Ghid privind decolarea prematură de placentă normal inserată

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin 2019

Anexa nr.8

Editor: Conf. Dr. Dominic Iliescu

© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.

Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.

Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ………… cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Precizări

Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.

Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.

Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.

Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.

CUPRINS
1 Introducere 8
2 Scop 8
3 Metodologie de elaborare și revizie 9
3.1 Etapele procesului de elaborare 9
3.2 Principii 9
3.3 Etapele procesului de revizie 10
3.4 Data reviziei 10
4 Structură 10
5 Evaluare și diagnostic 10
5.1 Suspiciunea de DPPNI 11
5.2 Diagnosticul pozitiv al DPPNI 11
5.3 Evaluarea consecințelor DPPNI 12
6 Conduită 13
6.1 Conduita în cazul formelor ușoare de DPPNI 14
6.1.1 Conduita expectativă 14
6.2 Conduita în cazul formelor moderate și severe de DPPNI 14
6.2.1 Conduita medicală de urgență 14
6.2.2 Conduita obstetricală – nașterea 15
6.3 Conduita în postpartumul imediat 16
6.4 Conduita în cazul unei sarcini cu antecedente de DPPNI 17
7 Aspecte administrative 17
8 Bibliografie 18
9 Anexe 19
Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019 20
Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 21
Anexa 3. Algoritmul pentru sarcinile la termen şi înainte de termen 22

Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009)

Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, președinte

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Vlad Tica, președinte

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Florin Stamatian, președinte

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Dr. Roxana Radu, reprezentant

Preşedinte – Profesor Dr. Florin Stamatian

Co-preşedinte – Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Secretar – Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009)

Coordonator

Profesor Dr. Florin Stamatian

Scriitor

Dr. Gabriela Caracostea

Membri

Șef Lucrări Dr. Daniel Mureșan

Șef Lucrări Dr. Gheorghe Cruciat

Preparator Dr. Kovacs Tunde

Integrator

Dr. Alexandru Epure

Evaluatori externi

Profesor Dr. Decebal Hudiță

Profesor Dr. Béla Szabó

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidurilor (2019)

Coordonatori

Profesor Dr. Mircea Onofriescu

Profesor Dr. Ștefan Buțureanu

Conferenţiar Dr. Dominic Iliescu

Scriitori

Dr. Lucian Zorilă

Dr. Tiberiu Popîrlan

Membri

Dr. Adina Tănase

Dr. Anca Berescu

Integrator

Dr. Alina-Gabriela Marin

Evaluatori externi

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Profesor Dr. Daniel Mureșan

Abrevieri

AGREE

Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare şi Evaluare)

ATI

Anestezie și Terapie Intensivă

CID

Coagulare intravasculară diseminată

CTG

Cardiotocografie

dl

Decilitru

DPPNI

Decolarea prematură a placentei normal inserate

GTE

Grup tehnic de elaborare

GTR

Grup tehnic de revizie

mg

Miligram

mm3

Milimetru cub

mmHg

Milimetru coloană de mercur

TA

Tensiune arterială

SOGR

Societatea de Obstetrică-ginecologie din România

UNFPA

Fondul ONU pentru Populaţie

 

1.Introducere

Decolarea de placentă, sub denumirea completă Decolarea prematură a placentei normal inserate (DPPNI) reprezintă separarea prematură a unei placente normal implantate, după 24 de săptămâni de amenoree, dar înainte de naşterea fătului. DPPNI complică aproximativ 1% din naşteri, dar incidenţa sa este raportată în creştere. (1) Simptomele cardinale sunt reprezentate de sângerare şi contracţii uterine. O treime din cazurile de hemoragie antepartum se datorează acestei patologii, (2) care se însoțeşte şi de modificări ale ritmului cardiac fetal în 60% din cazuri. (3)

Precocitatea diagnosticului influenţează semnificativ prognosticul matern şi fetal. Morbiditatea şi mortalitatea maternă se datorează importanţei hemoragiei sau/şi asocierii coagulării intravasculare diseminate (CID). Mortalitatea perinatală, întârzierea de creştere intrauterină şi prematuritatea sunt principalele complicaţii fetale. Aproximativ 10% din toate nașterile premature apar datorită DPPNI, iar prognosticul neonatal este asociat cu rate crescute de asfixie perinatală, hemoragie intraventriculară, leukomalacie periventriculară și paralizie cerebrală, comparativ cu controalele de vârstă gestaţională corespunzătoare. (4,5)

Diagnosticul de DPPNI se bazează într-o proporție mare pe datele anamnestice și pe examinarea clinică, deoarece diagnosticul ecografic este ratat în 20%-50% din cazuri. (6)

DPPNI comportă grade variabile. Conform clasificării lui Sexton, în funcţie de suprafaţa placentară afectată, DPPNI prezintă următoarele forme clinice:

  • Gradul 0 – diagnostic retrospectiv de DPPNI
  • Gradul 1 – forma uşoară, decolarea interesează sub 1/6 din suprafaţa placentară
  • Gradul 2 – forma moderată, decolarea interesează 1/6-1/2 din suprafaţa placentară
  • Gradul 3 – forma severă, decolarea interesează peste 1/2 din suprafaţa placentară.

Clasificarea de mai sus, dificil uneori de aplicat în practica curentă, este importantă în aprecierea riscului de morbiditate/mortalitate materno-fetală şi în stabilirea conduitei obstetricale. (7,8,9)

2.Scop

Obiectivul acestui ghid este de a standardiza conduita în cazul DPPNI pentru a îmbunătăţi prognosticul matern şi fetal.

Prezentul ghid clinic pentru conduita în DPPNI, se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicina de urgenţă, terapie intensivă, neonatologie) ce se confruntă cu problematica abordată.

Prezentul ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:

  • creşterea calitaţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale
  • referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific
  • reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)
  • reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice
  • aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice
  • integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)
  • creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical
  • ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni
  • ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului
  • ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente
  • ghidul permite structurarea documentaţiei medicale
  • ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii
  • armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, pe care practicienii ar trebui să le aibă în vedere, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează.

Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică ce anume trebuie făcut, de către cine şi când.  Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.

3.Metodologie de elaborare și revizie

3.1 Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.

A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.

În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor.

Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.

Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.

Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică-Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.

După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru revizia externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de recenzorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.

Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Mamaia, în perioada 11 – 13 mai 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 7 august 2007. 

  • Principii

Ghidul clinic pentru “Decolarea prematură de placentă normal inserată” a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

  • Etapele procesului de revizie
    • În luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    • Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.
    • Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.
    • Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    • Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, inițiatorul.
    • Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul ………..şi de Colegiul Medicilor prin documentul ……….… şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
  • Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi știinţifice noi care modifică recomandările făcute.

4.Structură

Recomandările pentru managementul decolării de placentă cuprind standarde, recomandări şi opţiuni pentru fiecare capitol. Aceste standarde şi recomandări necesită o adaptare permanentă în conformitate cu progresul tehnologiilor medicale şi a sistemelor de sănătate şi vor fi revizuite periodic în funcţie de informaţiile noi care apar.

Ghidul clinic este structurat în 3 capitole specifice temei abordate:

− Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic

− Conduită (prevenţie şi tratament)

− Aspecte administrative

5.Evaluare și diagnostic

Standard

Medicul trebuie să suspecteze diagnosticul de DPPNI în principal pe criterii clinice.

A

Argumentare

Examenul ecografic obstetrical şi testele de laborator (vezi mai jos) pot fi utilizate în susţinerea diagnosticului, (1) dar trebuie luat în calcul că diagnosticul ecografic este ratat în 20%-50% din cazuri, (1,2) iar rezultatele testelor de laborator pot să nu fie disponibile în timp util în cazul DPPNI severe.

Ia

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să evalueze statusul matern şi fetal.

Evaluarea statusului matern se efectuează prin:

−       examen clinic

−       examen ecografic obstetrical

−       teste de laborator.

Evaluarea statusului fetal se efectuează prin:

−       examen clinic-auscultarea BCF

−       examen ecografic obstetrical

−       examen cardiotocografic (vezi cap. 7).

A

 

 

Standard

DPPNI comportă o etiopatogenie heterogenă și nu poate fi prezisă.

B

Argumentare

Peste 70% din cazurile de DPPNI survin la paciente din grupul cu risc scăzut, ce nu prezintă factori de risc. (3)

IIb

 

 

Standard

Medicul trebuie să identifice factorii de risc pentru DPPNI.

A

Argumentare

Cel mai important factor de risc este recurenţa, cu o rată de 4,4% dacă în istoric există DPPNI la o sarcină anterioară și 19-25% dacă au fost două sarcini anterioare cu DPPNI. (1)

Alți factori de risc sunt:

−       Preeclampsia

−       Restricția de creștere intrauterină

−       Prezentațiile distocice

−       Polihidraminios

−       Vârsta maternă avansată

−       Multiparitatea

−       Greutate maternă scazută

−       Sarcina obținută prin tehnici de reproducere umană asistată

−       Infecții intrauterine

−       Ruptură prematură de membrane

−       Traumatism abdominal

−       Fumatul sau consumul de cocaină sau amfetamină

−       Săngerarea în primul trimestru de sarcină

−       Trombofilia.

Ib

 

 

 

5.1 Suspiciunea de DPPNI

 

Standard

Medicul trebuie să ridice suspiciunea diagnosticului de DPPNI, în prezenţa unora din următoarelor semne şi simptome: (4,5,6)

−       sângerare vaginală

−       durere abdominală

−       dureri lombare în localizările posterioare ale placentei

−       contracţii uterine dureroase (hipertonie/hiperkinezie)

−       tonus uterin crescut (tetanie uterină, „uter de lemn”)

−       modificări ale stării generale materne (semne clinice ale şocului hemoragic)

−       traseu cardiotocografic (CTG) de alarmă.

A

 

 

Standard

În absenţa sângerării vaginale medicul trebuie să nu excludă DPPNI.

A

Argumentare

Trebuie luat în considerare hematomul retroplacentar neexteriorizat pe cale vaginală. (1)

Ia

 

 

 

5.2 Diagnosticul pozitiv al DPPNI

 

Standard

În diagnosticul formelor uşoare de DPPNI medicul trebuie să ţină seama de prezenţa următorului tablou clinic:

−       sângerare vaginală absentă sau redusă, uneori recurentă

−       tonus uterin moderat crescut

−       TA şi pulsul matern cu valori normale

−       coagulopatie absentă

−       făt viu − traseu cardiotocografic normal sau de alarmă.

A

 

 

Standard

În diagnosticul formelor moderate sau severe de DPPNI medicul trebuie ţină seamă de prezenţa următorului tablou clinic:

−       sângerare vaginală prezentă (uneori sângerare importantă) sau absentă

−       hipertonie uterină (”uter de lemn”)

−       hipotensiune, tahicardie sau şoc hipovolemic

−       hipofibrinogenemie (50-250 mg/dl) sau CID

−       status fetal:

−    făt viu cu traseu CTG de alarmă sau

−    deces in utero.

A

Argumentare

Diagnosticul DPPNI este în principal un diagnostic clinic determinat de existenţa tabloului clinic descris mai sus şi confirmat de evidenţierea post-partum a hemtomului retroplacentar. (1)

Ia

 

 

Recomandare

În susţinerea diagnosticului DPPNI se recomandă medicului sa utilizeze următoarele investigaţii paraclinice:

−       examenul ecografic obstetrical

−       teste de laborator pentru susţinerea diagnosticului de coagulopatie:

−    hemoglobină

−    hematocrit

−    număr de trombocite

−    fibrinogenemie

−    timp de protrombină,

−    timp de tromboplastină parţial activată

−    produşi de degradare ai fibrinei

În cazul unei examinări ecografice ce găseşte aspecte normale, se recomandă medicului să nu excludă diagnosticul DPPNI. (2)

A

Argumentare

Deși ultrasonografia este o parte integrantă a abordării diagnostice a sângerării în sarcină, utilitatea acesteia este în primul rând pentru excluderea placentei praevia şi vasa praevia drept cauză a hemoragiei. Aproximativ 50% din DPPNI nu oferă informații la examinarea ecografică. (2,4-12)

Ia

 

 

 

5.3 Evaluarea consecințelor DPPNI

 

Standard

Indiferent de prezenţa sau absenţa sângerării vaginale, medicul trebuie să evalueze clinic şi biologic pacienta în scopul aprecierii statusului hemodinamic matern prin:

−       determinarea TA şi a frecvenţei cardiace materne

−       cantitatea hemoragiei

−       apariţiei complicaţiilor materne (şoc hemoragic, CID, insuficienţă renală, insuficienţă hepatică)

A

Argumentare

Riscul matern major imediat este instalarea şocului hemoragic. Afectarea renală survine ulterior prin apariţia necrozei tubulare sau corticale acute. (1)

Ia

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului a avea în vedere valorile TA şi hematocritul pot fi normale la paciente hipertensive cu sângerare acută.

A

Argumentare

Valorile normale ale TA şi a hematocritului pot indica un fals status matern normal în cazul unei hemoragii semnificative la o pacientă hipertensivă. (8)

Ia

 

 

Recomandare

În evaluarea iniţială a statusului matern, se recomandă ca medicul să indice determinarea următoarelor teste de laborator:

−       hemoglobinei

−       hematocritului

−       număr de trombocite

−       fibrinogenemiei

−       timpului de protrombină

−       timpului de tromboplastină parţial activată

−       grupului sangvin şi Rh-ului

−       produşi de degradare fibrină

−       uree serica

−       creatinina serica

−       transaminaze

−       ionograma serică.

A

Argumentare

Testele biologice enunţate sunt importante în evaluarea răsunetului sistemic al acestei patologii: coagulopatie, suferinţa de organ, precum şi în vederea transfuziei. (4-6,12)

Ia

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului a avea în vedere că fibrinogenul < 200 mg/dl şi trombocitopenia (<100.000/mm3) sunt înalt sugestive pentru o formă severă de DPPNI. (1,4-6,12)

A

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să indice monitorizarea cardiotocografică.

A

Argumentare

Lipsa reactivităţii, tahicardia fetală, deceleraţiile tardive sau traseul sinusoidal reprezintă semne de alarmă datorate anemiei sau hipoxiei fetale (vezi Ghidul clinic “Asistenţa naşterii în prezentaţia craniană”).

Ia

 

 

Standard

Medicul trebuie să efectueze diagnosticul diferenţial al DPPNI cu următoarele

entităţi:

−       placenta praevia

−       travaliul declanşat

−       ruptura uterină

−       vasa praevia

−       neoplasm cervico-vaginal

−       hidramnios acut

−       apendicita acută

−       chist ovarian torsionat.

A

 

 

Standard

Înainte de transferul la o unitate de nivel superior, în cazul maternităţilor în care nu poate fi asigurată evaluarea paraclinică materno-fetală, medicul trebuie:

−      să evalueze prin criterii clinice şi dacă este posibil şi prin investigaţii de laborator statusul hemodinamic matern şi importanţa hemoragiei

−      să evalueze prin criterii clinice statusul fetal.

E

  • Conduită

Standard

Medicul trebuie să stabilească diagnosticul formei clinice a DPPNI conform criteriilor clinice (vezi cap. 5 Evaluare şi diagnostic).

E

 

 

Standard

Medicul trebuie să demareze tratamentul concomitent cu evaluarea statusului matern şi fetal (vezi cap. 5 Evaluare şi diagnostic).

E

 

 

Standard

Tratamentul trebuie să vizeze următoarele obiective: (1,2,3)

−       tratamentul şocului hemoragic, coagulopatiei şi alte complicaţii materne

−       naşterea.

A

 

 

Standard

În cazul maternităţilor în care nu pot fi asigurate obiectivele de mai sus, medicul trebuie să asigure reechilibrarea volemică maternă (vezi cap. 6.1.1).

C

 

 

Standard

În aceste cazuri, medicul trebuie să asigure transferul pacientei în condiţii de urgenţă la cea mai apropiată unitate de nivel superior în următoarele condiţii:

−       pacienta stabilă hemodinamic

−       acces venos dublu

−       asistenţă medicală pe timpul transferului.

C

 

 

 

6.1 Conduita în cazul formelor ușoare de DPPNI

 

 

6.1.1 Conduita expectativă

 

Standard

În formele uşoare, medicul trebuie să spitalizeze gravida pentru o conduită expectativă după evaluarea statusului hemodinamic şi al coagulogramei materne, ca şi a statusului fetal.

B

Argumentare

 

Nu există un consens în ceea ce priveşte durata spitalizării în aceste situaţii. Pacienta poate rămâne internată, deoarece continuă să fie expusă riscului unui proces în evoluție, până la dispariţia sângerării dacă testele hematologice materne şi cele de monitorizare fetală sunt normale. (4)

IIb

 

 

Opțiune

Utilizarea tocolizei este controversată; în cele mai multe cazuri, aceasta nu ar trebui utilizată. Dacă se decide utilizarea acesteia în scopul prelungirii sarcinii, ar trebui folosite tocolitice cu influenţă cât mai mica asupra hemodinamicii materne.

B

Argumentare

 

Studiile care au abordat această problemă nu au evidențiat o creștere a evenimentelor adverse fetale sau materne, (1-3,5) dar nu a fost efectuate studii prospective. (2)

III

 

 

 

6.2 Conduita în cazul formelor moderate și severe de DPPNI

 

 

6.2.1 Conduita medicală de urgență

 

Standard

Medicul trebuie să indice imediat asigurarea unui acces venos dublu. (4)

C

 

 

Standard

Medicul trebuie să indice montarea unei sonde Foley uretro-vezicală, pentru monitorizarea orară a diurezei, în cazurile cu DPPNI severă. (1)

A

 

 

Standard

Medicul trebuie să indice asigurarea urgentă a unei bune oxigenări fetale in utero prin:

−       poziţionarea parturientei în decubit lateral stâng

−       oxigenoterapie

−       reechilibrare volemică maternă.

A

 

 

Standard

În cazul hipovolemiei materne severe şi/sau a semnelor de şoc, medicul trebuie să indice administrarea de:

−       oxigen

−       soluţii cristaloide pentru corecţia hipovolemiei şi menţinerea debitului urinar >30 ml/oră

−       masă eritrocitară în caz de hemoragie persistentă sau anemie severă (hematocrit <30%)

−       masă trombocitară la o trombocitopenie <50.000/mm3

−        plasmă proaspătă congelată sau crioprecipitat la fibrinogenemie <100 mg/dl sau la timp de protrombină şi timp de tromboplastină parţial activată prelungite peste 1,5 x valoarea normală. (1,4-6)

A

 

 

Standard

Concomitent cu conduita obstetricală, medicul trebuie să indice corectarea tulburărilor de coagulare ,care vizează: (4,7)

−       menţinerea fibrinogenului la o valoare de 150-200 mg/dl

−       menţinerea hematocritului > 30%

−       menţinerea numărului de trombocite > 50.000/mm3

B

 

 

Standard

Medicul trebuie să nu indice administrarea de Heparină în CID datorat DPPNI.

B

Argumentare

Nu există trialuri clinice controlate care să indice beneficiile utilizării de Heparină în tratamentul CID asociat DPPNI. De asemenea, nu există un grad semnificativ evidenţă în ceea ce priveşte îmbunătăţirea disfuncţiei de organ prin utilizarea de Heparină. În plus, trebuie avut în vedere potenţiala agravare a sângerării şi efectul terapeutic redus al Heparinei datorat nivelelor scăzute de antitrombină III. (8,9)

III

 

 

Recomandare

În cazurile de DPPNI severă, se recomandă medicului să practice ruptura artificială de membrane pentru scăderea presiunii intrauterine şi a pasajului tromboplastinei tisulare în circulaţia maternă. De asemenea, amniotomia scurtează perioada a II-a, facilitând expulzia mai rapidă a fătului. (1)

B

 

 

 

6.2.2 Conduita obstetricală – nașterea

 

Recomandare

În DPPNI se recomandă evaluarea cardiotocografică continuă în travaliu, dacă sângerarea este prelungită sau recurentă.

C

Argumentare

Ghidurile internaţionale recomandă monitorizarea continuă în travaliu în sângerările prelungite sau recurente, care are rolul de a decela precoce semnele de hipoxie fetală, ce pot surveni în mod acut în DPPNI severă. (1-3,10)

IV

 

 

Standard

În DPPNI moderată sau severă medicul trebuie să asigure finalizarea rapidă a sarcinii.

A

Argumentare

În cazul tonusului uterin clinic persistent crescut, sau măsurat peste 25 mmHg, având în vedere scăderea oxigenării fetale, finalizarea rapidă a sarcinii este considerată tratamentul optim. (1-4,7) În aceste forme de DPPNI, riscul morbidității materno-fetale este foarte ridicat. (11)

Ia

 

 

Standard

Medicul trebuie să indice calea de naştere şi momentul naşterii în funcţie de următorii parametrii:

−       viabilitatea fetală

−       vârsta gestaţională

−       statusul matern (hipotensiune, CID, hemoragie)

−       dilatarea orificiului uterin

−       paritate.  (6,11)

A

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să ia în considerare finalizarea naşterii pe cale vaginală în condiţii obstetricale favorabile, în absenţa suferinţei fetale sau în cazul morţii fetale in utero.

A

Argumentare

În cazul unui făt viabil alegerea căii de naştere are scopul de a minimaliza morbiditatea/mortalitatea materno-fetală. (1-4,12)

Ia

 

 

Standard

În cazul morţii fetale in utero, medicul va practica operaţia cezariană în prezenţa următoarelor indicaţii materne:

−       hemoragie severă necontrolabilă prin tratament adecvat (transfuzie)

−       CID moderată sau severă

−       uter cicatricial cu iminenţă de ruptură uterină

−       refuzul matern de a accepta administrarea preparatelor de sânge

−       risc crescut hemoragic prin travaliu prelungit şi expulzie a fătului pe cale vaginală, comparativ cu operaţia cezariană. (1-4,12)

A

 

 

 

Standard

În cazul operaţiei cezariene, medicul trebuie să o practice sub anestezie generală.

A

Argumentare

Anestezia generală permite un abord chirurgical rapid concomitent cu corectarea parametrilor hematologici. (1-3,6,10,12)

Ia

 

 

Opțiune

Anestezia regională poate fi luată în calcul la cazurile echilibrate cardio-vascular și fără modificări ale statusului coagulării.

B

Argumentare

Pentru operația cezariană, anestezia regională a fost considerată relativ sigură în comparație cu cea generală, contrindicațiile majore fiind reprezentate de instabilitatea hemodinamică și coagulopatie. (2,13,14)

III

 

 

 

Recomandare

În perioada a III-a a nașterii și în postpartumul imediat este recomandat managementul activ prin administrarea uterotonicelor.

A

Argumentare

DPPNI cu hemoragie antepartum este asociată cu un risc crescut de hemoragie postpartum. Managementul activ versus expectativ în perioada a III-a a nașterii reduce riscul de hemoragie postpartum (cantitatea de sânge pierdut peste 1.000 ml). 

Trebuie luată în considerare administrarea de ergometrină – oxitocin. (15)

Ib

 

 

 

Opțiune

În cazul formelor severe de DPPNI, imposibilitatea asigurării hemostazei intraoperatorii poate impune medicului manevre chirurgicale adiţionale (vezi ghidul „Hemoragiile în postpartum”):

−       ligatura arterelor uterine

−       ligatura arterelor iliace interne

−       histerectomia de necesitate

În prezenţa apoplexiei utero-placentare, medicul trebuie să individualizeze decizia de histerectomie totală.

A

 

 

 

Standard

La paciente Rh negativ fără izoimunizare în sistem Rh, medicul trebuie să indice administrarea de imunoglobulina anti-D, conform Ghidului clinic “Conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistemul Rh”. (16)

A

 

 

 

 

6.3 Conduita în postpartumul imediat

 

Standard

Medicul OG şi de medicul ATI trebuie să indice ca la pacienta aflată în postpartumul imediat să fie urmărite următoarele aspecte:

−       globul uterin de siguranţă

−       sângerarea vaginală

−       statusul hemodinamic matern

−       coagulograma în dinamică

−       parametri biologici utili în aprecierea disfuncţiei de organ.

A

Argumentare

Evaluarea clinică și paraclinică este obligatorie pentru a evalua controlul sângerării, evoluția parametrilor coagulării, aprecierea disfuncției de organ și aprecierea cantității de soluții perfuzabile/sânge sau derivate ce necesită a fi administrate. (1-3,6,10,12)

Ib

 

 

 

 

6.4 Conduita în cazul unei sarcini cu antecedente de DPPNI

 

Recomandare

La pacientele cu DPPNI în antecedente se recomandă medicului a avea în vedere:

−       riscul de recurenţă la sarcina actuală

−       riscul unor complicaţii materne sau fetale asociate DPPNI, precum întârziere de creştere intrauterină, preeclampsie

−       identificarea altor factori de risc pentru DPPNI.

A

Argumentare

La pacientele cu DPPNI în antecedente exista un risc crescut de recidivă, întârziere de creştere intrauterină, naştere prematură şi de preeclampsie la o sarcina ulterioară. (4,7) Pacientele cu DPPNI în antecedente, au risc pe termen lung de morbiditate renală și cardiovasculară. (12)

Ia

 

 

 

Recomandare

În cazul maternităţilor fără linie de gardă ATI, în condiţiile prezentării pentru naştere a unei paciente cu factori de risc pentru DPPNI, se recomandă medicului să indice transferul acesteia la cea mai apropiată unitate de nivel superior.

E

 

 

 

Recomandare

În cazul pacientelor cu antecedente de DPPNI se recomandă medicului ca la sarcina actuală să aleagă calea de naştere în funcţie de particularităţile obstetricale ale fiecărui caz.

A

Argumentare

La pacientele cu DPPNI în antecedente exista un risc crescut de întârziere de creştere intrauterină, naştere prematură şi de preeclampsie la o sarcina ulterioară. (4,7) Pacientele cu DPPNI în antecedente, au risc pe termen lung de morbiditate renală și cardiovasculară.

 

Ib

 

 

 

Recomandare

O schematizare a conduitei terapeutice în DPPNI se regaseste în Anexa 3, prezentând algoritmul pentru sarcinile la termen şi înainte de termen. (1)

A

7.Aspecte administrative

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală care efectuează managementul unei dezlipiri de placentă normal inserată să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

E

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să considere DPPNI o urgenţă obstetricală.

A

 

 

 

Standard

În cazul maternităţilor fără linie de gardă ATI, în condiţiile prezentării pentru naştere a unei paciente cu factori de risc pentru DPPNI, medicul care asigură transferul acesteia la cea mai apropiată unitate de nivel superior trebuie să consemneze în scris motivul transferului.

E

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să anunţe şeful de secţie sau al gărzii, alţi medici OG disponibili, medicul neonatolog, medicul ATI, şi echipa formată va decide planul terapeutic, metodele de reanimare, momentul şi calea de naştere.

E

 

  • Bibliografie

Introducere

  1. Ananth, CV, Oyelese, Y, Yeo, L, et al. Placental abruption in the United States, 1979 through 2001: temporal trends and potential determinants. Am J Obstet Gynecol 2005; 192:191.
  2. Hurd WW, Miodovnik M, Hertzberg V, Lavin JP. Selective management of abruptioplacentae:Aprospective study. ObstetGynecol1983;61:467-73.
  3. Tikkanen M. Placental abruption: epidemiology, risk factors and consequences. Acta Obstet Gynecol Scand 2011; 90:140
  4. Ananth CV, Lavery JA, Vintzileos AM, et al. Severe placental abruption: clinical definition and associations with maternal complications. Am J Obstet Gynecol 2016; 214:272.e1
  5. Pariente G, Wiznitzer A, Sergienko R, et al. Placental abruption: critical analysis of risk factors and perinatal outcomes. J Matern Fetal Neonatal Med 2011; 24:698.
  6. JaffeMH, SchoenWC, Silver TM, BowermanRA,Stuck KJ. Sonography of abruptio placentae. AJR American J Roentgenol 1981;137:1049-54.
  7. Elsasser DA, Ananth CV, Prasad V, et al. Diagnosis of placental abruption: relationship between clinical and histopathological findings. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2010; 148:125.
  8. Mei Y, Lin Y. Clinical significance of primary symptoms in women with placental abruption. J Matern Fetal Neonatal Med 2018; 31:2446.
  9. Oyelese Y, Ananth CV. Placental abruption. Obstet Gynecol 2006; 108:1005.

Evaluare şi diagnostic

  1. Neilson JP. Interventions for treating placental abruption (Cochrane Rewiew). The Cochrane Library 2006, Issue 3
  2. JaffeMH, SchoenWC, Silver TM, BowermanRA,Stuck KJ. Sonography of abruptio placentae. AJR American J Roentgenol 1981;137:1049-54
  3. Catanzarite V, Oyelese Y. Diagnosis and management of vasa previa. Am J Obstet Gynecol 2016;214:764.
  4. Oyelese, Yinka MD; Ananth, Cande V. PhD, MPH Placental Abruption Obstetrics & Gynecology: October 2006 – Volume 108 – Issue 4 – p 1005-1016
  5. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Antepartum Haemorrhage Green-top Green–top Guideline No. 63 November 2011
  6. Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM) Consult Series #44: Management of bleeding in the late preterm period. Am J Obstet Gynecol. 2018 Jan;218(1):B2-B8. doi: 10.1016/j.ajog.2017.10.019. Epub 2017 Oct 25.
  7. Glantz C, Purnell L: Clinical utility of sonography in the diagnosis and treatment of placental abruption. J Ultrasound Med. 21:837-840 2002 12164566
  8. Elsasser DA, Ananth CV, Prasad V, et al. Diagnosis of placental abruption: relationship between clinical and histopathological findings. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2010; 148:125.
  9. Shinde GR, Vaswani BP, Patange RP, et al. Diagnostic Performance of Ultrasonography for Detection of Abruption and Its Clinical Correlation and Maternal and Foetal Outcome. J Clin Diagn Res 2016; 10:QC04.
  10. Shinde GR, Vaswani BP, Patange RP, et al. Diagnostic Performance of Ultrasonography for Detection of Abruption and Its Clinical Correlation and Maternal and Foetal Outcome. J Clin Diagn Res 2016; 10:QC04.
  11. Glantz C, Purnell L. Clinical utility of sonography in the diagnosis and treatment of placental abruption. J Ultrasound Med 2002; 21:837.
  12. Yeo L, Ananth CV, Vintzileos AM. Placental abruption, Lippincott, Williams & Wilkins, Hagerstown, Maryland 2003.

Conduită

  1. Oyelese, Yinka MD; Ananth, Cande V. PhD, MPH Placental Abruption Obstetrics & Gynecology: October 2006 – Volume 108 – Issue 4 – p 1005-1016
  2. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Antepartum Haemorrhage Green-top Green–top Guideline No. 63 November 2011
  3. Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM) Consult Series #44: Management of bleeding in the late preterm period. Am J Obstet Gynecol. 2018 Jan;218(1):B2-B8. doi: 10.1016/j.ajog.2017.10.019. Epub 2017 Oct 25
  4. Neilson JP. Interventions for treating placental abruption. Cochrane Database Syst Rev 2003; :CD003247.
  5. Towers CV, Pircon RA, Heppard M: Is tocolysis safe in the management of third-trimester bleeding? Am J Obstet Gynecol. 180 (6 Pt 1):1572-1578 1999 10368505
  6. Chamberlain G, Steer P. ABC of labour care. Obstetric emergencies. BMJ 1999;318:1342-5.
  7. Women with a history of placental abruption: when in a subsequent pregnancy should special surveillance for a recurrent placental abruption be initiated?. Acta Obstet Gynecol Scand 2001; 80:708.
  8. Feinstein, DI. Diagnosis and management of disseminated intravascular coagulation: The role of Heparin therapy. Blood 1982;60:284.
  9. Feinstein, DI. Treatment of disseminated intravascular coagulation. Semin Thromb Hemost 1988;14:351.
  10. National Collaborating centre for Women’s and Children’s Health. Intrapartum care: care of healthy women and their babies during childbirth. London: RCOG Press; 2007
  11. Ananth CV, Lavery JA, Vintzileos AM, et al. Severe placental abruption: clinical definition and associations with maternal complications. Am J Obstet Gynecol 2016; 214:272.e1.
  12. Downes KL, Grantz KL, Shenassa ED. Maternal, Labor, Delivery, and Perinatal Outcomes Associated with Placental Abruption: A Systematic Review. Am J Perinatol. 2017;34(10):935-957
  13. Confidential Enquiry into Maternal and Child Health. Why Mothers Die 2000–2002. The Sixth Report of the Confidential Enquiries into Maternal Deaths in the United Kingdom. London: RCOG; 2004
  14. Lewis, G, editor. The Confidential Enquiry into Maternal and Child Health (CEMACH). Saving Mothers’ Lives: reviewing maternal deaths to make motherhood safer, 2003–2005. The

Seventh Report on Confidential Enquiries into Maternal Deaths in the United Kingdom. London: CEMACH; 2007

  1. McDonald S, Abbott JM, Higgins SP. Prophylactic ergometrineoxytocin versus oxytocin for the third stage of labour. Cochrane Database Syst Rev 2004;(1):CD000201
  2. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Use of Anti-D Immunoglobulin for Rh Prophylaxis. Guideline No. 22. London:RCOG;2002.
  • Anexe

Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Anexa 3. Algoritmul pentru sarcinile la termen şi înainte de termen

  • Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, București

Prof. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti

Prof. Dr. Elvira Bratilă, București

Prof. Dr. Ștefan Buțureanu, Iaşi

Prof. Dr. Crîngu Ionescu, București

Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureș

Prof. Dr. Claudia Mehedințu, Bucureşti

Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Marius Moga, Brașov

Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iași

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, București

Prof. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-Mureş

Prof. Dr. Liana Pleș, București

Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti

Prof. Dr. Demetra Socolov, Iași

Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iași

Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa

Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova

Conf. Dr. Elena Bernad, Timișoara

Conf. Dr. Iuliana Ceaușu, Bucureşti

Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu

Conf. Dr. Alexandru Filipescu, București

Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad

Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova

Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timișoara

Conf. Dr. Ștefania Tudorache, Craiova

ȘL Dr. Șerban Nastasia, Bucureşti

Dr. Marius Calomfirescu, București

Asist. Univ. Dr. Mihaela Boț, București

Dr. Alina Marin, București

Anexa 2.Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard

Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare

Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.

Opţiune

Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite.  Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare

Grad A

Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).

Grad B

Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C

Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). 

Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.

Grad E

Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia

Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate

Nivel Ib

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput

Nivel IIa

Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute

Nivel IIb

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare

Nivel III

Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute

Nivel IV

Dovezi obţinunte de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu

Anexa 3. Algoritmul pentru sarcinile la termen şi înainte de termen

———-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *