Ghid privind distocia umerilor

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin 2019

Anexa nr. 18

Editor: Prof. Dr. Anca Daniela Stănescu

© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.

Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.

Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ………… cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Precizări

Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.

Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.

Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.

Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.

CUPRINS

1 Introducere 7
2 Scop… 7
3 Metodologie de elaborare și revizie 8
3.1 Etapele procesului de elaborare 8
3.2 Principii 9
3.3 Etapele procesului de revizie 9
3.4 Data reviziei 9
4 Structură 10
5 Evaluare și diagnostic 10
5.1 Evaluarea și aprecierea riscului 10
5.2 Diagnostic 10
6 Conduită 11
6.1 Prevenție 11
6.1.1 Suspiciunea de macrosomie fetală 11
6.1.1.1 Operația cezariană 11
6.1.2 Conduita în sarcinile consecutive unei DU 11
6.2 Conduita în DU 11
7 Urmărire și monitorizare 14
7.1 Postpartumul imediat 14
7.1.1 Evaluarea parturientei 14
7.1.2 Evaluarea nou-născutului 14
7.2 Consecințele pe termen lung 14
8 Aspecte administrative 14
8.1 Aprecierea riscului 14
8.1.1 Calificarea personalului 14
8.1.1.1 Recomandări privind instruirea personalului 14
9 Bibliografie 16
10 Anexe 19
Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13 – 15 Decembrie 2012 20
Anexa 2. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019 22
Anexa 3. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 23
Anexa 4. Algoritm în managementul DU 24
Anexa 5. Manevre utilizate în managementul DU 25

Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2013)

Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Szabó Béla

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Vlad I. Tica

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Florin Stamatian

Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu” Bucureşti

Conferențiar Dr. Nicolae Suciu

Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii

Dr. Mihai Horga

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2013)

Coordonator

Conferențiar Dr. Anca Daniela Stănescu

Scriitor

Prep. Univ. Dr. Ileana-Maria Conea

Membri

Dr. Denisa Diaconescu

Dr. Gabriel Olaru

Dr. Mircea Poenaru

Mulțumiri

Mulţumiri experţilor care au revizuit ghidul:

Profesor Dr. Mihai Georgescu Brăila

Profesor Dr. Dimitrie Nanu

Mulţumim Dr. Alexandru Epure pentru coordonarea şi integrarea activităţilor de dezvoltare a ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie.

Mulţumiri echipei UMP, Dr. Michaela Nanu, Ec. Valentina Donici, Elena Drăghici, Alexandra Cişmaşu din cadrul Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului Alfred Rusescu pentru asistenţă tehnică în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie.

 

Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidurilor (2019)

Coordonator

Profesor Dr. Anca Daniela Stănescu

Scriitor

Asist. Univ. Dr. Ileana-Maria Conea

Integrator

Dr. Alina-Gabriela Marin

Evaluatori externi

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Profesor Dr. Marius Moga

Abrevieri

AGREE

Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare)

ATI

Anestezie şi terapieintensivă

CESDI

The Confidential Enquiry into Stillbirths and Deaths in Infancy – Studiu confidențial privind decesele antepartum și neonatale

DZG

Diabet gestaţional

DU

Distocia umerilor

DZ

Diabet zaharat

g

Grame

GTE

Grup Tehnic de Elaborare

GTR

Grup Tehnic de Revizie

IMC

Indice de masă corporală

IOMC

Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”, Bucureşti

mm

Milimetru

OG

Obstetrică-Ginecologie

ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite

PPB

Paralizie de plex brahial

pH

„pondus hydrogenii” – Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen

UNFPA

United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)

 

  • Introducere

Distocia umerilor (DU) este o complicație imprevizibilă a expulziei fiind definită ca:

  1. Incapacitatea de degajare a umerilor fetali, după ce capul fetal a fost născut. (2)
  2. O naştere vaginală în prezentaţie craniană, care necesită manevre obstetricale suplimentare pentru naşterea fătului după ce a fost degajat capul fetal şi tracţiunea fetală blândă a eşuat. (1)

Distocia umerilor apare atunci când, fie umărul fetal anterior, fie, mai puţin frecvent, cel posterior se blochează la nivelul simfizei pubiene materne sau la nivelul promontoriului.

Mecanismul normal al naşterii spontane pe cale vaginală presupune ca, după expulzia capului fetal, să se realizeze rotaţia externă a acestuia, astfel încât se obţine un unghi drept între cap şi linia umerilor fetali. Umerii coboară în filiera pelvi-genitală, angajându-se într-unul din diametrele oblice ale bazinului osos matern. În momentul rotaţiei externe a craniului fetal, diametrul biacromial – diametrul de angajare al toracelui fetal – va rota în diametrul antero-posterior al strâmtorii inferioare.

DU este consecinţa unei disproporţii între umerii fetali şi bazinul osos matern – torace fetal de dimensiuni mari sau absenţa rotaţiei trunchiului (travaliu precipitat) sau în mod obişnuit în situaţia în care degajarea umărului anterior este blocată de simfiza pubiană, mai rar prin impactarea umărului posterior la nivelul promontoriului. Frecvenţa distociei umerilor este similară la primipare şi multipare, având incidenţă mai mare la gravidele cu diabet zaharat/gestaţional. (3,4)

Caracterul de maximă urgenţă al DU se datorează compresiei cordonului ombilical între corpul fătului şi pelvisul matern. Studii efectuate au estimat că pH-ul fetal scade cu 0,14 pe minut pe parcursul naşterii trunchiului fetal. (5-7) Nu există însă un consens privind relaţia între intervalul de timp dintre naşterea capului şi cea a trunchiului şi echilibrul acido-bazic fetal. (8)

Incidenţa la nivel global a DU variază între 0,58 şi 3%. (9-14)

Complicaţiile perinatale materne şi fetale asociate cu distocia umerilor sunt importante (Tabel 1). Morbiditatea maternă este crescută, fiind reprezentată de hemoragii în postpartum (11%) şi laceraţii vaginale de grad III sau IV (3,8%). Incidenţa acestor complicaţii rămâne neschimbată indiferent de numărul sau tipul manevrelor obstetricale folosite. (15)

Tabel 1. Complicaţii ale DU

Materne

Fetale

Hemoragii postpartum

Paralizie de plex brahial (PPB)

Laceraţii vaginale de grad III/IV

Fractură de claviculă

Ruptură uterină

Fractură de humerus

Diastazis de simfiză pubiană cu/fără nuropatie femuralătemporară

Hipoxie fetală cu/fără afectare neurologică permanentă

Fistule recto-vaginale

Deces fetal

PPB este cea mai frecventă complicaţie fetală, fiind întâlnită în cca 2,3-16% din naşterile cu DU. (11,15-17) Această incidenţă nu depinde de experienţa profesională a medicului. Datele existente în literatură sugerează că greutatea la naştere a nou-născutului influenţează direct frecvenţa apariţiei DU. (18,19) În majoritatea cazurilor leziunile intrapartum ale plexului brahial sunt reversibile, peste 90% vindecându-se fără disfuncţii neurologice permanente într-un interval de 12 luni. (15,17,20,21)

Deşi atât DU, cât şi manevrele obstetricale indicate pentru degajarea umerilor au fost considerate cauzele PPB, trebuie luaţi în considerare şi alţi factori etiologici – poziţia fătului in utero, precipitarea timpului 2 al naşterii, forţa expulzivă maternă. (21,22,23) În plus, studii efectuate au demonstrat că, un procent semnificativ de cazuri de PPB apar în absenţa DU şi, uneori, chiar la naşteri prin operaţie cezariană. (24-28)

  • Scop

Scopul acestui ghid este de a revizui datele existente privind prevenţia, diagnosticul, complicaţiile ce pot apărea în cazul distociei umerilor şi de a stabili o conduită clinică adecvată. Toate cadrele medicale ce pot fi puse în situaţia de a asista o naştere pe cale vaginală trebuie pregătite pentru situaţii de urgenţă obstetricală ce impun cunoaşterea manevrelor necesare pentru degajarea umerilor fetali în cazul unei distocii a umerilor.

Prezentul ghid clinic pentru distocia umerilor se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi care se confruntă cu problematica abordată (medici de familie, medicină de urgenţă, neonatologi, medici de specialitate anestezie-terapie intensivă – ATI). 

Prezentul ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:

  • descrierea unui protocol de manevre utilizat cel mai frecvent şi bazat pe experienţa personală a autorilor, precum şi pe date existente în literatura de specialitate
  • creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale
  • referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific
  • reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)
  • reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice
  • aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice
  • integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)
  • creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical
  • ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni
  • ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului
  • ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente
  • ghidul permite structurarea documentaţiei medicale
  • ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii
  • armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează.

Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.

  • Metodologie de elaborare și revizie
  • Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.

A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare al ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii, s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare al ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.

În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.

Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost efectuată de un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.

Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.

Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică – Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.

După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.

Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Bucureşti în perioada 13 – 15 decembrie 2012. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1347 din 11 decembrie 2013 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 15 decembrie 2013.

3.2 Principii

Ghidul clinic pe tema „Distocia umerilor” a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 3.

  • Etapele procesului de revizie
    • În luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    • Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.
    • Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.
    • Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 2.
    • Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, inițiatorul.
    • Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul ………..şi de Colegiul Medicilor prin documentul ……….… şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.

3.4 Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute.

4.Structură

Acest ghid este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:

–      Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic

–      Conduită

–      Urmărire şi monitorizare

–      Aspecte administrative.

5.Evaluare și diagnostic

 

 

5.1 Evaluarea și aprecierea riscului

 

 

Standard

Medicul trebuie să evalueze prezenţa factorilor de risc pentru DU (vezi Tabel 2).

A

 

Argumentare

Literatura de specialitate menţionează o serie de factori de risc pentru DU. (1-4)

Materni

Fetali

Intrapartum

Anomalii ale bazinului osos

Macrosomie fetală

Naştere vaginală asistată

(forceps/vacuum)

Diabet gestaţional

 

Prelungirea fazei active a travaliului

Distocie umerilor în antecedente

 

Stimularea ocitocică

Statură mică – IMC matern <30kg/m2

 

Travaliul indus

Tabel 2.     Factori de risc pentru DU evaluaţi pentru a anticipa posibilitatea/probabilitatea apariţiei acestei complicaţii în timpul naşterii

În acelaşi timp, medicul trebuie să fie conştient că factorii de risc cunoscuţi pentru DU nu au o valoare predictivă pozitivă suficientă pentru a permite prevenţia DU pe scară largă. (5)

Factorii de risc menţionaţi anterior au fost identificaţi numai în 16% din cazurile de DU soldate cu morbiditate neo-natală(6). Estimarea ecografică a greutăţii fetale, de exemplu, este un parametru luat în calcul în aprecierea riscului de DU. (7) Totuşi, nu este considerată a avea o valoare predictivă înaltă din mai multe motive – nu poate fi determinată cu certitudine (estimare), majoritatea nou-născuţilor cu greutate > 4.500g nu dezvoltă DU, iar datele statistice sugerează că aproape jumătate (48%) din cazurile de DU se întâlnesc la copii cu greutate la naștere < 4.000g. (8)

Ib

 

IV

 

 

 

 

5.2 Diagnostic

 

 

Standard

Medicul trebuie să caute de rutină semnele de distocie a umerilor:                                 A

−    dificultate de degajare a feţei şi a bărbiei

−    capul blocat la nivelul vulvei sau chiar retragerea sa (semnul gâtului de broască ţestoasă)

−    eşecul mişcării de rotaţie externă a capului fetal

−    eşecul de coborâre a umerilor pentru a diagnostica rapid DU.

A

 

Argumentare

DU este o urgenţă obstetricală, intervenţia medicală necesitând  promptitudine  şi gestionarea sistematică a situaţiei. Timpul scurs între momentul diagnosticului şi terminarea naşterii este direct proporţional cu prognosticul fetal. Cercetări efectuate de foruri specializate au relevat faptul că 47% dintre decesele neo-natale înregistrate s-au produs în primele 5 minute după naşterea capului, menţionând însă că o mare parte din aceste cazuri au prezentat înainte de naştere un traseu CTG patologic. (9)

Un studiu de la Hong Kong a raportat recent că există o rată foarte scăzută de leziune hipoxic-ischemică, în cazul în care timpul de degajare între cap şi corp a fost de mai puţin de cinci minute. (10) Este importantă, prin urmare, o gestionare cât mai eficientă a situaţiei pentru a evita acidoza hipoxică şi pentru a evita traumatismele inutile.

Ib

 

         

6.Conduită

 

6.1 Prevenție

 

 

6.1.1 Suspiciunea de macrosomie fetală

 

 

6.1.1.1 Operația cezariană

 

Recomandare

Se recomandă medicului să nu efectueze operaţia cezariană în scop profilactic, pentru a preveni distocia umerilor la pacientele non-diabetice cu suspiciune ecografică de făt macrosom.

C

Argumentare

IV

 

Estimarea greutăţii fetale antepartum nu este certă, iar marea majoritate a nou-născuţilor cu greutate > 4.500g nu prezintă DU. (1)

IV

 

IV

 

 

Opțiune

Operaţia cezariană electivă poate fi luată în considerare pentru reducerea morbidităţii materno-fetale în cazul sarcinilor complicate cu DZ preexistent, sau DZG, în condiţiile estimării ecografice a unei greutăţi fetale de > 4.500g.

B

Argumentare

Nou-născuţii proveniţi din mame cu DZ/DZG au un risc de două până la patru ori mai mare de a dezvolta DU. (2,3)

III

 

IV

 

 

 

6.1.2 Conduita în sarcinile consecutive unei DU

 

Standard

În sarcinile consecutive unei DU, medicul trebuie să decidă asupra modalităţii de naştere împreună cu pacienta, ţinând cont şi de greutatea fetală estimată ecografic.

B

Argumentare

Atât naşterea pe cale vaginală, cât şi operaţia cezariană sunt modalităţi de naştere acceptate la o pacientă cu antecedente de DU. Incidenţa DU este de 10 ori mai mare la femeile cu antecedente de DU decât în populaţia generală, (4) rata de recurenţă variind între 1 şi 25%. (4-11) Modalitatea naşterii la o pacientă cu antecedente de DU va fi dictată de particularităţile materne şi fetale ale cazului.

III

 

IV

 

 

 

6.2 Conduita în DU

 

Standard

Medicul trebuie să utilizeze, în ordine, următoarele manevre în DU:

–       Manevra McRoberts cu tracţiune axială și presiune suprapubiană

–       Manevre obstetricale intravaginale (Woods şi Rubin)

–       Manevra Gaskin

–       Degajarea braţului posterior.

Aceste manevre se asociază cu un procent ridicat de complicații fetale.

E

 

IV

 

 

Standard

Imediat  după  diagnosticarea  DU,  medicul  trebuie să  solicite ajutoare suplimentare.

Situaţia de urgenţă trebuie specificată clar celorlalţi membri ai echipei medicale – de

maniera „ESTE DISTOCIE A UMERILOR !„, la sosirea echipei.

A

>Argumentare

Gestionarea DU în echipă, respectând protocoalele a fost asociată cu rezultate perinatale bune. (12) Un ajutor ar trebui chemat imediat. Într-un spital, acest lucru ar trebui să includă în continuare o moaşă cu experienţă, un obstetrician cu experienţă, o echipă de resuscitare neonatală şi un anestezist (vezi Anexa 4).

Ib

 

 

 

Standard

Imediat după recunoaşterea DU medicul trebuie să îi solicite pacientei:

−       să înceteze efortul expulziv            A

apoi

−       să reia efortul expulziv doar după angajarea diametrului biacromial în unul din diametrele oblice ale bazinului.

A

>Argumentare

Ib

 

Presiunea exercitată de mamă asupra mobilului fetal nu face decât să agraveze situaţia prin accentuarea impactării umerilor fetali. (13)

Ib

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să specifice în rubrica partogramei momentul în care a fost diagnosticată DU, iniţierea manevrelor obstetricale şi cât au durat.

B

Argumentare

Timpul scurs între momentul diagnosticului şi terminarea naşterii este direct proporţional cu prognosticul fetal. În momentul apariţiei DU cordonul ombilical este comprimat între corpul fetal şi bazinul osos matern. În aceste condiţii s-a estimat că pH-ul fetal va avea o rată de scădere de 0,14/minut, până la terminarea naşterii, reprezentând un pericol pentru prognosticul fetal. (14-16)

III

 

 

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să încerce ca managementul distociei umerilor să nu depăşească 5 minute.

B

>Argumentare

Este dificil de a recomanda o limită de timp absolută pentru managementul DU, deoarece nu sunt disponibile date concludente, dar se pare că există o rată mai mică de leziuni hipoxic-ischemice în primele cinci minute. (17)

III

 

 

 

Opțiune

Medicul poate să adapteze succesiunea manevrelor aplicate DU, fiecărui caz în parte.

C

 

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să efectueze de primă intenţie Manevra McRoberts pentru degajarea umerilor fetali (vezi Anexa 5).

C

>Argumentare

Manevra McRoberts este o intervenţie simplă, rapidă şi eficientă, cu rate de succes de peste 90%. (18-21) Datorită ratei scăzute de complicaţii şi faptului că este una din cele mai puţin invazive manevre, trebuie să fie folosită de primă intenţie.

IV

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să exercite tracţiunea de rutină aplicată la nivelul capului fetal (în timpul unei naşteri normale), în direcţie axială.

A

Argumentare

Tracţiunea de rutină într-o direcţie axială poate fi folosită pentru a diagnostica distocia umerilor (22) şi pentru a evalua dacă au fost eliberaţi umerii.

Dovezile din studiile efectuate pe cadavre sugerează că tracţiunea laterală şi în jos, şi tracţiunea aplicată rapid, sunt mult mai susceptibile de a provoca leziuni nervoase. Studii efectuate sugerează că, tracţiunea în jos a capului fetal s-a asociat cu leziuni de plex brahial. (23) Prin urmare, tracţiunea în jos pe capul fetal ar trebui evitată în toate naşterile.

Ia

 

Ib

 

 

 

Recomandare

În scopul profilaxiei DU, se recomandă ca medicul să nu efectueze manevra McRoberts pentru poziţionarea parturientei înainte de naşterea capul fetal.

B

Argumentare

Nu există suficiente dovezi care să susţină faptul că utilizarea manevrei McRoberts înainte de degajarea capului fetal previne distocia umerilor. (24)

III

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să nu dispună exercitarea unei presiuni la nivelul fundului uterin.

C

Argumentare

Presiunea exercitată la nivelul fundului uterin se asociază cu o rată mare a complicaţiilor  neonatale precum şi cu ruptura uterină. (22,25,26)

IV

 

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să dispună / să efectueze exercitarea unei presiuni suprapubiane pentru a îmbunătăţi eficacitatea manevrei McRoberts (vezi Anexa 5).

C

Argumentare

Presiunea suprapubiană reduce diametrul biacromial fetal.

IV

 

 

 

Recomandare

În cazurile în care manevra McRoberts şi aplicarea presiunii suprapubiene eşuează, se recomandă ca medicul să efectueze manevre obstetricale intravaginale:

−       rotaţia internă descrisă de Rubin şi Woods

−       degajarea umărului posterior, şi/sau

−       adoptarea poziţiei genu-cubitale de către parturientă – manevra Gaskin (vezi Anexa 5).

E

 

 

 

 

Recomandare

Se recomandă ca în cursul efectuării manevrelor obstetricale intravaginale medicul să introducă întreaga mâna în vagin spre posterior după o epiziotomie largă.

E

Argumentare

Întrucât partea cea mai spaţioasă din pelvis este la nivelul curburii sacrale, pentru a efectua rotaţia internă sau degajarea braţului posterior, întreaga mână trebuie să fie introdusă posterior.

 

 

 

 

Recomandare

Dacă presiunea pe umărul posterior eşuează, se recomandă ca medicul să aplice presiune la nivelul feţei posterioare al umărului anterior.

E

Argumentare

Pentru adducţia şi rotaţia umerilor fetali în diametrul oblic al bazinului matern.

 

 

 

 

Opțiune

Medicul poate lua în considerare manevra Gaskin în caz de eşec al celorlalte manevre.

B

Argumentare

Este o manevră eficientă folosită pentru rezolvarea DU, (1) având o rată de reuşită de 83%. (27) Studii radiologice au demonstrat că, prin adoptarea poziţiei genu-cubitale de către parturientă, diametrele bazinului osos cresc cu până la 10 mm în cazul diametrului util şi 20 mm în cazul diametrului antero-posterior al strâmtorii inferioare. (28)

IIb

 

 

 

 

Standard

Medicul trebuie să aleagă manevra terapeutică bazându-şi decizia pe formarea şi experienţa clinică personală, precum şi pe particularităţile cazului.

C

Argumentare

Nu există studii randomizate comparative între degajarea braţului posterior şi rotaţia                                                                                                                                       IV

internă. Unii autori sunt în favoarea degajării braţului posterior faţă de alte manevre,

în special în cazul în care mama este supraponderală. Alţii au raportat că metodele de rotaţie şi de degajare al braţului posterior sunt la fel de eficiente, dar manevrele de rotaţie au fost asociate cu o rată mai mică a leziunilor de plex brahial şi fracturi humerale, comparativ cu degajarea braţului posterior. (21,29-31)

IV

 

 

 

Standard

Medicul  trebuie să decidă oportunitatea şi beneficiile aduse de folosirea manevrelor considerate de linia a treia în rezolvarea DU:

−       cleidotomia,

−       fractura voluntară declaviculă,

−       degajarea umărului posterior cu ajutorul unui laţ,

−       simfizotomia,

−       manevra Zavanelli.

C

Argumentare

Manevrele considerate de linia a treia sunt foarte rar folosite în practica medicală curentă, fiind extrem de traumatizante pentru mama si nou-nascut. Trebuie efectuate judicios, pentru a evita morbiditatea şi mortalitatea materne, în special de către personalul mai puţin experimentat. (32-35)

IV

  • Urmărire și monitorizare

 

7.1 Postpartumul imediat

 

 

7.1.1 Evaluarea parturientei

 

Standard

Medicul trebuie să evalueze posibilitatea de hemoragie postpartum si de leziuni uterine, cervicale, vaginale, perineale, vezicale şi osoase.

B

Argumentare

Morbiditatea maternă asociată cu distocia umerilor este semnificativă – hemoragie postpartum (11%) şi rupturi perineale de gradul trei şi patru (3,8%). (1) Alţi autori au raportat complicaţii ce includ laceraţii vaginale, rupturi de col uterin, ruptura vezicii urinare, rupturi uterine, dislocarea simfizei, dislocarea articulaţiei sacroiliace şi neuropatie cutanată femurală laterală. (2-4)

IIb

 

 

 

 

 

7.1.2 Evaluarea nou-născutului

 

Standard

Medicul neonatolog prezent în sala de expulzie, trebuie să examineze nou-născutul pentru depistarea eventualelor traumatisme obstetricale.

B

Argumentare

Leziunea plexului brahial este una dintre complicaţiile cele mai importante ale distociei umerilor, complicând 2,3% la 16% din astfel de naşteri. (1,5-7) Alte leziuni fetale raportate asociate cu distocia umerilor includ fracturi ale humerusului şi claviculei, pneumotorax şi leziuni cerebrale hipoxice(8-10).

III

 

 

 

 

 

7.2 Consecințele pe termen lung

 

 

Standard

Medicul trebuie să explice părinţilor implicaţiile naşterii cu DU, complicaţiile survenite şi să discute cu aceştia posibilele consecinţe pe termen lung.

E

 

Argumentare

În momentul diagnosticării şi după naştere, părinţilor li se vor comunica eventualele complicaţii survenite, astfel încât, împreună cu o echipă pluridisciplinară calitatea vieţii copilului să fie îmbunătăţită, putând beneficia de înscrierea în diverse programe de supraveghere şi monitorizare a evoluţiei ulterioare pe termen lung.

 

           
  • Aspecte administrative

 

8.1 Aprecierea riscului

 

 

8.1.1 Calificarea personalului

 

 

8.1.1.1 Recomandări privind instruirea personalului

 

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală,în care se efectuează asistenţă la naştere, să îşi redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

E

 

 

 

Recomandare

Se recomandă ca în fiecare unitate medicală în care se efectuează asistenţă la naştere să fie organizate cursuri de instruire în mod individual.

E

 

 

 

Opțiune

Toate cadrele medicale calificate din maternitate pot să participe la cursuri de instruire privind distocia umerilor, cel puţin anual.

B

Argumentare

Instruirea cel puţin anuală a personalului medical (medici, moaşe, asistente) a demonstrat îmbunătăţirea rezultatelor neonatale. (1)

III

 

 

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să demonstreze practic manevrele aplicate în cazul DU.

B

Argumentare

Deoarece manevrele sunt complexe şi dificil de înţeles printr-o simplă descriere, practica de instruire folosind manechine, desene, exemplificări video, a fost asociată cu îmbunătăţirea administrării situaţiilor de urgenţă atât în cazul simulărilor cât şi în viaţa reală. (1-4)

III

 

 

 

Standard

Medicul  trebuie  să  întocmească  documentaţia  cazului  în  mod  exact  şi complet în situaţia naşterilor complicate cu DU. Este important să se înregistreze în cadrul naşterii:

–           timp de naştere al capului şi timpul de naştere acorpului

–           timp de naştere al umărului anterior din momentul identificării distociei

–           manevrele efectuate, sincronizarea acestora şi secvenţialitatea lor

–           examinarea uterină, perineală şi vaginală maternă

–           estimarea pierderilor desânge

–           personalul prezent şi momentul în care aajuns

–           starea generală a copilului (scorul Apgar)

–           măsurătorile acido-bazice din sângele din cordonul ombilical (în măsura posibilităţii)

–           evaluarea neonatală acopilului.

B

 

 

Argumentare

Al şaselea raport anual CESDI a subliniat documentaţii inadecvate, în obstetrică, cu posibile consecinţe medico-legale. (5)

IIa

 

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului utilizarea unui protocol sau scheme de acţiune în cazul DU.

E

Argumentare

Utilizarea unui protocol sau scheme de acţiune s-a asociat cu îmbunătăţirea rezultatelor, precum şi cu o creştere a acurateţei în evidenţa cazurilor.

 

Bibliografie

Introducere
  1. Resnick R. Management of shoulder dystocia girdle. Clin Obstet Gynecol1980;23:559-64.
  2. Robert Gherman, Shoulder Dystocia in Protocols for High Risk Pregnancies, fifth edition,2010
  3. Sokol RJ, Blackwell SC, for the American College of Obstetricians and Gynecologists. Committee on Practice Bulletins–Gynecology. ACOG practice bulletin no. 40: shoulder dystocia. November 2002 (replaces practice pattern no. 7, October 1997). Int J Gynaecol Obstet2003;80:87-92.
  4. Mocanu EV, Greene RA, Byrne BM, Turner MJ. Obstetric and neonatal outcomes of babies weighing more than 4.5 kg: an analysis by parity. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol2000;92:229-33.
  5. Wood C, Ng KH, Hounslow D, Benning H. The influence of differences of birth times upon fetal condition in normal deliveries. J Obstet Gynaecol Br Commonw1973;80:289-94.
  6. Wood C, Ng KH, Hounslow D, Benning H. Time— an important variable in normal delivery. J Obstet Gynaecol Br Commonw1973;80:295-300.
  7. Beer E, Folghera MG.Time for resolving shoulder dystocia. AmJObstetGynecol 1998;179:1376-7.
  8. Stallings SP, Edwards RK, Johnson JW. Correlation of head-to-body delivery intervals in shoulder dystocia and umbilical artery acidosis. Am J Obstet Gynecol2001;185:268-74.
  9. McFarland M, Hod M, Piper JM, Xenakis EM, Langer O. Are labor abnormalities more common in shoulder dystocia? Am J Obstet Gynecol1995;173:1211–4.
  10. Baskett TF, Allen AC. Perinatal implications of shoulder dystocia. Obstet Gynecol1995;86:14–7.
  11. Gherman RB, Ouzounian JG, Goodwin TM. Obstetric maneuvres for shoulder dystocia and associated fetal morbidity. Am J Obstet Gynecol1998;178:1126-30.
  12. McFarland MB, Langer O, Piper JM, Berkus MD. Perinatal outcome and the type and number of maneuvers in shoulder dystocia. Int J Gynaecol Obstet1996;55:219–24.
  13. Ouzounian JG, Gherman RB.Shoulder dystocia: are historic risk factors reliable predictors? AmJObstet Gynecol 2005;192:1933–5; discussion1935–8.
  14. Smith RB, Lane C, Pearson JF. Shoulder dystocia: what happens at the next delivery? Br J Obstet Gynaecol1994;101:713–15.
  15. Gherman RB, Goodwin TM, Souter I, Neumann K, Ouzounian JG, Paul RH. The McRoberts’ maneuver forthe alleviation of shoulder dystocia: how successful is it? AmJObstetGynecol 1997;176:656-61.-and-Work-group-Reports/Neonatal Brachial Plexus Palsy.pdf?dmc=1(accessed on Jun e 23, 2017)
  16. Acker DB,Sachs BP,Friedman EA.Risk factors for shoulder dystocia. ObstetGynecol 1985;66:762–8.
  17. Draycott TJ, Crofts JF, Ash JP, Wilson LV, Yard E, Sibanda T, Whitelaw A. Improving neonatal outcome through practical shoulder dystocia training. Obstet Gynecol 2008;112:14–20.
  18. Gherman RB, Ouzounian JG, Satin AJ, Goodwin TM, Phelan JP. A comparison of shoulder dystocia- associated transient and permanent brachial plexus palsies. Obstet Gynecol2003;102:544–8.
  19. Pondaag W, Allen RH, Malessy MJ. Correlating birthweight with neurological severity of obstetric brachial plexus lesions. BJOG 2011;118:1098–103.
  20. Rouse DJ,Owen J,Goldenberg RL,Cliver SP.The effectiveness and costs of elective cesarean delivery for fetal macrosomia diagnosed by ultrasound. JAMA1996;276:1480-6.
  21. Gherman RB, Ouzounian JG, Miller DA, Kwok L, Goodwin TM. Spontaneous vaginal delivery: a risk factor for Erb’s palsy? Am J Obstet Gynecol1998;178:423-7.
  22. Gherman RB. Shoulder dystocia: an evidence-based evaluation of the obstetric nightmare. Clin Obstet Gynecol2002;45:345–62.
  23. Baskett TF, Allen AC. Perinatal implications of shoulder dystocia. Obstet Gynecol1995;86:14–7.
  24. Sandmire HF,DeMott RK. Erb’spalsy: concepts ofcausation. ObstetGynecol 2000;95(6pt1):941-2.
  25. Gherman RB, Goodwin TM, Ouzounian JG, Miller DA, Paul RH. Brachial plexus palsy associated with cesarean section: an in utero injury? Am J Obstet Gynecol1997;177:1162-4.
  26. Sandmire HF,DeMott RK. Erb’s palsy without shoulder dystocia. Int JgynaecolObstet 2002;78:253–6.
  27. Allen RH, Gurewitsch ED. Temporary Erb-Duchenne palsy without shoulder dystocia or traction to the fetal head. Obstet Gynecol2005;105:1210–2.
  28. Gilbert WM, Nesbitt TS, Danielsen B. Associated factors in 1611 cases of brachial plexus injury. Obstet Gynecol1999;93:536–40
Evaluare şi diagnostic
  1. Dyachenko A, Ciampi A, Fahey J, Mighty H, Oppenheimer L, Hamilton EF. Prediction of risk for shoulder dystocia with neonatal injury. Am J Obstet Gynecol2006;195:1544-9.
  2. RCOG – Green –Top Guideline No. 42 – Shoulder Dystocia, Second Edition, March2012
  3. ELIZABETH G. BAXLEY, ROBERT GOBBO, M.D. – Shoulder Dystocia, Am Fam Physician. 2004 Apr1;69(7):1707-1714.
  4. Sokol RJ, Blackwell SC, for the American College of Obstetricians and Gynecologists. Committee on Practice Bulletins–Gynecology. ACOG practice bulletin no. 40: shoulder dystocia. November 2002 (replaces practice pattern no. 7, October 1997). Int J Gynaecol Obstet2003;80:87-92.
  5. Geary M, McParland P, Johnson H, Stronge J. Shoulder dystocia—is it predictable? Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol1995;62:15-8.
  6. Nesbitt TS, Gilbert WM, Herrchen B. Shoulder dystocia and associated risk factors with macrosomic infants born in California. Am J Obstet Gynecol1998;179:476–80.
  7. Acker DB, Sachs BP, Friedman EA. Risk factors for shoulder dystocia. ObstetGynecol 1985;66:762–8.
  8. Baskett TF, Allen AC. Perinatal implications of shoulder dystocia. Obstet Gynecol1995;86:14–7.
  9. Focus Group Shoulder Dystocia. In: Confidential Enquiries into Stillbirths and Deaths in Infancy. Fifth Annual Report. London: Maternal and Child Health Research Consortium;1998 p73–9.
  10. Leung TY, Stuart O, Sahota DS, Suen SS, Lau TK, Lao TT. Head-tobody delivery interval and risk of fetal acidosis and hypoxic ischaemic encephalopathy in shoulder dystocia: a retrospective review. BJOG 2011;118:474–9.
Management
  1. Naef RW 3rd, Martin JN Jr. Emergent management of shoulder dystocia. Obstet Gynecol Clin North Am 1995;22:247–59.
  2. AckerDB,SachsBP,FriedmanEA.Riskfactorsforshoulderdystocia.ObstetGynecol1985;66:762–8.
  3. Nesbitt TS, Gilbert WM, Herrchen B. Shoulder dystocia and associated risk factors with macrosomic infants born in California. Am J Obstet Gynecol1998;179:476–80.
  4. Mehta SH, Blackwell SC, Chadha R, Sokol RJ. Shoulder dystocia and the next delivery: outcomes and management. J Matern Fetal Neonatal Med 2007;20:729–33.
  5. Baskett TF, Allen AC. Perinatal implications of shoulder dystocia. Obstet Gynecol1995;86:14–7.
  6. Smith RB, Lane C, Pearson JF. Shoulder dystocia: what happens at the next delivery? Br J Obstet Gynaecol1994;101:713–15.
  7. Risk factorsandfetaloutcomeincasesofshoulderdystociacomparedwithnormaldeliveries of a similar birthweight. Br J Obstet Gynaecol1996;103:868–72.
  8. Usta IM, Hayek S, Yahya F, Abu-Musa A, Nassar AH. Shoulder dystocia: what is the risk of recurrence? Acta Obstet Gynecol Scand2008;87:992–7.
  9. Lewis DF, Raymond RC, Perkins MB, Brooks GG, Heymann AR. Recurrence rate of shoulder dystocia. Am J Obstet Gynecol1995;172:1369–71.
  10. Ginsberg NA Moisidis C. How to predict recurrent shoulder dystocia. Am J Obstet Gynecol 2001;184:1427–30.
  11. Sagi-Dain L, Sagi S.The role of episiotomy in prevention and management of shoulder dystocia: a systematic review. Obstet Gynecol Surv 2015; 70:354.
  12. RCOG – Green-Top Guidelines No. 42- Shoulder Dystocia, Second Edition, March2012.
  13. Gonik B, Zhang N, Grimm MJ. Defining forces that are associated with shoulder dystocia:the use of a mathematic dynamic computer model. Am J Obstet Gynecol2003;188:1068–72.
  14. Wood C, Ng KH, Hounslow D, Benning H. The influence of differences of birth times upon fetal condition in normal deliveries. J Obstet Gynaecol Br Commonw1973;80:289-94.
  15. Wood C, Ng KH, Hounslow D, Benning H. Time—an important variable in normal delivery. J Obstet Gynaecol Br Commonw1973;80:295-300.
  16. BeerE,FolgheraMG.Timeforresolvingshoulderdystocia.AmJObstetGynecol1998;179:1376-7.
  17. Loung TY, Stuart O, Sahota DS, Suen SS, Lau TK, Lao TT, Head to body delivery interval and risk of fetal acidosis and hypoxic ischaemic encephalopathy in shoulder dystocia: a retrospective review. BJOG 2011;118:474-9.
  18. McFarland MB, Langer O, Piper JM, Berkus MD. Perinatal outcome and the type and number of maneuvers in shoulder dystocia. Int J Gynaecol Obstet1996;55:219–24.
  19. Gherman RB, Goodwin TM, Souter I, Neumann K, Ouzounian JG, Paul RH. The McRoberts’ maneuver forthealleviationofshoulderdystocia:howsuccessfulisit?AmJObstetGynecol1997;176:656–61.
  20. Committee on Practice Bulletins-Obstetrics.Practice Bulletin No 178: Shoulder Dystocia. Obstet Gynecol 2017; 129:e123.
  21. O’Leary JA, Leonetti HB. Shoulder dystocia: prevention and treatment. Am J Obstet Gynecol 1990;162:5–9.
  22. American College of Obstetricians and gynecologists. Neonatal brachial plexus palsy. Washington,DC:American college of Obstetricians and Gynecologists;2014.https://www.acog.org/-/media/Task-Force-and-Work-group-Reports/NeonatalBrachialPlexusPalsy.pdf?dmc=1(accessed on Jun e 23, 2017).
  23. Mollberg M, Wennergren M, Bager B, Ladfors L, Hagberg H. Obstetric brachial plexus palsy: a prospective study on risk factors related to manual assistance during the second stage of labor. Acta Obstet Gynecol Scand2007;86:198–204.
  24. PoggiSH,AllenRH,PatelCR,GhidiniA,PezzulloJC,SpongCY.RandomizedtrialofMcRobertsversus lithotomy positioning to decrease the force that is applied to the fetus during delivery. Am J Obstet Gynecol2004;191:874–8.
  25. Focus Group Shoulder Dystocia. In: Confidential Enquiries into Stillbirths and Deaths in Infancy. Fifth Annual Report. London: Maternal and Child Health Research Consortium;1998 p73–9.
  26. Gross TL, Sokol RJ, Williams T, Thompson K. Shoulder dystocia: a fetal-physician risk. Am J Obstet Gynecol1987;156:1408–18.
  27. Bruner JP, Drummond SB, Meenan AL, Gaskin IM. All-fours maneuver for reducing shoulder dystocia during labor. J Reprod Med1998;43:439–43.
  28. DyachenkoA,CiampiA,FaheyJ,MightyH,OppenheimerL,HamiltonEF.Predictionofrisk forshoulder dystocia with neonatal injury. Am J Obstet Gynecol2006;195:1544-9.
  29. Hoffman MK, Bailit JL, Branch DW, Burkman RT, Van Veldhusien P, Lu L, et al. A comparison of obstetricmaneuversfortheacutemanagementofshoulderdystocia.ObstetGynecol2011;117:1272–8.
  30. Poggi SH, Spong CY, Allen RH. Prioritizing posterior arm delivery during severe shoulder dystocia. Obstet Gynecol2003;101:1068–72.
  31. Leung TY, Stuart O, Suen SS, Sahota DS, Lau TK, Lao TT. Comparison of perinatal outcomes of shoulder dystocia alleviated by different type and sequence of manoeuvres: a retrospective review. BJOG 2011;118:985-90.
  32. Sandberg EC. The Zavanelli maneuver: a potentially revolutionary method for the resolution of shoulder dystocia. Am J Obstet Gynecol1985;152:479–84.
  33. Vaithilingam N, Davies D. Cephalic replacement for shoulder dystocia: three cases. BJOG 2005;112:674–5
  34. Spellacy WN. The Zavanelli maneuver for fetal shoulder dystocia. Three cases with poor outcomes. J Reprod Med1995;40:543–4.
  35. Gherman RB, Ouzounian JG, Chauhan S. Posterior arm shoulder dystocia alleviated by the Zavanelli maneuver. Am J Perinatol2010;27:749–51.
Urmărire şi monitorizare
  1. Gherman RB, Goodwin TM, Souter I, Neumann K, Ouzouian JG, Paul RH. The McRoberts’ maneuver forthealleviationofshoulderdystocia:howsuccessfulisit?AmJObstetGynecol1997;176:656–61.
  2. Sheiner E, Levy A, Hershkovitz R, Hallak M, Hammel RD, Katz M, Mazor M. Determining factors associated with shoulder dystocia: a population-based study. Eur J Obstet GynecolReprod Biol 2006;126:11–5.
  3. Gherman RB. Shoulder dystocia: prevention and management. Obstet Gynecol Clin North Am 2005;32:297–305.
  4. Heath T, Gherman RB. Symphyseal separation, sacroiliac joint dislocation and transient lateral femoral cutaneous neuropathy associated with McRoberts’ maneuver. A case report. J Reprod Med 1999;44:902–4.
  5. Gherman RB, Ouzounian JG, Goodwin TM. Obstetric maneuvres for shoulder dystocia and associated fetal morbidity. Am J Obstet Gynecol1998;178:1126-30.
  6. AckerDB,SachsBP,FriedmanEA.Riskfactorsforshoulderdystocia.ObstetGynecol1985;66:762–8.
  7. Draycott TJ, Crofts JF, Ash JP, Wilson LV, Yard E, Sibanda T, Whitelaw A. Improving neonatal outcome through practical shoulder dystocia training. Obstet Gynecol 2008;112:14–20.
  8. Gherman RB, Ouzounian JG, Miller DA, Kwok L, Goodwin TM. Spontaneous vaginal delivery: a risk factor for Erb’s palsy? Am J Obstet Gynecol1998;178:423–7.
  9. Ouzounian JG, Korst LM, Phelan JP. Permanent Erb palsy: a traction-related injury? Obstet Gynecol 1997;89:139–41.
  10. Nocon JJ, McKenzie DK, Thomas LJ, Hansell RS. Shoulder dystocia: an analysis of risks and obstetric maneuvers. Am J Obstet Gynecol1993;168:1732–9.
Aspecte administrative
  1. Crofts JF, Bartlett C, Ellis D, Hunt LP, Fox R, Draycott TJ. Training for shoulder dystocia: a trial of simulation using low-fidelity and high-fidelity mannequins. Obstet Gynecol2006;108:1477–85.
  2. Goffman D, Heo H, Pardanani S, Merkatz IR, Bernstein PS. Improving shoulder dystocia management amongresidentandattendingphysiciansusingsimulations.AmJObstetGynecol2008;199:294.e1–5.
  3. Crofts JF, Attilakos G, Read M, Sibanda T, Draycott TJ. Shoulder dystocia training using a new birth training mannequin. BJOG 2005;112:997–9.
  4. Deering S, Poggi S, Macedonia C, Gherman R, Satin AJ. Improving resident competency in the management of shoulder dystocia with simulation training. Obstet Gynecol2004;103:1224–8.
  5. Focus Group Shoulder Dystocia. In: Confidential Enquiries into Stillbirths and Deaths in Infancy. Fifth Annual Report. London: Maternal and Child Health Research Consortium;1998 p73–9.
Anexa 5
  1. Gonik B, Stringer CA, Held B. An alternate maneuver for management of shoulder dystocia. Am J Obstet Gynecol1983;145:882–4.
  2. Buhimschi CS, Buhimschi IA, Malinow A, Weiner CP. Use of McRoberts’ position during delivery and increase in pushing efficiency. Lancet2001;358:470–1.
  3. Gherman RB, Goodwin TM, Souter I, Neumann K, Ouzounian JG, Paul RH. The McRoberts’ maneuver forthealleviationofshoulderdystocia:howsuccessfulisit?AmJObstetGynecol1997;176:656–61.
  4. Lurie S, Ben-Arie A, Hagay Z. The ABC of shoulder dystocia management. Asia Oceania J Obstet Gynaecol1994;20:195–7.
  5. Rubin A. Management of shoulder dystocia. JAMA 1964;189:835–7.
  6. Woods CE, Westbury NYA. A principle of physics as applicable to shoulder delivery. Am J Obstet Gynecol1943;45:796-804.
  7. Hinshaw K. Shoulder dystocia. In: Johanson R, Cox C, Grady K, Howell C (Eds). Managing Obstetric Emergencies and Trauma: The MOET Course Manual. London:RCOGPress;2003.p.165–74.
  8. Draycott TJ, Crofts JF, Ash JP, Wilson LV, Yard E, Sibanda T, Whitelaw A. Improving neonatal outcome through practical shoulder dystocia training. Obstet Gynecol 2008;112:14–20.
  9. Mother-Baby University       The        Perinatal        Outreach        Website        Shoulder Dystocia http://www.capefearvalley.com/ outreach/outreach/peapods/obemergencies/shoulderdystocia.htm
  10. Shoulder Dystocia Facts Evidence and Conclusions, Henry                  Lerner MD, http://shoulderdystociainfo.com/ resolvedwithoutfetal.htm
  11. Poggi SH, Spong CY, Allen AH. Prioritizing posterior arm delivery during severe shoulder dystocia. Obstet Gynecol 2003 101:1068

Anexe

Anexa 1.Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13 – 15 Decembrie 2012

Anexa 2.  Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Anexa 3. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Anexa 4.  Algoritm în managementul DU

Anexa 5  Manevre utilizate în managementul DU

Anexa 1.Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13 – 15 Decembrie 2012

Prof. Dr. Virgil Ancăr, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, Bucureşti

Dr. Teodor Amza, Spitalul de Obstetrică Ginecologie,  Râmnicu Vâlcea

Dr. Stelian Bafani, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Metin Beghim, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa

Conf. Dr. Elena Iolanda Blidaru, Clinica Obstetrică Ginecologie IV, Maternitatea “Cuza Vodă”, Iaşi

Dr. Mihaela Boț, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Bucureşti

Prof Dr. Ştefan Buţureanu, Clinica Obstetrică Ginecologie III, Maternitatea „Elena-Doamna”, Iaşi

Dr. Gabriela Caracostea, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca

Dr. Maxim Călăraşi, FECMF „Nicolae Testemitanu”- Chişinău, Rep. Moldova

Dr. Bogdan Călinescu, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Şef de lucrări Dr. Iuliana Ceauşu, Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Bucureşti

Prof. Dr. Petru Chitulea, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie, Oradea

Dr. Adriana Ciuvică, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Dorina Codreanu, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Conf. Dr. Nădejdea Codreanu, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiteanu”, Chişinău

Dr. Ileana-Maria Conea, Spitalul Clinic „Sf. Ioan”- Maternitatea Bucur, Bucureşti

Dr. Anca Teodora Constantin, Ministerul Sănătăţii

Conf. Dr. Marius Crainea, UMF „V. Babeş” Timişoara, Clinica de Obstetrică-Ginecologie

Prof. Dr. Ioan Doru Crăiuţ, Spitalul Jud. Oradea Clinica Obstetrică-Ginecologie

SL Dr. Gheorghe Cruciat, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca

Ana Derumeaux, UNFPA

Conf. Dr. Valentina Diug, FECMF „Nicolae Testemiteanu”- Chişinău Rep. Moldova

Dr. Mihai Dimitriu, Spitalul Clinic „Sf. Pantelimon”, Bucureşti

Dr. Gabriela Dumitru, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Alexandru Epure, IOMC- Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Ion Eremia, Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, jud. Olt

Prof. Dr. Mihai Georgescu Brăila, Clinica Obstetrica Ginecologie II, Spitalul Universitar Craiova

Conf. Dr. Dorin Grigoraş, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Dr. Dumitru Popescu”, Timişoara

Dr. Mihai Horga, Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii

Prof. Dr. Vasile Valerică Horhoianu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar Bucureşti

Prof. Dr. Decebal Hudiţă, Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”

Dr. Raluca Ioan, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Constantin Laurian Ioniţă, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Călăraşi

Dr. Cristian Anton Irimie, Ministerul Sănătăţii

Dr. Alexandru Costin Ispas, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal”, Bucureşti

Prof. Dr. Bogdan Marinescu, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Claudia Mehedinţu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal”, Bucureşti

Dr. Doina Mihăilescu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti

Dr. Vasile Munteanu, Spitalul Judeţean de Urgenţă Pireşti, jud. Argeş

Prof. Dr. Dimitrie Nanu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal”, Bucureşti

Dr. Şerban Nastasia, Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Bucureşti

Conf. Dr. Cristina Neagu, Spitalul Clinic „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Dorin Neacşu, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Buzău

Prof. Dr. Liliana Novac, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic Municipal „Filantropia”, Craiova

Dr. Horia Olah, Spitalul Judeţean Clinic, Oradea

Conf. Dr. Anca Pătraşcu, Clinica Obstetrică Ginecologie II, Spitalul Clinic Municipal „Filantropia”, Craiova

Dr. Mihai Popescu, Spitalul de Obstetrică ginecologie, Ploieşti

Dr. Mircea Gabriel Preda, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Prof. Dr. Zenovia Florentina Pricop, Clinica Obstetrică-Ginecologie III „Elena-Doamna”, Iaşi

Conf. Dr. Lucian Puşcaşiu, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu-Mureş

Conf. Dr. Manuela Cristina Russu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul „Dr. I. Cantacuzino”, Bucureşti

Dr. Maria Stamate, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Giurgiu

Prof. Dr. Florin Stamatian, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca

Conf. Dr. Anca Stănescu, Maternitatea „Bucur”, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf Ioan”, București

Dr. Gheorghe Marian Stoica, Spitalul de Obtetrică Ginecologie, Râmnicu Vâlcea

Prof. Dr. Silvia Stoicescu, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Conf. Dr. Nicolae Suciu, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Prof. Dr. Bėla Szabó, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu Mureş

Dr. Elisabeta Şerban, Spitalul Judeţean de Urgenţă Galaţi-OG II

Dr. Alma Ştefănescu, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Roxana Şucu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas „Acad. N. Cajal”, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa

Dr. Oana Toader, IOMC, Maternitatea „Polizu”, Bucureşti

Dr. Corina Iliadi-Tulbure, FECMF „Nicolae Testemitanu”- Chişinău, Rep. Moldova

Dr. Kovacs Tunde, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă Cluj-Napoca, Clinica Obstetrică Ginecologie I

Dr. Georgeta Vintea, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ

Dr. Andreea Vultur, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Anexa 2.Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, București

Prof. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti

Prof. Dr. Elvira Bratilă, București

Prof. Dr. Ștefan Buțureanu, Iaşi

Prof. Dr. Crîngu Ionescu, București

Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureș

Prof. Dr. Claudia Mehedințu, Bucureşti

Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Marius Moga, Brașov

Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iași

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, București

Prof. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-Mureş

Prof. Dr. Liana Pleș, București

Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti

Prof. Dr. Demetra Socolov, Iași

Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iași

Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa

Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova

Conf. Dr. Elena Bernad, Timișoara

Conf. Dr. Iuliana Ceaușu, Bucureşti

Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu

Conf. Dr. Alexandru Filipescu, București

Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad

Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova

Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timișoara

Conf. Dr. Ștefania Tudorache, Craiova

ȘL Dr. Șerban Nastasia, Bucureşti

Dr. Marius Calomfirescu, București

Asist. Univ. Dr. Mihaela Boț, București

Dr. Alina Marin, București

Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard

Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare

Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.

Opţiune

Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite.  Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare

Grad A

Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).

Grad B

Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C

Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). 

Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.

Grad E

Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia

Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate

Nivel Ib

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput

Nivel IIa

Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute

Nivel IIb

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare

Nivel III

Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute

Nivel IV

Dovezi obţinunte de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu

Anexa 4.Algoritm în managementul DU

 
   

Anexa 5.Manevre utilizate în managementul DU

 

Manevra McRoberts

Manevra Mc Roberts constă în abducţia şi hiperflexia copaselor mamei pe abdomenul acesteia (vezi Fig. 1). (1) Se recomandă medicului să dispună ca parturienta să fie așezată în poziţie orizontală, direct pe masa ginecologică, cu membrele inferioare hiperflectate. Manevra McRoberts determină rotaţia cranială a simfizei pubiene şi aplatizarea sacrului. Astfel se îndreaptă unghiul lombosacrat, se roteşte pelvisul matern spre capul mamei şi creşte relativ diametrul antero-posterior al pelvisul. (2) Dacă parturienta este în poziţie de litotomie, se recomandă medicului să dispună ca picioarele ei să fie scoase din suporturi.

Presiunea suprapubiană

Presiunea suprapubiană ar trebui să fie aplicată în mod ideal, de către un asistent de pe partea spatelui fetal într-o direcţie descendentă şi laterală, chiar deasupra simfizei pubiene materne. Nu este nici o diferenţă clară între eficacitatea presiunii continue şi aplicarea intermitentă, scadată a presiunii suprapubiene.

Presiunea suprapubiană reduce diametrul biacromial fetal şi roteşte umărul fetal anterior în diametrul oblic al pelvisului matern. (3) Umărul este apoi eliberat să se strecoare sub simfiza pubiană, cu ajutorul tracţiunii axiale de rutină. (4) ( vezi Fig. 2)

Rotaţia internă Rubin 1

Medicul trebuie să efectueze rotaţia internă – manevra descrisă de Rubin şi Woods (5,6) prin apăsarea pe faţa anterioară sau posterioară a umărului fetal posterior. Presiunea pe faţa posterioară a umărului posterior fetal are avantajul suplimentar de a reduce diametrul umerilor prin adducţia acestora. (5) Umerii vor fi rotiţi în diametrul oblic, rezolvând distocia umerilor. (vezi Fig. 3)

Rubin 2

Degajarea brațului posterior reduce diametrul umerilor fetali. (vezi Fig. 4) Manevra este asociată cu fracturi humerale cu o incidenţă ce variază între 2% şi 12% (8),dar traumatismul neonatal reflectă mai degrabă natura refractară a cazului, decât o complicaţie a procedurii. (4)

Manevra Barnum

(Degajarea brațului posterior)

Degajarea bratului posterior înlocuiește diametrul biacromial de 13 cm cu diametrul axilo-acromial de 11cm. (vezi Fig. 5 și Fig. 6).

Manevra Gaskin

Manevra Gaskin constă în schimbarea poziţiei pacientei, astfel încât aceasta să se sprijine în mâini şi genunchi.

Poziţionarea parturientei cu sprijin pe genunchi şi coate, cu direcţia spatelui către tavan pare să permită o modificare a poziţiei fetale la nivelul pelvisului matern. În continuare se tentează degajarea umărului posterior prin tracţiune descendentă, urmată de degajarea umărului anterior schimbând axul de tracţiune ascendent.

Fig. 1 Manevra McRoberts și Presiunea suprapubiană (9)

——————

Fig. 2 Presiunea suprapubiană (10)

 
   


Fig. 3 Manevra Wood (Rubin 1) (10)

————    

Fig. 4 Manevra Rubin 2 (10)

—————
Fig. 5. Manevra Barnum – degajarea brațului posterior (11)

—————

Fig. 6. Manevra Barnum – diametrul biacromial (13 cm) este înlocuit de diametrul axiloacromial (11 cm) (11)

————-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *