Ghid privind cancerul mamar

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin 2019

Anexa nr. 30

Editor: Prof. Dr. Gheoghe Peltecu

© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.

Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.

Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ………… cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Precizări

Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.

Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.

Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.

Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.

CUPRINS
1 Introducere 8
2 Scop 8
3 Metodologie de elaborare și revizie 8
3.1 Etapele procesului de elaborare 8
3.2 Principii 9
3.3 Etapele procesului de revizie 9
3.4 Data reviziei 10
4 Structură 10
5 Screening-ul cancerului de sân 10
6 Evaluare și diagnostic 10
6.1 Bilanț preterapeutic și stadializare 10
7 Conduită 12
7.1 Considerații generale 12
7.2 Strategii și mijloace terapeutice 13
7.2.1 Tratament chirurgical 13
7.2.1.1 Tratamentul chirurgical conservator 14
7.2.1.2 Tratamentul chirurgical radical 15
7.2.1.3 Tratamentul recidivelor loco-regionale 15
7.2.2 Radioterapia 16
7.2.3 Tratamentul sistemic. Considerații generale 19
7.2.3.1 Chimioterapia 20
7.2.3.2 Hormonoterapia 21
7.2.3.3 Tratamentul anti-Her2 22
7.2.3.4 Tratamentul sistemic neoadjuvant 23
7.2.3.5 Alte terapii adjuvante 24
7.3 Situații particulare 24
7.3.1 Carcinomul ductal in situ – Stadiul 0 (Tis N0 M0) 24
7.3.2 Carcinomul lobular in situ 25
7.3.3 Tumorile Phyllodes borderline și malignă 25
7.3.4 Cancerul mamar în timpul sarcinii şi postpartum 26
7.3.4.1 Cancerul mamar diagnosticat în trimestrul I de sarcină 26
7.3.4.2 Cancerul mamar diagnosticat în trimestrul II şi III de sarcină 27
7.3.4.3 Sarcina după cancer mamar 28
7.3.5 Boala Paget a sânului 28
7.3.6 Cancerul mamar ocult cu debut axilar 29
8 Urmărire și monitorizare 30
9 Aspecte administrative 31
10 Bibliografie 32
11 Anexe 41
Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019 42
Anexa 2. Grade de recomandare și nivele ale dovezilor 43
Anexa 3. Imagistica leziunilor mamare 44
Anexa 4. Screening imagistic la pacientele cu risc crescut de cancer de sân 45
Anexa 5. Strategii de screening pentru sindroamele genetice cu mutatii specifice 46
Anexa 6. Protocol de examinare al preparatelor histopatologice provenite de la paciente cu carcinom invaziv mamar 48
Anexa 7. Definițiile subtipurilor moleculare de cancer de sân 53
Anexa 8. Sistemul de stadializare TNM al cancerului de sân 54
Anexa 9. Chirurgia conservatoare 59
Anexa 10. Principii de chirurgie radicală 61
Anexa 11. Principiile de radioterapie în cancerul mamar 62
Anexa 12. Regimuri de chimioterapie neoadjuvantă/adjuvantă utilizate în cancerul mamar 67
Anexa 13. Principii de Chirurgie Oncoplastică și Reconstructivă 72
Anexa 14. Factori predictivi și prognostici 74
Anexa 15. CDIS. Criterii de eligibilitate pentru tratamentul conservator 76
Anexa 16. Identificarea și diagnosticul leziunilor mamare oculte 77
Anexa 17. Carcinomul lobular in situ 78
Anexa 18. Tumora Phyllodes borderline și malignă. Principii de diagnostic și tratament 79
Anexa 19. Cancerul de sân în timpul sarcinii. Principii diagnostic și tratament 81
Anexa 20. Boala Paget. Principii de diagnostic și tratament 83

Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009)

Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, președinte

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Vlad Tica, președinte

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Florin Stamatian, președinte

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Dr. Roxana Radu, reprezentant

Preşedinte – Profesor Dr. Florin Stamatian

Co-preşedinte – Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Secretar – Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009)

Coordonator

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Scriitor

Dr. Laura Giurcăneanu

Membri

Profesor Dr. Dimitrie Nanu

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Dr. Victor Preda

Integrator

Dr. Alexandru Epure

Evaluatori externi

Profesor Dr. Viorica Nagy

Profesor Dr. Nicolae Ghilezan

Profesor Dr. Bogdan Marinescu

Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu,preşedinte

Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019)

Coordonator

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Membri

Dr. Dragoș Mircea Median – oncologie medicală

Dr. Ștefănel Vlad – radioterapie

Dr. Loredana Tuinea – oncologie medicală

Asist. Univ. Dr. George Iancu

Dr. Nicolae Gică

Dr. Florina Nedelea – genetică umană

Dr. Ruxandra Gabriela Cigăran

Dr. Raluca Chirculescu – anatomie patologică

Dr. Mihai Lesaru – imagistică medicală

Dr. Laura Mihaela Mustață

Dr. Alexandra Tenovici

Dr. Daniela Ilie

Dr. Elena Cocîrță

Dr. Andrei Corha

Integrator

Dr. Alina-Gabriela Marin

Evaluator extern

Profesor Dr. Vlad Tica

Abrevieri

A

Doxorubicin

AC

Cură cu Doxorubicin şi Ciclofosfamidă

ACE

Antigen carcinoembrionar

AGREE

Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare)

BIRADS

Breast Imaging-Reporting and Data System (Sistem de date și raportare în imagistica sânului)

C

Ciclofosfamidă

CA 15-3

Antigen carcinoembrionar 15-3

Cca

Circa

CDIS

Carcinomul ductal in situ

CLIS

Carcinomul lobular in situ

Cm

Centimetri

CMF

Cură cu Ciclofosfamidă, Metotrexat, 5- Fluorouracil

CMT

Chimioterapie

cTNM

Stadializare clinică TNM

DT

Doza totală

E

Epirubicin

E(A)

Epirubicin sau (Doxorubicin)

EC

Cură cu Epirubicin şi Ciclofosfamidă

ECOG

Eastern cooperative oncology group (Grupul Estic de cooperare oncologică)

FAC

Cură cu 5-Fluorouracil şi Doxorubicin

FDA

Food and Drug Agency (Agenţia Americană pentru controlul alimentelor şi medicamentelor)

FEC

Cură cu 5- Fluorouracil, Epirubicin, Doxorubicin

Ggl

Ganglion(i)

GnRH

Gonadotropin Releasing Hormon (Hormon eliberator de gonadotropine)

GTE

Grup Tehnic de Elaborare

GTR

Grup Tehnic de Revizie

Gy

Gray

HE

Hematoxilină-eozină

HER2/neu

Oncogenă cunoscută şi sub denumirea de NEU, ERBB-2, HER-2, HER2, şi c-erb-B2

IHC

Imunohistochimie

IRM

Imagistică prin Rezonanță Magnetică

i.v.

Intravenos

IVL

Invazie vasculo-limfatică

Kg

Kilogram

Ki-67

Biomarker prognostic, indicator al proliferării celulare

LHRH

Luteinizing Hormone Releasing Hormone (Hormon eliberator de hormon luteinizant)

Mg

Miligrame

Mic

Microinvazie

Min

Minute

Mm

Milimetri

Mol

Moleculare

MRM

Mastectomie radicală modificată

MS

Mastectomie simplă

MSRE

Modificatori selectivi ai receptorilor estrogenici

Nr.

Număr

OMS

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite

PCT

Polichimioterapie

p.o.

Per os

pTNM

Stadializare histopatologică (postterapeutică) TNM

RE

Receptori estrogenici

RP

Receptori progesteronici

RT

Radioterapie

RT-PCR

Reverse Transcriptase Polimerase Chain Reaction (Reacţia de Polimerizare în lanţ a Revers Transcriptazei)

s.c.

Subcutanat

SOGR

Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România

TNM

Stadializare Tumoră, Nodul, Metastază

UNFPA

United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)

 

  • Introducere

Cancerul mamar este cea mai frecventă tumoră malignă la femei în ţara noastră, cu aproximativ 6.660 cazuri noi şi 3.000 decese în anul 2001. Aceste cifre reprezintă o incidenţă 58/100.000 şi o mortalitate 26/100.000 în populaţia feminină. Tendinţa incidenţei este de continuă creştere, fără modificarea mortalităţii, care se menţine constantă în ultimii 20 ani la cca. 60-70%. (1)

Ca specific pentru România, menţionăm predominanţa stadiilor avansate III-IV, procentajul scăzut al formelor noninvazive şi al stadiilor I-II, numărul mic de laboratoare de anatomie patologică, personalul insuficient al acestora şi accesibilitatea redusă la radioterapie.

Cancerul mamar este vindecabil în proporţii importante în stadiile iniţiale şi poate fi ameliorat  frecvent şi pe lungă durată în stadiile avansate.

Conduita terapeutică este condiţionată de stadiul bolii, vârsta bolnavei, statusul menopauzal şi prezenţa receptorilor hormonali. (2)

  • Scop

Scopul acestui ghid este de a standardiza managementul cancerului mamar pentru a creşte numărul cazurilor de cancer depistate în stadii incipiente, vindecabile, în detrimentul cazurilor avansate, invazive.

Prezentul ghid clinic pentru cancerul mamar se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicina de familie, oncologie, chirurgie, radiologie) ce se confruntă cu problematica cancerului de sân.

Prezentul ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:

–             creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale

–             referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific

–             reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)

–             reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice

–             aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice

–             integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)

–             creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical

–             ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni

–             ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului

–             ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente

–             ghidul permite structurarea documentaţiei medicale

–             ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii

–             armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează.

Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.

  • Metodologie de elaborare și revizie

3.1 Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.

A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor.  A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.

În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.

Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi  un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.

Scriitorii ghidurilor au fost contractați şi instruiți asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.

Pe parcursul ghidului, prin termenul de „medic(ul)” se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică – Ginecologie, sau, în cazul capitolelor 5-7, 9-10 medicul de specialitate Boli Infecțioase – cărora le este dedicat, în principal, ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.

După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.

Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Sibiu în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 171 din 15 ianuarie 2009 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 2 decembrie 2007.

3.2 Principii

Ghidul clinic pe tema „Cancerul mamar” a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

  • Etapele procesului de revizie
    • În luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    • Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.
    • Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.
    • Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    • Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, inițiatorul.
    • Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul ………..şi de Colegiul Medicilor prin documentul ……….… şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
  • Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi știinţifice noi care modifică recomandările făcute.

  • Structură

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 5 capitole specifice temei abordate:

  • Screening
  • Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic
  • Conduită (prevenţie şi tratament)
  • Urmărire şi monitorizare
  • Aspecte administrative
  • Screening-ul cancerului de sân

Standard

Femeile cu vârsta între 50 și 69 ani trebuie să efectueze mamografia la fiecare 2 ani. (vezi Anexa 3).

A

Argumentare

În intervalul de 50-69 ani incidența cancerului de sân este mai mare. (1,2,3,4)

Ia

 

Standard

Pentru femeile cu risc crescut de a face cancer de sân și antecedente  de cancere familiale trebuie să se indice screening individualizat  (vezi Anexele 4 și 5).

B

Argumentare

Detectarea și tratarea cancerului mamar în stadii incipiente la femeile cu risc crescut are rolul de a scădea mortalitatea și morbiditatea.  (4,5)

III

  • Evaluare și diagnostic

 

6.1  Bilanț preterapeutic și stadializare

 

Standard

Medicul trebuie să indice examinarea clinică, imagistică (mamografie și/sau ecografie +/-IRM) și biopsia cu evaluare anatomopatologică a oricărei leziuni mamare suspecte imagistic (BIRADS≥4). În cazul în care există suspiciune de afectare ganglionară axilară (clinică sau imagistică) trebuie să se indice biopsierea și evaluarea anatomopatologică a acestora (vezi Anexa 3).

A

Argumentare

După confirmarea diagnosticului de malignitate, devine posibilă realizarea următoarelor etape de tratament, iar tratamentele alternative pot fi discutate în cadrul unei comisii multidisciplinare și ulterior cu pacienta. (1,2)

Ib

 

Standard

Suspiciunea clinică/mamografică de cancer de sân trebuie să fie confirmată histopatologic prin:

−       puncție cu ac gros (TRU-CUT) sau

−       biopsie deschisă cand puncția TRU-CUT nu este concordantă cu suspiciunea imagistică (vezi Anexa 3).

A

Argumentare

Evaluarea diagnostică ideală se va baza pe metode minim invazive. Puncţia biopsie cu ac gros se pot efectua rapid, fiind frecvent disponibilă pentru a fi folosită chiar de la prima examinare a pacientei. (3-15)

Ib

 

Recomandare

Se recomandă ca examenul histopatologic al biopsiilor efectuate în afara serviciilor cu personal acreditat în oncologie, să fie reevaluate în centre oncologice de referinţă (vezi Anexa 6).

C

Argumentare

Doar în cazul unui diagnostic cert de malignitate se poate aplica un procedeu chirurgical extensiv sau chimioterapeutic. Rapoartele ratei rezultatelor fals pozitive în cazul anatomopatologilor cu experienţă variază între 0-0,4%. (16,17)

IV

 

Standard

Examenul anatomopatologic trebuie să furnizeze următoarele informații: tipul histopatologic și gradul de diferențiere, evaluarea imunohistochimică în ceea ce privește statusul receptorilor estrogenici și progesteronici, expresia genei HER2, proliferarea markerului ki67 și E-caderina, invazia limfovasculară și perineurală.

B

Argumentare

Tipul histopatologic și profilul biologic sunt elemente esențiale în stabilirea prognosticului și a planului de tratament pentru fiecare pacientă. (1,18,19)

IIa

 

Standard

Tumorile mamare trebuie grupate în subtipuri moleculare în funcție de informațiile histopatologice și imunohistochimice în vederea stabilirii tratamentului și al prognosticului. În practică se utilizează surogatele fenotipice ale acestora determinate imunohistochimic prin evaluarea expresiei RE, RP, Her2, Ki-67 (vezi Anexa 7).

A

Argumentare

Tipul histopatologic și profilul biologic sunt elemente esențiale în stabilirea prognosticului și a planului de tratament pentru fiecare pacientă. (1,18,19)

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să indice ca bilanţul pre-terapeutic să cuprindă ca investigaţii minime obligatorii:

−      anamneza, examen clinic al sânului, bilateral, și al axilelor;

−      examinare mamografică bilaterală, faţă şi profil și/sau examinare ecografică bilaterală mamară; examinare ecografică/clinică a ganglionilor axilari/supraclaviculari; opțional IRM în caz de tumori oculte mamografic;

−      examen biopsic al tumorii mamare suspecte și al adenopatiilor suspecte imagistic și/sau clinic (rezultat anatomopatologic și imunohistochimic);

−      consiliere genetică dacă există risc crescut pentru cancer de sân ereditar;

−      consilierea prezervării fertilității și test de sarcină la pacientele aflate la vârstă fertilă;

−      stabilire status menopauzal

−       analize laborator: hemoleucograma, teste hepatice și renale, fosfataza alcalină și calciu seric

A

Argumentare

Aceste investigaţii încadrează pacienta în diferite stadii de boală (vezi Anexa 8). (1,3,15,20)

Ib

 

Opțiune

Medicul poate indica şi alte investigaţii precum:

−      CT toracic, cerebral cu substanță de contrast

−      CT abdomen și pelvis cu substanță de contrast sau IRM

−      scintigrafie osoasă

−      PET-CT în cazul examinărilor standard incerte

în următoarele situaţii:

−  în prezenţa unui sindrom biochimic sau/şi clinic sugestiv pentru metastaze la distanţă în stadiile I şi II (simptomatologie neurologică, dureri osoase, nivel crescut de fosfatază alcalină, simptome pulmonare, teste heptice modificate, examen clinic și imagistic abdominal/pelvin modificat, simptome abdominale)

−  în stadiile avansate loco-regional sau metastatice.

B

Argumentare

Prezenţa metastazelor la distanţă modifică planul terapeutic chiar şi în cazuri aparent încadrabile în stadii incipiente local. (1,20-22)

III

 

Standard

Toate cazurile confirmate histopatologic malign trebuie discutate, preoperator și postoperator, în cadrul unei comisii multidisciplinare (chirurg, oncolog, radiolog, radioterapeut, anatomopatolog, plastician, genetician) pentru stabilirea planului de tratament individualizat.

B

Argumentare

Întâlnirile multidisciplinare pentru stabilirea tratamentului optim, individualizat al pacientelor cu cancer de sân au fost asociate cu o supraviețuire mai bună. (23,24)

III

  • Conduită

 

7.1 Considerații generale

 

Standard

Decizia terapeutică trebuie să fie luată în echipa multidisciplinară din care să facă parte, cel puțin, un: ginecolog/chirurg oncolog, oncolog medical, radioterapeut, anatomo-patolog, radiolog imagist, specializați în cancerul mamar.

E

 

Opțiune

Prezența în echipa multidiciplinară a altor specialiști: chirurg estetician, genetician, psiholog, asistentă medical, permite stabilirea unui plan detaliat de tratament.  Este de dorit ca managementul pacienților cu cancer mamar să fie făcut în instituții/departamente cu un volum mare de cazuri și nu în instituții cu experiență redusă.

C

Argumentare

Cancerul mamar este a doua cea mai frecventă neoplazie (cea mai frecventă neoplazie în rândul femeilor), iar volumul de informații ce trebuie prelucrate și transmise pacienților necesită o preocupare specială pentru această patologie. (1,2,3,4)

IV

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să ia decizia terapeutică în funcție de caracteristicile tumorale (mărime, localizare, numărul leziunilor, afectarea ganglionară), biologia acesteia (tip HP/IHC), vârsta pacienților, statusul de performanță al acestora, bolile asociate.

E

 

Opțiune

În cazul pacientelor tinere, medicul poate lua în discuție posibilitatea evaluării și consilierii genetice (vezi Anexa 5).

C

Argumentare

Fiecare dintre particularitățile cazurilor discutate, poate modifica decizia terapeutică.

IV

 

Standard

Pentru pacientele tinere trebuie discutată posibilitatea conservării fertilității. În cazul în care aceasta este dorită, se va efectua înaintea inițierii tratamentului.

C

Argumentare

Inițierea tratamentului sistemic  poate induce modificări ce fac imposibilă sau improbabilă conservarea fertilității. (5-9)

IV

 

Standard

Tratamentul cancerului mamar incipient are ca obiectiv  vindecarea.

B

Argumentare

Tratamentul cancerului mamar incipient are două obiective: controlul local şi controlul la distanţă al bolii. (10)

IIa

 

Standard

Tratamentul chirurgical este, cel mai adesea, primul gest terapeutic în cancerele mamare incipiente.

C

Argumentare

Tratamentul locoregional este o condiţie necesară pentru obţinerea vindecării. (11-13)

IIa

 

Standard

Pentru cancerele mamare local-avansate, tratamentul sistemic precede tratamentul chirurgical.

B

Argumentare

Tratamentul sistemic are ca obiectiv scăderea dimensiunii tumorale, cu conversia către operabilitate (sau chirurgie conservatoare), precum și controlul metastazelor (regionale şi/sau la distanţă). (14)

IIa

 

Standard

În cazul unui răspuns favorabil la tratamentul sistemic neoadjuvant, se va indica tratamentul chirurgical ulterior (conservator/radical), cu stadializare axilară, cu/fără reconstrucție mamară.

A

Argumentare

Tratamentul chirurgical are ca scop îndepărtarea posibilelor puncte de plecare pentru metastaze dintr-o leziune reziduală. (15,16)

Ib

 

Opțiune

Se poate practica un tratament chirurgical conservator sau o mastectomie radicală modificată în funcție de indicația medicală și dorința pacientei.

Tratamentul conservator trebuie asociat cu radioterapie adjuvantă (vezi Anexele 9 și 10).

A

Argumentare

Rezultatul pe termen lung este asemănător în cazul ambelor abordări terapeutice chirurgicale. (17,18)

Ia

 

Standard

Post-operator, se indică radioterapie adjuvantă în cazul intervențiilor conservatoare sau după chirurgia radicală, în cazul prezenței factorilor de risc (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

Radioterapie postoperatorie îmbunătățește controlul local al bolii și supraviețuirea. (19,20)

Ia

 

Opțiune

În cazul unui răspuns nefavorabil la tratamentul neoadjuvant sistemic (citostatic sau endocrin), se poate opta pentru schimbarea tratamentului sistemic sau pentru radioterapie pre-operatorie.

B

Argumentare

Aplicarea tratamentului chirurgical în cazurile avansate ce nu răspund la tratament sistemic, nu se va efectua, tratamenul ales fiind schimbarea regimului de chimioterapie sau radioterapia. (15,21-23)

IIa

 

Standard

În cazul unui răspuns favorabil la radioterapie, se indică mastectomie radicală modificată și explorarea axilei.

B

Argumentare

Mastectomia radicală modificată asigură un control bun loco-regional. (24)

IIa

 

Standard

În cazul în care răspunsul la tratamentul sistemic sau local (radioterapie) nu este favorabil pentru practicarea actului chirurgical, medicul va considera cazul inoperabil și se va stabili varianta optima de tratament cu intenție paliativă.

B

Argumentare

Vindecarea poate fi considerată drept obiectiv terapeutic în cazul pacientelor cu recidivă locoregională (sân, perete toracic, ganglioni axilari).(24)

IIb

 

 

7.2 Strategii și mijloace terapeutice

 

 

7.2.1 Tratament chirurgical

 

Standard

Secvențialitatea tratamentelor aplicate pacientei cu cancer mamar non-metastatic se stabilește în comisie multidisciplinară.

Contraindicațiile tratamentului chirurgical practicat ca prima secvenţă

a terapiei:

−       Tumoră cT4

−       Ganglioni axilari cN2, N3

−       Carcinom inflamator

−       Tumori mari relativ la dimensiunea sânului la paciente care doresc tratament conservator.

B

 

Standard

Formele local avansate trebuie tratate neoadjuvant pentru a le converti în cazuri operabile radical/conservator și pentru a reduce riscul de progresie sistemică pentru formele biologic agresive (vezi Anexa 12).

B

Argumentare

Calitatea tratamentului chirurgical locoregional este o primă condiţie pentru obţinerea vindecării. (15,25,26,27,28)

IIa

 

Opțiune

Tumorile la care se anticipează un răspuns bun la terapia neoadjuvantă (formele triplu negative sau HER2 amplificate) sau la care se constată reducerea semnificativă a dimensiunilor sub terapie, până la limita infraclinică, se pot marca pre- sau în timpul terapiei cu marker tisular (semințe radioactive, clips radioopac etc)  pentru a face posibilă intervenția conservatoare.

C

Argumentare

Terapia neoadjuvantă are și rolul de a facilita intervenția conservatoare și de a reduce rata de recidivă și a crește supraviețuirea. Patul tumoral trebuie marcat pentru a-l putea repera în cazul raspunsului clinic complet. (29,30,31)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să nu indice efectuarea unui număr mai mic de cure de chimioterapie decât cele recomandate standard în ghid în neoadjuvanță, pentru a facilita intervenția chirurgicală conservatoare.

A

Argumentare

Tratamentul neoadjuvant efectuat complet/standard poate duce la obținerea răspunsului patologic complet corelat cu creșterea supraviețuirii. (15,32-36)

Ib

 

Opțiune

Se poate practica tratamentul conservator sau mastectomia radicală modificată, funcţie de indicația medicală și opţiunea pacientei.

A

Argumentare

Chirurgia conservatoare urmata de radioterapie şi mastectomia radicală modificată au valoare egală în ceea ce priveşte supravieţuirea si controlul local.(15,32-36)

Ib

 

 

7.2.1.1 Tratamentul chirurgical conservator

 

Standard

În cadrul chirurgiei conservatoare, pentru pacientele cu cancer mamar

confirmat histopatologic bioptic, trebuie să se practice:

−      excizia locală largă a tumorii, cu verificarea marginilor de rezecţie a tumorii (vezi Anexa 9)

−      excizia ganglionilor sentinelă, cu verificare HP extemporaneu sau evidarea ganglionară a stațiilor axilare I şi II dacă statusul acestora este cel putin cN1 sau sentinela cu metastaze la extemporaneu;

A

Argumentare

Marginile de rezecţie libere de tumoră reprezintă o cerinţă esenţială pentru obţinerea controlului local. Statusul ganglionilor axilari este considerat cel mai puternic factor prognostic disponibil în cancerul mamar. Prognosticul bolii este corelat semnificativ cu invazia gangionară şi este cu atât mai rezervat cu cât numărul ganglionilor invadaţi este mai mare. (15, 26, 37-39)

Ia

 

Standard

Trebuie să se respecte contraindicaţiile absolute ale chirurgiei conservatoare (vezi Anexa 9).

B

Argumentare

Nerespectarea contraindicatiilor absolute ale chirurgiei conservatoare sunt  asociate cu un risc crescut de recidiva locala precum si cu un risc de rezultat cosmetic nesatisfacator şi apar din imposibilitatea obţinerii unui control local adecvat sau datorită contraindicaţiilor radioterapiei. (15,26,39-45)

IIa

 

Standard

Trebuie să se respecte contraindicaţiile relative ale chirurgiei conservatoare (vezi Anexa 9).

B

Argumentare

Nerespectarea contraindicațiilor relative ale chirurgiei conservatoare crește

riscul recidivei locale, al rezultatelor cosmetice precare sau al tratamentului neadecvat.

Radioterapia nu este lipsită de efecte secundare, ea alterând structura ţesuturilor sânului si făcând mai dificil de interpretat o mamografie ulterioară şi examinarea sânului. Utilizarea ei exclude posibilitatea iradierii ulterioare şi conservarea sânului în cazul dezvoltării unui cancer metacron. (15,26,46)

IIa

 

Recomandare

În cazul pacientelor care doresc un tratament conservator, însă acesta nu poate fi efectuat cu rezultat cosmetic bun, din cauza unui raport nefavorabil tumoră/sân (tumoră mare, sân mic), se recomandă să se indice tratamentul sistemic iniţial neo-adjuvant (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Alegerea tipului de tratament local depinde de localizarea şi dimensiunile tumorii primare, mărimea sânului şi de dorinţa pacientei de a i se păstra sau nu sânul. (47-49)

Ib

 

 

7.2.1.2 Tratamentul chirurgical radical

 

Standard

Echipa multidisciplinară trebuie să recomande ca tratament chirurgical radical standard, atunci când acesta este indicat, mastectomia radicală modificată (vezi Anexa 10).

A

Argumentare

Mastectomia radicală modificată permite controlul local al bolii și poate contribui la vindecarea pacientei în contextul tratamentului multimodal.

În cazul CDIS în care nu se poate ajunge la margini negative concomitent cu un rezultat cosmetic bun sau în cazul unor leziuni întinse pe mai multe cadrane mastectomia este preferabilă. Marginile de rezecție pozitive precum și formele inflamatorii necesită mastectomie pentru controlul bolii. (50-53)

Ib

 

Standard

În mastectomia radicală modificată trebuie să se includă pe lângă excizia glandei mamare în totalitate şi identificarea ganglionului sentinelă sau limfadenectomia axilară (vezi Anexa 9).

A

Argumentare

Statusul ganglionilor axilari este considerat un factor prognostic important în cancerul mamar. Prognosticul bolii este corelat semnificativ cu invazia gangionară şi este cu atât mai rezervat cu cât numărul ganglionilor invadaţi este mai mare. (17,54,55)

Ib

 

Standard

Atunci când este indicată (ganglion sentinela pozitiv, adenopatii palpabile clinic sau identificabile și suspecte ecografic), limfadenectomia axilară se adresează stațiilor I și II.

B

Argumentare

Statusul ganglionilor axilari este considerat cel mai puternic factor prognostic în cancerul mamar. Prognosticul bolii este corelat semnificativ cu invazia gangionară. Limfadenectomia axilară are valoare de stadializare. (17,50,55,56)

IIa

 

Recomandare

Se practică extirparea adenopatiilor decelate intraoperator, dacă sunt suspecte de metastaze.

B

Argumentare

Limfadenectomia extensivă implică riscuri mai mari (edemul braţului, anchiloză scapulo-humerală). (57)

III

 

 

7.2.1.3 Tratamentul recidivelor loco-regionale

 

Standard

Cancerul mamar manifestat ca recidivă locoregională izolată ar trebui tratat cu viză curativă:

–    După terapie conservatoare anterior: mastectomie;

–    După mastectomie fără RT: excizie completă și RT locoregională;

–    După mastectomie cu RT adjuvantă: excizie completă +/- reiradiere limitată;

–    Recidive nerezecabile:  RT radicală sau terapie sistemică, urmată  de excizie dacă e convertită la operabilitate.

A

Argumentare

Tratamentul recidivei locoregionale izolate poate fi însoțit de controlul bolii pe o perioadă îndelungată. (58)

Ib

 

Standard

Terapia cancerului mamar metastazat se realizează în echipă multidisciplinară și are ca și viză paliația, cu scopul de a menține sau ameliora calitatea vieții și de a prelungi, în măsura posibilităților, supraviețuirea.

B

Argumentare

Cancerul mamar metastazat reprezintă o afecțiune incurabilă  în marea majoritate a cazurilor. (58)

III

 

Opțiune

Medicul poate să stabilească vindecarea drept obiectiv terapeutic în cazul pacientelor cu recidivă locoregională (sân, perete toracic, ganglioni axilari).

B

Argumentare

Există o minoritate de paciente, mai ales între cele cu recidivă locoregională, la care obiectivul terapeutic este vindecarea. În aceste cazuri secvenţa terapeutică iniţială poate fi sistemică (polichimioterapia) sau iradiantă, aceasta din urmă precedată sau nu de o excizia chirurgicală a recidivelor locoregionale.  (58)

III

 

 

7.2.2 Radioterapia

 

Standard

Decizia de radioterapie se bazează pe caracteristicile biologice ale tumorii, riscul individual de recidivă loco-regionala și potențialul beneficiu adus de tratament. Vârsta pacientului, statusul de performanță, comorbiditățile, efectele secundare ale radioterapiei și preferința pacientei trebuie avute în vedere în alegerea terapiei (vezi Anexa 11).

B

Argumentare

Scopul administrării radioterapiei este evitarea recidivelor locale și la distanță ale bolii. Radioterapia este eficientă atât cu intenție curativă cât și paliativă.

IIa

 

Standard

Echipa multidisciplinară va recomanda planificarea individualizată a tratamentului.

C

Argumentare

Este important să se ofere un tratament optim si individualizat în fiecare caz, pentru a crește eficiența iradierii și a scădea efectele secundare acute și tardive.

IV

 

Standard

Dacă nu este indicată chimioterapia, intervalul optim de timp între intervenția chirurgicală și debutul iradierii adjuvante este de 4-8 săptămâni.

A

Argumentare

Începerea tratamentului la mai mult de 20 săptămâni de la chirurgie scade eficiența acestuia. (59)

Ib

 

Standard

Radioterapia întregului sân este indicată în cazurile de CDIS operat conservator.

A

Argumentare

Radioterapia întregului sân reduce riscul de recidivă mamară ipsilaterală cu 50%, indiferent de mărimea tumorii, margini, vârstă sau hormonoterapie adjuvantă. (60,61)

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să nu recomande de rutină radioterapia după mastectomie în CDIS (vezi Anexa 11)

A

Argumentare

Folosirea RT postmastectomie în CDIS trebuie decisă individual, în cazuri bine selecționate. (62)

Ib

 

Standard

Radioterapia întregului sân este indicată în cazurile de cancer mamar operat conservator (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

Radioterapia adjuvantă reduce atât riscul de recidivă (locoregională și la distanță) cât și mortalitatea legată de cancerul mamar, în cazurile incipiente operate conservator. (19,26)

Ib

 

Recomandare

Medicului îi este recomandat să indice iradierea „boost” (suplimentarea iradierii la nivelul patului tumoral) în cazurile cu vârsta sub 50 ani, tumori slab diferențiate (G3), carcinom ductal in situ extensiv, invazie limfovasculară, margini de rezecție focal invadate sau <1mm (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

Iradierea „boost” (suplimentarea iradierii la nivelul patului tumoral) crește suplimentar (cu încă 50%) controlul local în cazurile cu risc crescut de recidivă locoregională. (63,64)

Ib

 

Standard

Atât fracționarea convențională, cât și hipofracționarea reprezintă opțiuni valabile pentru radioterapia adjuvantă a cancerului mamar operat conservator. (Anexa Radioterapie). Hipofracționarea este preferată în cazul pacientelor > 50 ani cu tumori pT1,2 pN0, G1-2, operate conservator cu margini negative.

A

Argumentare

Fracționarea convențională și hipofracționarea au avut rezultate și efecte secundare similare în cazurile de cancer mamar operat conservator (vezi Anexa 11). (65,66)

Ib

 

Opțiune

Iradierea accelerată parțială a sânului reprezintă o variantă de radioterapie adjuvantă pentru cazurile care întrunesc următoarele condiții: vârstă ≥ 50 ani; tumori unicentrice/unifocale de carcinom ductal invaziv pT1 (≤ 2cm); margini negative ≥  2mm, ER pozitive, BRCA negative și fără invazie limfovasculară.

B

Argumentare

Iradierea accelerată parțială a sânului reduce timpul total de tratament și tratează doar zona din vecinătatea patului tumoral, unde apar majoritatea recidivelor. Nu este o modalitate de iradiere adjuvantă unanim acceptată, în afara studiilor clinice, deoarece nu există o perioadă de urmărire suficientă a pacientelor (vezi Anexa 11). (67-72)

III

 

Standard

Radioterapia postmastectomie este indicată la pacientele cu ganglioni axilari invadați (independent de numărul de ganglioni pozitivi și de tratamentul sistemic administrat) precum și în cazurile pT3, pT4 sau cu rezecții incomplete R1, independent de starea ganglionilor regionali  (vezi Anexa 11).

A

 

 

Argumentare

Radioterapia postmastectomie, în cazurile în care are indicație, reduce rata de recidivă (locoregională și la distanță) și reduce mortalitatea prin cancer mamar. Beneficiul asupra supraviețuirii globale este prezent atât la pacientele în pre- cât și în postmenopauză, independent de administrarea tratamentului sistemic. (20,26,73)

Ia

 

Opțiune

Comisia oncologică poate avea în vedere indicația de radioterapie postmastectomie și pentru cazurile pT2pN0 care au o asociere de factori de risc pentru recidivă locoregională, precum: vârsta <50 ani, margini de rezecție <1mm, invazie limfovasculară, receptori estrogenici (RE) și receptori progesteronici (RP) negativi, G3 (vezi Anexa 11).

B

Argumentare

Radioterapia crește controlul local în cazurile cu asociere de factori de risc, conform unor date retrospective (vezi Anexa 11). (73,74)

IIb

 

Standard

Radioterapia regiunilor ganglionare regionale (iradierea regională) este indicată, după tratamentul conservator sau mastectomie, la pacientele cu ganglioni regionali pozitivi.

B

Argumentare

Dacă există invazie tumorală la nivelul ganglionilor axilari, radioterapia regională reduce riscul de recidivă regională și la distanță și crește intervalul liber de boală,. Aceste beneficiu este independent de numărul de ganglioni invadați. (75-79)

IIa

 

Standard

După chirurgia conservatoare care urmează tratamentului sistemic neoadjuvant este indicată radioterapia adjuvantă la nivelul sânului ipsilateral restant.

Dacă există ganglioni axilari pozitivi după tratamentul sistemic neoadjuvant este indicată iradierea regiunilor limfatice: ganglionii supra și infraclaviculari, mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă.

A

 

Argumentare

Radioterapia adjuvantă reduce atât riscul de recidivă (locoregională și la distanță) cât și mortalitatea legată de cancerul mamar, în cazurile avansate locoregional operate conservator după tratamentul sistemic neoadjuvant. (15,80,81)

Ib

 

Recomandare

După mastectomia care urmează tratamentului sistemic neoadjuvant se recomandă iradierea peretelui toracic și a regiunilor limfatice: ganglionii supra și infraclaviculari, +/- mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă.

Dacă există ganglioni axilari pozitivi după tratamentul sistemic neoadjuvant este indicată iradierea peretelui toracic și a regiunilor limfatice: ganglionii supra și infraclaviculari, mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă.

B

Argumentare

Radioterapia adjuvantă reduce atât riscul de recidivă (locoregională și la distanță) cât și mortalitatea legată de cancerul mamar, în cazurile avansate locoregional operate prin mastectomie, după tratamentul sistemic neoadjuvant. (15,80,82,83)

IIa

 

Opțiune

Radioterapia poate fi o opțiune pentru tumorile nerezecabile după tratament sistemic neoadjuvant. Se vor iradia sânul și ganglionii regionali. Răspunsul la radioterapie se evaluează după 45-50 Gy pentru selecția cazurilor care devin rezecabile (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

În unele studii, pacientele cu răspuns patologic complet după tratamentul sistemic și radioterapie preoperatorie au avut un trend de îmbunătățire a intervalului liber de boală și a supraviețuirii globale. (21,22,84)

Ib

 

Standard

În cazul pacientelor cu cancer mamar și metastaze la distanță la momentul diagnosticului, decizia privind radioterapia locoregională sau paliativă trebuie luată individualizat, în echipă multidiscipliară.

B

Argumentare

Radioterapia poate crește controlul locoregional și calitatea vieții pacientelor cu cancer mamar metastatic.

III

 

Standard

Pacientele cu Boală Paget a sânului, tratate conservator, care asociază leziuni invazive  sau CDIS în sân,  vor avea indicație de radioterapie adjuvantă a sânului.  Pentru tumorile care asociază și invazia ganglionilor regionali se asociază iradierea regională la radioterapia întregului sân (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

Radioterapia are rolul de a crește controlul locoregional. (85-90)

Ib

 

Opțiune

Iradierea „boost” (suplimentarea iradierii la nivelul patului tumoral) se poate recomanda în cazurile CDIS cu: vârsta sub 50 ani, grad nuclear crescut, tumoră mare, margini de rezecție <2mm.

B

Argumentare

Iradierea „boost” nu este recomandată uzual în toate cazurile CDIS, poate fi luata în considerare individual, după iradierea sânului, în cazurile cu risc crescut de recidivă. (91)

IIa

 

Standard

Pacientele cu tumori Phyllodes borderline și maligne tratate conservator vor avea indicație de radioterapie adjuvantă.

A

Argumentare

Radioterapia are rolul de a crește controlul locoregional, dar nu influențează rata de recidivă la distanță și supraviețuirea. (92-94)

Ia

 

 

7.2.3  Tratamentul sistemic. Considerații generale

 

Standard

Decizia privind tratamentul adjuvant sistemic se bazează pe caracteristicile biologice ale tumorii, riscul individual de recidivă și potențialul beneficiu adus de tratament.

Vârsta, statusul de performanță, comorbiditățile, efectele secundare ale tratamentului și preferința pacientei trebuie avute în vedere în alegerea terapiei (vezi Anexa 12).

B

 

 

 

Argumentare

Scopul administrării tratamentului adjuvant este evitarea recidivelor locale și la distanță ale bolii.

IIa

 

Recomandare

Se recomandă începerea tratamentului la 2-6 săptămâni după intervenția chirurgicală.

A

Argumentare

Începerea tratamentului la mai mult de 12 săptămâni de la chirurgie scade eficiența acestuia. (95)

Ia

 

Standard

Decizia terapeutică se va baza pe subtipurile moleculare ale cancerelor mamare.  În practică se utilizează surogatele fenotipice ale acestora determinate IHC prin evaluarea expresiei RE, RPg, Her2, Ki67 (vezi Anexele 7 și 14). (96)

A

 

Opțiune

Atunci când sunt disponibile, testele genomice pot aduce informații utile prognostice și predictive.

A

Argumentare

Tratamentul adjuvant urmărește obținere unui beneficiu maximal, cu evitarea toxicităților inutile. (97)

Ib

 

Standard

Pacientele cu cancerele luminale trebuie să primească tratament hormonal adjuvant. Pentru cancerele luminal A, acesta este, în cele mai multe situații, singurul tratament adjuvant sistemic necesar (vezi Anexa 7).

A

 

Opțiune

Chimioterapia poate fi utilizată în cancerele luminal A  în cazul unui risc crescut de recidivă (afectare tumorală a ≥ 4 ganglioni axilari, ≥T3, G3).

A

Argumentare

Chimioterapia aduce un beneficiu limitat în acest tip de cancere. (98)

Ia

 

Standard

Pentru pacientele cu cancere luminale B, Her2- recomandarea tratamentului chimioterapic sistemic este dificilă și controversată.

C

Argumentare

Cel mai adesea se recomandă chimioterapie adjuvantă pe baza riscului de recidivă dat de mărimea tumorii, prezența IVL, gradului de diferențiere, nivelului scăzut al RE sau absența RP, nivelului crescut Ki67. (26,96)

IV

 

Opțiune

Medicul poate utiliza testele genomice pentru a permite determinarea riscului de recidivă, precum și a potețialului beneficiu al chimioterapiei. (97, 99-102)

A

 

Recomandare

Pentru pacienții cu cancere luminal B, Her2+ se recomandă chimioterapie, hormonoterapie și tratament anti-Her2. (97, 99-102)

A

 

Opțiune

Omiterea tratamentului citostatic nu este recomandată, dar poate fi făcută în anumite situații care țin de contraindicațiile medicale ale acestui tratament, caracteristicile pacienților sau refuzul categoric al acestora. (103)

B

 

Opțiune

Pentru tumorile mici, fără afectare ganglionară, tratamentul cu Paclitaxel săptămânal a dovedit rezultate foarte bune în ceea ce privește intervalul liber de boală. (104)

B

 

Standard

Pentru pacienții cu cancere Her2+ non-luminale se recomandă chimioterapie și tratament anti-Her2, cu excepția tumorilor foarte mici (T1aN0).

A

Argumentare

Beneficiul chimioterapiei și al tratamentului anti-Her nu au fost dovedite în cazul tumorilor T1aN0.

Ib

 

Standard

Pentru pacienții cu cancere triplu-negative se recomandă chimioterapie adjuvantă. Excepție pot face situațiile cu tumori mici, cu histologie considerate neagresivă (aprocrin, adenoid chistic) (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Aceste tipuri histologice au un prognostic foarte bun și risc scăzut de recidivă,  în absența unui tratament sistemic.

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să nu indice combinarea chimioterapiei cu hormonoterapia.

A

Argumentare

Utilizarea concomitentă a chimioterapiei și hormonoterapiei a avut efect detrimental. (105)

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să indice administrarea tratamentului anti-Her2 concomitent cu chimioterapia (fără antracicline). Tratamentul anti-Her2 poate fi administrat concomitent cu hormonoterapia și radioterapia.

A

Argumentare

Administrarea concomitentă a chimioterapie și a tratamentului anti-Her este mai eficientă decât administrarea secvențială. (236)

Ia

 

Standard

Hormonoterapia se poate administra concomitent cu radioterapia.

C

Argumentare

Nu există dovezi  care să confirme creșterea toxicităților sau scăderea eficienței.

IV

 

Standard

Chimioterapia precede radioterapia.

B

Argumentare

Administrarea tratamentului sistemic înaintea RT scade semnificativ riscul de metastazare. (237)

IIa

 

 

7.2.3.1 Chimioterapia

 

Standard

Medicul trebuie să indice chimioterapia ca tratament adjuvant în aproape toate cazurile de cancere triplu-negative, Her2+, precum și în cancerele luminale cu risc crescut (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Beneficiul chimioterapiei este mai important  în cazul tumorilor cu RE negativi. (105-107)

Ib

 

Standard

Chimioterapia se administrează pentru o perioadă de 12-24 săptămâni (4-8 cicluri).

A

 

Standard

Regimurile cu densificarea dozei (la 14 zile) și susținerea funcției medulare cu G-CSF sunt preferate.

A

Argumentare

Administrarea regimurilor cu densificarea dozei scade riscul de recidivă cu 15% și mortalitatea cu 13%, comparativ cu administrarea la 3 săptămâni. (108)

Ia

 

Standard

Cele mai frecvent utilizate regimuri conțin antracicline și taxani (vezi Anexa 12).

A

 

Opțiune

La pacienți selectați (cu risc pentru complicații cardiace) pot fi utilizate regimuri care nu conțin antracicline.

A

Argumentare

Adăugarea taxanilor crește eficiența chimioterapiei, independent de vârstă, afectarea ganglionară, mărimea tumorii, gradul de diferențiere al acesteia, prezența RE. (98,109,110)

Ia

 

Standard

Utilizarea secvențială a antraciclinelor și taxanilor este superioară utilizării lor concomitente.

A

Argumentare

Utilizarea antraciclinelor și taxanilor scade mortalitatea cu o treime. (98,111,112)

Ia

 

Standard

Nu există date prospective care să susțină utilizarea sărurilor de platină în tratamentul adjuvant al cancerelor mamare triplu-negative (indiferent de statusul mutațional BRCA), de aceea și în aceste cazuri medicul trebuie să indice regimurile standard de tratament.

C

Argumentare

Lipsa dovezilor privind eficiența nu justifică creșterea toxicității induse de tratamentul cu săruri de platină.

IV

 

 

7.2.3.2 Hormonoterapia

 

Standard

Medicul trebuie să indice hormonoterapia pacientelor cu RE pozitivi (≥ 1%), indiferent de utilizarea chimioterapiei sau terapiei anti-Her2.

Alegerea tratamentului se face în funcție de statusul menopauzal, dar este avut în vedere profilul de toxicitate al agentului ales (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Tratamentul hormonal este un tratament țintit, cu efecte secundare minime.(112,113)

Ia

 

Standard

Tratamentul hormonal standard pentru pacientele în premenopauză este Tamoxifen 20 mg/zi, 5-10 ani.

A

Argumentare

Tratamentul cu Tamoxifen a scăzut rata recidivelor și a crescut supraviețuirea. (238)

Ia

 

Opțiune

La pacientele în premenopauză cu risc crescut (care au necesitat chimioterapie adjuvantă), adaugarea supresiei ovariene îmbunătățește supraviețuirea fără semne de boală, dar nu a confirmat vreun beneficiu privind supraviețuirea.

B

Argumentare

Durata supresiei ovariene nu este clar stabilită, dar se consideră acceptabilă o perioadă de 2-5 ani.(114)

III

 

Standard

Utilizarea inhibitorilor de aromatază este posibilă la pacientele în premenopauză, numai împreună cu supresia funcției ovariene.

B

Argumentare

Combinația dintre Exemestan și supresia ovariană a demonstrat scăderea riscului de recidivă la distanță cu 10-15%. (115)

III

 

Standard

Pentru pacientele care devin postmenopauzale în primii 5 ani de tratament hormonal, medicul va indica schimbarea Tamoxifenului cu Letrozol/Anastrozol (pentru o perioadă de până la 5 ani).

B

Argumentare

Schimbarea aceasta scade riscul de recidivă. (116)

III

 

Standard

Medicul va continua administrarea tratamentului cu Tamoxifen, în cazurile cu risc crescut, pentru 10 ani.

C

Argumentare

Administrarea tratamentului cu Tamoxifen pentru 10 ani, în cazurile cu risc crescut scade mortalitatea. (117)

IV

 

Opțiune

Pentru pacientele în postmenopauză se pot utiliza Tamoxifenul și inhibitorii de aromatază (steroidieni sau non-steroidieni), ca tratament adjuvant hormonal.

A

Argumentare

Atât Tamoxifenul, cât și inhibitorii de aromatază scad riscul de recidivă și cresc supraviețuirea în cazul pacientelor în postmenopauză.

Ia

 

Standard

Inhibitorii de aromatază scad riscul de recidivă, dar nu îmbunătățesc semnificativ statistic supraviețuirea.

B

Argumentare

Inhibitorii de aromatază pot fi utilizați de la început (Letrozol, Anastrozol, Exemestan), după 2-3 ani de Tamoxifen (Letrozol, Anastrozol, Exemestan) sau după 5 ani de Tamoxifen (Letrozol, Anastrozol). (116,118-120)

Prelungirea duratei de tratament cu inhibitori de aromatază peste 5 ani, îmbunătățește intervalul liber de boală, dar nu și supraviețuirea. (121)

IIa

 

 

7.2.3.3 Tratamentul anti-Her2

 

Standard

Trastuzumab este un anticorp monoclonal utilizat în tratamentul pacienților cu cancer mamar Her2+, cu ganglioni pozitivi sau cu tumori > 1 cm și ganglioni negativi (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Trastuzumab împreună cu chimioterapia îmbunătățește intervalul liber de boală cu 10% și supraviețuirea cu 9% la 10 ani, comparativ cu chimioterapia singură. (122-125)

Ia

 

Standard

Durata tratamentului adjuvant este de 1 an.

A

Argumentare

Trialurile clinice randomizate nu au reușit să dovedească în mod clar non-inferioritatea în cazul utilizării pe o durată mai mica de un an, dar nici un beneficiu pentru utilizarea pe o perioadă de 2 ani. (126-129)

Ib

 

Standard

În tratamentul neoadjuvant, dubla blocadă cu Trastuzumab și Lapatinib sau Trastuzumab și Pertuzumab a îmbunătățit rata răspunsului patologic complet (RPc), dar fără îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung.

B

 

Opțiune

Combinația Trastuzumab cu Pertuzumab este înregistrată în UE pentru tratamentul neoadjuvant al cancerelor mamare Her2+ cu risc mare de recidivă.

C

Argumentare

Dubla blocadă Her2 crește rata RPc, care este un factor prognostic pozitiv pentru acest subtip de cancere mamare.(130)

IV

 

Standard

Combinația Tratsuzumab cu Pertuzumab este înregistrată în UE pentru tratamentul adjuvant al cancerelor mamare Her2+ cu risc mare de recidivă.

B

Argumentare

Dubla blocadă Her2 scade riscul de recidivă pentru cancerele cu risc înalt (ganglioni pozitivi, RE negativi). (130,131)

III

 

Standard

Neratinib este înregistrat în UE pentru tratamentul adjuvant al cancerelor mamare Her2+, cu RE+, care au urmat tratament adjuvant cu Trastuzumab un an de zile și nu au recidivat.

A

Argumentare

Tratamentul cu Neratinib timp de un an, după tratamentul cu Trastuzumab a scăzut semnificativ statistic rata de recidivă loco-regională și la distanță. (132,133)

Ib

 

 

 

7.2.3.4 Tratamentul sistemic neoadjuvant

 

Standard

În cazurile local avansate sau care necesită chirurgie radicală, medicul va indica tratament sistemic ca prim gest terapeutic (vezi Anexa 12).

A

Argumentare

Tratamentul sistemic neoadjuvant poate converti la chirurgie tumorile inoperabile, convertește la chirurgie conservatoare cazurile pentru care inițial s-a propus chirurgie radicală, diminuă amploarea explorării axilei și permite posibilitatea de a evalua răspunsul clinic la un anumit tratament.

Stabilirea cu acuratețe a stadiului clinic al bolii este esențială, deoarece nu toate pacientele sunt candidate pentru terapia neoadjuvantă.

Ia

 

Standard

Studiile clinice randomizate au demonstrat rezultate similare pe termen lung, dacă tratamentul se administrează înainte de operație (neoadjuvant) sau ulterior acesteia (adjuvant). (14)

A

 

Standard

Atunci când se decide administrarea tratamentului pre-operator, medicul trebuie să indice ca acesta să fie administrat complet înaintea chirurgiei. Răspunsul clinic la tratament se va evalua periodic. În cazul în care se constată progresia bolii, se recomandă schimbarea tratamentului sistemic sau chirurgie (dacă este posibilă). Principiile tratamentului locoregional sunt aceleași ca în cazul pacientelor cu tratament adjuvant.

B

Argumentare

Răspunsul patologic complet la tratamentul neoadjuvant se corelează pozitiv cu un interval liber de boală crescut și cu supraviețuirea bună pe termen lung, în special dacă tot tratamentul propus este administrat înaintea operației. Corelația pozitivă între răspunsul patologic complet și rezultatele pe termen lung este cea mai importantă în cazul cancerelor mamare triplu-negative, mai puțin semnificativă pentru cancerele Her2 amplificate și cea mai slabă în cazul cancerelor mamare cu receptori estrogenici pozitivi. (32,134)

III

 

Standard

Regimurile de chimioterapie utilizate în tratamentul neoadjuvant sunt aceleași cu cele utilizate în tratamentul adjuvant.

A

 

Opțiune

Pentru pacientele cu cancere mamare triplu-negative (în special cu mutație BRCA) medicul poate recomanda adăugarea sărurilor de platină în tratamentul neoadjuvant.

A

Argumentare

Adăugarea sărurilor de platină crește rata RPc. (135,136)

Ib

 

Standard

Medicul trebuie să nu recomande administrarea tratamentului chimioterapic adjuvant, chiar în absența RPc, dacă au fost administrate toate cele 4-8 cicluri de chimioterapie planificate.

B

 

Opțiune

În cazul pacientelor cu cancere mamare triplu-negative la care nu s-a obținut RPc, se poate utiliza Capecitabina în tratamentul adjuvant.

B

Argumentare

Administrarea a 6-8 cicluri de Capecitabină a scăzutmortalitatea pentru cazurile triplu-negative. (137)

III

 

Standard

Tratamentul hormonal neoadjuvant este o alternativă pentru pacienții cu cancere mamare cu receptori estrogenici pozitivi, cu risc scăzut, cu tipuri histopatologice care nu răspund la chimioterapie (c.lobular) sau în cazul unor comorbidități care contraindică chimioterapia (vezi Anexa 12).

B

Argumentare

Ratele de răaspuns la tratamentul citostatic în aceste situații sunt foarte scăzute și nu justifică toxicitatea  adusă de chimioterapie.(138)

IIa

 

Standard

Medicul trebuie să recomande pacientelor în post-menopauză tratamentul neoadjuvant endocrin.

B

Argumentare

Datorită lipsei datelor, în cazul pacientelor în premenopauză, această abordare nu este recomandată de rutină.

IIa

 

Standard

Durata tratamentului neoadjuvant hormonal nu este clar stabilită; hormonoterapia neoadjuvantă trebuie administrată atâta timp cât se obține un răspuns tumoral.

B

Argumentare

Progresia tumorală sub tratament sugerează rezistență la tratament; se recomandă intervenția chirurgicală, iar dacă nu este posibilă, schimbarea tratamentului (sistemic sau RT).

IIa

 

Standard

Tratamentul anti-Her2 (Trastuzumab sau Trastuzumab cu Pertuzumab) se administrează concomitent cu tratamentul chimioterapic non-antraciclinic neoadjuvant.

B

Argumentare

Adăugarea agenților anti-Her2 la chimioterapie crește rata RPc.

IIa

 

 

7.2.3.5 Alte terapii adjuvante

 

Opțiune

Medicul poate indica utilizarea (off-label) bisfosfonaților în tratamentul adjuvant al cancerelor mamare cu RE+  pentru creșterea eficienței tratamentului hormonal.

B

Argumentare

Adăugarea Ac. zoledronic scade riscul absolut cu 3,4% pentru intervalul liber de boală și cu 2,2%  pentru supraviețuirea generală. (139)

III

 

Opțiune

Medicul poate indica utilizarea Denosumab-ului în tratamentul adjuvant al pacientelor în postmenopauză care primesc hormonoterapie.

A

Argumentare

Acesta scade cu 50% riscul de producere al evenimentelor adverse osoase. (140)

Ib

 

 

7.3 Situații particulare

 

 

7.3.1 Carcinomul ductal in situ (CDIS) – Stadiul 0 (Tis N0 M0)

 

Standard

În cazul carcinomului ductal in situ (CDIS) prezentat clinic ca o tumoră, precizat histologic preoperator, se va opta pentru: excizia locală largă sau mastectomie simplă. Dacă pacienta este candidată pentru chirurgie conservatoare i se va recomanda excizie locală largă fără identificarea și evaluarea ganglionului sentinelă. Dacă pacienta nu este candidată pentru chirurgie conservatoare, i se va recomanda pe lângă mastectomie simplă și identificarea, evaluarea ganglionului sentinelă (vezi Anexa 15).

A

Argumentare

În caz de chirurgie conservatoare identificarea și excizia ganglionului sentinelă nu este necesară deoarece riscul de metastaze ganglionare este redus (sub 4%). (141-147) În caz de mastectomie se recomandă identificare și excizia ganglinului sentinelă deoarece examenul patologic postoperator poate decela leziuni invazive. (148)

Ia

 

Standard

Medicul trebuie să asigure obligatoriu la efectuarea exciziei locale largi, margini de rezecție negative (vezi Anexa 6). În caz de margini de rezecție pozitive medicul va practica re-excizia iar în cazul în care acestea nu se obțin sau efectul cosmetic este compromis, va efectua mastectomia simplă cu identificarea și excizia ganglionului sentinelă.

A

Argumentare

Marginile de rezecție negative reprezintă o cerinţă esenţială pentru obţinerea controlului local. (149-151)

Ia

 

Standard

În cazul CDIS cu leziune nepalpabilă, trebuie să se practice chirurgia conservatoare după reperarea preoperatorie a zonei suspecte imagistic cu fire metalice tip harpon. Piesa excizată prin reperaj preoperator cu harpon metalic trebuie radiografiată imediat post-excizie. În caz de margini nesigure pe piesa radiografiată, medicul va efectua re-excizia imediată în aria patului tumoral indicată de cartografierea convențională (vezi Anexa 16).

B

Argumentare

Reperarea preoperatorie a zonei are o acurateţe mare (>90%), ajutând astfel la practicarea cu succes a intervenţiei chirurgicale conservatoare.  (149-151)

IIb

 

>Standard

Echipa multidisciplinară/medicul radioterapeut trebuie să indice asocierea radioterapiei mamare postoperatorii în caz de intervenție conservatoare (vezi Anexa 11).

A

Argumentare

Asocierea radioterapiei reduce riscul recidivelor locale. (144,152-154)

Ia

 

Standard

Trebuie să se indice mastectomia simplă (MS) în următoarele situaţii:

−       în cazurile de CDIS în care nu se pot obtine margini negative concomitent cu un rezultat cosmetic bun

−       în cazul unor leziuni întinse pe două sau mai multe cadrane.

B

Argumentare

Mastectomia este preferabilă în aceste cazuri pentru un control locoregional mai bun (vezi Anexa 9). (51-53,155 )             

IIa

 

 

7.3.2 Carcinomul lobular in situ (CLIS)

 

Standard

În cazul unui carcinom lobular in situ (CLIS) trebuie să se indice excizia locală largă şi urmărirea postoperatorie.

B

Argumentare

Limfadenectomia nu este necesară deoarece riscul de metastazare ganglionară este redus. Urmărirea postoperatorie este necesară datorită riscului crescut de a dezvolta noi leziuni invazive sau in situ la nivelul aceluiaşi sân, contralateral sau la ambii sâni (vezi Anexa 17). (156-161)

 

III

 

Opțiune

Se poate recomanda şi tratament cu Tamoxifenum pentru profilaxia carcinoamelor invazive.

B

Argumentare

CLIS reprezintă un risc crescut de a dezvolta ulterior un carcinom ductal invaziv. Riscul absolut de cancer de sân ipsilateral după CLIS este 17% după 5 ani. Tamoxifenum-ul reduce mult riscul apariţiei cancerului invaziv (vezi Anexa 17). (162-166)

IIb

 

 

7.3.3 Tumorile Phyllodes borderline și malignă

 

Standard

Medicul va suspiciona o tumoră Phyllodes când va examina o tumoră mamară cu caracter clinic de fibroadenom, dar cu istoric de creștere rapidă în timp scurt.

B

Argumentare

Tumorile mamare cu caracter clinic de fibroadenom, dar cu istoric de creștere rapidă sugerează o tumoră Phyllodes (vezi Anexa 18). (167-169)

III

 

Standard

În cazul unei suspiciuni clinice de tumoră Phyllodes va trebui să se indice investigații imagistice în scop diagnostic (ecografie, mamografie la femeile > 30 ani, iar în cazuri incerte, IRM)

B

Argumentare

Investigațiile imagistice pot ajuta la stabilirea diagnosticului de tumoră Phyllodes. (168-170)

III

 

Standard

Pentru a stabili diagnosticul histopatologic de tumoră Phyllodes se va indica puncția biopsie cu ac gros sau excizia chirurgicală.

B

Argumentare

Numai histopatologia fragmentelor recoltate prin puncție biopsie cu ac gros sau excizie chirurgicală pot stabili diagnosticul de certitudine. (171-174)

III

 

Standard

În cazul diagnosticului histopatologic de tumoră Phyllodes borderline sau malignă, tumora fiind excizată local, medicul nu va efectua stadializarea axilară. Mastectomia poate fi efectuată pentru tratamentul tumorilor Phyllodes mari când excizia locală largă nu oferă un beneficiu cosmetic.

B

Argumentare

Incidența afectării ganglionilor axilari este redusă și nu există studii care să recomande această atitudine. (148,167,175)

IIb

 

Standard

În cazul tumorilor Phyllodes borderline tratate chirurgical prin excizie locală largă sau mastectomie, echipa multidisciplinară va indica supravegherea.

C

Argumentare

Riscul de recidivă locală este mic. (148)

IV

 

Recomandare

Pentru tumorile Phyllodes maligne, cu diametrul < 5 cm, tratate chirurgical conservator sau prin mastectomie, echipa multidisciplinară va recomanda radioterapia adjuvantă (sân sau peretele toracic). Pentru cele cu diametrul > 5 cm se recomandă evaluarea de către specialiștii în sarcoamele de parți moi (vezi Anexa 11).

C

Argumentare

Radioterapia reduce riscul de recidivă locală dar nu influențează intervalul liber de boală sau supraviețuirea globală. (148)

IV

 

 

7.3.4 Cancerul mamar în timpul sarcinii şi postpartum

 

Standard

Investigațiile imagistice (mamografia) și cele diagnostice (biopsia) precum și intervenția chirurgicală trebuie efectuate ca și pentru femeia negravidă.

C

Argumentare

Investigațiile diagnostice și chirurgia nu afectează sănătatea fătului (vezi Anexa 19).

IV

 

Standard

Echipa multidisciplinară (obstetrician, oncolog medical, chirurgul ginecolog și radioterapeutul) trebuie să adapteze conduita terapeutică în funcţie de vârsta sarcinii şi de solicitarea exprimată de pacientă, după consilierea sa.

B

Argumentare

Abordarea medicală a gravidei cu cancer de sân implică o comunicare apropiată cu pacienta, familia ei şi cu echipa medicală implicată în îngrijirea ei. (176,177)

IIb

 

Standard

Tratamentul cancerului mamar diagnosticat în timpul sarcinii va fi adaptat stadiului clinic la prezentare și trimestrului de sarcină.

B

Argumentare

Pacienta este aceea care, pe deplin informată, trebuie să ia o decizie în legătură cu sarcina. (178)

IIa

 

 

7.3.4.1 Cancerul mamar diagnosticat în trimestrul I de sarcină

 

Opțiune

În cazurile în care neoplasmul de sân este diagnosticat în primul trimestru de sarcină, echipa multidisciplinară/gineologul poate recomanda avortul terapeutic. Decizia va fi individualizata și va fi luată numai după o informare completă a pacientei.

B

Argumentare

Avortul terapeutic se recomandă datorită existenței riscului afectării produsului de concepţie secundar tratamentelor propuse. (179-181)      

Avortul terapeutic nu ameliorează prognosticul cancerului mamar. (178,182,183)

IIa

 

Standard

După efectuarea avortului terapeutic, medicul trebuie să respecte aceleaşi principii terapeutice pentru tratamentul cancerului mamar ca și la femeia negravidă.

B

Argumentare

Tratamentul cancerului de sân trebuie să adere la aceleaşi standarde şi nu trebuie amânat din cauza sarcinii/întreruperii sarcinii. (184-186)

III

 

Standard

Echipa multidisciplinară/oncologul medical trebuie să nu indice chimioterapie în trimestrul I de sarcină, dacă pacienta doreşte păstrarea sarcinii.

B

Argumentare

Administrarea chimioterapiei în primul trimestru de sarcină se asociază cu o incidenţă crescută de moarte fetală in utero şi de malformaţii congenitale. (179-181)

III

 

Standard

Dacă gravida este diagnosticată cu un cancer mamar în stadiul I și este informată de echipa mutidisciplinară, ea poate opta pentru chirurgia primară, conservatoare sau radicală.

C

Argumentare

Tratamentul chirurgical al cancerului mamar în sarcină trebuie să respecte   aceleași standarde ca și la femeia negravidă. (176,177,187)

IV

 

Standard

Dacă reevaluarea patologică postoperatorie nu recomandă terapia sistemică, pacienta va fi urmarită pe baza recomandărilor clinice, individualizat.

Dacă reevaluarea patologică recomandă terapia sistemică, gravida va fi indrumată către medicul oncolog medical pentru prescrierea acestei terapii numai după 14 săptămâni de gestație.

B

Argumentare

Gravida va fi evaluată de un specialist în medicină materno-fetală pentru a stabili vârsta sarcinii și data probabilă a nașterii.

Chimioterapia este sigură în trimestrele doi și trei de sarcină. (176,177,187,188)

IIb

 

Standard

Dacă gravida este diagnosticată într-un stadiu de boală avansat local (II și III), ea va fi evaluată de echipa multidisciplinară pentru a stabili ordinea inițierii terapiei, sistemice sau locale. În cazul deciziei de începere a chimioterapiei aceasta va fi administrată numai după vârsta de 14 săptămâni (vârsta ecografică) (vezi Anexa 19).

B

Argumentare

Chimioterapia este contraindicată în trimestrul I de sarcină datorită riscului teratogen fetal. (176,177,179-181,187,188)

III

 

Standard

Dacă gravida diagnosticată în stadiul II sau III al bolii are ≤ 12 săptămâni de sarcină (ecografic), echipa multidisciplinară îi va oferi opțiunea întreruperii cursului sarcinii. În caz de refuz, chimioterapia va fi inițiată după 14 săptămâni.

B

Argumentare

Chimioterapia este contraindicată în trimestrul I de sarcină datorită riscului teratogen fetal. (176,177,179-181,187)

III

 

 

7.3.4.2 Cancerul mamar diagnosticat în trimestrul II şi III de sarcină

 

Standard

Pentru cancerul mamar diagnosticat în trimestrele II si III, planul terapeutic va fi stabilit în funcție de stadiul bolii. Echipa multidisciplinară va stabili ordinea inițierii terapiei, locale sau sistemice. Pentru stadiul I de boală se poate începe cu excizia chirurgicală urmată de terapia sistemică (vezi Anexa 19).

B

Argumentare

Tratamentul cancerului mamar în sarcină trebuie să respecte aceleași standarde ca și la femeia negravidă. (176,177,187)

IIa

 

Standard

Dacă neoplasmul mamar este diagnosticat în stadiile II sau III, în trimestrul II sau III de sarcină, echipa multidisciplinară va recomanda chimioterapie urmată de tratament chirurgical, urmând ca radioterapia, dacă face parte din planul terapeutic, să fie amânată postpartum.

B

Argumentare

Agenţii chimioterapeutici utilizaţi curent în tratamentul iniţial al pacientelor cu cancer de sân sunt relativ siguri atunci când sunt administraţi în trimestrul II şi III de sarcină. (189)

Radioterapia este contraindicată în trimestrul III de sarcină. (176,177,187)

IIb

 

Standard

Pentru cazurile de cancer de sân diagnosticate în timpul sarcinii, echipa multidisciplinară poate indica drept primă opțiune mastectomia radicală modificată (MRM) (vezi Anexa 19).

B

Argumentare

Mastectomia radicală modificată are avantajul că în majoritatea cazurilor nu necesită radioterapie ulterioară, dăunătoare fătului. (190) 

III

 

Opțiune

Echipa multidisciplinară poate indica în cazuri bine individualizate și atunci când pacienta optează, tratamentul conservator al sânului (vezi Anexa 19).

B

Argumentare

Mastectomia radicală modificată are avantajul că în majoritatea cazurilor nu necesită radioterapie ulterioară, dăunătoare fătului. (190)

III

 

Opțiune

Echipa multidisciplinară poate indica în cazuri bine individualizate și atunci când pacienta optează, tratamentul conservator al sânului.

B

Argumentare

Tratamentul conservator poate fi o opţiune în cazul pacientelor diagnosticate cu cancer de sân la sfârşitul trimestrului II sau începutul trimestrului III de sarcină, când radioterapia poate fi amânată până după naştere.

Efectul cosmetic al tratamentului conservator la gravide este scăzut datorită modificărilor arhitecturale fiziologice ce apar în sarcină. (191-193)

III

 

Standard

Trebuie să se indice ca radioterapia să fie utilizată doar după naştere.

B

Argumentare

Riscul fetal consecutiv radioterapiei este important. (190,194-203)  

III

 

Standard

Nașterea va fi amânată până la atingerea maturității pulmonare fetale, încercându-se evitarea prematurității iatrogene. Modul de naștere se va baza pe indicații obstetricale.

C

Argumentare

Nașterea prematură nu ameliorează prognosticul. (204)

IIb

 

 

7.3.4.3 Sarcina după cancer mamar

 

Standard

Medicul trebuie să indice o perioadă de aşteptare de 2,5 ani de la terminarea terapiei, înaintea planificării unei noi sarcini.

La femeile cu cancer mamar tratat, tehnicile de reproducere asistată pot fi folosite.

B

Argumentare

Majoritatea recurenţelor bolii apar în primii doi ani de la tratament.

III

 

Standard

Medicul trebuie să nu recomande continuarea sarcinii pe durata tratamentului cu Tamoxifenum datorită posibilelor efecte teratogene.

B

Argumentare

În cazul pacientelor tratate pentru cancer de sân, contracepţia hormonală este contraindicată, recomandându-se în general metode tip „barieră”. (205-207)

III

 

 

7.3.5 Boala Paget a sânului

 

Standard

Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine în boala Paget medicul trebuie să se practice examen histopatologic biopsic mamelonar.

B

Argumentare

Diagnosticul pozitiv al bolii Paget este histopatologic, prin evidenţierea celulelor Paget. Produsul biologic ideal trebuie să furnizeze anatomopatologului material vizând atât canalele galactofore cât şi epidermul. (208)

IIa

 

Standard

Pacienta cu o suspiciune clinică de boala Paget va fi examinată clinic și imagistic (mamografie, ecografie) pentru a depista o posibilă leziune mamară (vezi Anexa 20).

C

Argumentare

Boala Paget izolată a mamelonului este foarte rară și mai puțin agresivă. (176,177)

IV

 

Standard

Dacă o pacientă cu suspiciune clinică de boală Paget (ulcerație, sângerare, prurit) are și  o leziune în cadranul central, medicul va indica o biopsie cu ac gros a acestei formațiuni precum și o biopsie tegumentară a complexului areolo-mamelonar afectat.

B

Argumentare

Boala Paget a sânului este o formă rară de neoplazie mamară. În forma izolată are o incidență de 4-7%. În 90% din cazuri se asociază cu un CDIS sau carcinom ductal invaziv.

IIa

 

Standard

Dacă o pacientă cu suspiciune clinică de boală Paget nu are o formațiune mamografic sau ecografic suspectă, medicul îi va indica o biopsie cutanată a complexului areolo-mamelonar afectat.

B

Argumentare

Diagnosticul bolii Paget izolate se stabilește prin biopsie cutanată a complexului areolo-mamelonar (punch biopsy). Boala Paget se poate asocia cu leziuni multicentrice (același cadran) sau multifocale (cadrane diferite). În cazuri incerte se va recurge la examinarea IRM pentru precizarea existenței leziunilor asociate.

IIa

 

Standard

Tratamentul bolii Paget depinde de leziunile mamare asociate (in situ sau invazive).

C

Argumentare

Incidența bolii Paget izolate este mică (4-7%). Boala Paget izolată și fără invazie  este și mai rară. Boala Paget poate fi asociată cu CDIS (30-63%) sau cu carcinomul ductal invaziv (37-58%). (176,209,210)

IV

 

Standard

Unei paciente cu boala Paget asociată cu CDIS echipa multidisciplinară îi va recomanda mastectomie cu stadializarea axilei sau excizia complexului areolo-mamelonar și a cadranului central, cu margini negative, urmată de radioterapie.

B

Argumentare

Radioterapia postoperatorie creşte eficacitatea intervenţiei conservatoare, scăzând riscul de recidivă locală (de la 40% la 11%). (85,211, 216-221, 211, 222)

IIa

 

Standard

Unei paciente cu boala Paget a complexului areolo-mamelonar asociată cu carcinom ductal invaziv, echipa multidisciplinară ii va recomanda mastectomie cu stadializarea axilei (vezi Anexa. Tratamentul standard al cancerului imamar invaziv).

B

Argumentare

Radioterapia postoperatorie creşte eficacitatea intervenţiei conservatoare, scăzând riscul de recidivă locală (de la 40% la 11%). (85,211, 216-221, 211, 222)

Ic

 

Standard

În prezenţa unei componente invazive, echipa multidisciplinară trebuie să recomande și stadializarea axilară prin identificarea și excizia ganglionului sentinelă sau limfadenectomia axilara a stațiilor I și II.

B

Argumentare

Prezenţa unei componente invazive reprezintă un risc crescut de afectare a ganglionilor axilari. (211)

IIb

 

 

7.3.6  Cancerul mamar ocult cu debut axilar

 

Standard

În cazurile de cancer mamar ocult cu debut axilar, medicul trebuie să precizeze diagnosticul prin practicarea biopsiei ganglionare axilare.

B

Argumentare

În faţa unei adenopatii axilare atitudinea corectă vizează depistarea etiologiei maligne a acesteia. (179-182) 

III

 

Standard

În cazurile de cancer mamar ocult cu debut axilar, medicul trebuie să excludă alte posibile tumori primare care pot da metastaze axilare.

B

Argumentare

Tumorile localizate la nivel tiroidian, pulmonar, gastric, pancreatic şi colorectal pot determina metastaze axilare cu histologie asemănătoare. (223)

III

 

Opțiune

Pentru evidenţierea tumorii mamare medicul poate indica:

−      mamografie bilaterală faţă şi profil

−      ecografie mamară

−       tomografie computerizată

−       imagistică prin rezonanţă magnetică.

B

Argumentare

Deşi există numeroase cauze ale adenopatiei axilare (limfoame, adenocarcinoame, cauze inflamatorii) sânul trebuie explorat înaintea altor organe. (223-230)

III

 

Standard

În cazul în care se identifică tumora primară, medicul trebuie să indice acelaşi tratament ca în cazul cancerului mamar operabil.

B

Argumentare

Identificarea tumorii primare reprezintă primul pas în stabilirea conduitei terapeutice. (231)

III

 

Standard

În cazurile de cancer mamar ocult cu debut axilar în care tumora primară nu a putut fi identificată, medicul trebuie să indice:

−       practicarea mastectomiei radicale modificate.

sau

−       să îndrume pacienta către serviciul oncologic pentru radioterapia externă a întregului sân (vezi Anexa 11).

B

Argumentare

Leziunile pot fi infraclinice, însă plurifocale, sau multicentrice, ceea ce justifică practicarea mastectomiei radicale modificate. (232)

Radioterapia poate fi o alternativă la tratamentul chirurgical, oferind rezultate asemănătoare mastectomiei în ceea ce priveşte supravieţuirea. (233-235)

III

 

IIb

 

Opțiune

În cazurile de cancer mamar ocult cu debut axilar în care tumora primară nu a putut fi identificată, medicul poate îndruma pacienta către serviciul oncologic şi pentru radioterapia axilei.

B

Argumentare

Rolul radioterapiei axilare în cancerul mamar ocult cu debut axilar este de a micşora rata metastazelor la distanţă. (233-235)

IIb

 

Standard

Medicul trebuie să indice tratamentul sistemic conform recomandărilor din stadiului IIB.

B

Argumentare

Tumorile oculte clinic dar cu adenopatie axilară prezentă se încadrează în stadiul T1 N1-2M0. (232-234)

III

  • Urmărire și monitorizare

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul pacientelor cu cancer mamar, să îşi redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

C

 

Standard

Medicul trebuie să urmărească bolnavele tratate pentru cancer mamar prin anamneză, examen clinic şi mamografic. Examinarea clinică se efectuează la un interval de 3-4 luni în primii 2 ani, la 6 luni în anii 3-5, apoi anual. Prima evaluare mamografică se efectuează la 6-12 luni după terminarea radioterapiei, apoi anual.

A

Argumentare

 

Anamneza, examenul clinic şi mamografic permit identificarea unor posibile recidive locale. (1,2)

Ib

 

Standard

În cazul unor semne sau simptome sugestive pentru recidivă locală sau metastaze la distanţă medicul trebuie să indice şi alte metode de investigare (de laborator și imagistice).

A

Argumentare

 

Posibila prezenţă a recidivelor sau a metastazelor la distanţa trebuie investigată în vederea instituirii tratamentului adecvat. (1,2)

Ib

 

Standard

Se indică consult ginecologic și ecografie transvaginală anual pentru pacientele aflate în tratament cu Tamoxifen.

B

Argumentare

Tamoxifenul se asociază cu hiperplazia și polipii endometriali și cu un risc de neoplazie endometrială. (1,2)

III

 

Standard

Se indică evaluarea densității minerale osoase pacientelor aflate în tratament cu inhibitori de aromatază sau cu insuficiență ovariană secundară tratamentului.

A

Argumentare

Tratamentul neoplasmului mamar poate determina scăderea densității minerale osoase și crește astfel riscul de fracturi. (2)

Ib

 

Standard

Se recomandă exercițiu fizic regulat, o dietă sănătoasă cu obținerea și menținerea unei greutăți ideale (IMC 20-25), un stil de viață activ și limitarea consumului de alcool.

B

Argumentare

Toate acestea contribuie la obținerea unor rezultate favorabile. (1,2)

III

 

  • Aspecte administrative

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul pacientelor cu cancer mamar, să îşi redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

E

 

Standard

Pentru tratamentul cancerului mamar medicul trebuie să colaboreze cu oncologul (chimioterapeut, radiolog) şi anatomopatolog.

E

 

Standard

Medicul trebuie să îndrume pacientele diagnosticate cu cancer mamar pre sau post-tratament către consiliere psihologică (în cadrul spitalului sau extern).

E

 

Standard

Tratamentul chirurgical al pacientele diagnosticate cu cancer mamar trebuie efectuat numai de medicul ginecolog/chirurg generalist cu supraspecializare în oncologie.

E

 

Standard

Spitalele în care se realizează tratamentul pacientelor diagnosticate cu cancer de sân trebuie să aibă un laborator anatomo – patologic funcţional

E

 

Laboratorul de anatomie patologică trebuie să asigure:

−       examen extemporaneu al piesei tumorale

−       examinarea la parafină a piesei tumorale şi a ganglionilor

−       Imunohistochimie.

 

 

Standard

În cazul în care în spitalul în care s-a practicat tratamentul chirurgical nu există posibilitatea radioterapiei/chimioterapiei postoperatorii, medicul trebuie să îndrume pacienta către un alt spital cu dotarea necesară, şi cu care spitalul trimiţător are contract.

E

 

  • Bibliografie

Introducere

1.     Centrul de Calcul, Statisticã Sanitarã şi Documantare Medicalã: Registrul Naþional de Cancer, MS, Bucureşti.

2.     N. Ghilezan A.C. Rancea,  C. Vitoc, G.Peltecu, R. Anghel, M. Dediu, L. Minea : Cancerul mamar: ghid de diagnostic şi tratament. Radioterapie şi Oncologie Medicală.2006, 1:16-26

Screening

1.        Gøtzsche PC, Nielsen M. Screening for breast cancer with mammography. Cochrane Database Syst Rev 2011; 1: CD001877.

2.        Independent UK Panel on Breast Cancer Screening. The benefits and harms of breast cancer screening: an independent review. Lancet 2012; 380: 1778–1786.

3.        Andersson I, Aspergren K, Janzon L, et al. Mammographic screening and mortality from breast cancer: the Malmo mammographic screening trial. BMJ 1988; 297:943–948.

4.        Senkus E, Kyriakides S, Ohno S, et al. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up.Ann Oncol 2015; 26(Suppl 5):v8–v30.

5.        NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology (NCCN Guidelines®) – Breast Cancer. Version 3.2018 — October 25, 2018. NCCN.org.

 

Evaluare şi diagnostic

1.        Senkus E, Kyriakides S, Ohno S, et al. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up. Ann Oncol 2015; 26(Suppl 5):v8–v30.

2.        N. Ghilezan A.C. Rancea,  C. Vitoc, G.Peltecu, R. Anghel, M. Dediu, L. Minea : Cancerul mamar: ghid de diagnostic şi tratament. Radioterapie şi Oncologie Medicală.2006, 1:16-26

3.        Lieske B, Ravichandran D, Wright D. Role of fine-needle aspiration cytology and core biopsy in the preoperative diagnosis of screendetected breast carcinoma. Br J Cancer 2006; 95:62–66.

4.        Layfield LJ, Chrischilles EA, Cohen Mb, Bottles K. The palpable breast nodule: A cost-effectiveness analysis of alternate diagnosis approaches.  Cancer1993;72:1642-1651

5.        Walker GM, Foster RS Jr, McKegney Cp. McKegney FP. Breast biopsy: A comparison of outpatient and inpatient experience. Arch Surg 1978;11:942-946

6.        Koss LG. The palpable breast nodule: A cost-effectiveness analysis of alternate diagnosis approaches. The role of the needle aspiration biopsy. Cancer 1993;72:1499-1502

7.        Frantzen S, Zajicek J. Aspiration biopsy in diagnosis of palpable lesions of the breast. Critical review of 3479 consecutive biopsies. Acta Radiol ther biol 1968;7:241-262.

8.        Zajdela A, Ghossein NA, Pilleron JP, Ennuyer A. The value of aspiration cytology in the diagnosis of breast cancer: Experience at the Foundation Curie. Cancer 1975;35:499-506.

9.        Zalicek J, Caspersson T, Jakobsson, et al. Cytologic diagnosis of mammary tumors from aspiration biopsy smears. Comparison of cytologic and histologic findings in 2111 lesions and diagnostic use of cytophometry. Acta Cytol 1970;14:370-376

10.      Feldman PS, Covel JL. Breast and lung, in fine needle aspiration cytology and its clinical application. Chicago, American Society of Clinical Pathologists Press, 1985:27-43

11.      Abati A, Abele J, Bacus S, et al. National cancer Institute Conference, Bethesda, MD, October, 1997.

12.      The uniform approach to breast fine-needle aspiration biopsy. Am J Surg 1997;174:371-385

13.      Lee KR, Foster Jr RS, Papillo JL, Fine needle aspiration of the breast – Importance of the aspirator. Acta Cytologica 1987;31:281-284

14.      Innes DJ Jr, Feldman PS. Comparison of diagnostic results obtained by fine-needle aspiration cytology and Tru-Cut or open biopsies. Acta Cytol 1983;27:350-354

15.      Houssami N, Ciatto S, Turner RM, et al. Preoperative ultrasound-guided needle biopsy of axillary nodes in invasive breast cancer: metaanalysis of its accuracy and utility in staging the axilla. Ann Surg 2011; 254:243–251.

16.      The palpable breast lump: information and recommendations to assist decision-making when a breast lump is detected. The Steering Committee on Clinical Practice Guidelines for the Care and Treatment of Breast Cancer. Canadian Association of Radiation Oncologists [see comments]. CMAJ 1998; 158 Suppl 3:S3.

17.      Morrow M, Harris JR: Local management of invasive cancer: Breast. In: Harris JR, Lippman ME, Morrow M, Kent Osborne C. Edts. Diseases of the Breast 3rd Edition, Lippincot Williams & Wilkins, Philadelphia, 2004, pp. 719-745.

18.      Chen X, Yuan Y, Gu Z, Shen K. Accuracy of estrogen receptor, progesterone receptor, and HER2 status between core needle and open excision biopsy in breast cancer: a meta-analysis. Breast Cancer Res Treat 2012; 134: 957–967.

19.      Coates AS, Winer EP, Goldhirsch A et al. Tailoring therapies—improving the management of early breast cancer: St Gallen International Expert Consensus on the Primary Therapy of Early Breast Cancer 2015. Ann Oncol 2015; 26:1533–1546

20.      NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology (NCCN Guidelines®) – Breast Cancer. Version 3.2018 — October 25, 2018. NCCN.org.

21.      Perry N, Broeders M, de Wolf C, et al. European Guidelines for Quality Assurance in Breast Cancer Screening and Diagnosis, fourth edition. European Commission, 2006, 2013.

22.      Houssami N, Turner R, Morrow M. Preoperative magnetic resonance imaging in breast cancer: meta-analysis of surgical outcomes. Ann Surg 2013; 257:249–255.

23.      Kesson EM, Allardice GM, George WD, et al. Effects of multidisciplinary team working on breast cancer survival: retrospective, comparative, interventional cohort study of 13 722 women. BMJ 2012; 344:e2718.)

24.      Wilson AR, Marotti L, Bianchi S, et al; EUSOMA (European Society of Breast Cancer Specialists). The requirements of a specialist Breast Centre. Eur J Cancer 2013; 49:3579–3587.

Conduită

1.        Wilson AR, Marotti L, Bianchi S et al. The requirements of a specialist Breast Centre. Eur J Cancer 2013; 49: 3579–3587

2.        Del Turco MR, Ponti A, Bick U et al. Quality indicators in breast cancer care. Eur J Cancer 2010; 46: 2344–2356.

3.        EUSOMA. The requirements of a specialist breast unit. Eur J Cancer 2000; 36:2288–2293.

4.        https://www.uicc.org/new-global-cancer-data-globocan-2018

5.        Pruthi S, Gostout BS, Lindor NM. Identification and management of women with BRCA mutations or hereditary predisposition for breast and ovarian cancer. Mayo Clin Proc 2010; 85: 1111–1120.

6.        Senkus E, Gomez H, Dirix L et al. Young breast cancer patients’ attitudes towards the risk of loss of fertility related to adjuvant therapies. EORTC study 10002 BIG 3–98. Psychooncology 2014; 23: 173–182.

7.        Lee SJ, Schover LR, Partridge AH et al. American Society of Clinical Oncology recommendations on fertility preservation in cancer patients. J Clin Oncol 2006;24: 2917–2931.

8.        Partridge AH, Pagani O, Abulkhair O et al. First international consensus guidelines for breast cancer in young women (BCY1). Breast 2014; 23: 209–220.

9.        Cardoso F, Loibl S, Pagani O et al. The European Society of Breast Cancer Specialists recommendations for the management of young women with breast cancer. Eur J Cancer 2012; 48: 3355–3377.

10.      National Cancer Institute. Breast Cancer (PDQ®): Screening. Available at: cancer.gov/cancertopics/pdq/screening/breast/healthprofessional (Accessed November 15, 2006).

11.      Gabriel N. Hortobagyi, Stephen B. Edge, Armando Giuliano.New and Important Changes in the TNM Staging System for Breast Cancer. American Society of Clinical Oncology Educational Book 2018 :38, 457-467

12.      Chirgwin J,  Craike M,  Gray C, et al. Does multidisciplinary care enhance the management of advanced breast cancer?: evaluation of advanced breast cancer multidisciplinary team meetings, J Oncol Pract , 2010, vol. 6 6(pg. 294-300)

13.      Gabel M,  Hilton NE,  Nathanson SD. Multidisciplinary breast cancer clinics. Do they work?, Cancer , 1997, vol. 79 12(pg. 2380-2384)

14.      Rastogi P, Anderson SJ, Bear HD et al. Preoperative chemotherapy: updates of National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project Protocols B-18 and B-27. J Clin Oncol 2008; 26: 778–785.

15.      NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology (NCCN Guidelines®) – Breast Cancer. Version 3.2018 — October 25, 2018. NCCN.org.

16.      Hellman S. Stopping metastases at their sources. NEJM 1997;337:996-997

17.      Fisher, B., Jeong, J.H., Anderson, S. et al. Twenty-five-year follow-up of a randomized trial comparing radical mastectomy, total mastectomy, and total mastectomy followed by irradiation. N Engl J Med. 2002; 347: 567–575

18.      Veronesi U., Cascinelli N., Mariani L., et al. – Twenty-Year Follow-up of a Randomized Study Comparing Breast-Conserving Surgery with Radical Mastectomy for Early Breast Cancer. N Engl J Med 2002; 347:1227-1232

19.      Darby S, McGale P et al. Effect of radiotherapy after breast-conserving surgery on 10-year recurrence and 15-year breast cancer death: meta-analysis of individual patient data for 10,801 women in 17 randomised trials. Lancet 2011; 378:1707–1716.

20.      Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group (EBCTCG). Effect of radiotherapy after mastectomy and axillary surgery on 10-year recurrence and 20-year breast cancer mortality: meta-analysis of individual patient data for 8135 women in 22 randomised trials. Lancet 2014; 383: 2127–2135.

21.      Riet FG, Fayard F, Arriagada R, Santos MA, Bourgier C, Ferchiou M, Heymann S, Delaloge S, Mazouni C, Dunant A, Rivera S.Preoperative  radiotherapy in breast cancer patients: 32 years of follow-up.Eur J Cancer. 2017 May;76:45-51.

22.      M. A. Santos, S. Heymann, F. Fayard, A. Dunant, V. Merlusca, R. Zainescu, R. Arriagada, H. Marsiglia, C. Bourgier. Institut Gustave Roussy, Paris, France . Preoperative Radiotherapy in Locally Advanced Breast Cancer Patients: Tumor Response and Patients Outcome after 26 Years of Median Follow-up.I. J. Radiation Oncology d Biology d Physics Volume 81, Number 2, Supplement, 2011

23.      Baltodano PA, Reinhardt ME, Flores JM, Abreu FM, Chattha A, Kone L, Cooney CM, Manahan MA, Zellars RC, Rosson GD. Preoperative Radiotherapy Is Not Associated with Increased Post-mastectomy Short-term Morbidity: Analysis of 77,902 Patients. Plast Reconstr Surg Glob Open. 2017 Mar 13;5(3):e1108.

24.      Treatment for women with stage III or locally advanced breast cancer. CMAJ 2004; 170:983.

25.      Shenkier T, Weir L, Levine M, Olivotto I, Whelan T, Reyno L; Steering Committee on Clinical Practice Guidelines for the Care and Treatment of Breast Cancer. Clinical practice guidelines for the care and treatment of breast cancer: 15. Treatment for women with stage III or locally advanced breast cancer. CMAJ. 2004 Mar 16;170(6):983-94.

26.      Senkus E, Kyriakides S, Ohno S, Penault-Llorca F, Poortmans P, Rutgers E, Zackrisson S, Cardoso F; ESMO Guidelines Committee. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up. Ann Oncol. 2015 Sep;26 Suppl 5:v8-30.

27.      Harbeck N, Gluz O. Neoadjuvant therapy for triple negative and HER2-positive early breast cancer. Breast. 2017 Aug;34 Suppl 1:S99-S103.

28.      von Minckwitz G, Martin M. Neoadjuvant treatments for triple-negative breast cancer (TNBC). Ann Oncol. 2012 Aug;23 Suppl 6:vi35-9.

29.      Masood S. Neoadjuvant chemotherapy in breast cancers. Womens Health (Lond). 2015;12(5):480-491.

30.      Alonso-Bartolome P, Ortega Garcia E, Garijo Ayensa F, de Juan Ferre A, Vega Bolivar A. Utility of the tumor bed marker in patients with breast cancer receiving induction chemotherapy. Acta Radiol. 2002 Jan;43(1):29-33.

31.      Espinosa-Bravo M, Sao Avilés A, Esgueva A, Córdoba O, Rodriguez J, Cortadellas T, Mendoza C, Salvador R, Xercavins J, Rubio IT. Breast conservative surgery after neoadjuvant chemotherapy in breast cancer patients: comparison of two tumor localization methods. Eur J Surg Oncol. 2011 Dec;37(12):1038-43.

32.      von Minckwitz G, Untch M, Blohmer JU, Costa SD, Eidtmann H, Fasching PA, Gerber B, Eiermann W, Hilfrich J, Huober J, Jackisch C, Kaufmann M, Konecny GE, Denkert C, Nekljudova V, Mehta K, Loibl S. Definition and impact of pathologic complete response on prognosis after neoadjuvant chemotherapy in various intrinsic breast cancer subtypes. J Clin Oncol. 2012 May 20;30(15):1796-804.

33.      Untch M, Fasching PA, Konecny GE, Hasmüller S, Lebeau A, Kreienberg R, Camara O, Müller V, du Bois A, Kühn T, Stickeler E, Harbeck N, Höss C, Kahlert S, Beck T, Fett W, Mehta KM, von Minckwitz G, Loibl S. Pathologic complete response after neoadjuvant chemotherapyplus trastuzumab predicts favorable survival in human epidermal growth factor receptor 2-overexpressing breast cancer: results from the TECHNO trial of the AGO and GBG study groups. J Clin Oncol. 2011 Sep 1;29(25):3351-7.

34.      Broglio KR, Quintana M, Foster M, Olinger M, McGlothlin A, Berry SM, Boileau JF, Brezden-Masley C, Chia S, Dent S, Gelmon K, Paterson A, Rayson D, Berry DA. Association of Pathologic Complete Response to Neoadjuvant Therapy in HER2-Positive Breast Cancer With Long-Term Outcomes: A Meta-Analysis. JAMA Oncol. 2016 Jun 1;2(6):751-60.

35.      Vinh-Hung, V, Cserni, G, Burzykowski, T, et al. Effect of the number of uninvolved nodes on survival in early breast cancer. Oncol Rep 2003; 10:363. 61. NIH consensus conference. Treatment of early-stage breast cancer. JAMA 1991; 265:391.

36.      Arriagada, R, Rutqvist, LE, Mattsson, A, et al. Adequate locoregional treatment for early breast cancer may prevent secondary dissemination. J Clin Oncol 1995; 13:2869.

37.      Cabioglu, N, Hunt, KK, Sahin, AA, et al. Role for intraoperative margin assessment in patients undergoing breast-conserving surgery. Ann Surg Oncol 2007; 14:1458.

38.      Ferreiro, JA, Gisvold, JJ, Bostwick, DG. Accuracy of frozen-section diagnosis of mammographically directed breast biopsies. Results of 1,490 consecutive cases. Am J Surg Pathol 1995; 19:1267.

39.      Johnson, AT, Henry-Tillman, R, Klimberg, VS. Breast conserving surgery: optimizing local control in the breast with the assessment of margins. Breast Dis 2001; 12:35.

40.      Morris, MM, Powell, SN. Irradiation in the setting of collagen vascular disease: acute and late complications. J Clin Oncol 1997; 15:2728.

41.      Ross, JG, Hussey, DH, Mayr, NA, Davis, CS. Acute and late reactions to radiation therapy in patients with collagen vascular diseases. Cancer 1993; 71:3744

42.      Chen, AM, Obedian, E, Haffty, BG. Breast-conserving therapy in the setting of collagen vascular disease. Cancer J 2001; 7:480.

43.      Kunos, C, Latson, L, Overmoyer, B, et al. Breast conservation surgery achieving >or=2 mm tumor-free margins results in decreased local-regional recurrence rates. Breast J 2006; 12:28.

44.      McIntosh, A, Freedman, G, Eisenberg, D, Anderson, P. Recurrence rates and analysis of close or positive margins in patients treated without re-excision before radiation for breast cancer. Am J Clin Oncol 2007; 30:146.

45.      Gibson, GR, Lesnikoski, BA, Yoo, J, et al. A comparison of ink-directed and traditional whole-cavity re-excision for breast lumpectomy specimens with positive margins. Ann Surg Oncol 2001; 8:693.

46.      Morrow, M, Keeney, K, Scholtens, D, et al. Selecting patients for breast-conserving therapy: the importance of lobular histology. Cancer 2006; 106:2563.

47.      Scarth, H, Cantin, J, Levine, M. Clinical practice guidelines for the care and treatment of breast cancer: mastectomy or lumpectomy? The choice of operation for clinical stages I and II breast cancer (summary of the 2002 update). CMAJ 2002; 167:154.

48.      Wazer, DE, DiPetrillo, T, Schmidt-Ullrich, R, et al. Factors influencing cosmetic outcome and complication risk after conservative surgery and radiotherapy for early-stage breast carcinoma. J Clin Oncol 1992; 10:356.

49.      Mills, JM, Schultz, DJ, Solin, LJ. Preservation of cosmesis with low complication risk after conservative surgery and radiotherapy for ductal carcinoma in situ of the breast. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1997; 39:637.

50.      Breast Cancer, MD Anderson practice algorithm Approved by The Executive Committee of the Medical Staff on 10/31/2017

51.      Solin, LJ, Fourquet, A, Vicini, FA, et al. Salvage treatment for local recurrence after breast-conserving surgery and radiation as initial treatment for mammographically detected ductal carcinoma in situ of the breast. Cancer 2001; 91:1090.

52.      Cutuli, B, Cohen-Solal-le Nir, C, de Lafontan, B, et al. Breast-conserving therapy for ductal carcinoma in situ of the breast: the French Cancer Centers’ experience. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2002; 53:868.

53.      Rodrigues, N, Carter, D, Dillon, D, et al. Correlation of clinical and pathologic features with outcome in patients with ductal carcinoma in situ of the breast treated with breast-conserving surgery and radiotherapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2002; 54:1331.

54.      Houvenaeghel et al. Lymph node positivity in different early breast carcinoma phenotypes: a predictive model BMC Cancer (2019) 19:45 https://doi.org/10.1186/s12885-018-5227-3

55.      Wolfram Malter et al. , Factors Predictive of Sentinel Lymph Node Involvement in Primary Breast Cancer ANTICANCER RESEARCH 38: 3657-3662 (2018) doi:10.21873/anticanres.12642

56.      Fisher, B, Redmond, C, Fisher, ER, et al. Ten-year results of a randomized clinical trial comparing radical mastectomy and total mastectomy with or without radiation. N Engl J Med 1985; 312:674.

57.      Smith, BD, Smith, GL, Haffty, BG. Postmastectomy radiation and mortality in women with T1-2 node-positive breast cancer. J Clin Oncol 2005; 23:1409.

58.      F. Cardoso, N. Harbeck, L. Fallowfield, S. Kyriakides, E. Senkus, on behalf of the ESMO Guidelines Working Group; Locally recurrent or metastatic breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up , Annals of Oncology, Volume 23, Issue suppl_7, 1 October 2012, Pages vii11–vii19.

59.      Olivotto IA, Lesperance ML, Truong PT, Nichol A, Berrang T, Tyldesley S, Germain F, Speers C, Wai E, Holloway C, Kwan W, Kennecke H (2009) Intervals longer than 20 weeks from breast-conserving surgery to radiation therapy are associated with inferior outcome for women with early-stage breast cancer who are not receiving chemotherapy. J Clin Oncol 27(1): 16–23.

60.      Goodwin A, Parker S, Ghersi D, Wilcken N: Postoperative radiotherapy for ductal carcinoma in situ of the breast (Review). Cochrane Database Syst Rev, 2013, Nov 21, 11:CD000563

61.      Wapnir IL, Dignam JJ, Fisher B, et al. Long-term outcomes of invasive ipsilateral breast tumor recurrences after lumpectomy in NSABP B-17 and B-24 randomized clinical trials for DCIS. J Natl Cancer Inst 2011;103:478-488.cancer who are not receiving chemotherapy. J Clin Oncol 27(1): 16–23.

62.      Manjeet Chadha, Jason Portenoy, Susan K. Boolbol, Alyssa Gillego, and Louis B. Harrison, “Is There a Role for Postmastectomy Radiation Therapy in Ductal Carcinoma In Situ?,” International Journal of Surgical Oncology, vol. 2012, Article ID 423520, 2012

63.      Werkhoven EV, Hart G, Tinteren HV et al. Nomogram to predict ipsilateral breast relapse based on pathology review from the EORTC 22881–10882 boost versus no boost trial. Radiother Oncol 2011; 100: 101–107

64.      Bartelink H, Maingon P, Poortmans P et al. Whole-breast irradiation with or without a boost for patients treated with breast-conserving surgery for early breast cancer: 20-year follow-up of a randomised phase 3 trial. Lancet Oncol 2015; 16: 47–56

65.      Whelan TJ, Pignol JP, Levine MN et al. Long-term results of hypofractionated radiation therapy for breast cancer. N Engl J Med 2010; 362: 513–520.

66.      Bentzen SM, Agrawal RK et al. The UK Standardisation of Breast Radiotherapy (START) trial B of radiotherapy hypofractionation for treatment of early breast cancer: a randomised trial. Lancet 2008; 371: 1098–1107.

67.      Smith BD, Arthur DW, Buchholz TA et al. Accelerated partial breast irradiation consensus statement from the American Society for Radiation Oncology). Int J Radiat Oncol Biol Phys 2009; 74(4): 987-1001. 

68.      Polgár C, Van Limbergen E, Pötter R, et al. Patient selection for accelerated partial-breast irradiation (APBI) after breast-conserving surgery: recommendations of the Groupe Europeén de Curiethérapie – European Society for Therapeutic Radiology and Oncology (GEC-ESTRO) breast cancer working group based on clinical evidence (2009). Radiother Oncol 2010; 94(3): 264-73.

69.      Strnad V, Hannoun-Levi JM, Guinot JL, et al. Recommendations from GEC ESTRO Breast Working Group (II): Target definition and target delineation for accelerated or boost partial breast irradiation using multicatheter interstitial brachytherapy after breast conserving closed cavity surgery, Radiother Oncol 2015; 115(3): 342-8.

70.      Major T, Gutiérrez C, Guix B, van Limbergen E, Strnad V, Polgár C, Recommendations from GEC ESTRO Breast Working Group (II): Terget definition and target delineation for accelerated or boost partial breast irradiation using multicatheter interstitial brachytherapy after breast conserving open cavity surgery, Radiother Oncol 2016; 118(1): 199-204.

71.      Shah C, Vicini F, Wazer DE et al. The American Brachytherapy Society consensus statement for accelerated partial breast irradiation. Brachytherapy 2013; 12: 267-277.

72.      Correa, Candace et al. Accelerated Partial Breast Irradiation: Executive summary for the update of an ASTRO Evidence-Based Consensus Statement;Practical Radiation Oncology , 2017, Volume 7 , Issue 2 , 73 – 79

73.      Nielsen HM, Overgaard M, Grau C, et al. Study of failure pattern among high-risk breast cancer patients with or without postmastectomy radiotherapy in addition to adjuvant systemic therapy: long-term results from the Danish Breast Cancer Cooperative Group DBCG 82 b and c randomized studies. J Clin Oncol 2006;24:2268- 2275

74.      Jagsi R, Raad RA, Goldberg S, et al. Locoregional recurrence rates and prognostic factors for failure in node-negative patients treated with mastectomy: implications for postmastectomy radiation. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2005;62:1035-1039

75.      Whelan TJ, Olivotto IA, Parulekar WR, et al. Regional nodal irradiation in early-stage breast cancer. N Engl J Med 2015;373:307- 316;

76.      Poortmans PM, Collette S, Kirkove C, et al. Internal mammary and medial supraclavicular irradiation in breast cancer. New England Journal of Medicine 2015;373:317-327

77.      Whelan T, Olivotto I, Ackerman I et al (2011) NCIC- CTG MA. 20: an intergroup trial of regional nodal irradiation in early breast cancer. J Clin Oncol 29(Suppl); abstract LBA 1003;     

78.      PoortmansP, KirkoveC, BudachVetal(2013) Irradiation of the internal mammary and medial supraclavicular lymph nodes in stage I to III breast cancer: 10 years results of the EORTC Radiation Oncology and Breast Cancer Groups phase III trial 22922/10925. EJC 47(Suppl 2) ;

79.      Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group (EBCTCG). Effect of radiotherapy after breast-conserving surgery on 10-year recurrence and 15-year breast cancer death: meta-analysis of individual patient data for 10 801 women in 17 randomised trials. Lancet 2011; 378: 1707–16 

80.      Budach, W., Matuschek, C., Bölke, E. et al. DEGRO practical guidelines for radiotherapy of breast cancer V: Therapy for locally advanced and inflammatory breast cancer, as well as local therapy in cases with synchronous distant metastases.Strahlenther Onkol (2015) 191: 623. 

81.      Alm El-Din MA, Taghian AG (2009) Breast conservation therapy for patients with locally advanced breast cancer. Semin Radiat Oncol 19:229–235

82.      McGuire SE, Gonzalez-Angulo AM, Huang EH, Tucker SL, Kau SW, Yu TK et al (2007) Postmastectomy radiation improves the outcome of patients with locally advanced breast cancer who achieve a pathologic complete response to neoadjuvant chemo- therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 68:1004–1009

83.      Huang EH, Tucker SL, Strom EA, McNeese MD, Kuerer HM, Buzdar AU et al (2004) Postmastectomy radiation improves local- regional control and survival for selected patients with locally ad- vanced breast cancer treated with neoadjuvant chemotherapy and mastectomy. J Clin Oncol 22:4691–4699

84.      Bourgier C, Calvo FA, Marsiglia H, et al. Overview of preoperative radiochemotherapy in breast cancer: past or future? Clin Transl Oncol. 2011;13:446–450

85.      Bijker N, Rutgers EJ, Duchateau L, et al. Breast-conserving therapy for Paget disease of the nipple: a prospective European Organization for Research and Treatment of Cancer study of 61 patients. Cancer 2001;91:472-477.

86.      Kawase K, Dimaio DJ, Tucker SL, et al. Paget’s disease of the breast: there is a role for breast-conserving therapy. Ann Surg Oncol 2005;12:391-397.

87.      Marshall JK, Griffith KA, Haffty BG, et al. Conservative management of Paget disease of the breast with radiotherapy: 10- and 15-year results. Cancer 2003;97:2142-2149.

88.      Pierce LJ, Haffty BG, Solin LJ, et al. The conservative management of Paget’s disease of the breast with radiotherapy. Cancer 1997;80:1065-1072.

89.      Singh A, Sutton RJ, Baker CB, Sacks NP. Is mastectomy overtreatment for Paget’s disease of the nipple? Breast 1999;8:191- 194.

90.      Gaurav A, Gupta V, et al. Practical consensus recommendation for Paget’s disease in breast cancer. Soth Asian J Cancer 2018, 7(2), 83-86

91.      Moran MS, Zhao Y, Ma S, et al. Association of Radiotherapy Boost for Ductal Carcinoma In Situ With Local Control After Whole-Breast Radiotherapy. JAMA Oncol 2017, 3, 8, 1060-1068

92.      Belkace miY,BousquetG,MarsigliaH,Ray-CoquardI,Magne N,MalardY,etal. Phyllodes tumor of the breast. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2008;70:492-500.

93.      Varghese SS, et al. Radiotherapy in Phyllodes Tumour. J Clin Diagn Res 2017, 11(1), XC01-XC03

94.      Zeng S, et al. Effects of adjuvant radiotherapy on borderline and malignant phyllodes tumors: A systematic review and meta-analysis.. Molecular and Clinical Oncology 2015, 3, 663-671

95.      Lohrisch C, Paltiel C, Gelmon K et al. Impact on survival of time from definitive surgery to initiation of adjuvant chemotherapy for early-stage breast cancer. J Clin Oncol 2006; 24: 4888–4894.

96.      Coates AS, Winer EP, Goldhirsch A et al. Tailoring therapies—improving the management of early breast cancer: St Gallen International Expert Consensus on the Primary Therapy of Early Breast Cancer 2015. Ann Oncol 2015; 26:1533–1546.

97.      Drukker CA, Bueno-de-Mesquita JM, Retèl VP et al. A prospective evaluation of a breast cancer prognosis signature in the observational RASTER study. Int J Cancer 2013; 133: 929–936.

98.      Peto R, Davies C et al. Comparisons between different polychemotherapy regimens for early breast cancer: meta-analyses of long-term outcome among 100,000 women in 123 randomised trials. Lancet 2012; 379: 432–444.

99.      Paik S, Shak S, Tang G et al. A multigene assay to predict recurrence of tamoxifen treated, node-negative breast cancer. N Engl J Med 2004; 351: 2817–2826.

100.    Azim HA, Jr, Michiels S, Zagouri F et al. Utility of prognostic genomic tests in breast cancer practice: the IMPAKT 2012 working group consensus statement. Ann Oncol 2013; 24: 647–654.

101.    Dowsett M, Sestak I, Lopez-Knowles E et al. Comparison of PAM50 risk of recurrence score with oncotype DX and IHC4 for predicting risk of distant recurrence after endocrine therapy. J Clin Oncol 2013; 31: 2783–2790.

102.    Dubsky P, Brase JC, Jakesz R et al. The EndoPredict score provides prognostic information on late distant metastases in ER+/HER2- breast cancer patients. Br J Cancer 2013; 109: 2959–2964.

103.    Dall P, Koch T, Göhler T, et al. Trastuzumab without chemotherapy in the adjuvant treatment of breast cancer: subgroup results from a large observational study. BMC Cancer. 2018;18(1):51. Published 2018 Jan 8. doi:10.1186/s12885-017-3857-5

104.    Tolaney SM, Barry WT, Dang CT et al. Adjuvant paclitaxel and trastuzumab for node-negative, HER2-positive breast cancer. N Engl J Med 2015; 372: 134–141.

105.    Albain KS, Barlow WE, Ravdin PM et al. Adjuvant chemotherapy and timing of tamoxifen in postmenopausal patients with endocrine-responsive, node-positive breast cancer: a phase 3, open-label, randomised controlled trial. Lancet 2009; 374: 2055–2063.

106.    Berry DA, Cirrincione C, Henderson IC et al. Estrogen-receptor status and outcomes of modern chemotherapy for patients with node-positive breast cancer. JAMA 2006; 295: 1658–1667.

107.    Clarke M, Coates AS, Darby SC et al. Adjuvant chemotherapy in oestrogen receptor-poor breast cancer: patient-level meta-analysis of randomised trials. Lancet 2008; 371: 29–40.

108.    Gray R, Bradley R, Braybrooke J, et al; for the Early Breast Cancer Trialists Collaborative Group: Increasing the dose density of adjuvant chemotherapy by shortening intervals between courses or by sequential drug administration significantly reduces both disease recurrence and breast cancer mortality: An EBCTCG meta-analysis of 21,000 women in 16 randomised trials. 2017 San Antonio Breast Cancer Symposium. Abstract GS1-01. Presented December 6, 2017.

109.    Jones S, Holmes FA, O’Shaughnessy J et al. Docetaxel with cyclophosphamide is associated with an overall survival benefit compared with doxorubicin and cyclophosphamide: 7-year follow-up of US Oncology Research Trial 9735. J Clin Oncol 2009; 27: 1177–1183.

110.    Gianni L, Baselga J, Eiermann W et al. Phase III trial evaluating the addition of paclitaxel to doxorubicin followed by cyclophosphamide, methotrexate, and fluorouracil, as adjuvant or primary systemic therapy: European Cooperative Trial in Operable Breast Cancer. J Clin Oncol 2009; 27: 2474–2481.

111.    Shao N, Wang S, Yao C et al. Sequential versus concurrent anthracyclines and taxanes as adjuvant chemotherapy of early breast cancer: a meta-analysis of phase III randomized control trials. Breast 2012; 21: 389–393.

112.    Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group. Effects of chemotherapy and hormonal therapy for early breast cancer on recurrence and 15-year survival: an overview of the randomised trials. Lancet 2005; 365: 1687–1717.

113.    Colleoni M, Gelber S et al. Tamoxifen after adjuvant chemotherapy for premenopausal women with lymph node-positive breast cancer: International Breast Cancer Study Group trial 13–93. J Clin Oncol 2006; 24: 1332–134

114.    Pagani O, Regan MM, Walley BA, et al. Adjuvant exemestane with ovarian suppression in premenopausal breast cancer. N Engl J Med 2014;371:107-118.

115.    PA Francis, O Pagani, GF Fleming, BA Walley, M Colleoni, I Láng, HL Gómez, C Tondini, E Ciruelos, HJ Burstein, HR Bonnefoi, M Bellet, S Martino, CE Geyer, MP Goetz, V Stearns, G Pinotti, F Puglisi, S Spazzapan, MA Climent, L Pavesi, T Ruhstaller, NE Davidson, R Coleman, M Debled, S Buchholz, JN Ingle, EP Winer, R Maibach, M Rabaglio-Poretti, B Ruepp, A Di Leo, AS Coates, RD Gelber, A Goldhirsch, MM Regan – Tailoring Adjuvant Endocrine Therapy for Premenopausal Breast Cancer N. Engl. J. Med 2018 Jun 04

116.    Goss PE, Ingle JN, Martino S et al. A randomized trial of letrozole in postmenopausal women after five years of tamoxifen therapy for early-stage breast cancer. N Engl J Med 2003; 349: 1793–1802.

117.    Davies C, Pan H, Godwin J et al. Long-term effects of continuing adjuvant tamoxifen to 10 years versus stopping at 5 years after diagnosis of oestrogen receptor-positive breast cancer: ATLAS, a randomised trial. Lancet 2013; 381: 805–816.

118.    Bliss JM, Kilburn LS, Coleman RE et al. Disease-related outcomes with long-term follow-up: an updated analysis of the intergroup exemestane study. J Clin Oncol 2012; 30: 709–717.

119.    Regan MM, Neven P, Giobbie-Hurder A et al. Assessment of letrozole and tamoxifen alone and in sequence for postmenopausal women with steroid hormone receptor-positive breast cancer: the BIG 1–98 randomised clinical trial at 8.1 years median follow-up. Lancet Oncol 2011; 12: 1101–1108.

120.    Cuzick J, Sestak I, Baum M et al. Effect of anastrozole and tamoxifen as adjuvant treatment for early-stage breast cancer: 10-year analysis of the ATAC trial. Lancet Oncol 2010; 11: 1135–1141.

121.    Goss PE, Ingle JN, Pritchard KI, et al. Extending aromatase-inhibitor adjuvant therapy to 10 years [published online ahead of print June 5, 2016]. N Engl J Med. doi:10.1056/NEJMoa1604700.

122.    Perez EA, Romond EH, Suman VJ et al. Trastuzumab plus adjuvant chemotherapy for human epidermal growth factor receptor 2-positive breast cancer: planned joint analysis of overall survival from NSABP B-31 and NCCTG N9831. J Clin Oncol 2014; 32: 3744–3752.

123.    Slamon D, Eiermann W, Robert N et al. Adjuvant trastuzumab in HER2-positive breast cancer. N Engl J Med 2011; 365: 1273–1283.

124.    Gianni L, Dafni U, Gelber RD et al. Treatment with trastuzumab for 1 year after adjuvant chemotherapy in patients with HER2-positive early breast cancer: a 4-? year follow-up of a randomised controlled trial. Lancet Oncol 2011; 12: 236–244

125.    Cameron D, Piccart-Gebhart MJ, Gelber RD, et al. 11 years’ follow-up of trastuzumab after adjuvant chemotherapy in HER2-positive early breast cancer: final analysis of the HERceptin Adjuvant (HERA) trial. Lancet. 2017;389(10075):1195-1205.

126.    Joensuu H, Bono P, Kataja V et al. Fluorouracil, epirubicin, and cyclophosphamide with either docetaxel or vinorelbine, with or without trastuzumab, as adjuvant treatments of breast cancer: final results of the FinHer Trial. J Clin Oncol 2009; 27: 5685–5692.

127.    Pivot, Xavier et al. – 6 months versus 12 months of adjuvant trastuzumab for patients with HER2-positive early breast cancer (PHARE): a randomised phase 3 trial; The Lancet Oncology , Volume 14 , Issue 8 , 741 – 748

128.    Helena Margaret Earl, Louise Hiller, Anne-Laure Vallier, Shrushma Loi, Donna Howe, Helen B Higgins, Karen McAdam, Luke Hughes-Davies, Adrian Nigel Harnett, Mei-Lin Ah-See, Richard Simcock, Daniel William Rea, Janine Mansi, Jean Abraham, Carlos Caldas, Claire Hulme, David Miles, Andrew M. Wardley, David A. Cameron, Janet Dunn, and PERSEPHONE Trial Investigators Journal of Clinical Oncology 2018 36:15_suppl, 506-506 

129.    Goldhirsch A, Gelber RD, Piccart-Gebhart MJ et al. 2 years versus 1 year of adjuvant trastuzumab for HER2-positive breast cancer (HERA): an open-label, randomised controlled trial. Lancet 2013; 382: 1021–1028.

130.    https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/perjeta

131.    von Minckwitz G, Procter M, de Azambuja E, Zardavas D, Benyunes M, Viale G, Suter T, Arahmani A, Rouchet N, Clark E, Knott A, Lang I, Levy C, Yardley DA, Bines J, Gelber RD, Piccart M, Baselga J; APHINITY Steering Committee and Investigators. Adjuvant Pertuzumab and Trastuzumab in Early HER2-Positive Breast Cancer. N Engl J Med. 2017 Jul 13;377(2):122-131. doi: 10.1056/NEJMoa1703643. Epub 2017 Jun 5. Erratum in: N Engl J Med. 2017 Aug 17;377(7):702. N Engl J Med. 2018 Oct 18;379(16):1585.

132.    https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/nerlynx

133.    Martin M, Holmes FA, Ejlertsen B, Delaloge S, Moy B, Iwata H, von Minckwitz G, Chia SKL, Mansi J, Barrios CH, Gnant M, Tomašević Z, Denduluri N, Šeparović R, Gokmen E, Bashford A, Ruiz Borrego M, Kim SB, Jakobsen EH, Ciceniene A, Inoue K, Overkamp F, Heijns JB, Armstrong AC, Link JS, Joy AA, Bryce R, Wong A, Moran S, Yao B, Xu F, Auerbach A, Buyse M, Chan A; ExteNET Study Group. Neratinib after trastuzumab-based adjuvant therapy in HER2-positive breast cancer (ExteNET): 5-year analysis of a randomised, double-blind, placebo-controlled, phase 3 trial. Lancet Oncol. 2017 Dec;18(12):1688-1700. doi: 10.1016/S1470-2045(17)30717-9. Epub 2017 Nov 13.

134.    Cortazar P, Zhang L, Untch M, et al. Pathological complete response and long-term clinical benefit in breast cancer: the CTNeoBC pooled analysis. Lancet 2014 Jul 12;384(9938):164-72

135.    von Minckwitz G, Schneeweiss A, Loibl S et al. Neoadjuvant carboplatin in patients with triple-negative and HER2-positive early breast cancer (GeparSixto; GBG 66): a randomised phase 2 trial. Lancet Oncol 2014; 15: 747–756.

136.    Sikov WM, Berry DA, Perou CM et al. Impact of the addition of carboplatin and/or bevacizumab to neoadjuvant once-per-week paclitaxel followed by dose-dense doxorubicin and cyclophosphamide on pathologic complete response rates in stage II to III triple-negative breast cancer: CALGB 40603 (Alliance). J Clin Oncol 2015; 33: 13–21.

137.    Masuda, N. et al. Adjuvant Capecitabine for Breast Cancer after Preoperative Chemotherapy. N Engl J Med376, 2147–2159 doi:10.1056/NEJMoa1612645 (2017).

138.    von Minckwitz G, Untch M, Nüesch E et al. Impact of treatment characteristics on response of different breast cancer phenotypes: pooled analysis of the German neo-adjuvant chemotherapy trials. Breast Cancer Res Treat 2011; 125: 145–156.

139.    M. Gnant, B. Mlineritsch, H. Stoeger, G. Luschin-Ebengreuth, M. Knauer, M. Moik, R. Jakesz, M. Seifert, S. Taucher, V. Bjelic-Radisic, M. Balic, H. Eidtmann, W. Eiermann, G. Steger, W. Kwasny, P. Dubsky, U. Selim, F. Fitzal, G. Hochreiner, V. Wette, P. Sevelda, F. Ploner, R. Bartsch, C. Fesl, R. Greil, on behalf of the Austrian Breast and Colorectal Cancer Study Group, Vienna, Austria; Zoledronic acid combined with adjuvant endocrine therapy of tamoxifen versus anastrozol plus ovarian function suppression in premenopausal early breast cancer: final analysis of the Austrian Breast and Colorectal Cancer Study Group Trial 12, Annals of Oncology, Volume 26, Issue 2, 1 February 2015, Pages 313–320, https://doi.org/10.1093/annonc/mdu544

140.    Michael Gnant, Georg Pfeiler, Peter C Dubsky, Michael Hubalek, Richard Greil, Raimund Jakesz, Viktor Wette, Marija Balic, Ferdinand Haslbauer, Elisabeth Melbinger, Vesna Bjelic-Radisic, Silvia Artner-Matuschek, Florian Fitzal, Christian Marth, Paul Sevelda, Brigitte Mlineritsch, Günther G Steger, Diether Manfreda, Ruth Exner, Daniel Egle, Jonas Bergh, Franz Kainberger, Susan Talbot, Douglas Warner, Christian Fesl, Christian F Singer, – Adjuvant denosumab in breast cancer (ABCSG-18): a multicentre, randomised, double-blind, placebo-controlled trial, The Lancet,Volume 386, Issue 9992, 2015, Pages 433-443

141.    Boyages J, Delaney G, Taylor R: Predictors of local recurrence after treatment of ductal carcinoma in situ: a meta-analysis. Cancer 1999;85:616-628

142.    Fisher, B, Costantino, J, Redmond, C, et al. Lumpectomy compared with lumpectomy and radiation therapy for the treatment of intraductal breast cancer. N Engl J Med 1993; 328:1581.

143.    Fisher, B, Land, S, Mamounas, E, et al. Prevention of invasive breast cancer in women with ductal carcinoma in situ: an update of the national surgical adjuvant breast and bowel project experience. Semin Oncol 2001; 28:400.

144.    Julien, JP, Bijker, N, Fentiman, IS. Radiotherapy in breast-conserving treatment for ductal carcinoma in situ: First results of the EORTC randomized phase III trial 10853. Lancet 2000; 355:528.

145.    Tulusan, AH, Buehner, M, Lang, N. Bayreuth-Erlangen experience of „risk-adapted” therapy of ductal carcinoma in situ. In: Ductal Carcinoma In Situ of the Breast, Silverstein, MJ, (Ed), Lippincott, Williams and Wilkins, Philadelphia 2002. p.354.

146.    Fisher, B, Dignam, J, Wolmark, N, et al. Findings from National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project B-17. J Clin Oncol 1998; 16:441.

147.    Vargas, C, Kestin, L, Go, N, et al. Factors associated with local recurrence and cause-specific survival in patients with ductal carcinoma in situ of the breast treated with breast-conserving therapy or mastectomy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2005; 63:1514.

148.    Kuerer HM, Smith BD, Chavez-MacGregor M, Albarracin C, Barcenas CH, Santiago L, Edgerton ME, Rauch GM, Giordano SH, Sahin A, Krishnamurthy S, Woodward W, Tripathy D, Yang WT, Hunt KK. DCIS Margins and Breast Conservation: MD Anderson Cancer Center Multidisciplinary Practice Guidelines and Outcomes. J Cancer. 2017;8(14):2653-2662

149.    Kuerer, H. M., Albarracin, C. T., Yang, W. T., Cardiff, R. D., Brewster, A. M., Symmans, W. F., … & Babiera, G. (2009). Ductal carcinoma in situ: state of the science and roadmap to advance the field. Journal of Clinical Oncology, 27(2), 279-288.;

150.    Tadros, A. B., Smith, B. D., Shen, Y., Lin, H., Krishnamurthy, S., Lucci, A., … & Strom, E. A. (2017). Ductal Carcinoma In Situ and Margins< 2 mm: Contemporary Outcomes With Breast Conservation. Annals of Surgery. doi:10.1097/SLA.0000000000002439;

151.    Yi, M., Meric-Bernstam, F., Kuerer, H. M., Mittendorf, E. A., Bedrosian, I., Lucci, A., … & Hunt, K. K. (2012). Evaluation of a breast cancer nomogram for predicting risk of ipsilateral breast tumor recurrences in patients with ductal carcinoma in situ after local excision. Journal of clinical oncology, 30

152.    Hughes, L. L., Wang, M., Page, D. L., Gray, R., Solin, L. J., Davidson, N. E., … & Wood, W. C. (2009). Local excision alone without irradiation for ductal carcinoma in situ of the breast: a trial of the Eastern Cooperative Oncology Group. Journal of clinical oncology, 27(32), 5319-5324.

153.    Wärnberg, F., Garmo, H., Emdin, S., Hedberg, V., Adwall, L., Sandelin, K., … & Jirström, K. (2014). Effect of radiotherapy after breast-conserving surgery for ductal carcinoma in situ: 20 years follow-up in the randomized SweDCIS trial. Journal of Clinical Oncology, 32(32), 3613-3618.

154.    Association of Radiotherapy With Survival in Women Treated for Ductal Carcinoma In Situ With Lumpectomy or Mastectomy. Vasily Giannakeas, MPH1,2; Victoria Sopik, MSc1,3; Steven A. Narod, MD1,2,3. JAMA Netw Open. 2018;1(4):e181100. doi:10.1001/jamanetworkopen.2018.110

155.    Solin, LJ, Fourquet, A, Vicini, FA, et al. Mammographically detected ductal carcinoma in situ of the breast treated with breast-conserving surgery and definitive breast irradiation: long-term outcome and prognostic significance of patient age and margin status. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2001; 50:991.

156.    Frykberg, ER. Lobular carcinoma in situ of the breast. Breast J 1999; 5:296.

157.    Sasson, AR, Fowble, B, Hanlon, AL, et al. Lobular carcinoma in situ increases the risk of local recurrence in selected patients with stages I and II breast carcinoma treated with conservative surgery and radiation. Cancer 2001; 91:1862.

158.    Abner, AL, Connolly, JL, Recht, A, et al. The relation between the presence and extent of lobular carcinoma in situ and the risk of local recurrence for patients with infiltrating carcinoma of the breast treated with conservative surgery and radiation therapy. Cancer 2000; 88:1072.

159.    Stolier, AJ, Barre, G, Bolton, JS, et al. Breast conservation therapy for invasive lobular carcinoma: the impact of lobular carcinoma in situ in the surgical specimen on local recurrence and axillary node status. Am Surg 2004; 70:818.

160.    Li, CI, Anderson, BO, Daling, JR, Moe, RE. Changing incidence of lobular carcinoma in situ of the breast. Breast Cancer Res Treat 2002; 75:259.

161.    Walt, AJ, Simon, M, Swanson, GM. The continuing dilemma of lobular carcinoma in situ. Arch Surg 1992; 127:904.

162.    Bur, ME, Zimarowski, MJ, Schnitt, JS, et al. Estrogen receptor immunohistochemistry in carcinoma in situ of the breast. Cancer 1992; 69:1174.

163.    Trentham-Dietz, A, Newcomb, PA, Storer, BE, Remington, PL. Risk factors for carcinoma in situ of the breast. Cancer Epidemiol Biomarkers Prev 2000; 9:697.

164.    Frykberg, ER, Bland, KI. Management of in situ and minimally invasive breast carcinoma. World J Surg 1994; 18:45.

165.    Fisher, ER, Land, SR, Fisher, B, et al. Pathologic findings from the National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project: twelve-year observations concerning lobular carcinoma in situ. Cancer 2004; 100:238.

166.    Fisher, B, Costantino, JP, Wickerham, DL, et al. Tamoxifen for the prevention of breast cancer: current status of the National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project P-1 study. J Natl Cancer Inst 2005; 97:1652.

167.    Zhi-Rui Zhou, Chen-Chen Wang, Zhao-Zhi Yang, et al. Phyllodes tumors of the breast: diagnosis, treatment and prognostic factors related to recurrence. J Thorac Dis 2016;8(11):3361-3368

168.    Plaza MJ, Swintelski C, Yaziji H, Torres-Salichs M, Esserman LE.  Phyllodes tumor: review of key imaging characteristics. Breast Disease. 2015;35(2):79-86. doi: 10.3233/BD-150399.

169.    Mishra SP, Tiwary SK, Mishra M, Khanna AK. Phyllodes tumor of breast: a review article. ISRN Surg. 2013;2013:361469. doi: 10.1155/2013/361469. Epub 2013 Mar 20.

170.    Kamitani T, Matsuo Y, Yabuuchi H, Fujita N, Nagao M, Kawanami S, Yonezawa M, Yamasaki Y, Tokunaga E, Kubo M, Yamamoto H, Honda H. Differentiation between benign phyllodes tumors and fibroadenomas of the breast on MR imaging. Eur J Radiol. 2014 Aug;83(8):1344-9. doi: 10.1016/j.ejrad.2014.04.031. Epub 2014 May 9.

171.    Bode MK, Rissanen T, Apaja-Sarkkinen M.Ultrasonography and core needle biopsy in the differential diagnosis of fibroadenoma and tumor phyllodes. Acta Radiol. 2007 Sep;48(7):708-13.

172.    Dillon MF, Quinn CM, McDermott EW, O’Doherty A, O’Higgins N, Hill AD.Needle core biopsy in the diagnosis of phyllodes neoplasm. Surgery. 2006 Nov;140(5):779-84.

173.    Crystal P, Koretz M, Shcharynsky S, Makarov V, Strano S.Accuracy of sonographically guided 14-gauge core-needle biopsy: results of 715 consecutive breast biopsies with at least two-year follow-up of benign lesions. J Clin Ultrasound. 2005 Feb;33(2):47-52.

174.    Jara-Lazaro AR, Akhilesh M, Thike AA, Lui PC, Tse GM, Tan PH.Predictors of phyllodes tumours on core biopsy specimens of fibroepithelial neoplasms. Histopathology. 2010 Aug;57(2):220-32. doi: 10.1111/j.1365-2559.2010.03607.x.

175.    Chen, W.-H., Cheng, S.-P., Tzen, C.-Y. et al. (2005). Surgical treatment of phyllodes tumors of the breast: retrospective review of 172 cases. Journal of Surgical Oncology, 91(3), 185–194.

176.    Arbeitsgemeinschafts Gynecologische Oncologie e.v. Guidelines Breast. Version 2018.1

177.    MDAnderson Guidelines. Breast cancer. Pregnancy and breast cancer. V6, 2017;

178.    Amant F, von Minckwitz G, Han SN, Bontenbal M, Ring AE, Giermek J, Wildiers H, Fehm T, Linn SC, Schlehe B, Neven P, Westenend PJ, Müller V, Van Calsteren K, Rack B, Nekljudova V, Harbeck N, Untch M, Witteveen PO, Schwedler K, Thomssen C, Van Calster B, Loibl S . Prognosis of women with primary breast cancer diagnosed during pregnancy: results from an international collaborative study. J Clin Oncol. 2013 Jul 10;31(20):2532-9. doi: 10.1200/JCO.2012.45.6335. Epub 2013 Apr 22.

179.    Ring AE, Smith IE, Jones A, Shannon C, Galani E, Ellis PA Chemotherapy for breast cancer during pregnancy: an 18-year experience from five London teaching hospitals. J Clin Oncol. 2005 Jun 20; 23(18):4192-7;

180.    Paskulin GA, Gazzola Zen PR, de Camargo Pinto LL, Rosa R, Graziadio C. Combined chemotherapy and teratogenicity. Birth Defects Res A Clin Mol Teratol. 2005 Sep;73(9):634-7.

181.    Woo JC, Yu T, Hurd TC  Breast cancer in pregnancy: a literature review.. Arch Surg. 2003 Jan; 138(1):91-8.

182.    Nugent P, O’Connell TX  Breast cancer and pregnancy.Arch Surg. 1985;120(11):1221.

183.    Litton JK, Warneke CL, Hahn KM, Palla SL, Kuerer HM, Perkins GH, Mittendorf EA, Barnett C, Gonzalez-Angulo AM, Hortobágyi GN, Theriault RL. Case control study of women treated with chemotherapy for breast cancer during pregnancy as compared with nonpregnant patients with breast cancer. Oncologist. 2013;18(4):369-76.

184.    Berry DL, Theriault RL, Holmes FA, et al. Management of breast cancer during pregnancy using a standard protocol. J Clin Oncol. 1999;17:855

185.     Barron, WM. The pregnant surgical patient: medical evaluation and management. Ann Intern Med 1984; 101:683.

186.     Saunders, CM, Baum, M. Breast cancer and pregnancy: a review. J R Soc Med 1993; 86:162.

187.    Amant F, Deckers S, Van Calsteren K, Loibl S, Halaska M, Brepoels L, Beijnen J, Cardoso F, Gentilini O, Lagae L, Mir O, Neven P, Ottevanger N, Pans S, Peccatori F, Rouzier R, Senn HJ, Struikmans H, Christiaens MR, Cameron D, Du Bois A. Breast cancer in pregnancy: recommendations of an international consensus meeting. Eur J Cancer. 2010 Dec;46(18):3158-68

188.    Murthy RK, Theriault RL, Barnett CM, et al. Outcomes of children exposed in utero to chemotherapy for breast cancer. Breast Cancer Res. 2014 Dec 30;16(6):3414.

189.    Cardonick E, Gilmandyar D, Somer RA. Maternal and neonatal outcomes of dose-dense chemotherapy for breast cancer in pregnancy. .Obstet Gynecol. 2012;120(6):1267

190.    Kal HB, Struikmans H. Radiotherapy during pregnancy: fact and fiction. Lancet Oncol. 2005;6:328-33.

191.    Kuerer, HM, Gwyn, K, Ames, FC, Theriault, RL. Conservative surgery and chemotherapy for breast carcinoma during pregnancy. Surgery 2002; 131:108.

192.     Kuerer, HM, Cunningham, JD, Bleiweiss, IJ, et al. Conservative surgery for breast carcinoma associated with pregnancy. Breast J 1998; 4:171.

193.     Annane, K, Bellocq, JP, Brettes, JP, Mathelin, C. Infiltrative breast cancer during pregnancy and conservative surgery. Fetal Diagn Ther 2005; 20:442.

194.    Greskovich, JF Jr, Macklis, RM. Radiation therapy in pregnancy: risk calculation and risk minimization. Semin Oncol 2000; 27:633

195.     Petrek, JA. Breast cancer during pregnancy. Cancer 1994; 74:518.

196.     Antypas, C, Sandilos, P, Kouvaris, J, et al. Fetal dose evaluation during breast cancer radiotherapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1998; 40:995.

197.     Gemignani, ML, Petrek, JA, Borgen, PI. Breast cancer and pregnancy. Surg Clin North Am 1999; 79:1157.

198.     Miller, RW, Mulvihill, JJ. Small head size after atomic irradiation. Teratology 1976; 14:355.

199.     Otake, M, Schull, WJ, Yoshimaru, H. A review of forty-five years study of Hiroshima and Nagasaki atomic bomb survivors. Brain damage among the prenatally exposed. J Radiat Res (Tokyo) 1991; 32 Suppl:249.

200.     Ngu, SL, Duval, P, Collins, C. Foetal radiation dose in radiotherapy for breast cancer. Australas Radiol 1992; 36:321.

201.     Mayr, NA, Wen, BC, Saw, CB. Radiation therapy during pregnancy. Obstet Gynecol Clin North Am 1998; 25:301.

202.     Fenig, E, Mishaeli, M, Kalish, Y, Lishner, M. Pregnancy and radiation. Cancer Treat Rev 2001; 27:1.

203.    Loibl S, Von minckwitz G, Gwyn k, ellis P, Blohmer JU, Schlegelberger B, keller m, Harder S, Theriault RL,Crivellari D, et al. Breast carcinoma during pregnancy. Internationalrecommendations from an expert meeting. Cancer. 2006;106:237-46.

204.    Loibl S, Han SN, von Minckwitz G, et al. Treatment of breast cancer during pregnancy: an observational study. Lancet Oncol 2012;13:887-896

205.    Ives, A, Saunders, C, Bulsara, M, Semmens, J. Pregnancy after breast cancer: population based study. BMJ 2007; 334:194.

206.     Mueller, BA, Simon, MS, Deapen, D, et al. Childbearing and survival after breast carcinoma in young women. Cancer 2003; 98:1131.

207.     Kroman, N, Jensen, MB, Melbye, M, et al. Should women be advised against pregnancy after breast-cancer treatment?. Lancet 1997; 350:319.

208.    Mai, KT, Yazdi, HM, Perkins, DG. Mammary Paget’s disease: evidence of diverse origin of the disease with a subgroup of Paget’s disease developing from the superficial portion of lactiferous duct and a discontinuous pattern of tumor spread. Pathol Int 1999; 49:956.

209.    Chin-Yau C, Li-Min S, Anderson B. Paget Disease of the Breast: Changing Patterns of Incidence, Clinical Presentation, and Treatment in the U.S.24 August 2006 in Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com)

210.    Bijker, N., Rutgers, E. J., Duchateau, L EORTC Breast Cancer Cooperative Group et al. (2001). Breast-conserving therapy for Paget disease of the nipple: a prospective European Organization for Research and Treatment of Cancer study of 61 patients. Cancer, 91(3), 472–477.

211.    Dominici, L. S., Lester, S. C., Liao, G.-S., et al. (2012). Current surgical approach to Paget’s disease. American Journal of Surgery, 204(1), 18–22. http://doi.org/10.1016/j.amjsurg.2011.07.010

212.    Ashikari R, Park K, Huvos AG, si altii. Paget’s disease of the breast. Cancer 1970;26:680

213.     Burke ET, Braeuning MP, McLelland R, Pisano ED, CooperLL. Paget disease of the breast: a pictorial essay. Radiographics 1998;18(6):1459-64

214.     Schelhoud VR, Coene ED, Delaey B, Thys S, Page DL, DePotter CR. Pathogenesis of Paget’s disease epidermal herengulin-alpha, motility factor, and the HER-receptor family. J Natl Cancer Just 2000;92(8):622-8

215.     Carolyn M. Kaelin. – Paget’s Disease. Disease o fthe Breast 2nd ed. edited by Jay R. Harris, Lippincott Williams&Wilkins Philadelphia 2000, chapter 42 – pag 677

216.    Bulens P, Vanuytsel L, Rijnders A. Breast conserving treatment of Paget’s disease . Radiother Oncol 1990;17:305

217.     Solin, LJ, Kurtz, J, Fourquet, A, et al. Fifteen year results of breast-conserving surgery and definitive breast irradiation for the treatment of ductal carcinoma in situ of the breast. J Clin Oncol 1996; 14:754.

218.     Cabioglu, N, Krishnamurthy, S, Kuerer, HM, et al. Feasibility of breast-conserving surgery for patients with breast carcinoma associated with nipple discharge. Cancer 2004; 101:508

219.     Fourquet, A, Campana, F, Vielh, P, et al. Paget’s disease of the nipple without detectable breast tumor: conservative management with radiation therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 1987; 13:1463.

220.     Bulens, P, Vanuytsel, L, Rijnders, A, van der, Schueren E. Breast conserving treatment of Paget’s disease. Radiother Oncol 1990; 17:305.

221.     Stockdale, AD, Brierley, JD, White, WF, et al. Radiotherapy for Paget’s disease of the nipple: a conservative alternative. Lancet 1989; 2:664.

222.    Perez, CA, Taylor, ME. Breast: stage Tis, T1, and T2 tumors. In: Principles and Practice of Radiation Oncology, 3rd ed, Perez, CA, Brady, LW (Eds), Lippincott-Raven, Philadelphia 1998. p.1305.

223.    de Andrade, JM, Marana, HR, Sarmento Filho, JM, et al. Differential diagnosis of axillary masses. Tumori 1996; 82:596.

224.    Leibman, AJ, Kossoff, MB. Mammography in women with axillary lymphadenopathy and normal breasts on physical examination: value in detecting occult breast carcinoma. AJR Am J Roentgenol 1992; 159:493.

225.     Kolb, TM, Lichy, J, Newhouse, JH. Occult cancer in women with dense breasts: detection with screening US–diagnostic yield and tumor characteristics. Radiology 1998; 207:191.

226.     Stevens, KJ, Smith, SL, Denley, H, et al. Is mammography of value in women with disseminated cancer of unknown origin?. Clin Oncol (R Coll Radiol) 1999; 11:90.

227.    Olson, JA Jr, Morris, EA, Van Zee, KJ, et al. Magnetic resonance imaging facilitates breast conservation for occult breast cancer. Ann Surg Oncol 2000; 7:411.

228.     Chen, C, Orel, SG, Harris, E, et al. Outcome after treatment of patients with mammographically occult, magnetic resonance imaging-detected breast cancer presenting with axillary lymphadenopathy. Clin Breast Cancer 2004; 5:72.

229.     Obdeijn, IM, Brouwers-Kuyper, EM, Tilanus-Linthorst, MM, et al. MR imaging-guided sonography followed by fine-needle aspiration cytology in occult carcinoma of the breast. AJR Am J Roentgenol 2000; 174:1079.

230.     Buchanan, CL, Morris, EA, Dorn, PL, et al. Utility of breast magnetic resonance imaging in patients with occult primary breast cancer. Ann Surg Oncol 2005; 12:1045.

231.    Vilcoq, JR, Calle, R, Ferme, F, Veith, F. Conservative treatment of axillary adenopathy due to probable subclinical breast cancer. Arch Surg 1982; 117:1136

232.    Vlastos, G, Jean, ME, Mirza, AN, et al. Feasibility of breast preservation in the treatment of occult primary carcinoma presenting with axillary metastases. Ann Surg Oncol 2001; 8:425.

233.     Medina-Franco, H, Urist, MM. Occult breast carcinoma presenting with axillary lymph node metastases. Rev Invest Clin 2002; 54:204.

234.     Campana, F, Fourquet, A, Ashby, MA, et al. Presentation of axillary lymphadenopathy without detectable breast primary (T0 N1b breast cancer): experience at Institut Curie. Radiother Oncol 1989; 15:321.

235.     van Ooijen, B, Bontenbal, M, Henzen-Logmans, SC, Koper, PC. Axillary nodal metastases from an occult primary consistent with breast carcinoma. Br J Surg 1993; 80:1299.

236.    Perez EA, Suman VJ, Davidson NE, et al. Sequential versus concurrent trastuzumab in adjuvant chemotherapy for breast cancer. J Clin Oncol. 2011;29(34):4491-7.

237.    Recht A, Come SE, Henderson IC, Gelman RS, Silver B, Hayes DF, Shulman LN, Harris JR. – The sequencing of chemotherapy and radiation therapy after conservative surgery for early-stage breast cancer.N Engl J Med. 1996 May 23;334(21):1356-61

238.    Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group (EBCTCG), Davies C, Godwin J, et al. Relevance of breast cancer hormone receptors and other factors to the efficacy of adjuvant tamoxifen: patient-level meta-analysis of randomised trials. Lancet. 2011;378(9793):771-84.

 

Urmărire şi monitorizare

  1. Senkus E, Kyriakides S, Ohno S, et al. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up.Ann Oncol 2015; 26(Suppl 5):v8–v30.
  2. National Comprehensive Cancer Network (NCCN) Clinical Practice Guidelines in Oncology.
  • Anexe

Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Anexa 2. Grade de recomandare și nivele ale dovezilor

Anexa 3. Imagistica leziunilor mamare

Anexa 4. Screening imagistic la pacientele cu risc crescut de cancer de sân

Anexa 5. Strategii de screening pentru sindroamele genetice cu mutatii specifice

Anexa 6. Protocol de examinare al preparatelor histopatologice provenite de la paciente cu carcinom invaziv mamar

Anexa 7. Definitiile subtipurilor moleculare de cancer de sân

Anexa 8. Sistemul de stadializare TNM al cancerului de sân

Anexa 9. Chirurgia conservatoare

Anexa 10. Principii de chirurgie radicală

Anexa 11. Principiile de radioterapie în cancerul mamar

Anexa 12. Regimuri de chimioterapie neoadjuvantă/adjuvantă utilizate în cancerul mamar 

Anexa 13. Principii de Chirurgie Oncoplastică și Reconstructivă

Anexa 14. Factori predictivi și prognostici

Anexa 15. CDIS. Criterii de eligibilitate pentru tratamentul conservator

Anexa 16. Identificarea și diagnosticul leziunilor mamare oculte

Anexa 17. Carcinomul lobular in situ (CLIS)

Anexa 18. Tumora Phyllodes (TP) borderline și malignă. Principii de diagnostic și tratament

Anexa 19. Cancerul de sân în timpul sarcinii. Principii diagnostic și tratament

Anexa 20. Boala Paget. Principii de diagnostic și tratament

  • Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, București

Prof. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti

Prof. Dr. Elvira Bratilă, București

Prof. Dr. Ștefan Buțureanu, Iaşi

Prof. Dr. Crîngu Ionescu, București

Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureș

Prof. Dr. Claudia Mehedințu, Bucureşti

Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Marius Moga, Brașov

Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iași

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, București

Prof. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-Mureş

Prof. Dr. Liana Pleș, București

Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti

Prof. Dr. Demetra Socolov, Iași

Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iași

Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa

Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova

Conf. Dr. Elena Bernad, Timișoara

Conf. Dr. Iuliana Ceaușu, Bucureşti

Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu

Conf. Dr. Alexandru Filipescu, București

Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad

Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova

Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timișoara

Conf. Dr. Ștefania Tudorache, Craiova

ȘL Dr. Șerban Nastasia, Bucureşti

Dr. Marius Calomfirescu, București

Asist. Univ. Dr. Mihaela Boț, București

Dr. Alina Marin, București

Anexa 2.Grade de recomandare și nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard

Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare

Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.

Opţiune

Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite.  Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare

Grad A

Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).

Grad B

Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C

Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). 

Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.

Grad E

Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia

Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate

Nivel Ib

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput

Nivel IIa

Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute

Nivel IIb

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare

Nivel III

Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute

Nivel IV

Dovezi obţinunte de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu

Anexa 3.Imagistica leziunilor mamare – indicațiile explorărilor imagistice la paciente asimptomatice/ leziuni oculte (conform recomandărilor Societății de Imagistică a sânului din România)

Problema clinică

Examen

Indicaţie

Comentarii

Depistare (Screening): femei cu vârste sub 40 ani

Mamografie

Neindicat

Nu există evidenţe care să susţină screeningul femeilor fără factori de risc sub 40 ani.

Depistare (Screening): femei cu vârste între 40-49 ani

Mamografie

Indicat

În caz de screening oportunistic (cel mai frecvent la solicitarea femeii de investigare a sânului), la 2 ani interval. Preferabil mamografie digitală, mai sensibilă în sânul cu structură glandulară densă.

Ecografie

Indicat

Ecografia poate fi utilă ca adjuvant al mamografiei la femei cu sân dens şi la femei cu implante.

Depistare (Screening): femei cu vârste între 50-70 ani

Mamografie

Indicat

Evidenţa bazată pe dovezi confirmă necesitatea şi  oportunitatea screeningului mamar, prin mamografie în două incidenţe pentru fiecare sân, la 2 ani interval.

Ecografie

Neindicat

Ecografia e indicată în diagnostic, nu în screening.

Depistare (Screening): femei cu vârste peste 70 ani

Mamografie

Indicat

În caz de screening oportunistic (cel mai frecvent la solicitarea femeii de investigare a sânului), deoarece riscul de cancer de sân creşte cu vârsta.

Ecografie

Neindicat

 

Depistare (Screening), femei cu risc crescut de a dezvolta cancer mamar, inclusiv cele cu antecedente heredocolaterale (AHC) şi cele cu radioterapie mediastinală anterioară

Mamografie

Indicat

Femeile cu AHC ar trebui adresate către un centru specializat de evaluare a riscului.  Includerea în programul de screening ar trebui decisă în funcţie de evaluarea riscului genetic (mutaţii BRCA) şi a raportului risc/beneficiu.

IRM

Indicat

Screeningul IRM anual: adjuvant al mamografiei la femei cu risc crescut sau AHC de cancer mamar, adresate de centre specializate în evaluarea riscului.  IRM este cost/eficientă la persoane BRCA 1 şi 2 pozitive.

Ecografie

Indicat

Adjuvant al mamografiei la femeile cu sân dens şi la femeile cu implant mamar, în special la cele care nu pot fi investigate prin IRM. Accesibilitatea la metodă în România este mai mare decât la IRM.

Depistare (Screening), femei sub 50 ani, la iniţiere sau sub tratament hormonal substitutiv (THS)

Mamografie

Indicat

THS creşte densitatea glandulară mamară şi incidenţa leziunilor benigne, afectând negativ performanţa screeningului.  THS creşte riscul de cancer de interval.  Nu există studii care să susţină eficienţa efectuării de rutină a mamografiei înainte de iniţierea THS, dar este utilă pentru excluderea unui proces malign la iniţierea tratamentului.

Ecografie

Indicat

Adjuvant al mamografiei la femei cu sân dens şi la femei cu implant mamar

Depistare (Screening), femei peste 50 ani, la iniţiere sau sub tratament hormonal substitutiv (THS)

Mamografie

Indicat

Ritmul supravegherii unei femei aflate sub tratament hormonal substitutiv nu diferă de cel al populaţiei generale.

Ecografie

Neindicat

Ecografia mamară este utilă ca examen complementar în cazul unui sân dens şi al femeilor cu proteze.

Screening, femei cu augmentare mamară

Mamografie

Indicat

La femei peste 40 ani. Sensibilitatea depistării cancerului este mai mică decât la femeile fără augmentare mamară.  Mamografia digitală poate fi utilă.

Ecografie

Indicat

Adjuvant al mamografiei

Anexa 4.Screening imagistic la pacientele cu risc crescut de cancer de sân*

 

RISC

VĂRSTA LA CARE SE ÎNCEPE SCREENINGUL

SCREENING

RISC CRESCUT

Radioterapie la nivelul toracelui cu 10-30 de ani în urmă

Vârsta mai mică sau egală de 24 de ani

Examen clinic mamar anual (la 8-10 ani de la radioterapie)

Conștientizarea modificărilot patologice mamare

Vârsta mai mare sau egala de 25 de ani

Examen clinic mamar la 6-12 luni (la 8-10 ani de la radioterapie)

Mamografie anuală (la 8-10 ani de la radioterapie)

Examinare RMN anuală (la 8-10 ani de la radioterapie)

Examen clinic mamar anual (la 8-10 ani de la radioterapie)

Risc la 5 ani de cancer mamar invaziv mai mare sau egal cu 1,7% prin calculul modelului Gail

 

Vârsta mai mare sau egala de 35 de ani

Examen clinic mamar anual (începând de la vârsta identificată ca risc crescut)

Mamografie anuală (începând de la vârsta identificată ca risc crescut)

De luat în considerare strategii de reducere a riscului

Conștientizarea modificărilot patologice mamare

Femeile care au un risc pe viață mai mare sau egal cu 20% definit prin modele de calcul bazate pe istoricul familial

 

Examen clinic mamar la 6-12 luni (începând de la vârsta identificată ca risc crescut)

Mamografie anuală (începând cu 10 ani înainte de cel mai tânăr caz în familie, dar nu mai devreme de 30 de ani)

Se recomandă examinare RMN (începând cu 10 ani înainte de cel mai tânăr membru al familiei, dar nu mai puțin de 25 de ani)

De luat în considerare strategii de reducere a riscului

Conștientizarea modificărilot patologice mamare

 

RISC CRESCUT

Predispoziție genetică

Vârsta mai mică sau egală de 24 de ani

Examen clinic mamar anual

Conștientizarea modificărilot patologice mamare

Vârsta mai mare sau egala de 25 de ani

Examen clinic mamar la 6-12 luni (începând de la vârsta identificată ca risc crescut)

Mamografie anuală (începând cu 10 ani înainte de cel mai tânăr caz în familie, dar nu mai devreme de 30 de ani)

Se recomandă examinare RMN (începând cu 10 ani înainte de cel mai tânăr membru al familiei, dar nu mai puțin de 25 de ani)

De luat în considerare strategii de reducere a riscului

Conștientizarea modificărilot patologice mamare

Femeile cu un risc pe viață mai mare sau egal cu 20% bazat pe:

1)  Carcinom lobular in situ (CLIS)

2)  Hiperplazie ductală cu atipii (HDA) / Hiperplazia lobulară cu atipii (HLA)

 

Examen clinic mamar la 6-12 luni (începând de la diagnosticarea CLIS sau HDA/HLA)

Mamografie anuală (începând de la diagnosticarea CLIS sau HDA/HLA, dar nu mai devreme de 30 de ani)

Luați în considerare examinarea anuala prin RMN (începând de la diagnosticarea CLIS sau HDA/HLA, dar nu mai devreme de 25 de ani)

De luat în considerare strategii de reducere a riscului (începând de la diagnosticarea CLIS sau HDA/HLA, dar nu mai devreme de 35 de ani)

Conștientizarea modificărilor patologice mamare

*Breast Cancer, MD Anderson practice algorithm Approved by The Executive Committee of the Medical Staff on 10/31/2017

Anexa 5.Strategii de screening pentru sindroamele genetice cu mutatii specifice (1)

Mutație genetică

Screening

Prevenție / reducerea riscului

Mutație BRCA 1/2 patogenă (2)

1.  Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.  Examinare IRM anuală între 25-29 de ani. Dacă examinarea IRM nu este posibilă, se poate lua în considerare mamografia.

3.  Mamografie anuală între 30-75 de ani. De luat în considerare tomosinteza sau examinarea IRM.

4.  Pentru pacientele în curs de tratament pentru un cancer mamar, care nu au efectuar mastectomie bilaterală profilactică, se recomandă screeningul descris anterior.

5.  Ecografie TV asociată cu dozarea CA-125 pentru screening-ul cancerului ovarian începând cu vârsta de 30-35 de ani, pentru pacientele care nu au optat pentru anexectomie bilaterală profilactică.

1.  De luat în considerare mastectomia bilaterală profilactică de reducere a riscului.

2.  De luat în considerare anexectomia bilaterală profilactică între 35–40 de ani (BRCA 1) / 40–45 ani (BRCA 2).

Sdr. Li Fraumeni – mutația p53 (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.   Examinare IRM anuală între 20-75 de ani. Dacă examinarea IRM nu este posibilă, se poate lua în considerare mamografia.

3.   Colonoscopia la fiecare 5 ani, începând cu vârsta de 25 de ani.

4.   Examinare anuală dermatologică și neurologică.

5.   De luat în considerare examinare IRM tot corpul și la 6 luni HLG.

1.   Evitați radiațiile ionizante (ex: CT).

2.   De luat considerare PGD (diagnosticul genetic preimplantator) înainte de sarcină.

3.   De luat în considerare mastectomia profilactică de reducere a riscului.

Sdr. Cowden / PTEN (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani

2.   Examinare IRM și/sau mamografie anuală între 30-75 de ani.

3.   Ecografie TV pentru endometru +/- biopsii începând cu vârsta de 30-35 de ani.

1.   De luat în considerare mastectomia profilactică de reducere a riscului.

2.   De luat în considerare histerectomia profilactică de reducere a riscului.

3.   De luat considerare PGD (diagnosticul genetic preimplantator) înainte de sarcină.

Mutația ATM (1)

1.   De luat în considerare examinarea IRM anuală (nu există dovezi cu privire la vârsta de debut).

 

Sdr. Lynch – mutațiile MLH1, MSH2, MSH6, EPCAM și PMS2 (1)

1.   Colonoscopie anuală începând cu vârsta de 20-25 de ani.

2.   De luat în considerare examinarea neurologică anuală pentru tumorile SNC.

3.   De luat în considerare ecografie TV pentru endometru +/- biopsii începând cu vârsta de 30-35 de ani.

1.   De luat în considerare histerectomia profilactică și anexectomia bilaterală pentru reducerea riscului după completarea familiei.

Mutația RAD51 (1)

 

1.   De luat în considerare anexectomia bilaterală profilactică după 45 de ani.

Mutația BRIP1 (1)

 

1.   De luat în considerare anexectomia bilaterală profilactică după 45 de ani.

Mutația PALB2 (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.   Examinare IRM anuală între 20-29 de ani.

3.   Examinare IRM și/sau mamografie anuală între 30-75 de ani.

1.   De luat în considerare mastectomia profilactică de reducere a riscului.

Mutația CHEK2 (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.   Examinare IRM anuală între 20-29 de ani.

3.   Examinare IRM și/sau mamografie anuală între 30-75 de ani.

 

Mutație genetică

Screening

Prevenție / reducerea riscului

Sdr. Peutz-Jeghers (mutația STK11) (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.   Examinare IRM anuală între 20-29 de ani.

3.   Examinare IRM și/sau mamografie anuală între 30-75 de ani.

4.   Endoscopie și colonoscopie la 2-3 ani începând din adolescență.

5.   Screening pentru cancerul pancreatic prin IRM sau ecografie endoscopică începând cu vârsta de 30 de ani.

6.   Examen clinic testicular anual începând din copilărie.

7.   Supraveghere ginecologică anuală de rutină.

8.   Consiliere cu privire la reducerea riscului de cancer pulmonar.

1.   De luat în considerare mastectomia profilactică de reducere a riscului.

Mutația CDH1 (1)

1.   Examinare clinică mamară la 6-12 luni începând cu vârsta 20-25 ani.

2.   Examinare IRM anuală între 20-29 de ani.

3.   Examinare IRM și/sau mamografie anuală între 30-75 de ani.

1.   De luat în considerare mastectomia profilactică de reducere a riscului.

Bibliografie

  1. Paluch-Shimon, F. Cardoso, C. Sessa, et al., „Prevention and screening in BRCA mutation carriers and other breast/ovarian hereditary cancer syndromes: ESMO Clinical Practice Guidelines for cancer prevention and screening,” Annals of Oncology 27, no. 27, pp. v103 – v110, 2016.
  2. NCCN (National Comprehensive Cancer Network), „Genetic/Familial High-risk assessment: breast and ovarian,” 18 January 2019. [Online]. Available: https://www.nccn.org/professionals/physician_gls/pdf/genetics_screening.pdf.

Anexa 6.Protocol de examinare al preparatelor histopatologice provenite de la paciente cu carcinom invaziv mamar

Standard

Piesa de excizie chirurgicală trebuie să fie orientată astfel încât medicul anatomo-patolog să poată identifica marginile de excizie chirurgicale specifice.

B

Argumentare

Identificarea marginilor de excizie chirurgicale permite măsurarea distanței dintre cel mai apropiat focar de invazie și marginile specifice ale piesei.

III

 

Recomandare

Se recomandă medicului operator să orienteze piesa de excizie chirurgicală prin fire chirurgicale, clipsuri metalice sau prin alte metode de comunicare stabilite intre chirurg și anatomo-patolog. (1, 2, 3, 4, 5)

C

 

Standard

Intervalul dintre momentul prelevării piesei operatorii și începutul fixării în formol, denumit timp de ischemie rece trebuie sa fie mai mic sau egal cu 1 oră.

B

Argumentare

Prelungirea timpului de ischemie rece poate influența negativ expresia biomarkerilor tumorali, ducând la rezultate fals negative.

IIa

 

Recomandare

Se recomandă ca timpul de ischemie rece să nu depășască 3-4 ore. (4, 6)

C

 

Standard

Toate marginile de excizie chirurgicale (superioară, inferioară, medială, laterală, anterioară, profundă) trebuie să fie evaluate atât macroscopic, cât și microscopic, în vederea identificării leziunilor invazive.

B

Argumentare

Stabilirea macroscopică a dimensiunilor tumorale și a raportului acesteia cu marginile de excizie chirurgicale poate fi inexactă, deoarece tumora poate infiltra septurile fibroase adiacente, nefiind identificată corect macroscopic. (3, 4)

III

 

Standard

Dimensiunea tumorii, măsurată macroscopic (3 dimensiuni) trebuie să fie dublată de măsurarea microscopică a acesteia, cu mențiunea ca tumora sa fie inclusa în blocul de parafină în cel mai mare plan al acesteia. De exemplu, o tumora cu dimensiuni macroscopice de 15/9/9 mm poate fi estimată greșit microscopic (9 mm) dacă planul de secțiune nu reprezintă axul lung al acesteia.

B

Argumentare

Dimensiunea maximă a tumorii este un factor important de prognostic, pe baza acestei dimensiuni stabilindu-se clasificarea T a carcinoamelor mamare.

IIa

 

Recomandare

Dimensiunea tumorii trebuie să fie măsurată în milimetrii și trebuie să includă doar zona de invazie, nu și ariile adiacente de carcinom in situ. (4, 7,  8, 9)

B

 

Standard

Carcinoamele invazive mamare multifocale aflate în proximitate unele față de altele trebuie să fie diferențiate de o tumoră unică.

A

Argumentare

Uneori carcinoamele invazive mamare multifocale pot fi dificil de identificat macroscopic dacă sunt foarte aproape unele de altele.

Ia

 

Recomandare

Se recomandă examinare macroscopică atentă și corelarea aspectului macroscopic cu cel imagistic. Clasificarea T trebuie să ia în considerare cea mai mare dimensiune continuă a tumorii, măsurată microscopic. Multifocalitatea se evidențiază în clasificarea T prin adăugarea în paranteze rotunde a literei (m) sau a cifrei corespunzătoare numărului de tumori existente (ex. T1(m) sau T1(3)). (4, 9, 10)

A

 

Standard

În cazul carcinoamelor invazive mai mari de 1,0 mm, dar mai mici de 1,5 mm, dimensiunea ariei invazive trebuie raportată prin rotunjirea dimensiunii la 2 mm

B

Argumentare

Rotunjirea ariei de invazie la 1 mm ar putea determina o stadializare eronată ca pT1mi. (4)

IIa

 

Standard

Încadrarea statusului marginilor de excizie chirurgicale ca pozitive trebuie realizat doar când se constată prezența marcajului cu tuș la nivelul tumorii (distanță 0 mm).

B

 

Recomandare

Dacă se constată prezența celulelor maligne în apropierea marginilor de excizie chirurgicale, se recomandă fie raportarea în milimetrii a acelei distanțe, fie raportarea distanței ca – mai mare de … sau mai mică de… . (4)

B

 

Standard

Toate leziunile identificate clinic sau imagistic pentru care s-a realizat intervenția chirurgicală trebuie să fie examinate microscopic.

A

 

Recomandare

Dacă leziunea este identificată doar imagistic, fără a putea fi identificată clinic, prin palpare, piesa de excizie chirurgicală se recomandă a fi supusă unor examene radiologice suplimentare, în vederea identificării leziunii, sau dacă este realizabil, întreaga arie suspectă trebuie să fie prelucrată în vederea examinării microscopice.

Dacă leziunea este reprezentată din arii de CDIS asociată cu zonă de microinvazie, se recomandă examinarea întreagii piesei de excizie chirurgicală (piesă de ecizie chirurgicală mai mică decât mastectomia) în vederea identificării unor arii suplimentare de invazie și/sau a invaziei limfovasculare. (3, 4)

B

 

Standard

Dacă intervenția chirurgicală a fost realizată pentru identificarea imagistică a microcalcifierilor, prezența acestora trebuie confirmată radiologic după excizarea sectorului mamar.

C

 

Recomandare

Dacă prezența calcifierilor este confirmata radiologic, dar nu și histopatologic, se recomandă examinarea leziunii la niveluri profunde. Dacă microcalcifierile nu sunt identificate după secționarea seriată a blocului de parafină, se recomandă examinarea radiologică a blocului de parafină. Dacă microcalcifierile nu pot fi confirmate în microscopia optică, examinarea secțiunilor în lumină polarizată poate fi utilă, deoarece cristalele de oxalat de calciu pot fi dificil de evidențiat la microscopul optic. (1, 4, 11)

C

 

Standard

Tumora mamară trebuie să fie excizată complet, într-o singură piesă histopatologică.

B

Argumentare

Dacă tumora a fost secționată sau fragmentată, este posibil ca marginile de excizie chirurgicale să nu mai poată fi evaluate corespunzător. Dacă tumora a fost fragmentată, stabilirea dimensiunilor tumorale sau a numărului de tumori prezente poate fi dificilă sau imposibilă.

III

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul anatomo-patolog să coreleze aspectele macroscopice și microscopice cu examenele imagistice. (4, 5)

B

 

Standard

Evaluarea statusul receptorilor hormonali tumorali (estrogenici și progesteronici) este esențială în toate carcinoamele mamare, realizându-se prin metode imunohistochimice, atât pe puncția biopsie mamară, cât și pe piesele excizionale tumorale.

A

 

Argumentare

Evaluarea statusului receptorilor hormonali tumorali este importantă în selectarea pacientelor ce pot beneficia de tratament hormonal, fie ca tratament adjuvant, fie în contextul bolii metastatice.

Ia

 

Recomandare

Dreterminarea receptorilor hormonali tumorali pe punctia biopsie mamară este considerată relevantă pentru stabilirea planului terapeutic. Se recomandă reevaluarea receptorilor hormonali pe piesa de excizie chirurgicală dacă pe puncția biopsie mamară se constată:

–       receptori estrogenici negativi cu control intern absent;

–       un volum tumoral restrâns;

–       artefacte de prelevare sau prelucrare;

–       dacă tumora prezintă heterogenitate morfologică.

Prezența tumorilor sincrone multifocale sau multicentrice, distincte morfopatologic trebuie evaluate sepatat. Nu este considerată necesară evaluarea tumorilor multiple similare morfopatologic. (7)

A

 

Standard

Evaluarea statusului HER2 trebuie realizat în toate tumorile mamare invazive, dar și în tumorile recurente și metastatice. De asemenea, trebuie evaluate toate carcinoamele bilaterale, carcinoamele ipsilaterale distincte morfopatologic sau tumorile primare sincrone localizate în cadrane diferite.

A

Argumentare

Supraexpresia HER2 în tumorile mamare invazive este asociată cu aspecte morfopatologice agresive și cu un progostic prost.

Ia

 

Recomandare

Testarea imunohistochimică HER2 și de hibridizare in situ (ISH) prezintă o concordanță bună – puncție biopsie mamara – piesă de excizie chirurgicală, astfel că,  se recomandă ca testare HER2 să fie realizată pe preparatele recoltate prin puncție biopsie mamară și reevaluată pe piesa de excizie chirurgicală dacă:

–       puncția biopsie nu este disponibilă ( diagnosticul a fost realizat pe puncție aspirativă);

–       testarea HER2 nu poate fi interpretată datorită artefactelor tehnice sau de prelevare;

–       statusul HER2 este încadrat  ca echivoc atât dupa IHC cat și după ISH;

–       volumul tumoral este mult prea mic pentru o evaluare corespunzătoare;

–       dacă tumora evaluată pe piesa de excizie chirurgicală este morfologic distinctă de cea de pe puncția biopsie (alt tip histopatologic sau alt grad histopatologic);

–       dacă tumora de pe puncția biopsie are un pattern heterogen de colorare, prezentând focare intens pozitive în < 10% din aria de carcinom invaziv.

Retestarea HER2 nu este necesară în cazul tumorilor multiple ipsilateral dacă acestea sunt similare morfopatologic și sunt localizate în același cadran sau regiune a sânului. (7)

A

 

Standard

Dacă anterior intervenției chirurgicale pacienta a fost supusă tratamentelor neoadjuvante, tumora reziduală trebuie să fie clasificată ca ypTis dacă se identifică arii de CDIS sau ypT0 dacă nu se mai identifică tumoră reziduală. Dacă tumora reziduală prezintă focare invazive, cel mai mare focar invaziv trebuie să fie utilizat pentru stabilirea categoriei ypT.

A

 

Recomandare

Dacă răspunsul la tratamentul neoadjuvant nu este semnificativ se recomandă repetarea testelor de imunohistochimie cu evaluarea markerilor de prognostic și tratament, deoarece după tratamentul neoadjuvant pot să apară modificări în exprimarea acestor markeri, în principal datorită heterogenității tumorale. (4)

B

 

Standard

Fibroza asociată tratamentelor neoadjuvante nu trebuie să fie inclusă în stabilirea dimensiunilor tumorale.

B

Argumentare

Răspunsul la tratamentul neoadjuvant este un factor de prognostic important.

IIa

 

Recomandare

Se recomandă examinarea cu atenție a patului tumoral în vederea identificării tumorii reziduale. (4)

B

 

Standard

Prezența sau absența invaziei limfovasculare trebuie raportată în buletinul histopatologic.

B

Argumentare

Invazia limfovasculară se asociază cu apariția recidivelor locale și cu reducerea supraviețuirii. (4)

IIb

 

Standard

Raportarea numărului de ganglioni limfatici cu celule tumorale izolate este necesară doar în absența micrometastazei sau a macrometastazei.

B

Argumentare

Celulele tumorale izolate pot fi detectate prin metode histopatologice uzuale (colorație HE) sau prin teste imunohistochimice.

IIa

 

Recomandare

Se recomandă excluderea ganglionilor limfatici cu celule tumorale izolate din numărul total de ganglioni pozitivi, dar este necesară includerea acestora în numărul total de ganglioni limfatici examinați. (4)

B

 

Standard

Dacă pacienta a fost supusă unui tratament neoadjuvant, chiar și micrometastazele sau celulele tumorale izolate pot avea semnificatie prognostică și se consideră că, acestea, în contextul tratamentului neoadjuvant, pot reprezenta macrometastaze ce au prezentat un anumit grad de raspuns la tratament.

A

 

Recomandare

Se recomandă raportarea ganglionilor limfatici ca pozitivi dacă sunt identificate celule tumorale reziduale după tratamentul neoadjuvant. (7)

B

 

Standard

La categoria N a stadializării TNM se adaugă în paranteze rotunde literele (sn) dacă sunt examinați ganglionii sentinelă și dacă sunt extrași mai puțin de 6 ganglioni (sentinelă și non-sentinelă).

B

Argumentare

Numărul total de ganglioni limfatici poate fi reprezentat de ganglionii sentinelă, nonsentinelă, ganglionii extrași din disecția axilară și ganglionii limfatici intramamari. (4, 8)

IIa

 

Standard

Buletinul histopatologic trebuie să fie ușor de interpretat și să ofere informații cu privire la:

–       dimensiunea tumorii;

–       tipul histopatologic al tumorii;

–       gradul histopatologic de diferențiere al tumorii;

–       prezența leziunilor in situ – tipul și gradul acestora;

–       invazia limfo-neuro-vasculară;

–       statusul marginilor de excizie chirurgicale;

–       numarul și statusul ganglionilor limfatici (macrometastază/micrometastază).

A

 

Argumentare

 

 

Aceste informații sunt utilizate în planificarea tratamentului ulterior, reprezentând factori importanți de prognostic.

 

Ia

Bibliografie

  1. Lester SC. Breast. În Manual of surgical pathology. Editia a 3-a. ed. Elsevier, Philadelphia, 2010, 262-288.
  2. Allen DC, Cameron RI. Breast Specimens. În Histopathology Specimens. Clinical, Pathological and Laboratory Aspects. ed. Springer, London, 2004, 127-139.
  3. Westra WH, Hruban RH, Phelps TH, Isacson C. The Breast. În Surgical Pathology Dissection. An Illustrated Guide. Ediția a 2-a. ed. Springer-Verlag, New York, Berlin, Heidelberg, 2002, 133-139
  4. College of American Pathologists disponibil la: https://cap.objects.frb.io/protocols/cp-breast-invasive-18protocol-4100.pdf
  5. Hicks DG, Lester SC. Breast Specimens, Processing. În Diagnostic pathology. Breast. Ediția 1. Ed. Amirsys, Canada, 2012. 2-2 – 2-24
  6. Li X, Deavers MT, Guo M, Liu P, Gong Y, Albarracin CT, Middleton LP, Huo L. The effect of prolonged cold ischemia time on estrogen receptor immunohistochemistry in breast cancer. Mod Pathol.2013 Jan;26(1):71-8.
  7. The Royal College of Pathologists – Pathology reporting of breast disease in surgical excision specimens incorporating the dataset for histological reporting of breast cancer, disponibil la: https://www.rcpath.org/uploads/assets/uploaded/e757765d-22ba-43e0-9bc80f704f83b9fe.pdf
  8. Huston TL, Osborne MP. Evaluating and Staging the Patient with Breast Cancer. În Breast Cancer. Ediția a 2-a. ed. Elsevier, Philadelphia, 2005: 309-316
  9. Fang Fan. Nuances and Details of the Pathology Report. În Breast Cancer and its Precursor Lesions. Making Sense and Making It Early. Ed. Springer, New York, Dordrecht, Heidelberg, London, 2011: 63-68.
  10. Cabioglu N. Staging of Breast Cancer. În Breast Disease: Management and Therapies. Springer, Switzerland 2016(2): 25-31
  11. Molavi DW. Breast. În The Practice of Surgical Pathology A Beginner’s Guide to the Diagnostic Process. Ed. Springer. 2008: 179-189.

Anexa 7.Definițiile subtipurilor moleculare de cancer de sân (Conferința Internațională de cancer de sân St. Gallen 2015)

Subtip intrisec

Definiție

Luminal A

ER – pozitiv

Her2 – negativ

Ki67 – scazut*

PgR – pozitiv**

Risc scazut la teste genetice (daca sunt disponibile)

Luminal B

Her2 – negativ

Her2 – pozitiv

ER – pozitiv

ER – pozitiv

Ki67 – crescut /PgR – scazut

Risc crescut la teste genetice (daca sunt disponibile)

Orice valoare Ki67/PgR

Her2 amplificat

Her2 – pozitiv

ER și PgR – absent

Triplu negative

Her2 – negativ

ER și PgR – absent

ER – receptor estrogenici, Her2 – factorul de creștere epidermal uman, PgR – receptori progesteronici.

 

*valoarea Ki-67 ar trebui interpretată în funcție de valorile de referință ale laboratorului local. De exemplu, daca valoarea mediana a scorului Ki-67 este de 20%, valori mai mare de 30% sunt clar crescute, iar cele mai mici de 10% sunt clar scăzute

**valoarea cut-off sugerata este de 20%

Anexa 8.Sistemul de stadializare TNM al cancerului de sân

TUMORA PRIMARĂ (T)

 

Tx

Tumora primară nu poate fi evaluată

To

Fără evidenţa tumorii primare

Tis

Carcinom in situ

 

Tis (CDIS)

Carcinom ductal in situ

Tis (CLIS)

Carcinom lobular in situ

Tis (Paget)

Boala Paget a mamelonului fără tumoră

Notă: Boala Paget asociată cu tumoră este clasificată în funcţie de dimensiunea tumorii

T1

 

Tumoră ≤ 2 cm în cea mai mare dimensiune

T1mic

Microinvazie > 0,l cm în cea rnai mare dimensiune

T1a        

Tumoră > 0,l cm, dar nu > 0,5 cm în cea mai mare dimensiune

T1b        

Tumoră > 0,5 cm, dar nu > 1 cm în cea rnai mare dimensiune

T1c

Tumoră > 1 cm, dar nu > 2 cm în cea rnai mare dimensiune

T2

 

Tumoră > 2 cm, dar nu > 5 cm în cea rnai mare dimensiune

T3

 

Tumoră > 5 cm în cea mai mare dimensiune

T4

 

Tumoră de orice dimensiune cu extensie directă la:

a)     peretele toracic sau

b)     piele, respectând însă numai descrierea care urmează

T4a

Extensia la torace nu include muşchiul pectoral

T4b

Edem (inclusiv pielea „de portocală’) sau ulceraţia pielii sau noduli de permeaţie limitaţi la nivelul aceluiaşi sân

T4c

T4d

Ca în T4a și T4b

Carcinom inflamator

 

GANGLIONII LIMFATlCI REGIONAL 1(N)

Nx

 

Ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluaţi (ex. Extirpaţi anterior)

N0

 

Fără metastaze în ganglionii limfatici regionali

N1

 

Metastaze în ganglioni limfatici axilari ipsilaterali mobili

N2

 

Metastaze în ganglionii limfatici axilari ipsilaterali fixaţi sau bloc adenopatic, sau în ganglionii mamari interni ipsilaterali evidenţi clinic* în absenţa unor metastaze evidente clinic în ganglionii limfatici axilari

N2a

Metastaze în ganglionii limfatici axilari ipsilaterali fixaţi la alte structuri sau bloc adenopatic

N2b

Metastaze numai în ganglionii mamari interni ipsilaterali evidenţi clinic* şi în absenţa unor metastaze evidente clinic în ganglionii limfatici axilari

N3

 

Metastaze în ganglionii limfatici subclaviculari ipsilaterali, sau în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali evidenţi clinic* şi în prezenţa metastazelor în ganglionii limfatici axilari evidenţi clinic; sau metastaze în ganglionii limfatici supraclaviculari ipsilaterali cu sau fără afectarea ganglionilor limfatici axilari sau mamari interni

 

N3a

Metastaze în ganglionii limfatici subclaviculari ipsilaterali şi în ganglionii limfatici axilari

 

N3b

Metastaze în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali şi în ganglionii limfatici axilari

 

N3c

Metastaze în ganglionii limfatici supraclaviculari ipsilaterali

 

GANGLIONII LIMFATlCI REGIONAL1 (pN) **

pN

 

Ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluaţi (ex. extirpaţi anterior sau neexcizaţi pentru studiul anatomopatologic)

pN0

 

Fără metastaze ganglionare limfatice regionale demonstrate histologic, fără examinări adiţionale pentru celule tumorale izolate*

pNO(i-)

Fără metastaze ganglionare limfatice regionale demonstrate histologic, IHC negativă

pNO(i+)

Fără metastaze ganglionare limfatice regionale demonstrate histologic, IHC pozitiva, fără grupări IHC > 0,2 mm

pNO(mol-)

Fără metastaze ganglionare limfatice regionale demonstrate histologic, cercetări moleculare negative (RT-PCR)

pNO(mol+)

Fără metastaze ganglionare limfatice regionale demonstrate histologic, cercetări moleculare pozitive(RT-PCR)

pN1mic

Micrometastaze (>0,2 mm, nici una > 2,0 mm)

pN1

 

Metastaze în 1-3 ganglioni limfatici axilari şi/sau în ganglioni mamari injterni cu boală microscopică evidenţiată prin biopsia ganglionului sentinelă, dar nu evidente clinic***

pN1a     

Metastaze în 1-3 ganglioni limfatici axilari

pN1b

Metastaze în ganglionii mamari interni cu boală microscopică evidenţiată prin biopsia ganglionului sentinelă, dar nu evidente clinic***

pN1c

Metastaze în 1-3 ganglioni limfatici axilari şi în ganglionii limfatici mamari interni cu boală microscopică evidenţiată prin biopsia ganglionului sentinelă, dar nu evidente clinic****

PN2

 

Metastaze în 4-9 ganglioni limfatici axilari, sau în ganglioni limfatici mamari interni evidenţi clinic* în absenţa metastazelor în ganglionii limfatici axilari

pN2a     

Metastaze în 4-9 ganglioni limfatici axilari (cel puţin un depozit tumoral > 2,0 mm)

pN2b

Metastaze în ganglionii limfatici mamari interni evidenţi clinic* în absenţa metastazelor în ganglionii limfatici axilari

PN3

 

Metastaze în 10 sau mai mulţi ganglioni limfatici axilari, sau în ganglioni limfatici subclaviculari, sau în ganglioni limfatici mamari interni ipsilaterali evidenţi clinic* în prezenţa unuia sau a mai multor ganglioni limfatici axilari pozitivi; sau în mai mult de 3 ganglioni limfatici axilari cu metastaze microscopice în ganglionii mamari interni clinic negativi; sau în ganglionii limfatici supraclaviculari ipsilaterali

pN3a

Metastaze în 10 sau mai mulţi ganglioni limfatici axilari (cel puţin un depozit tumoral > 2,0 mm), sau metastaze în ganglionii limfatici subclaviculari

pN3b

Metastaze în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali evidenţi clinic* în prezenţa unuia sau a mai multor ganglioni limfatici axilari pozitivi; sau în mai mult de 3 ganglioni limfatici axilari şi mamari interni cu boală microscopică evidenţiată prin biopsia ganglionului sentinelă dar fără evidenţă clinică***

pN3c

Metastaze în ganglionii limfatici supraclaviculari ipsilaterali

 

METASTAZE LA DISTANŢĂ (M)

Mx

 

Metastazele la distanţă nu pot fi evaluate

M0

 

Fără metastaze la distanţă

M1

 

Metastaze la distanţă

 

Notă: Folosită cu permisiunea American Joint Committee on Cancer (AJCC), Chicago, IL. Sursa originală a acestui material este AJCC Cancer Staging Manual, Sixth Edition (2002) publicat de Springer-Verlag New York, wwwspringer-ny.com

Abrevieri: IHC, imunohistochimie; RT-PCR, reverse transcriptase polymerase chain reaction

* „Evidenţi clinic”: detectaţi prin investigaţii imagistice (excluzând limfoscintigrafia) sau examenul clinic.

**Clasificarea se bazează pe limfadenectomia axilară cu sau fără biopsia ganglionului sentinelă. Clasificarea bazată numai pe biopsia ganglionului sentinelă fără limfadenectomie axilarăde completare se noteaziă(sn) semnificând „ganglion sentinelă” (ex. pNO(i+)(sn).

***Celulele tumorale izolate sunt definite drept celule tumorale solitare sau celule mici grupate nu mai mari de 0,2 mm, de obicei detectate prin IHC sau metode metode moleculare dar care ar putea fi verificate prin coloraţie HE. în mod obişnuit celulele tumorale izolate nu fac dovada unei activităţi metastatice (ex. proliferare sau reacţie stromală).

**** „Fără evidenţă clinică”: nedetectate prin studii imagistice (excluzând limfoscintigrafia) sau examen clinic

3 Dacă sunt asociaţi cu mai mult de 3 ganglioni limfatici axilari pozitivi, ganglionii mamari interni sunt clasificaţi pN3b, pentru a reflecta o răspândire tumorală crescută.

       

Stadializare clinică cu rol prognostic

TNM

Grad

HER2

ER

PgR

Stadiul

TisN0M0

Oricare

Oricare

Oricare

Oricare

0

T1 N0 M0

T0 N1mi M0

T1 N1 M0

G1

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

IA

Negativ

IB

G2

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

IA

Negativ

IB

G3

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

IA

Negativ

IA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IA

Negativ

IB

Negativ

Pozitiv

IB

Negativ

IB

T0 N1 M0

T1 N1 M0

T2 N0 M0

G1

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIA

 

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIA

G2

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

G3

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

 

 

 

 

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

IIB

Negativ

IIB

T2 N1 M0

T3 N0 M0

 

G1

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

IIB

Negativ

IIB

G2

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIA

Negativ

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

IIB

Negativ

IIIB

G3

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IB

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

IIB

Negativ

IIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIB

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

T0 N2 M0

T1 N2 M0

T2 N2 M0

T3 N1 M0

T3 N2 M0

G1

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIA

 

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

G2

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIA

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

G3

Pozitiv

 

Pozitiv

Pozitiv

IIB

Negativ

IIIA

Negativ

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIA

 

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIC

T4 N0 M0

T4 N1 M0

T4 N2 M0

Oricare T N3 M0

G1

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIC

G2

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IIIA

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIC

G3

Pozitiv

Pozitiv

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIB

Negativ

Pozitiv

Pozitiv

IIIB

Negativ

IIIC

Negativ

Pozitiv

IIIC

Negativ

IIIC

Oricare T Oricare N M1

Oricare

Oricare

Oricare

Oricare

IV

Anexa 9.Chirurgia conservatoare

Chirurgia conservatoare în tratamentul cancerului mamar constă în excizia tumorii mamare – excizie locală largă – cu conservarea parenchimului mamar sănătos, cu obținerea unui rezultat cosmetic acceptabil.

Chirurgia conservatoare era apanajul tumorilor unice de dimensiuni relativ mici (T1,2), multifocalitatea/ multicentricitatea sau dimensiunea mare a tumorii fiind însă în prezent contraindicații relative pentru conservatorism.

Radioterapia urmează în mod obligatoriu chirurgiei conservatoare pentru reducerea frecvenței recidivei locoregionale. Contraindicațiile radioterapiei se aplică și chirurgiei conservatoare.

Contraindicații

  • Tumori de dimensiuni mari – cT4 (a-d) sau cT3 (CI relativă)
  • Bloc adenopatic – cN2, N3
  • Stadiul IV de boală (metastatic)
  • Carcinomul inflamator
  • CI absolute ale chirurgiei conservatoare
  • CI radioterapiei (sarcina, colagenozele, radioterapie în antecedente pentru limfoame, homozigot pentru mutația genei ataxie-telangiectazie etc)
  • Afectare suficient de extinsă la nivelul sânului astfel încât exciziile sa nu aibă margini negative și rezultatul cosmetic sa fie inacceptabil
  • Microcalcificări difuze cu aspect malign
  • Imposibilitatea obținerii marginilor negative cu tratament conservator
  • CI relative ale chirurgiei conservatoare
  • Tumori mari relativ la volumul sânului
  • Tumori multifocale
  • CDIS extensiv
  • Tumori aflate în cadranul central

Tehnica

Incizie cutanată supraiacent tumorii, arcuată pentru cadranele superioare sau arcuate/radiare pentru cadranele inferioare.

Excizie locală largă – excizia tumorii mamare în țesut sănătos – marginile specimenului chirurgical trebuie să fie libere de tumoră (fără cerneală pe tumoră).

Statusul marginilor de rezecție (1, 2)

  • Trebuie evaluat pe toate specimenele după chirurgie mamară conservatoare
  • Piesa chirurgicală trebuie orientată și marcată de către chirurg, înainte de a fi trimisă la anatomie patologică
  • Statusul marginilor trebuie descris atât microscopic cât și macroscopic
  • Trebuie descrisă distanța, orientarea și tipul de tumoră (invaziv sau CDIS), în raport cu cea mai apropiată margine.

Leziunile nepalpabile (clinic oculte) trebuie localizate imagistic preoperator (harpon metalic, marcaj cutanat, substanțe radioactive).

Rezecția completă a microcalcificărilor suspecte trebuie documentată, prin descrierea rapoartelor cu marginile de rezecție și radiografia piesei chirurgicale.

Pacientele cu margini de rezecție pozitive (invaziv sau CDIS) – cerneală pe tumoră – necesită reintervenție chirurgicală pentru obținerea de margini negative.

CDIS

Pacientele cu CDIS fără carcinom invaziv asociat tratate cu chirurgie conservatoare și radioterapie a întregului sân – pragul pentru margine negativă este considerat de 2 mm; dacă CDIS este minim sau focal în proximitatea marginii, sub 2 mm, conduita trebuie individualizată, reexcizia putând uneori a fi evitată.

CDIS cu microinvazie – marginile negative trebuie sa fie considerate de minim 2 mm, componenta principală fiind CDIS.

Carcinomul invaziv

Marginile negative sunt reprezentate de absența celulelor canceroase în marginea de rezecție sau absența cernelii de marcaj pe țesutul tumoral.

Carcinomul mamar invaziv cu o componentă de CDIS, indiferent de extensivitatea acestuia – marginile negative sunt definite ca „fără cerneală pe tumoră”, indiferent de componenta invazivă sau CDIS din marginea analizată; prognosticul e dat în principal de componenta invazivă.

Dacă marginile sunt pozitive focal microscopic, în absența unei componente intraductale extensive, se poate lua în considerare o doză mai mare de iradiere la nivelul patului tumoral (vezi Anexa Radioterapie). Acesta se recomandă în general la pacientele cu risc crescut de recurență.

Excizia ganglionului sentinelă

Evaluarea clinică a axilei și ecografia axilară sunt recomandate pentru stadializarea clinică a axilei.

Ganglionii suspecți trebuie biopsiați și eventual marcați cu clips radioopac.

Excizia ganglionului sentinelă reprezintă procedura standard pentru pacientele cu axilă negativă clinic sau cu biopsie negativă (puncție cu ac fin) a ganglionilor suspecți. Recomandarea se bazează pe rezultatele studiilor randomizate, demonstrând reducerea morbidității membrului superior după excizia ganglionului/ganglionilor sentinelă comparativ cu limfodisecția axilară (durere, limfedem, deficite senzoriale etc). (3, 4)

Chirurgul trebuie să fie instruit într-un centru care practică de rutină identificarea și excizia ganglionilor sentinelă și/sau să aibă minim 20 de cazuri de identificare a ganglionilor sentinelă, respectând criteriile de sensibilitate și specificitate din literatură.

Dacă pacienta nu are acces imediat la un serviciu cu experiență în excizia ganglionului sentinelă, aceasta trebuie trimisă către un centru care oferă această terapie.

Evaluarea anatomopatologică a ganglionilor sentinelă și decizia terapeutică se face după colorație cu hematoxilină-eozină. IHC ganglionilor sentinelă nu se recomandă de rutină; aceasta nu s-a asociat cu îmbunătățirea supraviețuirii în general. (5)

IHC pentru ganglionii sentinelă poate fi luată în considerare când rezultatul la colorația HE este echivoc.

După chimioterapie neoadjuvantă, identificarea duală (radioizotop și colorimetric) este recomandată pentru a reduce frecvența rezultatelor fals negative.

La pacientele cu tumori T1,2 și cu 1 sau 2 ganglioni sentinelă pozitivi, fără terapie neoadjuvantă, tratate conservator și care vor face postoperator radioterapie a întregului sân, se poate omite limfodisecția axilară a stațiilor 1 și 2. (6, 7) 

Bibliografie

  1. NCCN Guidelines Version 3.2018, 1Moran MS, Schnitt SJ, Giuliano AE, et al. Society of Surgical Oncology-American Society for Radiation Oncology consensus guideline on margins for breast- 2 conserving surgery with whole-breast irradiation in stages I and II invasive breast cancer. J Clin Oncol 2014 May 10;32(14):1507-15.
  2. Morrow M, Van Zee KJ, Solin LJ, et al. Society of Surgical Oncology-American Society for Radiation Oncology-American Society of Clinical Oncology Consensus Guideline on Margins for Breast-Conserving Surgery With Whole-Breast Irradiation in Ductal Carcinoma In Situ. J Clin Oncol 2016;34:4040-4046.
  3. Veronesi U, Paganelli G, Viale G, et al. A randomized comparison of sentinel-node biopsy with routine axillary dissection in breast cancer. N Engl J Med 2003;349:546-553.
  4. Mansel RE, Fallowfield L, Kissin M, et al. Randomized multicenter trial of sentinel node biopsy versus standard axillary treatment in operable breast cancer: the ALMANAC Trial. J Natl Cancer Inst 2006;98:599-609.
  5. Giuliano AE, Hawes D, Ballman KV, et al. Association of occult metastases in sentinel lymph nodes and bone marrow with survival among women with early-stage invasive breast cancer. JAMA 2011;306:385-393.
  6. Giuliano AE, McCall L, Beitsch P, et al. Locoregional recurrence after sentinel lymph node dissection with or without axillary dissection in patients with sentinel lymph node metastases: the American College of Surgeons Oncology Group Z0011 randomized trial. Ann Surg 2010;252:426-432; discussion 432-423.
  7. Giuliano AE, Hunt KK, Ballman KV, et al. Axillary dissection vs no axillary dissection in women with invasive breast cancer and sentinel node metastasis: a randomized clinical trial. JAMA 2011;305:569-575.

Anexa 10.Principii de chirurgie radicală

  1. Indicații de chirurgie radicală – Mastectomie modificată tip Madden cu sau fără disecția ganglionului sentinelă:
  • Forme neinvazive – carcinom ductal in situ (Stadiul 0) cu sau fară reconstrucție
  • Forme neinvazive – carcinom ductal in situ (Stadiul 0) tratate conservator dar cu margini pozitive pe piesa operatorie cu sau fară reconstrucție
  • Formele de cancer inflamator
  • Forme locale avansate, cu raport san/tumora mic, stadiul III
  • Forme avansate simptomatice (tumori sângerânde, neresponsive la terapia sistemică) (50-53)
  1. Indicații de limfadenectomie axilară completă
  • Adenopatii suspecte clinic – indicație relativă
  • Adenopatii suspecte clinic după chimioterapie neoadjuvantă
  • Ganglion sentinelă invadat (17,54,55)

 

Anexa 11.Principiile de radioterapie în cancerul mamar

Radioterapia este o metoda eficientă în cancerul mamar, atât ca tratament cu intenție curativă cât și cu scop paliativ.

Radioterapia locoregională scade rata de recidivă locală și, în anumite situații, crește supraviețuirea. (1)

Se recomandă planificarea individualizată a tratamentului bazat pe imaginile CT. Pentru delimitarea volumelor țintă și a organelor la risc (plămân, cord, etc) se utilizează ghidurile publicate în literatură. (2-4)

Tehnicile de control al respirației pot fi utilizate pentru reducerea dozelor administrate organelor și țesuturilor sănătoase (în principal inima și plămânii). (5-7)

Debutul radioterapiei

Dacă nu este indicată chimioterapia, intervalul optim de timp între intervenția chirurgicală și debutul iradierii adjuvante este de 4-8 săptămâni. Prelungirea intervalului peste 8 săptămâni nu afectează, conform unor studii recente, supraviețuirea. (8) Totuși, aceasta întârziere a debutului iradierii nu se poate prelungi prea mult, date din alte studii arătând ca un interval mai mare de 20 săptămâni între chirurgie și iradierea postoperatorie poate fi detrimentală. (9,10)

Dacă este indicată chimioterapia adjuvantă, radioterapia va începe după completarea chimioterapiei.

Carcinomul ductal in situ (CDIS)

Radioterapia întregului sân este indicată în cazurile de CDIS operat conservator, deoarece reduce riscul de recidivă mamară ipsilaterală, dar nu și mortalitatea legată de cancerul mamar. (11,12)

Iradierea „boost” (suplimentarea iradierii la nivelul patului tumoral) nu este recomandată uzual în toate cazurile, dar crește suplimentar controlul local în cazurile cu risc crescut de recidivă locoregională: vârsta sub 50 ani, grad nuclear crescut, tumoră mare, margini de rezecție <2mm. (14)

Volume țintă: sânul ipsilateral, +/- volum țintă suplimentar: patul tumoral (pentru iradierea „boost”).

Radioterapia nu este recomandată de rutină după mastectomie în CDIS. Folosirea RT postmastectomie trebuie decisă individual, în cazuri bine selecționate, în funcție de factori precum: tehnica chirurgicală utilizată, statusul marginilor de rezecție, gradul nuclear al CDIS, mărimea tumorii. (17)

Cancerul mamar incipient

  1. Iradierea sânului ipsilateral (radioterapia „whole breast”)

Radioterapia întregului sân este indicată în cazurile de cancer mamar operat conservator, (18-24) deoarece reduce atât riscul de recidivă (locoregională și la distanță) cât și mortalitatea legată de cancerul mamar. (25) Iradierea „boost” (suplimentarea iradierii la nivelul patului tumoral) crește suplimentar controlul local în cazurile cu risc crescut de recidivă locoregionalp: vârsta sub 50 ani, tumori slab diferentiațe (G3), carcinom ductal in situ extensiv, invazie limfovasculară, margini de rezecție focal invadate sau < 1 mm. (26)

Volume țintă: sânul ipsilateral, +/- volum țintă suplimentar: patul tumoral (pentru iradierea „boost”). NB: marcarea intraoperatorie a patului tumoral cu clipsuri de titan crește acuratețea cu care se conturează și tratează volumul țintă pentru supraimpresia „boost”.

  1. Iradierea postmastectomie (+/- reconstrucție)

Radioterapia postmastectomie este indicată la pacientele cu ganglioni axilari invadați (independent de numărul de ganglioni pozitivi și de tratamentul sistemic administrat). (24,27) De asemenea, este indicată în cazurile pT3, pT4 sau cu rezecții incomplete R1, independent de starea ganglionilor regionali. (27-29)

Pe baza datelor unor analize retrospective publicate recent (29,30) comisia oncologică poate avea în vedere indicatia de radioterapie postmastectomie si pentru cazurile pT2 pN0 care au o asociere de factori de risc pentru recidivă locoregionă, precum: vârsta <50 ani, margini de rezecție <1mm, invazie limfovasculară, RE și RP  negativi, G3.

Volume țintă: peretele toracic ipsilateral, +/- volum tinta suplimentar: cicatricea postmastectomie (pentru iradierea „boost”).

  1. Iradierea regională (managementul ariilor ganglionare)

Radioterapia regiunilor ganglionare regionale (iradierea regională) este indicată, după tratamentul conservator sau mastectomie, în funcție de starea ganglionilor regionali (invazia tumorală ganglionară).

Radioterapia regională este indicată în cazul în care există invazie tumorală la nivelul ganglionilor axilari, deoarece reduce riscul de recidivă regională și la distanță și crește intervalul liber de boală. (31,32)

  1. Pentru cazurile cu ≥ 4 ggl invadați (≥pN2a) indicația de radioterapie este foarte bine susținute de dovezi.
  2. În situatiile clinice cu 1-3 ganglioni axilari invadați tumoral, indicația de radioterapie este ceva mai controversată. Totuși, date rezultate din analiza retrospectivă a subgrupelor de paciente din trialuri randomizate au arătat ca pacientele cu 1-3 și cele cu ≥ 4 ganglioni axilari invadați au beneficiu similar după iradierea regională. (33-35)

Pe lângă datele retrospective există evidențe privind beneficiul iradierii regionale (scăderea riscului de recidivă locoregională și la distanță, creșterea intervalului fără boală și o tendință de îmbunătățire chiar a supraviețuirii), indiferent de numărul de ganglioni invadați, evidențe provenite din studii randomizate prospective (Canadian trial NCIC-CTG MA.20 și EORTC 22922-10925). (27,36,37)

Radioterapia regională nu este în general recomandată la pacientele fără ganglioni axilari invadați (pN0) după disecție axilară standard (fără tumoră reziduală axilară) sau biopsia ganglionului sentinela. (24)

Radioterapia regională include iradierea următoarelor grupe ganglionare: ganglionii supra- și infraclaviculari, +/- ganglionii mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc (ex: disecție axilară incompletă, efracție ganglionară extracapsulară). După disecție axilară, partea de axilă operată nu trebuie iradiată, cu excepția situațiilor de boală reziduală axilară postchirurgicală. (40)

Când există indicația de radioterapie regională, iradierea ganglionilor mamari interni pare să ofere un mic, dar semnificativ statistic, beneficiu de supraviețuire, fără o creștere a cardiotoxicității tratamentului (la pacientele fără tratament anti-HER2). (41-44)

Volume țintă: axilar; supra/infraclavicular; mamar intern ipsilateral.

  1. Iradierea parțială a sânului

Iradierea accelerată parțială a sânului este o modalitate de iradiere adjuvantă a cancerului mamar incipient operat conservator, care nu este unanim acceptată, în afara trialurilor clinice. Presupune iradierea patului tumoral, fără iradierea întregului sîn. Are avantajul scurtării perioadei de tratament și excluderii țesutului sănătos mamar din volumul țintă. (45-49)

Asociația Americană de Radioterapie (ASTRO) a definit grupul de paciente la care radioterapia parțială a sânului ar putea fi recomandată, în afara studiilor clinice: vârsta ≥ 50 ani, cu tumori unicentrice/unifocale de carcinom ductal invaziv pT1 (≤ 2cm), cu margini negative ≥  2mm, ER pozitive, BRCA negative și fără invazie limfovasculară (tumori cu risc redus de recidivă locală). (50-51)

Pacientele sunt încurajate să participe în trialuri clinice de iradiere accelerată parțială a sânului.               

Cancerul mamar avansat locoregional

Pacientele cu boală avansată locoregional vor beneficia inițial de tratament sistemic neoadjuvant. În cazul în care boala devine rezecabilă se recomandă intervenție chirurgicală urmată de radioterapie adjuvantă. Dacă boala rămâne nerezecabilă, radioterapia trebuie luată în considerare pentru tratarea tuturor extensiilor inițiale ale tumorii. (24)

După chirurgia conservatoare care urmează tratamentului sistemic neoadjuvant este indicată radioterapia adjuvantă la nivelul sânului ipsilateral restant. De asemenea, se recomandă iradierea regiunilor limfatice: ganglionii supra- și infraclaviculari, +/- mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă. Dacă există ganglioni axilari pozitivi după tratamentul sistemic neoadjuvant este indicată iradierea regiunilor limfatice: ganglionii supra- și infraclaviculari, mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă. (40,52,53) 

După mastectomia care urmează tratamentului sistemic neoadjuvant se recomandă iradierea peretelui toracic și a regiunilor limfatice: ganglionii supra- și infraclaviculari, +/- mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă. Dacă există ganglioni axilari pozitivi după tratamentul sistemic neoadjuvant este indicată iradierea peretelui toracic și a regiunilor limfatice: ganglionii supra- și infraclaviculari, mamari interni ipsilaterali și orice zonă axilară aflată la risc de recidivă. (40,52,55)

Dacă boala rămâne nerezecabilă după tratamentul sistemic neoadjuvant se indică radioterapia locoregională. Se vor iradia sânul ipsilateral și ganglionii regionali.

Trebuie evaluat răspunsul la radioterapie după 45-50 Gy pentru selecția cazurilor care pot deveni rezecabile (radioterapie preoperatorie). (56)

Boala Paget a sânului

Pacientele care asociază leziuni invazive  sau CDIS în sân, tratate conservator, vor avea indicație de radioterapie adjuvantă a sânului (aceleași indicații ale iradierii adjuvante ca în cazul tratamentului conservator al cancerului mamar incipient).

Tumorile Phyllodes borderline și maligne

Rolul radioterapiei adjuvante în tumorile Phyllodes a fost intens dezbătut.

O metaanaliză publicată în 2015 a evidențiat scăderea riscului de recidivă locală la pacientele cu tumori Phyllodes borderline și maligne dacă se asociaza radioterapie adjuvantă chirurgiei conservatoare (fără efect asupra supraviețuirii globale și intervalului liber de boală). (66) Chiar și după excizie locală largă cu margini negative > 1 cm, RT aduce un beneficiu de control local. (67)

Radioterapia adjuvantă postmastectomie în cazul tumorilor Phyllodes borderline și  maligne (68) trebuie discutată în comisia oncologică, ținând cont de caracteristici precum: dimensiunea tumorii, starea și dimensiunile marginilor de rezecție. (66)

Bibliografie:

  1. Clarke M, Collins R, Darby S, Davies C, Elphinstone P, Evans E, et al. Effects of radiotherapy and of differences in the extent of surgery for early breast cancer on local recurrence and 15-year survival: an overview of the randomised trials. Lancet 2005;17:2087–106.
  2. Offersen, et al(2015). ESTRO consensus guideline on target volume delineation for elective radiation therapy of early stage breast cancer. Radiotherapy and Oncology. 114,(1), 3-10.
  3. https://www.rtog.org/corelab/contouringatlases/breastcanceratlas.aspx.
  4. Nielsen MH, Berg M, Pedersen AN et al, Danish Breast Cancer Cooperative Group Radiotherapy Committee. Delineation of target volumes and organs at risk in adjuvant radiotherapy of early breast cancer: national guidelines and contouring atlas by the Danish Breast Cancer Cooperative Group. Acta Oncol 2013; 52: 703–710.
  5. Swanson T, Grills IS, Ye H et al. Six-year experience routinely using moderate deep inspiration breath-hold for the reduction of cardiac dose in left-sided breast irradiation for patients with early-stage or locally advanced breast cancer. Am J Clin Oncol 2013; 36:24–30.
  6. Korreman SS, Pedersen AN, Aarup LR et al (2006) Reduction of cardiac and pulmonary complication probabilities after breathing adapted radiotherapy for breast cancer. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2006; 65:1375–1380.
  7. Zurl B, Stranzl H, Winkler P, Kapp KS. Quantitative assessment of irradiated lung volume and lung mass in breast cancer patients treated with tangential fields in combination with deep inspiration breath hold (DIBH). Strahlenther Onkol 186:157–162.
  8. Van Maaren MC, et al: The influence of timing of radiation therapy following breast conserving surgery on 10-year disease free survival. British Journal of Cancervolume 117, pages 179–188 (11 July 2017).
  9. Mikeljevic JS, Haward R, Johnston C, Crellin A, Dodwell D, Jones A, Pisani P, Forman D (2004) Trends in postoperative radiotherapy delay and the effect on survival in breast cancer patients treated with conservation surgery. Br J Cancer 90(7): 1343–1348.
  10. Olivotto IA, Lesperance ML, Truong PT, Nichol A, Berrang T, Tyldesley S, Germain F, Speers C, Wai E, Holloway C, Kwan W, Kennecke H (2009) Intervals longer than 20 weeks from breast-conserving surgery to radiation therapy are associated with inferior outcome for women with early-stage breast cancer who are not receiving chemotherapy. J Clin Oncol 27(1): 16–23.
  11. Goodwin A, Parker S, Ghersi D, Wilcken N: Postoperative radiotherapy for ductal carcinoma in situ of the breast (Review). Cochrane Database Syst Rev, 2013, Nov 21, 11:CD000563.
  12. Wapnir IL, Dignam JJ, Fisher B, et al. Long-term outcomes of invasive ipsilateral breast tumor recurrences after lumpectomy in NSABP B-17 and B-24 randomized clinical trials for DCIS. J Natl Cancer Inst 2011;103:478-488.
  13. Manjeet Chadha, Jason Portenoy, Susan K. Boolbol, Alyssa Gillego, and Louis B. Harrison, “Is There a Role for Postmastectomy Radiation Therapy in Ductal Carcinoma In Situ?,” International Journal of Surgical Oncology, vol. 2012, Article ID 423520, 2012.
  14. Fisher B, Anderson S, Bryant J, Margolese RG, Deutsch M, Fisher ER, et al. Twenty-year follow-up of a randomized trial comparing total mastectomy, lumpectomy, and lumpectomy plus irradiation for the treatment of invasive breast cancer. N Engl J Med. 2002 Oct 17;347(16):1233–41.
  15. Veronesi U, Cascinelli N, Mariani L, Greco M, Saccozzi R, Luini A, et al. Twenty-year follow-up of a randomized study comparing breast-conserving surgery with radical mastectomy for early breast cancer. N Engl J Med. 2002 Oct 17;347(16):1227–32.
  16. Litière S, Werutsky G, Fentiman IS, et al. Breast conserving therapy versus mastectomy for stage I-II breast cancer: 20-year follow-up of the EORTC 10801 phase 3 randomised trial. Lancet Oncol 2012; 13(4):412-9.
  17. Jacobson JA, Danforth DN, Cowan KH, et al. Ten-year results of a comparison of conservation with mastectomy in the treatment of stage I and II breast cancer. N Engl J Med 1995; 332(14):907-911.
  18. Sarrazin D, Le MG, Arriagada R, et al. Ten-year results of a randomized trial comparing a conservative treatment to mastectomy in early breast cancer. Radiother Oncol 1989; 14(3):177-184.
  19. Blichert-Toft M, Rose C, Andersen JA, et al. Danish randomized trial comparing breast conservation therapy with mastectomy: six years of life-table analysis. Danish Breast Cancer Cooperative Group. J Natl Cancer Inst Monogr 1992; (11):19-25.
  20. Senkus, S. Kyriakides, S. Ohno, F. Penault-Llorca, P. Poortmans, E. Rutgers, S. Zackrisson, and F. Cardoso. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines. Ann Oncol (2015) 26 (suppl 5): v8-v30.
  21. Darby S, McGale P et al. Effect of radiotherapy after breast-conserving surgery on 10-year recurrence and 15-year breast cancer death: meta-analysis of individual patient data for 10,801 women in 17 randomised trials. Lancet 2011; 378: 1707–1716.
  22. Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group (EBCTCG). Effect of radiotherapy after mastectomy and axillary surgery on 10-year recurrence and 20-year breast cancer mortality: meta-analysis of individual patient data for 8135 women in 22 randomised trials. Lancet 2014; 383: 2127–2135
  23. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines. Ann Oncol (2015) 26 (suppl 5): v8-v30.
  24. Nielsen HM, Overgaard M, Grau C, et al. Study of failure pattern among high-risk breast cancer patients with or without postmastectomy radiotherapy in addition to adjuvant systemic therapy: long-term results from the Danish Breast Cancer Cooperative Group DBCG 82 b and c randomized studies. J Clin Oncol 2006;24:2268- 2275.
  25. Jagsi R, Raad RA, Goldberg S, et al. Locoregional recurrence rates and prognostic factors for failure in node-negative patients treated with mastectomy: implications for postmastectomy radiation. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2005;62:1035-1039.
  26. Whelan TJ, Olivotto IA, Parulekar WR, et al. Regional nodal irradiation in early-stage breast cancer. N Engl J Med 2015;373:307- 316;
  27. Poortmans PM, Collette S, Kirkove C, et al. Internal mammary and medial supraclavicular irradiation in breast cancer. New England Journal of Medicine 2015;373:317-327.
  28. Overgaard M, Nielsen HM, Overgaard J (2007) Is the benefit of postmastectomy irradiation limited to patients with four or more positive nodes, as recommended in international consensus reports? A subgroup analysis of the DBCG 82 b&c randomized trials. Radiother Oncol 82:247–253;
  29. Ragaz J, Olivotto IA, Spinelli JJ et al (2005) Locoregional radiation therapy in patients with high-risk breast cancer receiving adjuvant chemotherapy: 20-year results of the British Columbia randomized trial. J Natl Cancer Inst 97:116–126 ;
  30. Poortmans P. Postmastectomy radiation in breast cancer with one to three involved lymph nodes: ending the debate. Lancet 2014; 383: 2104–2106.
  31. Whelan T, Olivotto I, Ackerman I et al (2011) NCIC- CTG MA. 20: an intergroup trial of regional nodal irradiation in early breast cancer. J Clin Oncol 29(Suppl); abstract LBA 1003;
  32. PoortmansP, KirkoveC, BudachVetal(2013) Irradiation of the internal mammary and medial supraclavicular lymph nodes in stage I to III breast cancer: 10 years results of the EORTC Radiation Oncology and Breast Cancer Groups phase III trial 22922/10925. EJC 47(Suppl 2) ;
  33. NCCN (2019) Clinical practice guidelines in oncology: breast cancer, version 3.2018. National Comprehensive Cancer Network. http://www.nccn.org/ professionals/physician_gls/f_guidelines.asp#site. Accessed 28 Jan 2019.
  34. Whelan IO TJ, Ackerman I, Chapman JW, Chua B, Nabid A, Vallis KA, White JR, Rousseau P, Fortin A, Pierce LJ, Manchul L, Craig- head P, Nolan MC, Bowen J, McCready DR, Pritchard KI, Levine MN, Parulekar W (2011) NCIC-CTG MA.20: An intergroup trial of regional nodal irradiation in early breast cancer. J Clin Oncol 29s(LBA1003).
  35. Poortmans HS, Carine K, Volker B, Philippe M, Maria CV, Sandra C, Alain F, Harry B, Walter VB (2013) Irradiation of the internal mammary and medial supraclavicular lymph nodes in stage I to III breast cancer: 10 years results of the EORTC Radiation Oncology and Breast Cancer Groups phase III trial 22922/10925. Radiother Oncol Supp 47 (Suppl 2). (EJC).
  36. Budach W, Kammers K, Boelke E, Matuschek C (2013) Adjuvant radiotherapy of regional lymph nodes in breast cancer—a meta- analysis of randomized trials. Radiat Oncol 8:267
  37. Sautter-Bihl ML, Sedlmayer F, Budach W, Dunst J, Feyer P, Fi- etkau R et al (2014) DEGRO practical guidelines: radiotherapy of breast cancer III—radiotherapy of the lymphatic pathways. Strahlenther Onkol 190:342–351.
  38. Smith BD, Arthur DW, Buchholz TA et al. Accelerated partial breast irradiation consensus statement from the American Society for Radiation Oncology). Int J Radiat Oncol Biol Phys 2009; 74(4): 987-1001.
  39. Polgár C, Van Limbergen E, Pötter R, et al. Patient selection for accelerated partial-breast irradiation (APBI) after breast-conserving surgery: recommendations of the Groupe Europeén de Curiethérapie – European Society for Therapeutic Radiology and Oncology (GEC-ESTRO) breast cancer working group based on clinical evidence (2009). Radiother Oncol 2010; 94(3): 264-73.
  40. Strnad V, Hannoun-Levi JM, Guinot JL, et al. Recommendations from GEC ESTRO Breast Working Group (II): Target definition and target delineation for accelerated or boost partial breast irradiation using multicatheter interstitial brachytherapy after breast conserving closed cavity surgery, Radiother Oncol 2015; 115(3): 342-8.
  41. Major T, Gutiérrez C, Guix B, van Limbergen E, Strnad V, Polgár C, Recommendations from GEC ESTRO Breast Working Group (II): Terget definition and target delineation for accelerated or boost partial breast irradiation using multicatheter interstitial brachytherapy after breast conserving open cavity surgery, Radiother Oncol 2016; 118(1): 199-204.
  42. Shah C, Vicini F, Wazer DE et al. The American Brachytherapy Society consensus statement for accelerated partial breast irradiation. Brachytherapy 2013; 12: 267-277.
  43. Smith BD, Arthur DW, Buchholz TA, et al. Accelerated partial breast irradiation consensus statement from the American Society for Radiation Oncology (ASTRO). Int J Radiat Oncol Biol Phys 2009; 74(4): 987-1001.
  44. Correa, Candace et al. Accelerated Partial Breast Irradiation: Executive summary for the update of an ASTRO Evidence-Based Consensus Statement;Practical Radiation Oncology , 2017, Volume 7 , Issue 2 , 73 – 79
  45. Budach, W., Matuschek, C., Bölke, E. et al. DEGRO practical guidelines for radiotherapy of breast cancer V: Therapy for locally advanced and inflammatory breast cancer, as well as local therapy in cases with synchronous distant metastases.Strahlenther Onkol (2015) 191: 623. 
  46. Alm El-Din MA, Taghian AG (2009) Breast conservation therapy for patients with locally advanced breast cancer. Semin Radiat Oncol 19:229–235
  47. McGuire SE, Gonzalez-Angulo AM, Huang EH, Tucker SL, Kau SW, Yu TK et al (2007) Postmastectomy radiation improves the outcome of patients with locally advanced breast cancer who achieve a pathologic complete response to neoadjuvant chemo- therapy. Int J Radiat Oncol Biol Phys 68:1004–1009
  48. Huang EH, Tucker SL, Strom EA, McNeese MD, Kuerer HM, Buzdar AU et al (2004) Postmastectomy radiation improves local- regional control and survival for selected patients with locally ad- vanced breast cancer treated with neoadjuvant chemotherapy and mastectomy. J Clin Oncol 22:4691–4699
  49. Riet FG, Fayard F, Arriagada R, Santos MA, Bourgier C, Ferchiou M, Heymann S, Delaloge S, Mazouni C, Dunant A, Rivera S. Preoperative radiotherapy in breast cancer patients: 32 years of follow-up.Eur J Cancer.2017 May;76:45-51.
  50. Bijker N, Rutgers EJ, Duchateau L, et al. Breast-conserving therapy for Paget disease of the nipple: a prospective European Organization for Research and Treatment of Cancer study of 61 patients. Cancer 2001;91:472-477.
  51. Kawase K, Dimaio DJ, Tucker SL, et al. Paget’s disease of the breast: there is a role for breast-conserving therapy. Ann Surg Oncol 2005;12:391-397.
  52. Marshall JK, Griffith KA, Haffty BG, et al. Conservative management of Paget disease of the breast with radiotherapy: 10- and 15-year results. Cancer 2003;97:2142-2149.
  53. Pierce LJ, Haffty BG, Solin LJ, et al. The conservative management of Paget’s disease of the breast with radiotherapy. Cancer 1997;80:1065-1072.
  54. Singh A, Sutton RJ, Baker CB, Sacks NP. Is mastectomy overtreatment for Paget’s disease of the nipple? Breast 1999;8:191- 194.
  55. Gaurav A, Gupta V, et al. Practical consensus recommendation for Paget’s disease in breast cancer. Soth Asian J Cancer 2018, 7(2), 83-86 //
  56. Zeng S, et al. Effects of adjuvant radiotherapy on borderline and malignant phyllodes tumors: A systematic review and meta-analysis.. Molecular and Clinical Oncology 2015, 3, 663-671.
  57. Belkace miY,BousquetG,MarsigliaH,Ray-CoquardI,Magne N,MalardY,etal. Phyllodes tumor of the breast. Int J Radiat Oncol Biol Phys 2008;70:492-500. )
  58. Varghese SS, et al. Radiotherapy in Phyllodes Tumour. J Clin Diagn Res 2017, 11(1), XC01-XC03)

Anexa 12.Regimuri de chimioterapie neoadjuvantă/adjuvantă utilizate în cancerul mamar

  • Her2 negativ
  • dd AC–Paclitaxel:     
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 14 zile (4 cicluri), cu susținere hematologică  G-CSF, urmate de

  • Paclitaxel 175 mg/m2, pev 3h,  z 1         

Se repetă la 14 zile (4 cicluri), cu susținere hematologică  G-CSF) (1)

  • ddAC–Paclitaxel sapt:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 14 zile (4 cicluri), cu susținere hematologică  G-CSF, urmate de

  • Paclitaxel 80 mg/m2, pev 1h

Se repetă săptămânal timp de 12 săptămâni (1)

  • TC:
  • Docetaxel 75 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 21 de zile (4 cicluri) (2)

Alte regimuri:

  • ddAC:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), cu susținere hematologică  G-CSF (1)

  • AC:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri) (3)

  • CMF:
  • Ciclofosfamida 100 mg/m2 po z1-14
  • Metotrexat 40 mg/m2 iv z 1 & 8
  • 5 Fluorouracil 600 mg/m2 iv z 1 & 8

                               Se repetă la 28 de zile (6 cicluri) (4)

  • AC– Paclitaxel săpt:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Paclitaxel 80 mg/m2, pev 1h

                Se repetă saptamanal timp de 12 saptamani (5)

  • AC–Docetaxel:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Docetaxel 100 mg/m2 iv z 1

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri) (6)

  • TAC:
  • Docetaxel 75 mg/m2 iv z 1
  • Doxorubicina 50 mg/m2 iv z
  • Ciclofosfamida 500 mg/m2 iv z 1

                               Se repetă la 21 de zile (6 cicluri) (8)

 

 

  • Her2 pozitiv
  • AC– T + Trastuzumab (9)
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1,

Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Paclitaxel 80 mg/m2, pev 1h, 

                               Se repetă săptămânal timp de 12 săptămâni cu

  • Trastuzumab 4 mg/kg iv (doza de încărcare), urmat de Trastuzumab 2 mg/kg iv (doza întreținere) săptămânal timp de 1 an. Ca alternativă: Trastuzumab 8 mg/kg (doza încarcare), urmată de Trastuzumab 6 mg/kg iv adm la 21 de zile (doza întreținere), timp 1 an de zile. (9)

Ca alternativă, Trastuzumab se poate adm sub formă de injecție subcutanată (600 mg), la fiecare 3 săpt, indiferent de greutatea pacientei.

  • ddAC– T + Trastuzumab: (10)
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 14 zile (4 cicluri), cu susținere hematologică G-CSF, urmate de

  • Paclitaxel 175 mg/m2, pev 3h, z 1

                               Se repetă la 14 zile (4 cicluri), cu susținere hematologică  G-CSF, împreună cu

  • Trastuzumab 4 mg/kg pev (doza de încărcare), urmat de Trastuzumab 2 mg/kg pev (doza întreținere) săptămânal timp de 1 an. Ca alternativă: Trastuzumab 8mg/kg pev (doza incarcare), urmată de Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile (doza întreținere), timp 1 an de zile.

                               Ca alternativă, Trastuzumab se poate adm sub formă de injecție subcutanată (600 mg), la fiecare 3 săpt, indiferent de greutatea pacientei.

  • ddAC– T + Trastuzumab + Pertuzumab:
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1,

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Pertuzumab 840 mg pev (doza de incarcare), urmată apoi la fiecare 3 săpt de o doză de întreținere de Pertuzumab 420 mg pev
  • Trastuzumab 8 mg/kg pev (doza încărcare), urmată de Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile (doza întreținere). Ca alternativă, Trastuzumab se poate adm sub formă de injecție subcutanată (600 mg), la fiecare 3 săpt, indiferent de greutatea pacientei.
  • Paclitaxel 80 mg/m2, pev 1h, z 1, 8, 15

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Trastuzumab 6 mg/kg pev z1
  • Pertuzumab 420 mg pev z1

                               Se repetă la 21 de zile până la completarea unui an de terapie

  • Paclitaxel + Trastuzumab: (11)
  • Paclitaxel 80 mg/m2, pev 1h, se repetă săptămânal timp de 12 săptămâni cu
  • Trastuzumab 4 mg/kg pev (doza de încărcare), urmat de Trastuzumab 2 mg/kg pev (doza întreținere) săptămânal timp de 1 an. Ca alternativa: Trastuzumab 8mg/kg pev (doza încărcare), urmată de Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile (doza întreținere), timp 1 an de zile.
  • TCH (12)
  • Docetaxel 75 mg/m2 iv z 1
  • Carboplatin AUC 6 iv z1

Se repetă la 21 de zile (6 cicluri), cu

  • Trastuzumab 4 mg/kg pev săpt 1, urmat de
  • Trastuzumab 2 mg/kg pev, pentru 17 sapt, urmat de
  • Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile, timp 1 an de zile.

Sau

  • Trastuzumab 8 mg/kg pev sapt 1, urmat de
  • Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile, timp 1 an de zile.
  • TCH+ Pertuzumab: (13)
  • Docetaxel 75 mg/m2 iv z 1
  • Carboplatin AUC 6 iv z1

Se repetă la 21 de zile (6 cicluri), cu

  • Trastuzumab 8 mg/kg pev z 1
  • Pertuzumab 840 mg pev z 1

Urmate de

  • Trastuzumab 6 mg/kg pev z 1
  • Pertuzumab 420 mg pev z 1

Se repetă la 21 de zile până la completarea unui an de terapie.

  • Docetaxel/ Cyclophosphamide + Trastuzumab (14)
  • Docetaxel 75 mg/m2 pev z 1
  • Cyclophosphamide 600 mg/m2 pev z1

                               Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), cu

  • Trastuzumab 4 mg/kg pev săpt 1, urmat de
  • Trastuzumab 2 mg/kg pev, pentru 11 săpt, urmat de
  • Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile, timp 1 an de zile.

Sau

  • Trastuzumab 8 mg/kg pev săpt 1, urmat de
  • Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile, timp 1 an de zile.
  • AC– Docetaxel + Trastuzumab: (11)
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1,

Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Docetaxel 100 mg/m2 pev z 1, se repetă la 21 de zile (4 cicluri), cu
  • Trastuzumab 4 mg/kg pev săpt 1, urmat de
  • Trastuzumab 2 mg/kg pev, pentru 11 săpt, urmat de
  • Trastuzumab 6 mg/kg pev adm la 21 de zile, timp 1 an de zile.
  • AC– Docetaxel + Trastuzumab + Pertuzumab
  • Doxorubicina 60 mg/m2 iv z 1
  • Ciclofosfamida 600 mg/m2 iv z 1

Se repetă la 21 de zile (4 cicluri), urmate de

  • Pertuzumab 840 mg pev ziua 1, urmat de 420 mg pev
  • Trastuzumab 8 mg/kg pev săpt 1, urmat de 6 mg/m2 pev
  • Docetaxel 75-100 mg/m2 pev z 1, se repetă la 21 de zile (4 cicluri)

Urmat de

  • Trastuzumab 6 mg/kg pev z 1
  • Pertuzumab 420 mg pev z 1

Se repetă la 21 de zile până la completarea unui an de terapie

Bibliografie

  1. Citron ML, Berry DA, Cirrincione C, et al: Randomized trial of dose-dense versus conventionally scheduled and sequential versus concurrent combination chemotherapy as postoperative adjuvant treatment of node-positive primary breast cancer: First report of intergroup trial C9741/cancer and leukemia group B trial 9741. J Clin Oncol 2003;21:1431-1439.
  2. Jones S, Holmes F, O’Shaughnessey J, et al. Docetaxel with cyclophosphamide is associated with an overall survival benefit compared with doxorubicin and cyclophosphamide: 7-year follow-up of US Oncology Research trial 9735. J Clin Oncol 2009;27:1177-1183.
  3. Fisher B, Brown AM, Dimitrov NV, et al. Two months of doxorubicin-cyclophosphamide with and without interval reinduction therapy compared with 6 months of cyclophosphamide, methotrexate, and fluorouracil in positive-node breast cancer patients with tamoxifen-nonresponsive tumors: results from the National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project B-15. J Clin Oncol 1990;8:1483-1496.
  4. Goldhirsch A, Colleoni M, Coates AS, et al: Adding adjuvant CMF chemotherapy to either radiotherapy or tamoxifen: are all CMFs alike? The International Breast Cancer Study Group (IBCSG). Ann Oncol 1998;9:489-93.
  5. Sparano JA, Wang M, Martino S, et al. Weekly paclitaxel in adjuvant treatment of breast cancer. N Engl J Med 2008;258:1663-1671.
  6. von Minckwitz G1, Raab G, Caputo A, et al. Doxorubicin with cyclophosphamide followed by docetaxel every 21 days compared with doxorubicin and docetaxel every 14 days as preoperative treatment in operable breast cancer: the GEPARDUO study of the German Breast Group. J Clin Oncol 2005;23(12):2676-85.
  7. Martin, Pienkowski T, Mackey J, et al: Adjuvant docetaxel for node-positive breast cancer. N Engl J Med 2005;352:22.
  8. Romond EH, Perez EZ, Bryant J, et al. Trastuzumab plus adjuvant chemotherapy for operable HER2 positive breast cancer. N Engl J Med 2005;353:1673-1684.
  9. Dang C, Fornier M, Sugarman S, et al: The safety of dose-dense doxorubicin and cyclophosphamide followed by paclitaxel with trastuzumab in HER-2/neu over-expressed/amplified breast cancer. J Clin Oncol 2008;26(8):1216-22.
  10. Tolaney S, Barry W, Dang C, et al. Adjuvant paclitaxel and trastuzumab for node-negative HER2-positive breast cancer. N Engl J Med 2015;372:134-141.
  11. Slamon D, Eiermann W, Robert N, et al. Adjuvant trastuzumab in HER2-positive breast cancer. N Engl J Med 2011;365:1273-1283.
  12. Schneeweiss A, Chia S, Hickish T, et al. Pertuzumab plus trastuzumab in combination with standard neoadjuvant anthracycline-containing and anthracycline-free chemotherapy regimens in patients with HER2-positive early breast cancer: a randomized phase II cardiac safety study (TRYPHAENA). Ann Oncol 2013;24:2278-2284.
  13. Jones SE, Collea R, Paul D, et al. Adjuvant docetaxel and cyclophosphamide plus trastuzumab in patients with HER2-amplified early stage breast cancer: a single- group, open-label, phase 2 study. Lancet Oncol 2013;14:1121-8.
  14. Gianni L, Pienkowski T, Im YH, et al. Efficacy and safety of neoadjuvant pertuzumab and trastuzumab in women with locally advanced, inflammatory, or early HER2-positive breast cancer (NeoSphere): a randomised multicentre, open-label, phase 2 trial. Lancet Oncol 2012;13:25-32.
  • FEC
  • Epirubicin 100 mg/m2 iv, z1
  • 5- fluorouracil 500 mg/m2 iv z 1
  • Cyclophosphamide 500 mg/m2 iv z1

Se repetă la 21 zile (6 cicluri)

Bibliografie

  1. French Adjuvant Study G. Benefit of a high-dose epirubicin regimen in adjuvant chemotherapy for nodepositive breast cancer patients with poor prognostic factors: 5-year follow-up results of French Adjuvant Study Group 05 randomized trial. J Clin Oncol 2001;19(3):602-11.
  2. Del Mastro L, Venturini M, Lionetto R, et al. Accelerated-intensified cyclophosphamide, epirubicin, and fluorouracil (CEF) compared with standard CEF in metastatic breast cancer patients: results of a multicenter, randomized phase III study of the italian Gruppo Oncologico Nord-Ouest-Mammella Inter Gruppo Group. J Clin Oncol 2001;19(8):2213-21.
  • EC
  • Epirubicin 90 mg/m2 iv Z 1
  • Cyclophosphamide 600 mg/m2 iv z 1,

Se repetă la 21 zile (4cicluri).   

Bibliografie

  1. Hospira UK Ltd. Summary of Product Characteristics: epirubicin 28/06/2013 Available at http://www.medicines.org.uk/emc/ [Accessed 19/11/13] UCLH- Dosage Adjustment for Cytotoxics in Renal Impairment. Jan 2009 UCLH- Dosage Adjustment for Cytotoxics in Hepatic Impairment. Jan 2009 Coskan U, Gunel N, Onuk E et al. Effect of different neoadjuvant chemotherapy regimens on locally advanced breast cancer. Neoplasma 2003; 50 (3): 210-216 LCA Breast Cancer Clinical Guidelines October 2013.

HORMONOTERAPIE:

  • Tamoxifen 20 mg/zi p.o.
  • Anastrozol 1 mg/zi, p.o.
  • Letrozol 1 mg/zi, p.o.
  • Exemestan 1 mg/zi, p.o.
  • Goserelin 3,6 mg/28 zile, s.c.

Bibliografie:

  1. Senkus, S. Kyriakides, S.Ohno, F. Penault-Llorca, P. Poortmans, E. Rutgers, S. Zackrisson, F. Cardoso. Primary breast cancer: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up, Annals of Oncology,Volume 26, Issue suppl_5, 1 September 2015, Pages v8 v30 , https://doi.org/10.1093/annonc/mdv298

Anexa 13.Principii de Chirurgie Oncoplastică și Reconstructivă

Definiție

Chirurgia oncoplastică reprezintă abordul chirurgical al cancerului mamar ce respectă principiile oncologice acceptate  și previne deformările conturului și simetria sânului fapt ce îmbunătățește calitatea vieții pacientei.

Factori importanți ce trebuie luați în calcul în decizia unei proceduri oncoplastice sunt:

  • Diagnosticul precis preoperator și stadializarea afecțiunii pacientei
  • Proporția dintre tumoră și volumul sânului
  • Factorii de risc ai pacientei și preferința pacientei; tipul de procedură oncoplastică ce poate fi oferite
  • Poziționarea cicatricilor cât mai favorabil și elementul de simetrie între sâni și recuperarea pacientei.

Principiile chirurgiei oncoplastice includ: (1)

  • Siguranța oncologică și obținerea unor margini de siguranță suficiente cât să asigure tratamentul chirurgical complet al cancerului mamar
  • Plasarea judicioasă a cicatricilor chiar și în rezecții cu volum mic
  • Redistribuire a volumului rezecat se poate face prin mamoplastiile, când volumul rezecat este aproape de 20% din volumul glandular pentru situațiile în care localizarea tumorii ar duce la o deformare semnificativă.

*Extensia rezecției trebuie decisă în comisia multidisciplinară.

*Factorii de risc ce pot interfera cu vindecarea și ulterior pot duce la întârzierea tratamentului adjuvant trebuie luati în calcul în planificarea operației.

Tehnici de reconstrucție mamară

  1. Reconstrucție parțială a sânului
  • Transfer de țesut adipos
  • Tesut autolog – lambouri de vecinătate
  1. Reconstrucție completă a parenchimului mamar
  • Expander
  • Implant
  • Țesut autolog
  • Țesut adipos

 

CHIRURGIE CONSERVATOARE:

Tratamentul neoadjuvant, când este indicat, poate reduce volumul tumoral. Se va rezecă tot patul tumoral la diagnostic, dar se va salva marginea de siguranță oncologică.

Se va lua în considerare necesitatea unei operații la nivelul sânului contralateral. Intervențiile de simetrizare nu se recomandă sincron.

În cazul tratamentelor conservatoare ale parenchimului mamar, radioterapia este riguros recomandată cu unele excepții. De aceea este necesară identificarea patului tumoral prin marcaj intraoperator și discuția între chirurg și radioterapeut devine esențială.

CHIRURGIE RADICALĂ:

  • Mastectomie cu prezervare anvelopei tegumentare +/- complex areolo-mamelonar
  • Rata de recurență asemanatoare cu mastectomia simplă în absența infiltrării tegumentare
  • Calitatea vieții pacientului îmbunatățită

Radioterapia postoperatorie nu este o contraindicație a reconstrucției imediate în multe centre, dar va crește rata complicațiilor și poate modifica rezultatul estetic.

  • Reconstrucția postmastecomie (Clin Breast Cancer.2015 Dec;15(6):519-26. Bezuhly M1, Wang Y2, Williams JG3, Sigurdson LJ4 Epub 2015 Jun 18.Timing of Postmastectomy Reconstruction Does Not Impair Breast Cancer-Specific Survival: A Population-Based Study).
  • Fie cu implant de silicon fie într-o singură intervenție sau în două etape (expander/implant-expander)
  • Fie cu țesut autolog
  • Combinat – implant acoperit cu lambou de vecinătate
  • Tehnici de implantare prepectorală prin utilizarea unor mese precum ADM (matrice dermală acelulară) sau sintetică.

Contraindicații absolute pentru reconstructive: carcinomul inflamator, boala metastatică.

Restul contraindicațiilor sunt relative și în general reflectă o rată crescută de complicații: BMI>30, pacient fumător, diabetic, radioterapie în antecedente la nivelul toracelui, mastectomie bilaterală, vasculopatii, unele afecțiuni psihiatrice, imposibilitatea de a obține un consimțământ informat pentru tratament. (1)

Reconstrucția poate fi:

  1. Imediată (Evită sindromul psihologic postmastectomie (Hu ES1, Pusic AL, Waljee JF, Kuhn L, Hawley ST, Wilkins E, Alderman AK. Patient reported aesthetic satisfaction with breast reconstruction during the long-termsurvivorship Period. Plast Reconstr Surg. 2009 Jul;124(1):1-8)
  2. Întârziată
    1. Nu interferă cu procedurile adjuvante – chimio/radioterapie
    2. Dezavantaj major – pierderea anvelopei tegumentare

Reconstrucția prin țesut autolog

  1. Prin pedicul liber
  2. Prin pedicul de vecinatate și implant – Latissimus dorsi

Mastectomie profilactică bilaterală pentru reducerea riscului pentru femei cancer naïve (purtătoare de mutație genetică) (Lostumbo L1, Carbine NE, Wallace J. Prophylactic mastectomy for the prevention of breast cancer. Cochrane Database Syst Rev. 2010 Nov 10;(11):CD002748. doi: 10.1002/14651858.CD002748.pub3.); sau contralaterale pentru paciente diagnosticate cu cancer mamar și mutație genetică (Goldflam K1, Hunt KK, Gershenwald JE, Singletary SE, et al. Contralateral prophylactic mastectomy. Predictors of significant histologic findings. Cancer. 2004 Nov 1;101(9):1977-86).

Reduce semnificativ incidența cancerului de sân

  • Frecvent oferită în special în cazul femeilor purtătoare de mutație BRCA1/2, p53;
  • Se poate oferi și în cazurile de risc crescut, fără mutație genetică dovedită în cazurile atent selecționate, după ce pacienta a fost atent consiliată în prealabil
  • Mastectomie profilactică contralaterală – radioterapie în antecedente în cazul limfoamelor supradiafragmatice

Anexa 14.Factori predictivi și prognostici

 Factori prognostici

Definiție: orice parametru disponibil într-un moment preterapeutic (diagnosticul primar) care se corelează cu supraviețuirea fără boală (DFS) sau globală (DOS) în absența oricărei terapii, corelându-se deci cu istoria naturală a bolii.

Factorul prognostic este un marker al recidivei cancerului mamar.

Factori predictivi

Definiție: orice parametru asociat cu un raspuns la o anumita terapie.

Factori prognostici I (Cancer mamar incipient)

_________________________________________________________________________________________

Oxford

Factor                                                                                                                                                                                                                                                                                              LoE0x                                                   GR

  1. Mărimea tumorii 1a                                                          A
  2. Status ganglionar 1a                                                          A
  3. Tipul histologic tumoral 2b                                                          B

(coloid, mucinous, tubular, etc)

  1. Grad de diferențiere ? 2a                                                          B
  2. Vârsta 2a                                                          B
  3. Vase limfatice peritumoral și                 2b                                                          B

Invazie vasculară (L1 V1)

  1. pCR după CTNA* în (HER+/G3, HER +2, TN) 1a                                                          A
  2. Obezitate (IMC >30 kg/m2) 1b                                                          B
  3. Margini (status rezecție) 1a                                                          A

Legendă: CTNA: Chimioterapie neoadjuvantă; LoEox: Nivel de evidență, Oxford 2001; GR: grad de recomandare

Factori prognostici II (Cancer mamar incipient)*

                                                                                                                                             Oxford                 

Factor                                                                                                

                                                                                                              LoEox                                                   GR         

  • ER / PR 2a                                                          B
  • HER 2 (IHC, FISH) 2b                                                          B
  • ER / PR / HER2 / Ki-67 ca markeri pentru 2b                                                          B

subtipurile moleculare     

  • teste genetice în N0 1a                                                          A
  • Markeri de proliferare
  • Ki-67 inainte, în timpul sau 1a                                                          B

după tratament                                                            

*Arbeitsgemeinschafts Gynecologische Oncologie e.v. Guidelines Breast. Version 2018.1

 

Ediția a 8-a a AJCC (American Join Committee on Cancer) TNM Staging System (2019) a operat o integrare a noilor biomarkeri cu definițiile anatomice TNM existente. Această ediție acordă o importanță deosebită următorilor biomarkeri: ER, PR, HER2, Ki-67, asociat cu gradul de diferențiere (Nottingham Grading System). Pe baza acestor criterii pacientele pot fi grupate în grupe de stadiu prognostic patologic.

Stadializarea prognostică patologică este aplicabilă doar pacientelor tratate prin excizie chirurgicală completă ca tratament primar, la care se adaugă raportul anatomo-patologic complet, grading-ul histopatologic (Nottingham) și biomarkerii ER,PR, HER2.

Introducerea biomarkerilor în stadializarea prognostică patologică combinată cu stadializarea clinic ava permite o individualizare și o mai bună evaluare a prognosticului (Hortobagyi GN, Edge SB, Giuliano A. New and important changes in the TNM Staging System for the Breast Cancer. ASCO Educational Book, 2018).

 

Cancerul mamar este clasificat în 3 subtipuri majore pe baza prezenței sau absenței unor markeri moleculari pentru receptorii estrogenici, progesteronici și ai factorului 2 de creștere epidermală ERBB2 (fostul HER2):

  • ER +, PR +, ERBB2 – : 70% din cazuri
  • ER +, PR +, ERBB2 +: 15-20% din cazuri
  • ER -, PR -, ERBB2 -: 15% din cazuri (Triplu Negativ)

Peste 90% din totalul cancerelor mamare sunt non-metastatice la momentul diagnosticului.

Pentru pacientele cu cancer mamar non-metastatic scopul tratamentului este eradicarea tumorii și prevenirea recidivei.

Pentru pacientele cu cancer mamar triplu negativ riscul de recidivă este mai mare spre deosebire de celelalte două subtipuri, cu o supraviețuire specifică la 5 ani de 85% pentru stadiul I triplu negativ, comparativ cu 94-99% pentru subtipul ER și PR pozitivi și ERBB2 pozitiv.

Terapia sistemică a cancerelor de sân non-metastatice este determinată de subtipul în care sunt încadrate:

  • ER si PR +: terapie endocrină; un număr mic vor primi și CMT;
  • ERBB2 +: vor primi terapie țintită cu anticorpi sau terapie cu molecule mici inhibitoare asociate cu CMT;
  • Triplu negative: numai CMT.

 

Terapia locală în cazul cancerului de sân non-metastatic constă în excizie locală largă urmată de radioterapie postoperatorie sau mastectomie.

Există o tendința actuală de a administra terapia sistemică preoperator.

Cancerul de sân metastatic este tratat de asemenea în funcție de subtipul căruia îi aparține. Scopul terapiei constă în prelungirea vieții și ameliorarea simptomelor.

Supraviețuirea globală medie în cazul cancerului metastatic triplu negativ este de 1 an, comparativ cu 5 ani în cazul celorlalte 2 subtipuri tumorale.

Terapia cancerului mamar va fi individualizată în funcție de subtipul tumoral, stadiul anatomic clinic (TNM) și opțiunea pacientei (WaksAG, 1 Winer E P.1 Breast Cancer Treatment: A Review. JAMA. 2019;321(3):288-300. doi:10.1001/jama.2018.19323).

Anexa 15.Criterii de eligibilitate pentru tratamentul conservator

  • Leziune unicentrică
  • Raportul tumoră/sân anticipează un rezultat cosmetic favorabil
  • Anticiparea obținerii marginilor țesutului sănătos ≤ 2 cm
  • Fără microcalcificări difuze evidente pe mamografie
  • Fără contraindicații pentru Rx Terapie

Indicațiile mastectomiei în tratamentul CDIS

Mastectomia este indicate pacientelor care nu sunt candidate pentru chirurgia conservatoare, celor care preferă mastectomia (1,4) și în scop terapeutic pentru a reduce riscul de cancer mamar.

Chirurgia conservatoare contraindicată:

  • CDIS multicentric
  • CDIS cu microcalcificări extinse pe mamografie
  • Antecedente de iradiere a sânului pentru altă leziune de tip CDIS tratată anterior
  • Sarcina (excepție în trimestrul 3) datorită întârzierii inacceptabile a radioterapiei
  • Imposibilitatea obținerii unor margini de rezecție negative după excizii repetate intraoperator
  • Anticiparea unui rezultat cosmetic nesatisfăcător datorită întinderii leziunii.

Mastectomia profilactică poate fi recomandată pacientelor cu cancer mamar sau ovarian ereditar, care prezintă mutații ale genelor susceptibile BRCA1 și BRCA2. În aceste cazuri mastectomia poate reduce riscul de cancer cu până la 90%. (2,3) Pacienta poate opta pentru mastectomie simplă, mastectomie radicală modificată, mastectomie cu conservarea tegumentului sau mastectomie cu conservarea complexului areolo-mamelonar. Ultimile două tehnici de mastectomie sunt, de obicei, urmate de reconstrucția imediată a sânului. Discuții și precauții speciale trebuie luate în cazul mastectomiei cu conservarea complexului areolo-mamelonar.

Bibliografie

  1. Feigelson HS, James TA, Single RM, et al. Factors associated with the frequency of initial total mastectomy: results of a multi-institutional study. J Am Coll Surg 2013; 216:966.
  2. Hartmann LC, Sellers TA, Schaid DJ, et al. Efficacy of bilateral prophylactic mastectomy in BRCA1 and BRCA2 gene mutation carriers. J Natl Cancer Inst 2001; 93:1633.
  3. Rebbeck TR, Friebel T, Lynch HT, et al. Bilateral prophylactic mastectomy reduces breast cancer risk in BRCA1 and BRCA2 mutation carriers: the PROSE Study Group. J Clin Oncol 2004; 22:1055.
  4. Wong SM, Freedman RA, Sagara Y, et al. Growing Use of Contralateral Prophylactic Mastectomy Despite no Improvement in Long-term Survival for Invasive Breast Cancer. Ann Surg 2016.

Anexa 16.Identificarea și diagnosticul leziunilor mamare oculte

Definiție

Leziunile mamare oculte sunt structuri nepalpable prezente la pacientele asimptomatice. Acestea sunt depistate de mamografia screening efectuată la pacientele de peste 40 ani.

Protocolul de diagnostic, localizare preoperatorie și tratament al unei leziuni mamare nepalpabile este în funcție de tipul leziunii.

Tipuri de leziuni

  1. Calcificările

Cele suspecte mamografic sunt cel mai bine evaluate prin magnificare, astfel evidențiindu-se și extensia lor.

Ecografia mamară și axilară se efectuează pentru excluderea leziunilor asociate; calcificarile sunt oculte ecografic. (1,2)

Vacuum-biopsia stereotaxică este metoda standard de biopsie diagnostică a calcificărilor (ac 10G). La sfârșitul procedurii se inseră un marker în aria biopsiei.

Reperajul preoperator al leziunilor oculte se face sub ghidaj mamografic sau stereotactic avand ca target marker clipul. În cazul ariilor extinse cu calcificări în care se tentează chirurgie conservatoare, se pot utiliza 2 sau 3 fire de reperaj preoperator pentru a ghida extensia leziunilor.

  1. Anomalii/asimetrii de densitate vizibile doar mamografic și oculte ecografic (1,2,3)

Se efectuează stereotactic core biopsy (14G) urmată de inserție de clip marker.

Reperajul mamografic preoperator se face sub ghidaj mamografic sau stereotactic pentru leziunile suspecte.

*Când leziunea este vizibilă și ecografic, se efectuează biopsie ghidată ecografic (14G). În cazul limfoganglionii mari suspecți de metastază, ecografia axilara este întotdeauna urmată de biopsie ghidată ecografic (14G). Când limfoganglionii anormali sunt situați în profunzime sau în proximitatea vaselor axilare, biopsia cu ac gros poate fi înlocuită cu biopsie cu ac fin. (4)

Pentru leziunile ecografice foarte mici se inseră un clip de marcare. De asemenea, pentru leziunile mari înainte de începerea terapiei neoadjuvante chimioterapice se inseră clipul de marcare. (4)

Reperajul preoperator se face sub ghidaj ecografic pentru tratamentul chirurgical conservator al leziunilor maligne.

IRM-ul mamar se indică în cazul carcinoamelor lobulare pentru a stabili multifocalitate și multicentricitatea leziunilor; de asemenea, se indică IRM în cazul leziunilor oculte mamografic și în cazul unor sâni cu densitate crescută ce fac imposibilă interpretarea mamografiei. În aceste situații biopsia se poate face ghidată prin IRM cu inserția unui clip de marcare ce se poate identifica preoperator mamografic.

  1. Metode diagnostic
  • Imagistica prin rezonanță magnetică
  • Biopsia cu ac gros (core biopsy)
  • Reperajul preoperator cu harpon metalic

 

Bibliografie:

  1. Kopans DB. Breast Imaging. 3rd ed . Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins; 2007
  2. Berg WA, Birdwell RL. Diagnostic Imaging. Breast. Salt Lake City, UT: Amirsys; 2006
  3. Ikeda DM. Breast Imaging: The Requisites. Philadelphia: Elsevier;2004
  4. Heywang-Koebrunner SH, Schreer I and Barter S (2014) Diagnostic Breast Imaging: Mammography, Sonography, Magnetic Resonance Imaging, and Interventional Procedures, 3rd edition. Thieme. ISBN: 978-3131028938.

Anexa 17.Carcinomul lobular in situ (CLIS)

Carcinomul lobular in situ reprezintă 5,6% din totalul biopsiilor și are o serie de similitudini cu hiperplazia lobulară atipică.

Diagnosticul este stabilit numai anatomopatologic.

Mamografia este cea mai eficientă metodă imagistică de depistare identificând microcalcificări.

Incidența sa a crescut în ultimile decenii de aprox. 4 ori în SUA (0,9 % în 1978 vs. 3,9% în 1998). (1)

Diagnosticul poate fi stabilit prin biopsie cu ac gros sau excizie după reperaj ecografic cu harpon metalic preoperator.

Femeile cu CLIS au un risc crescut de a dezvolta un carcinom lobular invaziv sau un carcinom ductal invaziv, de aprox. 4 ori mai mare decât riscul populației generale.  Unii autori consideră că CLIS nu este un precursor al cancerului lobular invaziv, (2,3,4,5) în timp ce alții îl consideră un precursor. (6-8)

În prezent nu există un standard de tratament al CLIS. Ghidul NCCN (2017) recmandă excizia locală în cazul în care diagnosticul a fost stabilit prin biopsie cu ac gros. (9) Riscul ca examenul la parafină să identifice o leziune mai avansată este de 5%. (10) Recidivă locală nu pare a fi influențată se statusul marginilor rezecției. (11)

Terapia hormonală (chemoprevenția) este controversată. Ghidul NCCN din 2017 recomandă folosirea tamoxifenului. De asemenea, studiul NSABP a aratat o reducere cu 56% a riscului unui CLIS de a evolua către unul invaziv. (12)

Terapia chirurgicală recomandată este excizia locală fără a încerca obținerea marginilor negative.

Cât privește radioterapia, acesta nu este indicată neexistând dovezi în acest sens.

Bibliografie

  1. Li CI, Anderson BO, Daling JR, Moe RE. Changing incidence of lobular carcinoma in situof the breast. Breast Cancer Res Treat.2002;75:259–68.
  2. Andrade VP, Ostrovnaya I, Seshan VE, Morrogh M, Giri D, Olvera N, De Brot M, Morrow M, Begg CB, King TA. Clonal relatedness between lobular carcinoma in situ and synchronous malignant lesions. Breast Cancer Res. 2012;14:R103.
  3. Hwang ES, Nyante SJ, Yi Chen Y, Moore D, DeVries S, Korkola JE, Esserman LJ, Waldman FM. Clonality of lobular carcinoma in situ and synchronous invasive lobular carcinoma. Cancer. 2004;100:2562–72.
  4. Logan GJ, Dabbs DJ, Lucas PC, Jankowitz RC, Brown DD, Clark BZ, Oesterreich S, McAuliffe PF. Molecular drivers of lobular carcinoma in situ. Breast Cancer Res. 2015;17:76.
  5. Chuba PJ, Hamre MR, Yap J, Severson RK, Lucas D, Shamsa F, Aref A. Bilateral risk for subsequent breast cancer after lobular carcinoma-in-situ: analysis of surveillance, epidemiology, and end results data. J Clin Oncol. 2005;23:5534–41.
  6. Begg CB, Ostrovnaya I, Carniello JV, Sakr RA, Giri D, Towers R, Schizas M, De Brot M, Andrade VP, Mauguen A, Seshan VE, King TA. Clonal relationships between lobular carcinoma in situ and other breast malignancies. Breast Cancer Res. 2016;18:66.
  7. Bagaria SP, Shamonki J, Kinnaird M, Ray PS, Giuliano AE. The florid subtype of lobular carcinoma in situ: marker or precursor for invasive lobular carcinoma? Ann Surg Oncol. 2011;18:1845–51.
  8. Li CI, Malone KE, Saltzman BS, Daling JR. Risk of invasive breast carcinoma among women diagnosed with ductal carcinoma in situ and lobular carcinoma in situ, 1988–2001. Cancer. 2006;106:2104–12.
  9. Hussain M, Cunnick GH. Management of lobular carcinoma in-situ and atypical lobular hyperplasia of the breast—a review. Eur J Surg Oncol. 2011;37:279–89.
  10. Rendi MH, Dintzis SM, Lehman CD, Calhoun KE, Allison KH. Lobular in-situ neoplasia on breast core needle biopsy: imaging indication and pathologic extent can identify which patients require excisional biopsy. Ann Surg Oncol. 2012;19:914–21.
  11. Ciocca RM, Li T, Freedman GM, Morrow M. Presence of lobular carcinoma in situ does not increase local recurrence in patients treated with breast-conserving therapy. Ann Surg Oncol. 2008;15:2263–71.
  12. Vogel VG, Costantino JP, Wickerham DL, Cronin WM, Cecchini RS, Atkins JN, Bevers TB, Fehrenbacher L, Pajon ER, Jr, Wade JL, 3rd, Robidoux A, Margolese RG, James J, et al. National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project (NSABP) Effects of tamoxifen vs raloxifene on the risk of developing invasive breast cancer and other disease outcomes: the NSABP Study of Tamoxifen and Raloxifene (STAR) P-2 trial. JAMA. 2006;295:2727–41. 

Anexa 18.Tumora Phyllodes (TP) borderline și malignă. Principii de diagnostic și tratament

Definiție

Grupă aparte de tumori fibroepiteliale, asemănătoare morfologic cu fibroadenomul intracanalicular, dar cu o celularitate stromală crescută.

Clasificare (1,2)

  • Benigne (75%)
  • Borderline (16%)
  • Maligne (9%)

Criterii histologice de clasificare: gradul celularității stromale și atipiile, numărul mitozelor (>10/10 HPF – malign; 4-9/10 HPF – borderline), natura marginilor tumorale.

NB: diagnostic diferențial dificil între tumora Phyllodes malignă și sarcomul mamar primar și carcinomul metaplastic cu celule fuziforme (spindle cell metaplastic). (3)

Incidența

Vârsta medie a diagnosticului: 39 ani – TP benignă; 45 ani – TP borderline; 47 ani – TP malignă.

Incidența recidivei locale: benignă – 10-17%; borderline – 14-25%; malignă – 23-30%

Recidivele la nivelul sânului sunt frecvente (10-30%). (4)

Metastazele la distanță sunt rare (<10%) și aproape exclusiv întâlnite în TP maligne. Propagarea se face pe cale sanguină și foarte rar limfatic. Metastazarea se face predominant în plămâni, țesuturi moi, oase, pleură.

Diagnostic

Examen clinic

Tumoră cu caracter clinic de fibroadenom, dar cu creștere rapidă în timp scurt, caracter polilobular, diametru mediu 6-10 cm. Mobilitatea redusă pe țesuturile înconjurătoare sugerează invazia lor. Uneori adenopatii axilare, deși ganglionii sunt afectați foarte rar (15%).

Ecografie

Elemente de benignitate (conturul tumorii), zone hipoecogene în interior, microcalcificări, fără atenuare posterioară.

Mamografie

Dificil de interpretat pentru tumorile mari. Pot atrage atenția contururile neregulate.

IRM

Are o acuratețe mai mare. (5)

Puncția biopsie cu ac gros

Acuratețea este controversată. Unele studii o estimează la 50%, (6) altele estimează valoarea predictivă pozitivă la 76,5%. (7)

Examenul histopatologic al fragmentului de biopsie sau al piesei chirurgicale este DECISIV în stabilirea naturii tumorii și a orientării conduitei.

Tratament

Chirurgical

  • Excizia locală largă
  • Mastectomia simplă

Disputele sunt legate de dimensiunea marginilor de siguranță. Pentru tumorile borderline și maligne se consideră dezirabilă o margine negativă ≥ 1 cm. (8)

Riscul de recidivă este influențat de: Indexul mitotic > 10/10 HPF; diametrul tumorii; marginile de rezecție negative. (9)

Stadializarea axilei: nu se recomandă de rutină. În cazul identificării clinice sau imagistice a ganglionilor axilari suspecți, se poate analiza beneficiul explorării ganglionului sentinelă.

Tratamentul adjuvant: nu se recomandă de rutină.

  • CMT: nu se recomandă
  • Radioterapia: poate fi luată în discuție după terapia conservatoare dacă diametrul tumorii ≥ 2 cm sau dacă mastectomia a fost facută pentru o tumoră cu diametrul  ≥ 10 cm. Ea poate scădea incidența recidivei locale dar nu influențează supraviețuirea globală. (10,11,12)

Bibliografie

  1. Tavassoli FA, Devilee P. editors. Pathology and genetics of tumours of the breast and female genital organs. World Health Organization Classification of Tumours. Lyon: International Agency for Research on Cancer (IARC) Press, 2003
  2. Arbeitsgemeinschafts Gynecologische Oncologie e.v. Guidelines Breast. Version 2018.1
  3. Benjamin Y Tan, Geza Acs, Sophia K Apple, et al. Phyllodes tumours of the breast: a consensus review. Histopathology. 2016 January; 68(1): 5–21. doi:10.1111/his.12876
  4. Benjamin Y Tan, Geza Acs, Sophia K Apple, et al. Phyllodes tumours of the breast: a consensus review. Histopathology. 2016 January; 68(1): 5–21. doi:10.1111/his.12876.
  5. Tallet A, Rua S, Jalaguier A, et al. Impact of preoperative magnetic resonance imaging in breast cancer patients candidates for an intraoperative partial breast irradiation. Transl Cancer Res 2015;4:148-54.
  6. Zhi-Rui Zhou, Chen-Chen Wang, Zhao-Zhi Yang, et al. Phyllodes tumors of the breast: diagnosis, treatment and prognostic factors related to recurrence. J Thorac Dis 2016;8(11):3361-3368
  7. Abdulcadir, D., Nori, J., Meattini, I., et al. (2014). Phyllodes tumours of the breast diagnosed as B3 category on image-guided 14-gauge core biopsy: analysis of 51 cases from a single institution and review of the literature. European Journal of Surgical Oncology 40(7), 859–864. http://doi.org/10.1016/j.ejso.2014.02.222
  8. Pezner, R. D., Schultheiss, T. E., & Paz, I. B. (2008). Malignant phyllodes tumor of the breast: Local control rates with surgery alone. International Journal of Radiation Oncology, Biology, Physics, 71(3), 710-713. doi:10.1016/j.ijrobp.2007.10.051
  9. Fou, A., Schnabel, F. R., Hamele-Bena, D., et al. (2006). Long-term outcomes of malignant phyllodes tumors patients: an institutional experience. American Journal of Surgery, 192(4), 492–495. http://doi.org/10.1016/j.amjsurg.2006.06.017
  10. Mituś, J., Reinfuss, M., Mituś, J. W., Jakubowicz, J., Blecharz, P., Wysocki, W. M., & Skotnicki, P. (2014). Malignant phyllodes tumor of the breast: treatment and prognosis. Breast Journal, 20(6), 639–644. http://doi.org/10.1111/tbj.123
  11. Gnerlich, J. L., Williams, R. T., Yao, K., et al. (2014). Utilization of radiotherapy for malignant phyllodes tumors: analysis of the National Cancer Data Base, 1998-2009. Annals of Surgical Oncology, 21(4), 1222–1230. http://doi.org/10.1245/s10434-013-3395-6
  12. MDAnderson Guidelines. Breast cancer. Pregnancy and breast cancer. V6, 2017

Anexa 19.Cancerul de sân în timpul sarcinii. Principii diagnostic și tratament

Cancerul de sân (CS) este cea mai frecventă afecțiune malignă diagnosticată în timpul sarcinii (1 cancer la 3.000 sarcini). (1,2)

Diagnosticul CS se stabilește prin examen clinic, biopsie (histologie), mamografie și ecografie, eventual imagistică prin rezonanță magnetică. (5,7)

Diagnosticul este întârziat datorită modificărilor fiziologice de sarcină ale sânilor. O formațiune tumorală a sânului care persistă mai mult de 2 săptămâni trebuie privită cu suspiciune.

Rareori se manifestă prin scurgeri mamelonare sanghinolente. Uneori se pot găsi antecedente de cancer de sân în familie.

Investigațiile imagistice

Mamografia cere experiență. Se efectuează obligatoriu cu un șorț abdominal protector și se recomandă ca prima expunere să fie în incidență oblică. Dacă se evidențiază o masă suspectă vor fi efectuate și expuneri în incidențele cranio-caudală și medio-laterală. Mamografia va fi bilaterală. (3)

Ecografia este o investigație este foarte utilă putând face distincția între o formațiune solidă și una chistică. (6,8)

În cazurile în care diagnosticul este dificil se poate recurge la IRM. Folosirea gadolinium-ului nu este recomandată fiind nefrotoxic fetal. (9, 10, 12)

Diagnostic

Puncția biopsie cu ac gros este metoda diagnostică de elecție (90% sensibilitate). (6,11) Nu se recomandă puncția aspirativă cu ac fin.

Tipul histologic cel mai frecvent întâlnit este carcinomul ductal invaziv. (12,13,14) Imunohistochimia (ER, PR, HER2, Ki67) este utilă pentru caracterizarea tumorii maligne. Caracteristicile imunohistochimice și prognostice sunt similare cancerului aparut la femeile tinere. (15)

Formele de cancer inflamator pot crea dificultăți diagnostice. Dacă fenomenele inflamatorii nu cedează la antibiotic se va trece la o biopsie tegumentară.

Prognosticul cancerului mamar în timpul sarcinii nu este mai rău decât în afara sarcinii. (16,17,18)

Stadializarea

Se va face ca și la femeia negravidă.

Radiografia toracică și ecografia hepatică se pot face de rutină. Scintigrafia osoasă, dacă se impune, se amână după naștere. IRM se va recomanda cu precauție.

Identificarea și excizia ganglionului sentinelă se va efectua numai cu Tc⁹⁹. (19,20) Acesta se va injecta dimineața pentru a diminua timpul și doza de iradiere. Se contraindică folosirea coloranților (albastru de metilen, isosulphan) datorită riscului de reacții alergice sau anafilactice materne și a efectelor fetale necunoscute. (21,22)

Tratament

  1. Trimestrul I:
    1. Pacienta poate avea ca opțiune să întrerupă sarcina. Decizia va fi individualizată după consiliere.
    2. Opțiuni: chirurgie și radioterapie
  2. Trimestrul II
    1. Opțiuni: Chirurgie + radioterapie + chimioterapie
  3. Trimestrul III
    1. Opțiuni: Chimioterapie + Chirurgie + Chimioterapie
    2. RxTerapia se administrează postpartum.
  • Chirurgia (mastectomia, chirurgia conservatoare, identificarea și excizia ganglionului sentinelă, limfadenectomia axilară) și anestezia se pot practica în siguranță pe toata durata sarcinii. (8,22)

Monitorizarea fetală trebuie făcută pre și postoperator și uneori chiar și intraoperator.

Postoperator se vor administra tocolitice, în caz de contracții uterine dureroase, analgezice și se va face profilaxia tromboembolică datorită statusului procoagulant al sarcinii. (22)

  • Radioterapia

Ideal se recomandă postpartum. Dacă intervenția chirurgicală s-a efectuat în trimestrul I sau II și radioterapia nu poate fi amânată postpartum, ea se poate face în  siguranță în primele două trimestre.

  • Chimioterapia

Se vor recomanda aceleași scheme și aceleași doze bazate pe biologia tumorii și factorii prognostici. (23)

Chimioterapia (CMT) va putea începe după 14 săptămâni pentru a evita efectul teratogen fetal. (4) În trimestrele II și III chimioterapia este sigură. (1,8,24-29) Chimioterapia nu va fi administrată după săptămâna 35.

Evaluarea la distanță a copiilor expuși la CMT in utero nu a relevat deficiență în dezvoltarea neuro-motorie și cognitivă și nici anomalii organice sau afecțiuni maligne. (27,30)

  • Hormonoterapia este contraindicată în sarcină.
  • Terapia antiHer2 este contraindicată în sarcină.

Pregatirea prenatală

Nașterea trebuie să aibă loc într-o unitate de nivel 3. Ea trebuie planificată după 37 săptămâni (evitarea complicațiilor prematurității). (1) Modul de naștere va depinde de indicațiile obstetricale. Ultima cură de citostatice va trebui planificată cu 3 săptămâni înainte de naștere pentru a permite refacerea măduvei hematogene. (3)

Placenta va trebui examinată histopatologic după naștere (risc mic de metastaze). (31,32) Ablactarea este recomandată pacientelor în curs de tratament sistemic sau care au facut chimioterapie în cursul sarcinii. (4)

Bibliografie

  1. Van Calsteren K, Heyns L, De Smet F, et al. Cancer during pregnancy: an analysis of 215 patients emphasizing the obstetrical and the neonatal outcomes. J Clin Oncol 2010;28(4):683–9.
  2. du Bois A, Meerpohl HG, Gerner K, et al. Effect of pregnancy on the incidence and course of malignant diseases. Geburtshilfe Frauenheilkd 1993;53(9):619–24.
  3. Loibl S, von Minckwitz G, Gwyn K, et al. Breast carcinoma during pregnancy. International recommendations from an expert meeting. Cancer 2006;106(2):237–46.
  4. Amant F, Van Calsteren K, Halaska MJ, et al. Gynecologic cancers in pregnancy: guidelines of an international consensus meeting. Int J Gynecol Cancer 2009;19(Suppl 1):S1–S12.
  5. Garcia-Manero M, Royo MP, Espinos J, et al. Pregnancy associated breast cancer. Eur J Surg Oncol 2009;35(2):215–8.
  6. Woo JC, Yu T, Hurd TC. Breast cancer in pregnancy: a literature review. Arch Surg 2003;138(1):91–8.
  7. Eedarapalli P, Jain S. Breast cancer in pregnancy. J Obstet Gynaecol 2006;26(1):1–4.
  8. Navrozoglou I, Vrekoussis T, Kontostolis E, et al. Breast cancer during pregnancy: a mini-review. Eur J Surg Oncol 2008;34(8):837–43.
  9. Shellock FG, Kanal E. Policies, guidelines, and recommendations for MR imaging safety and patient management. SMRI Safety Committee. J Magn Reson Imaging 1991;1(1):97–101.
  10. Bellin MF,Webb JA, Van Der Molen AJ, et al. Safety of MR liver specific contrast media. Eur Radiol 2005;15(8):1607–14.
  11. Oyama T, Koibuchi Y, McKee G. Core needle biopsy (CNB) as a diagnostic method for breast lesions: comparison with fine needle aspiration cytology (FNA). Breast Cancer 2004;11(4):339–42.
  12. Parente JT, Amsel M, Lerner R, et al. Breast cancer associated with pregnancy. Obstet Gynecol 1988;71(6 Pt 1):861–4.
  13. King RM,Welch JS, Martin Jr JK, et al. Carcinoma of the breast associated with pregnancy. Surg Gynecol Obstet 1985;160(3):228–32.
  14. Tobon H, Horowitz LF. Breast cancer during pregnancy. Breast Dis 1993;6:127–34.
  15. Middleton LP, Amin M, Gwyn K, Theriault R, Sahin A. Breast carcinoma in pregnant women: assessment of clinicopathologic and immunohistochemical features. Cancer. 2003;98(5):1055
  16. Cardonick E, Dougherty R, Grana G, et al. Breast cancer during pregnancy: maternal and fetal outcomes. Cancer J 2010;16(1):76–82.
  17. Stensheim H, Moller B, van Dijk T, et al. Cause-specific survival for women diagnosed with cancer during pregnancy or lactation: a registry-based cohort study. J Clin Oncol 2009;27(1):45–51.
  18. Halaska MJ, Pentheroudakis G, Strnad P, et al. Presentation, management and outcome of 32 patients with pregnancy associated breast cancer: a matched controlled study. Breast J 2009;15(5):461–7.
  19. Gentilini O, Cremonesi M, Trifiro G, et al. Safety of sentinel node biopsy in pregnant patients with breast cancer. Ann Oncol 2004;15(9):1348–51.
  20. Gentilini O, Cremonesi M, Toesca A, et al. Sentinel lymph node biopsy in pregnant patients with breast cancer. Eur J Nucl Med Mol Imaging 2010;37(1):78–83.
  21. Khera SY, Kiluk JV, Hasson DM, et al. Pregnancy-associated breast cancer patients can safely undergo lymphatic mapping. Breast J 2008;14(3):250–4.
  22. Ni Mhuireachtaigh R, O’Gorman DA. Anesthesia in pregnant patients for nonobstetric surgery. J Clin Anesth 2006;18(1):60–6.
  23. Goldhirsch A, Ingle JN, Gelber RD, et al. Thresholds for therapies: highlights of the St Gallen International Expert Consensus on the primary therapy of early breast cancer 2009. Ann Oncol 2009;20(8):1319–29.
  24. Cardonick E, Iacobucci A. Use of chemotherapy during human pregnancy. Lancet Oncol 2004;5(5):283–91.
  25. Ring AE, Smith IE, Ellis PA. Breast cancer and pregnancy. Ann Oncol 2005;16(12):1855–60.
  26. Mir O, Berveiller P, Ropert S, et al. Emerging therapeutic options for breast cancer chemotherapy during pregnancy. Ann Oncol 2008;19(4):607–13.
  27. Pereg D, Koren G, Lishner M. Cancer in pregnancy: gaps, challenges and solutions. Cancer Treat Rev 2008;34(4):302–12.
  28. Hahn KM, Johnson PH, Gordon N, et al. Treatment of pregnant breast cancer patients and outcomes of children exposed to chemotherapy in utero. Cancer 2006;107(6):1219–26.
  29. Peccatori FA, Azim Jr HA, Scarfone G, et al. Weekly epirubicin in the treatment of gestational breast cancer (GBC). Breast Cancer Res Treat 2009;115(3):591–4.
  30. Aviles A, Neri N. Hematological malignancies and pregnancy: a final report of 84 children who received chemotherapy in utero. Clin Lymphoma 2001;2(3):173–7.
  31. Alexander A, Samlowski WE, Grossman D, et al. Metastatic melanoma in pregnancy: risk of transplacental metastases in the infant. J Clin Oncol 2003;21(11):2179–86.
  32. Dunn Jr JS, Anderson CD, Brost BC. Breast carcinoma metastatic to the placenta. Obstet Gynecol 1999;94(5 Pt 2):846

Anexa 20.Boala Paget. Principii de diagnostic și tratament

Boala Paget a sânului este o formă rară de neoplazie a sânului manifestată clinic printr-o leziune eczematiformă, pruriginoasă, ce afectează complexul areolo-mamelonar. În faze avansate se poate prezenta ca o ulcerație sângerândă ce retractează mamelonul.

Boala Paget (BP) izolată a mamelonului este foarte rară și mai puțin agresivă.

Incidența:

În scădere în SUA în perioada 1988-2002, de la 1,31 la 0,66/100.000 femei/an. (1)

Prezentare:

  • BP cu cancer ductal invaziv (37-58%)
  • BP cu CDIS (30-63%)
  • BP izolată (4-7%)
  • BP fără invazie (rară)

Boala Paget a sânului se asociază cu carcinomul ductal invaziv sau carcinoumul ductal in situ în proporție de până la 90%. (2,3,4)

Boala Paget se asociază cu o tumoră palpabilă în 50% din cazuri, afectează predominat femeile iar vârsta medie la care apare este de 62 ani.

Diagnostic

  • Examen clinic:
  • Leziune eczematiformă a mamelonului, pruriginoasă; uneori ulcerată și sângerând; uneori retracție mamelonară
  • Tumora palpabilă în cadranul central sau alt cadran.
  • Puncția biopsie tegumentară (punch biopsy): diagnostică
  • Ecografie & Mamografie: pentru a depista leziuni mamare asociate
  • IRM sân: pentru depistarea leziunilor mamare oculte ecografic sau mamografic. Leziunile asociate pot fi multifocale (același cadran) sau multicentrice (cadrane diferite). (1,5,6,7)

Tratament

Adecvat stadializării leziunii subiacente, în cazul asocierii cu un carcinom mamar non-invaziv sau invaziv.

  1. Chirurgie
  2. Mastectomia

Cel mai frecvent practicată. Justificată de asocierea cu leziunile multicentrice/multifocale. În 60 % din cazuri  BP este asociată cu carcinom invaziv, iar în 60% din cazuri este asociată cu afectare ganglionară) (8,9)

  1. Tratamentul conservator mamar (rezecția de cadran central împreună cu complexul areolo-mamelonar).

În cazul în care IRM nu evidențiază boala multifocală/multicentrică tratamentul conservator este o alternativă acceptabilă. (3, 9, 10,11)

Supraviețuirea globală este echivalentă după mastectomie comparativ cu terapia conservatoare mamară.

Incidența mastectomiei este însă mult mai mare în SUA comparativ cu chirurgia conservatoare (82% vs. 18%) (1)

  1. Stadializarea axilară: Ganglionul sentinelă.

Evaluarea este recomandată în cazul asocierii BP cu leziuni mamare invazive și în cazul evidențierii clinice sau imagistice (ecografic, mamografic, IRM) a ganglionilor suspecți. (12,13,14)

  1. Chimioterapie

Conform recomandărilor pentru stadiul leziunii invazive sau non-invazive asociate. (9)

  1. Raditerapie

Conform recomandărilor pentru stadiul leziunii invazive sau non-invazive asociate.

Radioterapia adjuvantă este recomandată în cazul tratamentului chirurgical conservator al bolii Paget. (9,14)

Bibliografie

  1. Chin-Yan Chen, Li-Min Sun, BA Anderson. Paget disease of the breast: changing patterns of incidence, clinical presentation and treatment in the US. Cancer 2006;1(107):1448-1458.
  2. Ashikari R, Park K, Huvos AG, et al. Paget’s disease of the breast. Cancer 1970;26:680-5;
  3. Dominici LS, Lester S, Liao GS, et al. Current surgical approach to Paget’s disease. Am J Surg 2012;204:18-22;
  4. Yim JH, Wick MR, Philpott GW, et al. Underlying pathology in mammary Paget’s disease. Ann Surg Oncol 1997;4:287-92)
  5. Fu W, Mittel VK, Young SC. Paget disease of the breast: analysis of 41 patients. Am J Clin Oncol 2001;24:397-400;
  6. Morrogh M, Morris EA, Liberman L, et al. MRI identifies otherwise occult disease in select patients with Paget. Journal of the American College of Surgeons, 206(2), 316–321.
  7. Trebska-Mc Gowan K, Terracina KP, Takabe K. Update on the surgical management of Paget’s disease. Research Gate, 20August 2013. http://www.glandsurgery.org/article/view/2625/3518.
  8. Kothari AS, Beechey-Newman N, Hamed H, et al. Paget disease of the nipple: a multifocal manifestation of higher-risk disease. Cancer 2002;95:1-7
  9. Kuerer HM, Smith BD, Chavez-MacGregor M, et al. DCIS Margins and Breast Conservation: MD Anderson Cancer Center Multidisciplinary Practice Guidelines and Outcomes. J Cancer. 2017;8(14):2653-2662.
  10. Bijker N, Rutgers EJ, Duchateau L, et al. Breast-conserving therapy for Paget disease of the nipple: a prospective European Organization for Research and Treatment of Cancer study of 61 patients. Cancer 2001;91:472-7;
  11. Dalberg K, Hellborg H, Wärnberg F. Paget’s disease of the nipple in a population based cohort. Breast Cancer Res Treat 2008;111:313-9).
  12. Laronga C, Hasson D, Hoover S, et al. Paget’s disease in the era of sentinel lymph node biopsy. Am J Surg 2006;192:481-3;
  13. Sukumvanich P, Bentrem DJ, Cody HS 3rd, et al. The role of sentinel lymph node biopsy in Paget’s disease of the breast. Ann Surg Oncol 2007;14:1020-3).
  14. Caliskan M, Gatti G, Sosnovskikh I, Rotmensz N, et al. Paget’s disease of the breast: the experience of the European Institute of Oncology and review of the literature. Breast Cancer Res Treat. 2008 Dec;112(3):513-21.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *