wolf, FS. Inadequacy of papanicolaou smears in the detection of endometrial cancer. N Engl J Med 1974; 291:191.
  6. ACOG practice bulletin, clinical management guidelines for obstetrician-gynecologists, number 65, August 2005: management of endometrial cancer. Obstet Gynecol 2005; 106:413.
  7. Lu, KH, Dinh, M, Kohlmann, W, et al. Gynecologic cancer as a „sentinel cancer” for women with hereditary nonpolyposis colorectal cancer syndrome. Obstet Gynecol 2005; 105:569.
  8. Aarnio, M, Sankila, R, Pukkala, E, et al. Cancer risk in mutation carriers of DNA-mismatch-repair genes. Int J Cancer 1999; 81:214.
  9. Smith, RA, von Eschenbach, AC, Wender, R, et al. American Cancer Society guidelines for the early detection of cancer: update of early detection guidelines for prostate, colorectal, and endometrial cancers. CA Cancer J Clin 2001; 51:38.
  10. NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology. Uterine neoplasms.V.I.2008. Avaible from url: http://www.nccn.org/professionals/physician_gls/PDF/uterine.pdf
  11. Connor, JP, Andrews, JI, Anderson, B, Buller, RE. Computed tomography in endometrial cancer. Obstet Gynecol 2000; 95:692.
  12. Zerbe, MJ, Bristow, R, Grumbine, FC, Montz, FJ. Inability of preoperative computed tomography scans to accurately predict the extent of myometrial invasion and extracorporal spread in endometrial cancer. Gynecol Oncol 2000; 78:67.
  13. Kinkel, K, Kaji, Y, Yu, KK, et al. Radiologic staging in patients with endometrial cancer: a meta-analysis. Radiology 1999; 212:711.
  14. Frei, KA, Kinkel, K. Staging endometrial cancer: role of magnetic resonance imaging. J Magn Reson Imaging 2001; 13:850.
  15. Cunha, TM, Felix, A, Cabral, I. Preoperative assessment of deep myometrial and cervical invasion in endometrial carcinoma: comparison of magnetic resonance imaging and gross visual inspection. Int J Gynecol Cancer 2001; 11:130.
  16. Morrow, CP, Bundy, BN, Kurman, RJ, et al. Relationship between surgical-pathological risk factors and outcome in clinical stage I and II carcinoma of the endometrium: a Gynecologic Oncology Group study. Gynecol Oncol 1991; 40:55.
  17. Creasman, WT, Odicino, F, Maisonneuve, P, et al. Carcinoma of the corpus uteri. J Epid Biostat 2001; 6:45.
  18. Boronow, RC, Morrow, CP, Creasman, WT, et al. Surgical staging in endometrial cancer: clinical-pathologic findings of a prospective study. Obstet Gynecol 1984; 63:825.
  19. Creasman, WT, Morrow, CP, Bundy, BN, et al. Surgical pathologic spread patterns of endometrial cancer. A Gynecologic Oncology Group Study. Cancer 1987; 60:2035.
  20. Chan, JK, Loizzi, V, Youssef, M, et al. Significance of comprehensive surgical staging in noninvasive papillary serous carcinoma of the endometrium. Gynecol Oncol 2003; 90:181.
  21. Gehrig, PA, Groben, PA, Fowler, WC Jr, et al. Noninvasive papillary serous carcinoma of the endometrium. Obstet Gynecol 2001; 97:153.
  22. Franchi, M, Ghezzi, F, Melpignano, M, et al. Clinical value of intraoperative gross examination in endometrial cancer. Gynecol Oncol 2000; 76:357.
  23. Vasen HF, Blanco I, Aktan-Collan K, et al. Revised guidelines for the clinical management of Lynch syndrome (HNPCC): recommendations by a group of European experts. Gut. 2013; 62: 812– 823. [PMC free article] [PubMed]
  24. Epstein E, Blomqvist L. Imaging in endometrial cancer. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2014;28: 721– 739. [PubMed]
  25. Helpman L, Kupets R, Covens A, et al. Assessment of endometrial sampling as a predictor of final surgical pathology in endometrial cancer. Br J Cancer. 2014; 110: 609– 615. [PMC free article] [PubMed]
  26. Antonsen SL, Høgdall E, Christensen IJ, et al. HE4 and CA125 levels in the preoperative assessment of endometrial cancer patients: a prospective multicenter study (ENDOMET). Acta Obstet Gynecol Scand. 2013; 92: 1313– 1322. [PubMed]
  27. Yildiz A, Yetimalar H, Kasap B, et al. Preoperative serum CA 125 level in the prediction of the stage of disease in endometrial carcinoma. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2012; 164: 191– 195. [PubMed]
  28. Mutz-Dehbalaie I, Egle D, Fessler S, et al. HE4 is an independent prognostic marker in endometrial cancer patients. Gynecol Oncol. 2012; 126: 186– 191. [PubMed]
  29. Nicoletta Colombo, Carien Creutzberg, Frederic Amant, Tjalling Bosse, Antonio Gonzalez-Martin, Jonathan Ledermann, Christian Marth, Remi Nout, Denis Querleu, Mansoor Raza Mirza, Cristiana Sessa,§§ and the ESMO-ESGO-ESTRO Endometrial Consensus Conference Working GroupESMO-ESGO-ESTRO Consensus Conference on Endometrial Cancer Diagnosis, Treatment and Follow-up Int J Gynecol Cancer 2016;26: 2Y30
  30. Duska LR, Garrett A, Rueda BR, et al. Endometrial cancer in women 40 years old or younger. Gynecol Oncol. 2001;83:388Y393.
  31. Rodolakis A, Biliatis I, Morice P, et al. European Society of Gynecological Oncology Task Force for Fertility Preservation: Clinical Recommendations for Fertility-Sparing Management in Young Endometrial Cancer Patients. Int J Gynecol Cancer. 2015;25:1258Y1265.
  32. Kinkel K, Kaji Y, Yu KK, et al. Radiologic staging in patients with endometrial cancer: a meta-analysis. Radiology.1999;212:711Y718.
  33. Gallos ID, Yap J, Rajkhowa M, et al. Regression, relapse, and live birth rates with fertility-sparing therapy for endometrial cancer and atypical complex endometrial hyperplasia: a systematic review and metaanalysis. Am J Obstet Gynecol.2012;207:266.e1Ye12.
  34. Park JY, Kim DY, Kim JH, et al. Long-term oncologic outcomes after fertility-sparing management using oral progestin for young women with endometrial cancer (KGOG 2002). Eur J Cancer. 2013;49:868Y874.
  35. Tangjitgamol S, Manusirivithaya S, Hanprasertpong J. Fertility-sparing in endometrial cancer. Gynecol Obstet Invest. 2009;67:250Y268.
  36. Koskas M, Uzan J, Luton D, et al. Prognostic factors of oncologic and reproductive outcomes in fertility-sparing management of endometrial atypical hyperplasia and adenocarcinoma: systematic review and meta-analysis. Fertil Steril. 2014;101:785Y794.

Conduită

  1. Lee, NK, Cheung, MK, Shin, JY, et al. Prognostic factors for uterine cancer in reproductive-aged women. Obstet Gynecol 2007; 109:655.
  2. Collins R, Scrimgeour, A Yusuf R, Peto R. Reduction in fatal pulmonary embolism and venuos thrombosis by perioperative administration of subcutaneous heparin. Overview of results of randomized trials in general, orthopedic and urologic surgery. N Engl J Med 1988;318(18:1162-73).
  3. Scottish Intercollegiate Guidelines Network(SIGN). Prophylaxis of venous thromboembolism. Edinburgh: SIGN 2002. SIGN Publication no. 62. Avaible from url: http://www.sign.ac.uk/guidelines/fulltext/62/index.html.
  4. Seria Ghiduri Clinice Pentru Obstetrică şi Ginecologie. Ghidul 02/Revizia 0: Profilaxia cu antibiotice în obstetrica–ginecologie.2007;5-6. http://www.ghiduriclinice.ro/documents/ginecology/GHID%2002%20Profilaxia%20cu%20antibiotice%20in%20obstetrica-ginecologie.pdf.
  5. Society of Gynecologic Oncologists (SGO) publication entitled Management of Endometrial Cancer available online at: www.sgo.org/publications/EndoGuidelines.doc.
  6. Naumann, RW, Coleman, RL. The use of adjuvant radiation therapy in early endometrial cancer by members of the Society of Gynecologic Oncologists in 2005. Gynecol Oncol 2007; 105:7.
  7. Larson, DM, Johnson, KK. Pelvic and para-aortic lymphadenectomy for surgical staging of high-risk endometrioid adenocarcinoma of the endometrium. Gynecol Oncol 1993; 51:345.
  8. Yokoyama, Y, Maruyama, H, Sato, S, Saito, Y. Indispensability of pelvic and paraaortic lymphadenectomy in endometrial cancers. Gynecol Oncol 1997; 64:411.
  9. McMeekin, DS, Lashbrook, D, Gold, M, et al. Nodal distribution and its significance in FIGO stage IIIc endometrial cancer. Gynecol Oncol 2001; 82:375.
  10. Mariani, A, Webb, MJ, Keeney, GL, et al. Low-risk corpus cancer: is lymphadenectomy or radiotherapy necessary?. Am J Obstet Gynecol 2000; 182:1506.
  11. ASTEC – A Study in the Treatment of Endometrial Cancer: A Randomised Trial of Lymphadenectomy in the Treatment of Endometrial Cancer. Abstract 45.
  12. Chan, JK, Wu, H, Cheung, MK, et al. The outcomes of 27,063 women with unstaged endometrioid uterine cancer. Gynecol Oncol 2007; 106:282.
  13. Chan, JK, Cheung, MK, Huh, WK, et al. Therapeutic role of lymph node resection in endometrioid corpus cancer: a study of 12,333 patients. Cancer 2006; 107:1823.
  14. Pierga, JY, Dieras, V, Paraiso, D, et al. Treatment of advanced or recurrent endometrial carcinoma with combination of etoposide, cisplatin, and 5-fluorouracil: a phase II study. Gynecol Oncol 1996; 60:59.
  15. Grigsby, PW, Perez, CA, Kuten, A, et al. Clinical stage I endometrial cancer: results of adjuvant irradiation and patterns of failure. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1991; 21:379.
  16. Walsh, C, Holschneider, C, Hoang, Y, et al. Coexisting Ovarian Malignancy in Young Women With Endometrial Cancer. Obstet Gynecol 2005; 106:693.
  17. Walker JL, Piedmonte MR, Spirtos NM, et al. Laparoscopy compared with laparotomy for comprehensive surgical staging of uterine cancer: Gynecologic Oncology Group Study LAP2. J Clin Oncol. 2009; 27: 5331– 5336. [PMC free article] [PubMed]
  18. Mourits MJ, Bijen CB, Arts HJ, et al. Safety of laparoscopy versus laparotomy in early-stage endometrial cancer: a randomised trial. Lancet Oncol. 2010; 11: 763– 771. [PubMed]
  19. Zullo F, Falbo A, Palomba S. Safety of laparoscopy vs laparotomy in the surgical staging of endometrial cancer: a systematic review and metaanalysis of randomized controlled trials. Am J Obstet Gynecol. 2012; 207: 94– 100. [PubMed]
  20. Pakish J, Soliman PT, Frumovitz M, et al. A comparison of extraperitoneal versus transperitoneal laparoscopic or robotic para-aortic lymphadenectomy for staging of endometrial carcinoma. Gynecol Oncol. 2014; 132: 366– 371. [PMC free article] [PubMed]
  21. Tozzi R, Malur S, Koehler C, Schneider A. Analysis of morbidity in patients with endometrial cancer: is there a commitment to offer laparoscopy? Gynecol Oncol. 2005; 97: 4– 9. [PubMed]
  22. Siesto G, Uccella S, Ghezzi F, et al. Surgical and survival outcomes in older women with endometrial cancer treated by laparoscopy. Menopause. 2010; 17: 539– 544. [PubMed]
  23. Palomba S, Falbo A, Mocciaro R, et al. Laparoscopic treatment for endometrial cancer: a meta-analysis of randomized controlled trials (RCTs). Gynecol Oncol. 2009; 112: 415– 421. [PubMed]
  24. Palomba S, Falbo A, Russo T, Zullo F. Updating of a recent meta-analysis of randomized controlled trials to assess the safety and the efficacy of the laparoscopic surgery for treating early stage endometrial cancer. Gynecol Oncol. 2009; 114: 135– 136. [PubMed]
  25. Walker JL, Piedmonte MR, Spirtos NM, et al. Recurrence and survival after random assignment to laparoscopy versus laparotomy for comprehensive surgical staging of uterine cancer: Gynecologic Oncology Group LAP2 Study. J Clin Oncol. 2012; 30: 695– 700. [PMC free article] [PubMed]
  26. Fader AN, Seamon LG, Escobar PF, et al. Minimally invasive surgery versus laparotomy in women with high grade endometrial cancer: a multi-site study performed at high volume cancer centers. Gynecol Oncol. 2012; 126: 180– 185. [PubMed]
  27. Han KH, Park NH, Kim HS, et al. Peritoneal cytology: a risk factor of recurrence for non-endometrioid endometrial cancer. Gynecol Oncol. 2014; 134: 293– 296. [PubMed]
  28. Garg G, Gao F, Wright JD, et al. Positive peritoneal cytology is an independent risk-factor in early stage endometrial cancer. Gynecol Oncol. 2013; 128: 77– 82. [PMC free article] [PubMed]
  29. Lutman CV, Havrilesky LJ, Cragun JM, et al. Pelvic lymph node count is an important prognostic variable for FIGO stage I and II endometrial carcinoma with high-risk histology. Gynecol Oncol. 2006;102: 92– 97. [PubMed]
  30. Abu-Rustum NR, Iasonos A, Zhou Q, et al. Is there a therapeutic impact to regional lymphadenectomy in the surgical treatment of endometrial carcinoma? Am J Obstet Gynecol. 2008; 198: 457.e1– e5; discussion 457.e5–e6. [PubMed\
  31. Benedetti Panici P, Basile S, Maneschi F, et al. Systematic pelvic lymphadenectomy vs. no lymphadenectomy in early-stage endometrial carcinoma: randomized clinical trial. J Natl Cancer Inst. 2008; 100: 1707– 1716. [PubMed]
  32. Kitchener H, Swart AM, Qian Q, et al. Efficacy of systematic pelvic lymphadenectomy in endometrial cancer (MRC ASTEC trial): a randomised study. Lancet. 2009; 373: 125– 136. [PMC free article][PubMed]
  33. Naumann RW. The role of lymphadenectomy in endometrial cancer: was the ASTEC trial doomed by design and are we destined to repeat that mistake? Gynecol Oncol. 2012; 126: 5– 11. [PubMed]
  34. Smith DC, Macdonald OK, Lee CM, Gaffney DK. Survival impact of lymph node dissection in endometrial adenocarcinoma: a surveillance, epidemiology, and end results analysis. Int J Gynecol Cancer. 2008; 18: 255– 261. [PubMed]
  35. Trimble EL, Kosary C, Park RC. Lymph node sampling and survival in endometrial cancer. Gynecol Oncol. 1998; 71: 340– 343. [PubMed]
  36. Todo Y, Kato H, Kaneuchi M, et al. Survival effect of para-aortic lymphadenectomy in endometrial cancer (SEPAL study): a retrospective cohort analysis. Lancet. 2010; 375: 1165– 1172. [PubMed]
  37. Chan JK, Cheung MK, Huh WK, et al. Therapeutic role of lymph node resection in endometrioid corpus cancer: a study of 12,333 patients. Cancer. 2006; 107: 1823– 1830. [PubMed]
  38. Kim HS, Suh DH, Kim MK, et al. Systematic lymphadenectomy for survival in patients with endometrial cancer: a meta-analysis. Jpn J Clin Oncol. 2012; 42: 405– 412. [PubMed]
  39. Vargas R, Rauh-Hain JA, Clemmer J, et al. Tumor size, depth of invasion, and histologic grade as prognostic factors of lymph node involvement in endometrial cancer: a SEER analysis. Gynecol Oncol. 2014; 133: 216– 220. [PubMed]
  40. Shih KK, Yun E, Gardner GJ, et al. Surgical cytoreduction in stage IV endometrioid endometrial carcinoma. Gynecol Oncol. 2011; 122: 608– 611. [PubMed]
  41. Bristow, RE, Duska, LR, Montz, FJ. The role of cytoreductive surgery in the management of stage IV uterine papillary serous carcinoma. Gynecol Oncol 2001; 81:92.
  42. Moller, KA, Gehrig, PA, Van Le, L, et al. The role of optimal debulking in advanced stage serous carcinoma of the uterus. Gynecol Oncol 2004; 94:170.
  43. Sutton, G, Axelrod, JH, Bundy, BN, et al. Whole abdominal radiotherapy in the adjuvant treatment of patients with stage III and IV endometrial cancer: a Gynecologic Oncology Group study. Gynecol Oncol 2005; 97:755.
  44. Marchetti, M, Vasile, C, Chiarelli, S. Endometrial cancer: asymptomatic endometrial findings. Characteristics of postmenopausal endometrial cancer. Eur J Gynaecol Oncol 2005; 26:479.
  45. Huh, WK, Powell, M, Leath CA, 3rd, et al. Uterine papillary serous carcinoma: comparisons of outcomes in surgical stage I patients with and without adjuvant therapy. Gynecol Oncol 2003; 91:470.
  46. Kelly, MG, O’Malley, DM, Hui, P, et al. Improved survival in surgical stage I patients with uterine papillary serous carcinoma (UPSC) treated with adjuvant platinum-based chemotherapy. Gynecol Oncol 2005; 98:353.
  47. Randall, ME, Filiaci, VL, Muss, H, et al. Randomized phase III trial of whole-abdominal irradiation versus doxorubicin and cisplatin chemotherapy in advanced endometrial carcinoma: a Gynecologic Oncology Group Study. J Clin Oncol 2006; 24:36.
  48. Fleming, G. Systemic management of endometrial cancers with unusual histology. American Society of Clinical Oncology 2004 Educational Book, 40th Annual Meeting, p. 293.
  49. Hamilton, CA, Liou, WS, Osann, K, et al. Impact of adjuvant therapy on survival of patients with early-stage uterine papillary serous carcinoma. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2005; 63:839.
  50. Turner, BC, Knisely, JP, Kacinski, BM, et al. Effective treatment of stage I uterine papillary serous carcinoma with high dose-rate vaginal apex radiation (192Ir) and chemotherapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1998; 40:77.
  51. Mehta, N, Yamada, SD, Rotmensch, J, Mundt, AJ. Outcome and pattern of failure in pathologic stage I-II papillary serous carcinoma of the endometrium: implications for adjuvant radiation therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2003; 57:1004.
  52. Martinez, AA, Weiner, S, Podratz, K, et al. Improved outcome at 10 years for serous-papillary/clear cell or high-risk endometrial cancer patients treated by adjuvant high-dose whole abdomino-pelvic irradiation. Gynecol Oncol 2003; 90:537.
  53. Hamilton, CA, Cheung, MK, Osann, K, et al. The effect of chemotherapy versus whole abdominopelvic radiation on the survival of patients with advanced stage uterine papillary serous carcinoma. Gynecol Oncol 2006; 103:679.
  54. Murphy, KT, Rotmensch, J, Yamada, SD, Mundt, AJ. Outcome and patterns of failure in pathologic stages I-IV clear-cell carcinoma of the endometrium: implications for adjuvant radiation therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2003; 55:1272.
  55. Smith, RS, Kapp, DS, Chen, Q, Teng, NN. Treatment of high-risk uterine cancer with whole abdominopelvic radiation therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2000; 48:767.
  56. Berek, JS, Hacker, NF. Practical Gynecologic Oncology. 4th ed, Lipincott, Williams & Wilkins, Philadelphia, 2005.
  57. Leath CA, 3rd, Huh, WK, Hyde, J Jr, et al. A multi-institutional review of outcomes of endometrial stromal sarcoma. Gynecol Oncol 2007; 105:630.
  58. Reed, NS, Mangioni, C, Malmstrom, H, et al. First results of a randomized trial comparing radiotherapy versus observation postoperatively in patients with uterine sarcomas. An EORTC-GCG Study (abstract). Int J Gynecol Cancer 2003; 13(suppl 1); 4.
  59. Vongtama, V, Karlen, JR, Piver, SM, et al. Treatment, results and prognostic factors in stage I and II sarcomas of the corpus uteri. AJR Am J Roentgenol 1976; 126:139.
  60. Sorbe, B. Radiotherapy and/or chemotherapy as adjuvant treatment of uterine sarcomas. Gynecol Oncol 1985; 20:281.
  61. Salazar, OM, Dunne, ME. The role of radiation therapy in the management of uterine sarcomas. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1980; 6:899.
  62. Hornback, NB, Omura, G, Major, FJ. Observations on the use of adjuvant radiation therapy in patients with stage I and II uterine sarcoma. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1986; 12:2127.
  63. Dusenbery, KE, Potish, RA, Argenta, PA, Judson, PL. On the apparent failure of adjuvant pelvic radiotherapy to improve survival for women with uterine sarcomas confined to the uterus. Am J Clin Oncol 2005; 28:295.
  64. Moskovic, E, MacSweeney, E, Law, M, Price, A. Survival, patterns of spread and prognostic factors in uterine sarcoma: a study of 76 patients. Br J Radiol 1993; 66:1009.
  65. Knocke, TH, Kucera, H, Dorfler, D, et al. Results of postoperative radiotherapy in the treatment of sarcoma of the corpus uteri. Cancer 1998; 83:1972.
  66. Livi, L, Andreopoulou, E, Shah, N, et al. Treatment of uterine sarcoma at the Royal Marsden Hospital from 1974 to 1998. Clin Oncol (R Coll Radiol) 2004; 16:261.
  67. Wolfson, AH, Brady, MF, Mannel, RS, et al. A Gynecologic Oncology Group randomized trial of whole abdominal irradiation (WAI) vs cisplatin-ifosfamide+mesna (CIM) in optimally debulked stage I-IV carcinosarcoma (CS) of the uterus (abstract). J Clin Oncol 2006; 24:256s. Meeting presentation available online at: http://www.asco.org/portal/site/ASCO/menuitem.64cfbd0f85cb37b2eda2be0aee37a01d/?vgnextoid=09f8201eb61a7010VgnVCM100000ed730ad1RCRD&vmview=vm_session_presentations_view&index=y&confID=40&trackID=5&sessionID=355, accessed August 3, 2006.
  68. Giuntoli, RL, Metzinger, DS, DiMarco, CS, et al. Retrospective review of 208 patients with leiomyosarcoma of the uterus: prognostic indicators, surgical management, and adjuvant therapy small star, filled. Gynecol Oncol 2003; 89:460.
  69. Wheelock, JB, Krebs, HB, Schneider, V, Goplerud, DR. Uterine sarcoma: analysis of prognostic variables in 71 cases. Am J Obstet Gynecol 1985; 151:1016.
  70. Gadducci, A, Landoni, F, Sartori, E, et al. Uterine leiomyosarcoma: analysis of treatment failures and survival. Gynecol Oncol 1996; 62:25.
  71. Chauveinc, L, Deniaud, E, Plancher, C, et al. Uterine sarcomas: the Curie Institut experience. Prognosis factors and adjuvant treatments. Gynecol Oncol 1999; 72:232.
  72. National Comprehensive Cancer Network guidelines available online at www.nccn.org/professionals/physician_gls/default.asp.
  73. van Nagell, JR Jr, Hanson, MB, Donaldson, ES, Gallion, HH. Adjuvant vincristine, dactinomycin, and cyclophosphamide therapy in stage I uterine sarcomas. A pilot study. Cancer 1986; 57:1451.
  74. Odunsi, K, Moneke, V, Tammela, J, et al. Efficacy of adjuvant CYVADIC chemotherapy in early-stage uterine sarcomas: results of long-term follow-up. Int J Gynecol Cancer 2004; 14:659.
  75. Riddle, PJ, Echeta, CB, Manek, S, et al. Retrospective study of management of uterine sarcomas at Oxford 1990-1998: role of adjuvant treatment. Clin Oncol (R Coll Radiol) 2002; 14:54.
  76. Peters WA, 3rd, Rivkin, SE, Smith, MR, Tesh, DE. Cisplatin and adriamycin combination chemotherapy for uterine stromal sarcomas and mixed mesodermal tumors. Gynecol Oncol 1989; 34:323.
  77. Menczer, J, Levy, T, Piura, B, et al. A comparison between different postoperative treatment modalities of uterine carcinosarcoma. Gynecol Oncol 2005; 97:166.
  78. Tore, G, Topuz, E, Bilce, N, et al. The role of adjuvant chemotherapy in the treatment of uterine sarcoma patients. Eur J Gynaecol Oncol 1990; 11:307.
  79. Manolitsas, TP, Wain, GV, Williams, KE, et al. Multimodality therapy for patients with clinical Stage I and II malignant mixed Mullerian tumors of the uterus. Cancer 2001; 91:1437.
  80. Zaino, R, Whitney, C, Brady, MF, et al. Simultaneously detected endometrial and ovarian carcinomas–a prospective clinicopathologic study of 74 cases: a gynecologic oncology group study. Gynecol Oncol 2001; 83:355.
  81. Soliman, PT, Slomovitz, BM, Broaddus, RR, et al. Synchronous primary cancers of the endometrium and ovary: a single institution review of 84 cases. Gynecol Oncol 2004; 94:456.
  82. Walsh, C, Holschneider, C, Hoang, Y, et al. Coexisting Ovarian Malignancy in Young Women With Endometrial Cancer. Obstet Gynecol 2005; 106:693.
  83. Ulbright, TM, Roth, LM. Metastatic and independent cancers of the endometrium and ovary: a clinicopathologic study of 34 cases. Hum Pathol 1985; 16:28.
  84. Boente, MP, Chi, DS, Hoskins, WJ. The role of surgery in the management of ovarian cancer:primary and interval cytoreductive surgery. Semin Oncol 1998; 25:326.
  85. Teramukai, S, Ochiai, K, Tada, H, Fukushima, M. PIEPOC: a new prognostic index for advanced epithelial ovarian cancer–Japan Multinational Trial Organization OC01-01. J Clin Oncol 2007; 25:3302.
  86. NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology. Ovarian cancer.V.I.2008. Avaible from url: http://www.nccn.org/professionals/physician_gls/PDF/ovarian.pdf.
  87. Hoskins, WJ. Epithelial ovarian carcinoma: principles of primary surgery. Gynecol Oncol 1994; 55:S91.
  88. Ozols RF, Rubin SC, Thomas G,et al. Epithelial ovarian cancer, in Hoskins WJ, Perez CA, Young RC (eds): Principles and Practice of Gynecologic Oncology, 4th ed, Philadelphia, Lippincot Williams & Wilkins, 2005:919-922.
  89. Awtrey, CS, Cadungog, MG, Leitao, MM, et al. Surgical resection of recurrent endometrial carcinoma. Gynecol Oncol 2006; 102:480.
  90. Scarabelli, C, Campagnutta, E, Giorda, G, et al. Maximal cytoreductive surgery as a reasonable therapeutic alternative for recurrent endometrial carcinoma. Gynecol Oncol 1998; 70:90.
  91. Bristow, RE, Santillan, A, Zahurak, ML, et al. Salvage cytoreductive surgery for recurrent endometrial cancer. Gynecol Oncol 2006; 103:281.
  92. Campagnutta, E, Giorda, G, De Piero, G, et al. Surgical treatment of recurrent endometrial carcinoma. Cancer 2004; 100:89.
  93. Huh, WK, Straughnn, JM Jr, Mariani, A, et al. Salvage of isolated vaginal recurrences in women with surgical stage I endometrial cancer: a multiinstitutional experience.. Int J Gynecol Cancer 2007; February 14
  94. Nicoletta Colombo, Carien Creutzberg, Frederic Amant, Tjalling Bosse, Antonio Gonzalez-Martin, Jonathan Ledermann, Christian Marth, Remi Nout, Denis Querleu, Mansoor Raza Mirza, Cristiana Sessa,§§ and the ESMO-ESGO-ESTRO Endometrial Consensus Conference Working GroupESMO-ESGO-ESTRO Consensus Conference on Endometrial Cancer Diagnosis, Treatment and Follow-up Int J Gynecol Cancer 2016;26: 2Y30
  95. Gokce ZK, Turan T, Karalok A, et al. Clinical outcomes of uterine carcinosarcoma: results of 94 patients. Int J Gynecol Cancer. 2015;25:279Y287.
  96. Blake P, Swart AM, Orton J, et al. Adjuvant external beam radiotherapy in the treatment of endometrial cancer (MRC ASTEC and NCIC CTG EN.5 randomised trials): pooled trial results, systematic review, and meta-analysis. Lancet.2009;373:137Y146.
  97. Creutzberg CL, van Putten WL, Koper PC, et al. Surgery and postoperative radiotherapy versus surgery alone for patients with stage-1 endometrial carcinoma: multicentre randomised trial. PORTEC Study Group. Post Operative Radiation Therapy in Endometrial Carcinoma. Lancet. 2000;355:1404Y1411.
  98. Keys HM, Roberts JA, Brunetto VL, et al. A phase III trial of surgery with or without adjunctive external pelvic radiation therapy in intermediate risk endometrial adenocarcinoma: a Gynecologic Oncology Group study. Gynecol Oncol. 2004;92:744Y751.
  99. Kong A, Johnson N, Kitchener HC, Lawrie TA. Adjuvant radiotherapy for stage I endometrial cancer: an updated Cochrane systematic review and meta-analysis. J Natl Cancer Inst. 2012;104:1625Y1634.
  100. Sorbe B, Nordstro¨m B, Ma¨enpa¨a¨ J, et al. Intravaginal brachytherapy in FIGO stage I low-risk endometrial cancer: a controlled randomized study. Int J Gynecol Cancer. 2009;19:873Y878.
  101. Nout RA, Smit VT, Putter H, et al. Vaginal brachytherapy versus pelvic external beam radiotherapy for patients with endometrial cancer of high-intermediate risk (PORTEC-2): an open-label, non-inferiority, randomised trial. Lancet. 2010;375:816Y823.
  102. Sorbe B, Horvath G, Andersson H, et al. External pelvic and vaginal irradiation versus vaginal irradiation alone as postoperative therapy in medium-risk endometrial carcinoma–a prospective randomized study. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2012;82:1249Y1255.
  103. Creutzberg CL, van Putten WL, Koper PC, et al. Survival after relapse in patients with endometrial cancer: results from a randomized trial. Gynecol Oncol. 2003;89:201Y209.
  104. McMeekin DS, Filiaci VL, Aghajanian C, et al. A randomized phase III trial of pelvic radiation therapy (PXRT) versus vaginal cuff brachytherapy followed by paclitaxel/carboplatin chemotherapy (VCB/C) in patients with high risk (HR), early stage endometrial cancer (EC): A Gynecologic Oncology Group trial. Gynecol Oncol. 2014;134:438 (abstract LBA 431).
  105. Susumu N, Sagae S, Udagawa Y, et al. Randomized phase III trial of pelvic radiotherapy versus cisplatin-based combined chemotherapy in patients with intermediate- and high-risk endometrial cancer: a Japanese Gynecologic Oncology Group study. Gynecol Oncol. 2008;108:226Y233.
  106. Maggi R, Lissoni A, Spina F, et al. Adjuvant chemotherapy vs radiotherapy in high-risk endometrial carcinoma: results of a randomised trial. Br J Cancer. 2006;95:266Y271.
  107. Hogberg T, Signorelli M, de Oliveira CF, et al. Sequential adjuvant chemotherapy and radiotherapy in endometrial cancer–results from two randomised studies. Eur J Cancer. 2010;46:2422Y2431.
  108. Randall ME, Wilder J, Greven K, Raben M. Role of intracavitary cuff boost after adjuvant external irradiation in early endometrial carcinoma. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 1990;19:49Y54.
  109. Greven K,Winter K, Underhill K, et al. Preliminary analysis of RTOG 9708: Adjuvant postoperative radiotherapy combined with cisplatin/paclitaxel chemotherapy after surgery for patients with high-risk endometrial cancer. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2004;59:168Y173.
  110. Scotti V, Borghesi S, Meattini I, et al. Postoperative radiotherapy in stage I/II endometrial cancer: retrospective analysis of 883 patients treated at the University of Florence. Int J Gynecol Cancer. 2010;20:1540Y1548. Jobsen JJ, Lybeert ML, van der Steen-Banasik EM, et al. Multicenter cohort study on treatment results and risk factors in stage II endometrial carcinoma. Int J Gynecol Cancer. 2008;18:1071Y1078.
  111. Crosby MA, Tward JD, Szabo A, et al. Does brachytherapy improve survival in addition to external beam radiation therapy in patients with high risk stage I and II endometrial carcinoma? Am J Clin Oncol. 2010;33:364Y369.
  112. Secord AA, Geller MA, Broadwater G, et al. A multicenter evaluation of adjuvant therapy in women with optimally resected stage IIIC endometrial cancer. Gynecol Oncol.2013;128:65Y70.
  113. Lee LJ, Viswanathan AN. Combined chemotherapy and radiation improves survival for node-positive endometrial cancer. Gynecol Oncol. 2012;127:32Y37.
  114. Mundt AJ, McBride R, Rotmensch J, et al. Significant pelvic recurrence in high-risk pathologic stage I–IV endometrial carcinoma patients after adjuvant chemotherapy alone: implications for adjuvant radiation therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2001;50:1145Y1153.
  115. Hasegawa K, Nagao S, Yasuda M, et al. Gynecologic Cancer InterGroup (GCIG) consensus review for clear cell carcinoma of the uterine corpus and cervix. Int J Gynecol Cancer. 2014;24(9 suppl 3):S90YS95.
  116. Barney BM, Petersen IA, Mariani A, et al. The role of vaginal brachytherapy in the treatment of surgical stage I papillary serous or clear cell endometrial cancer. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2013;85:109Y115.
  117. Wolfson AH, Brady MF, Rocereto T, et al. A gynecologic oncology group randomized phase III trial of whole abdominal irradiation (WAI) vs. cisplatin-ifosfamide and mesna (CIM) as post-surgical therapy in stage I-IV carcinosarcoma (CS) of the uterus. Gynecol Oncol. 2007;107:177Y185.
  118. Sun C, Chen G, Yang Z, et al. Safety of ovarian preservation in young patients with early-stage endometrial cancer: a retrospective study and meta-analysis. Fertil Steril. 2013;100:782Y787.
  119. Todo Y, Kato H, Kaneuchi M, et al. Survival effect of para-aortic lymphadenectomy in endometrial cancer (SEPAL study): a retrospective cohort analysis. Lancet. 2010;375:1165Y1172.
  120. Kim HS, Suh DH, Kim MK, et al. Systematic lymphadenectomy for survival in patients with endometrial cancer: a meta-analysis. Jpn J Clin Oncol. 2012;42:405Y412.
  121. Takano M, Ochi H, Takei Y, et al. Surgery for endometrial cancers with suspected cervical involvement: is radical hysterectomy needed (a GOTIC study)? Br J Cancer. 2013;109:1760Y1765.
  122. Ballester M, Dubernard G, Le´curu F, et al. Detection rate and diagnostic accuracy of sentinel-node biopsy in early stage endometrial cancer: a prospective multicentre study (SENTI-ENDO). Lancet Oncol. 2011;12:469Y476.
  123. Abu-Rustum NR. Sentinel lymph node mapping for endometrial cancer: a modern approach to surgical staging. J Natl Compr Canc Netw. 2014;12:288Y297.

Urmărire şi monitorizare

  1. Morrow, CP, Bundy, BN, Kurman, RJ, et al. Relationship between surgical-pathological risk factors and outcome in clinical stage I and II carcinoma of the endometrium: a Gynecologic Oncology Group study. Gynecol Oncol 1991; 40:55.
  2. Fung-Kee-Fung, M, Dodge, J, Elit, L, et al. Follow-up after primary therapy for endometrial cancer: A systematic review. Gynecol Oncol 2006; 101:520.
  3. Shumsky, AG, Brasher, PM, Stuart, GC, Nation, JG. Risk-specific follow-up for endometrial carcinoma patients. Gynecol Oncol 1997; 65:379.
  4. NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology. Uterine neoplasms.V.I.2008. Avaible from url: http://www.nccn.org/professionals/physician_gls/PDF/uterine.pdf
  5. Cooper, AL, Dornfeld-Finke, JM, Banks, HW, et al. Is cytologic screening an effective surveillance method for detection of vaginal recurrence of uterine cancer?. Obstet Gynecol 2006; 107:71.
  6. Berchuck, A, Anspach, C, Evans, AC, et al. Postsurgical surveillance of patients with FIGO stage I/II endometrial adenocarcinoma. Gynecol Oncol 1995; 59:20.
  7. Bristow, RE, Purinton, SC, Santillan, A, et al. Cost-effectiveness of routine vaginal cytology for endometrial cancer surveillance. Gynecol Oncol 2006; 103:709.
  8. Podczaski E, Kaminski P,Gurski K, et al. Detection and patterns of treatement failure in 300 consecutive cases of “early” endometrial cancer after primary surgery. Gynecol Oncol 1992; 47:323-327.
  9. Shumsky AG, Stuart GC, Brasher PM, et al. An evaluation of routine follow-up of patients treated for endometrial carcinoma. Gynecol Oncol 1994; 59:229-233.
  10. Berchuck A, Anspach C, Evans AC, et al. Postsurgical surveillance of patients with FIGO stage I/II endometrial adenocarcinoma. Gynecol Oncol 1995; 597:20-22.

Anexe

  1. Tavassoli, F.A., Fattaneh, A, DeVilee, T & P. Tumours of the Breast and Female Genital Organs, WHO/IARC Classification of Tumours, IARCPress-WHO, Lyon, France 2003
  2. NCCN Guidelines Version 2.2019 Uterine Neoplasms, ST-2
  3. Nicoletta Colombo, Carien Creutzberg, Frederic Amant, Tjalling Bosse, Antonio Gonzalez-Martin, Jonathan Ledermann, Christian Marth, Remi Nout, Denis Querleu, Mansoor Raza Mirza, Cristiana Sessa, and the ESMO-ESGO-ESTRO Endometrial Consensus Conference Working GroupESMO-ESGO-ESTRO Consensus Conference on Endometrial Cancer Diagnosis, Treatment and Follow-up Int J Gynecol Cancer 2016;26: 2Y30

10.Anexe

  • Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29 – 30 Martie 2019

Anexa 2.Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Anexa 3.Clasificarea histopatologică OMS a cancerului uterin

Anexa 4.Stadializarea FIGO şi TNM a cancerului de endometru

Anexa 5.Variabile prognostice în cancerul de endometru

Anexa 6.Medicamente menţionate în ghid și utilizate în cazul cancerului de endometru

 

  • Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29 – 30 Martie 2019

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, București

Prof. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti

Prof. Dr. Elvira Bratilă, București

Prof. Dr. Ștefan Buțureanu, Iaşi

Prof. Dr. Crîngu Ionescu, București

Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureș

Prof. Dr. Claudia Mehedințu, Bucureşti

Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Marius Moga, Brașov

Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iași

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, București

Prof. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-Mureş

Prof. Dr. Liana Pleș, București

Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti

Prof. Dr. Demetra Socolov, Iași

Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iași

Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa

Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova

Conf. Dr. Elena Bernad, Timișoara

Conf. Dr. Iuliana Ceaușu, Bucureşti

Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu

Conf. Dr. Alexandru Filipescu, București

Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad

Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova

Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timișoara

Conf. Dr. Ștefania Tudorache, Craiova

ȘL Dr. Șerban Nastasia, Bucureşti

Dr. Marius Calomfirescu, București

Asist. Univ. Dr. Mihaela Boț, București

Dr. Alina Marin, București

Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard

Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare

Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.

Opţiune

Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite.  Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare

Grad A

Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).

Grad B

Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C

Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). 

Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.

Grad E

Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia

Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate

Nivel Ib

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput

Nivel IIa

Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute

Nivel IIb

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare

Nivel III

Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute

Nivel IV

Dovezi obţinunte de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu

Anexa 3.Clasificarea histopatologică OMS a cancerului uterin (1)

­    Adenocarcinomul endometrioid:

­    Viloglandular

­    Secretor

­    Cu celule ciliate

­    Cu metaplazie scuamoasă (cu diferenţiere scuamoasă)

·         adenoacantom

·         carcinom adenoscuamos

·         “glassy cell carcinoma”

 

­    Adenocarcinomul seros

­    Adenocarcinomul cu celule clare

­    Adenocarcinomul mucinos

­    Adenocarcinomul mixt

­    Carcinomul scuamos

­    Carcinomul tranziţional

­    Carcinomul cu celule mici

­    Carcinomul nediferenţiat

Anexa 4. Stadializarea FIGO şi TNM a cancerului de endometru (2)

FIGO

 

TNM

 

Tumora primară nu a fost investigată

Tx

Tumora primară nu este evidenţiată

T0

0

Carcinom „in situ” (carcinom preinvaziv)

Tis

I

Tumoră limitată la corpul uterin

T1

IA

Tumora invadează mai puţin de 50% din miometru

T1a

IB

Tumora invadează mai mult de 50% din miometru

T1b

II

Tumora invadează stroma cervixul, dar nu se extinde în afara uterului (nu include invadarea glandelor endocervicale)

T2

III

Invazia locoregională specificată la nivelul seroasei, anexelor, vaginului sau parametrelor

T3 sau/şi N1

IIIA

Tumora invadează seroasa sau/şi anexa (prin extindere directă sau metastatic)

T3a

IIIB

Extinderea neoplasmului la nivelul vaginului (extindere directă sau metastatică) sau invazie la nivelul parametrelor

T3b

IIIC1

Metastaze la nivelul ganglionilor limfatici pelvieni

Diametru >0,2 mm si < 2.00 mm

N1mi

Diametru > 2.00 mm

N1a

IIIC2

Metastaze la nivelul ganglionilor limfatici para-aortici (cu sau fără  ganglioni limfatici pelvieni pozitivi)

Diametru >0,2 mm si < 2.00 mm

N2mi

Diametru > 2.00 mm

N2a

IVA

Tumora invadează mucoasa vezicii urinare sau a intestinului (edemul bulos al vezicii urinare se clasifică stadiul III)

T4

IVB

Metastaze la distanţă (exclude metastazele de la nivelul anexelor, vaginului, peritoneului pelvian şi include metastazele de nivelul ganglionilor limfatici inghinali, plamanilor, ficatului si oaselor)

M1

Anexa 5.Variabile prognostice în cancerul de endometru (3, 4)

Riscul de recidivă

Scăzut

Intermediar

Intermediar – Crescut

Crescut

Avansat

Metastatic

–       stadiul IA endometrioid

–       grad histologic 1 sau 2 în

–       LVSI negativ

–      stadiul IB endometrioid

–      grad histologic 1 sau 2

–      LVSI negativ

–      stadiul IA

–      grad histologic 3

–      indiferent de LVSI

sau

–      stadiul I

–      grad histologic 1-2

–      LVSI pozitiv fără echivoc

–      stadiul IB

–      grad histologic 3

–      indiferent de LVSI

–      stadiul II

–      stadiul III endometrioid fără semne de boală reziduală

–      cancer non-endometrioid

–      stadiul III cu boală reziduală

–      stadiul IVA

–      stadiul IVB

 

LVSI = lymphovascular space invasion

Anexa 6.Medicamente menţionate în ghid și utilizate în cazul cancerului de endometru

Numele medicamentului

MEGESTROL ACETAT

Indicaţia

Comprimate de 40 şi 160 mg. Tratamentul paleativ al cancerului endometrial sau de sân, stadiu avansat. Nu trebuie să înlocuiască chimioterapia, radioterapia sau chirurgia.

Suspensie orală. Tratamentul anorexiei, caşexiei şi scăderii ponderale severe idiopatice, la pacientele cu diagnostic de SIDA.

Doza

Cancer de sân: 160 mg/zi (în doză unică sau divizată).

Cancer de endometru: 40-320 mg/zi în doze divizate. Pentru determinarea eficacităţii megestrolului sunt necesare cel puţin 2 luni de tratament continuu.

Contraindicaţii

Ca test de diagnostic pentru sarcină. Antecedente de hipersensibilitate la megestrol acetat sau alt component al preparatului.

Interacţiuni

Nu se cunosc interacţiuni de semnificaţie clinică.

Sarcină

Categoria – D. Există dovezi clinice şi experimentale ale riscului fetal, dar beneficiul potenţial poate să justifice folosirea la gravide în ciuda riscului.

Monitorizare

 

Administrat la gravide, megestrolum acetat poate afecta negativ produsul de concepţie. Studii de fertilitate şi reproducere cu doze mari de megestrol acetat au demonstrat un efect feminizant reversibil asupra fetuşilor de şobolan. Nu există studii adecvate şi bine controlate asupra femeii gravide. Dacă acest medicament este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului, ea trebuie avertizată de pericolul potenţial asupra fătului. Femeile în perioada fertilă trebuie avertizate să evite sarcina. Utilizarea megestrolului acetat în alte tipuri de neoplazii nu este recomandată. La orice pacientă tratată pentru cancer metastatic sau recurent, este indicată o supraveghere atentă. Se va utiliza cu precauţie la pacientele cu antecedente de boli tromboembolice. Utilizarea la diabetice: în asociere cu administrarea megestrolum acetat, s-a descris exacerbarea diabetului preexistent, cu creşterea necesarului de insulină.

 

Numele medicamentului

Carboplatin 10 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Indicaţia

Carboplatin Cipla este indicat pentru tratamentul:

1.      carcinomului ovarian de origine epitelială în stadiu avansat, ca:

a.  tratament de primă linie

b.  tratament de linia a doua, după ce alte tratamente nu au avut rezultat

2.      carcinomului pulmonar cu celule mici

Doza

Doza recomandată de carboplatină pentru pacienţii adulţi cărora nu li s-a administrat anterior tratament şi care au funcţie renală normală, adică clearance-ul creatininei > 60 ml/min, este de 400 mg/m², administrată în doză unică prin intermediul unei perfuzii i.v cu durata de 15-60 minute. Alternativ, se poate utiliza formula Calvert pentru determinarea dozei

Contraindicaţii

hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţi sau la

alţi compuşi care conţin platină

−       alăptare (vezi pct. 4.6)

−       administrare concomitentă cu vaccinul pentru febra galbenă

−       mielosupresie severă

−       tumori care sângerează

−       insuficienţă renală severă pre-existentă (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/min), cu excepția cazurilor în care, din punctul de vedere al medicului sau al pacientului, beneficiile posibile ale tratamentului depășesc riscurile acestuia.

Interacţiuni

Carboplatina poate interacţiona cu aluminiul, formând un precipitat de culoare neagră. Acele, seringile, cateterele şi seturile de administrare i.v. care conţin părţi din aluminiu ce pot intra în contact cu carboplatina nu trebuie să fie utilizate la prepararea sau administrarea medicamentului.

Datorită creșterii riscului trombotic în cazul afecțiunilor tumorale, utilizarea tratamentului anticoagulant are loc frecvent.

Variabilitatea individuală înaltă a coagulabilităţii pe parcursul afecțiunii, precum și posibilitatea interacțiunii dintre anticoagulantele orale și chimioterapicele antitumorale necesită, dacă se decide tratarea pacientului cu anticoagulante orale, creșterea frecvenței monitorizării INR.

Sarcină

Carboplatina poate cauza afectare fetală atunci când este administrată la femeile gravide. S-a constatat că există un efect embriotoxic şi teratogen al carboplatinei la şobolan, în cazul administrării în perioada de organogeneză. Nu au fost efectuate studii controlate la femei gravide. În cazul în care se utilizează acest medicament în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul utilizării medicamentului, aceasta trebuie informată cu privire la riscul potenţial asupra fătului. Femeile cu potenţial fertil trebuie sfătuite să evite sarcina.

Monitorizare

 

Supresia gonadelor, având ca rezultat amenoree sau azospermie, poate apărea la pacienţii cărora li se administrează tratament antineoplazic. Aceste efecte par a fi dependente de doză şi de durata tratamentului şi pot fi ireversibile. Anticiparea gradului de afectare a funcţiei testiculare sau ovariene complicată de utilizarea frecventă a asocierilor de mai multe medicamente antineoplazice, de aceea este dificilă evaluarea efectelor fiecărui medicament în parte.

 

Numele medicamentului

Paclitaxel 6 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Indicaţia

Carcinom ovarian: în chimioterapia de primă linie a cancerului ovarian, Paclitaxel este indicat pentru tratamentul pacientelor cu carcinom ovarian avansat sau afecţiune reziduală (> 1 cm), după laparotomia iniţială, în asociere cu (cisplatină sau carboplatină).

În chimioterapia de linia a doua a cancerului ovarian, Paclitaxel este indicat pentru tratamentul carcinomului ovarian metastatic, după eşecul terapiei standard cu compuşi de platină.

Carcinom de sân: ca terapie adjuvantă, Paclitaxel este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu carcinom de sân cu afectare ganglionară, după terapia cu antraciclină şi ciclofosfamidă (AC).

Tratamentul adjuvant cu Paclitaxel trebuie privit ca o alternativă la terapia extinsă cu AC.

Doza

Deşi se fac investigaţii şi asupra altor scheme de administrare, se recomandă o asociere de paclitaxel şi cisplatină. În funcţie de durata perfuziei, se recomandă două doze diferite de paclitaxel: paclitaxel 175 mg/m2 administrat intravenos în decurs de 3 ore, urmat de cisplatină în doză de 75 mg/m2 la fiecare trei săptămâni sau paclitaxel 135 mg/m2 sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 24 de ore, urmat de cisplatină 75 mg/m2, la fiecare trei săptămâni.

Contraindicaţii

Paclitaxel este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate severă la paclitaxel sau la oricare dintre excipienţi în special la uleiul de ricin polietoxilat.

Paclitaxel este contraindicat în timpul alăptării  şi nu trebuie utilizat la pacienţii  cu valoarea iniţială a neutrofilelor <1.500/mm3 (< 1.000/mm3 pentru pacienţii cu SK) la iniţierea tratamentului.

În SK, Paclitaxel Accord este, de asemenea, contraindicat la pacienţii cu infecţii concomitente, graveb şi necontrolate.

Interacţiuni

În schema de administrare a Paclitaxel ca terapie de primă linie în carcinomul ovarian, se recomandă ca Paclitaxel să fie administrat înaintea cisplatinei. Când Paclitaxel este administrat înaintea cisplatinei, profilul de siguranţă al Paclitaxel corespunde cu cel raportat la utilizarea lui în monoterapie.

Sarcină

Paclitaxel este suspectat că produce malformaţii grave dacă este administrat în timpul sarcinii.

Monitorizare

 

S-a demonstrat că paclitaxelul este embriotoxic şi fetotoxic la iepuri şi reduce fertilitatea la şobolani. Similar altor medicamente citotoxice, Paclitaxel poate afecta fătul dacă este administrat la femei gravide. Prin urmare, Paclitaxel nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. De asemenea,  Paclitaxel nu trebuie utilizat la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează o metodă de contracepţie eficace, decât dacă starea clinică a mamei necesită tratament cu paclitaxel.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în cursul terapiei şi timp de 6 luni după întreruperea tratamentului cu Paclitaxel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *