Ghid privind ruptura uterină

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin 2019

Anexa nr.9

Editor: Prof. Dr. Marius Craina, Conf. Dr. Elena Bernad

© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019.

Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.

Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ………… cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Precizări

Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale.

Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de așteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator.

Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat.

Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă.

Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.

CUPRINS
1 Introducere 6
2 Scop 6
3 Metodologie de elaborare și revizie 7
3.1 Etapele procesului de elaborare 7
3.2 Principii 7
3.3 Etapele procesului de revizie 8
3.4 Data reviziei 8
4 Structură 8
5 Evaluare și diagnostic 9
5.1 Evaluarea riscului de RU la pacienta însărcinată 9
5.2 Diagnosticul pozitiv al RU 10
5.2.1 Clinica sindromului de preruptură uterină 10
5.2.2 Clinica RU constituite pe uter necicatricial 11
5.2.3 Clinica rupturii uterului cicatriceal 12
5.2.4 Predicția diagnosticului de RU 12
5.2.5 Imagistica în evaluarea RU 13
5.3 Diagnosticul diferenţial al RU 14
6 Conduită 14
6.1 Profilaxia RU 14
6.2 Sindromul de preruptură uterină 15
6.3 Naşterea vaginală după operaţie cezariană (NVOC) 15
6.4 Ruptura uterină pe uter cicatricial 19
6.5 Ruptura uterină pe uter integru 20
7 Urmărire şi monitorizare 21
7.1 Aspecte legate de conservarea potenţialului reproductiv al pacientei 21
8 Aspecte administrative 22
9 Bibliografie 24
10 Anexe 29
Anexa 1. Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29 – 30 Martie 2019 30
Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 31

Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009)

Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice

Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, președinte

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Vlad Tica, președinte

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Gabriel Bănceanu, președinte

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Dr. Roxana Radu, reprezentant

Preşedinte – Profesor Dr. Florin Stamatian

Co-preşedinte – Profesor Dr. Gheorghe Peltecu

Secretar – Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009)

Coordonator

Profesor Dr. Florin Stamatian

Scriitor

Șef de Lucrări Dr. Daniel Mureșan

Membri

Dr. Gabriela Caracostea

Șef de Lucrări Dr. Gheorghe Cruciat

Dr. Kovacs Tunde

Integrator

Dr. Alexandru Epure

Evaluatori externi

Profesor Dr. Decebal Hudiță

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu

Profesor Dr. Béla Szabó

Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019)

Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii

Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte

Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România

Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte

Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019)

Coordonatori

Profesor Dr. Marius Craina

Conferențiar Dr. Elena Bernad

Scriitor

Asist. Univ. Dr. Mădălin Margan

Integrator

Dr. Alina-Gabriela Marin

Evaluatori externi

Profesor Dr. Cernea Nicolae

Conferențiar  Dr. Crîngu Antoniu Ionescu

Abrevieri

AGREE

Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare)

ATI

Anestezie-terapie intensivă

CTG

Cardiotocogramă

GTE

Grup Tehnic de Elaborare

GTR

Grup Tehnic de Revizie

OMS

Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite

NVOC

Naştere Vaginală după Operaţie Cezariană

Rh

(Factor) Rhesus

PTNC

Probă de travaliu după naştere prin operaţie cezariană

RU

Ruptură uterină

SA

Săptămâni de amenoree

SOGR

Societatea de Obstetrică și Ginecologie din Romȃnia

TA

Tensiune arterială

UNFPA

United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)

UTS

Unitatea de Transfuzie Sangvină

 

1.Introducere

Ruptura uterină (RU) este o urgenţă obstetricală majoră, deoarece este ameninţată atât viaţa pacientei, cât şi cea a fătului. Formele majore, din păcate, au un prognostic fetal sumbru. Deși RU este un eveniment rar în țările dezvoltate, este încă una dintre principalele probleme de sănătate publică din țările în curs de dezvoltare care pun în pericol viața multor femei. (1)

Incidenţa: Ruptura uterului gravid indemn este un eveniment rar, estimat să apară în 1/5.700 la 1/20.000 sarcini. (2, 3, 4, 5) Într-un studiu cu privire la ruptura uterinǎ din Olanda, incidența rupturii uterului necicatricial și cicatricial a fost de 0,7 și 5,1 la 10.000 nașteri, respectiv; RU pe uter indemn au reprezentat 13% din toate rupturile.(5) Un studiu din Statele Unite a raportat RU necicatricial în 4,54 din 100.000 nașteri sau aproximativ 1 la 22.000 nașteri.(6) Incidența RU la  uterul necicatricial și cicatricial a crescut în ultimele decenii. (7)

Ruptura uterului indemn apare mai frecvent în țările cu resurse limitate, unde accesul prompt la cezarianǎ și la nașterea vaginală cu manevre instrumentale nu este disponibilǎ pe scară largă pentru gestionarea unui travaliu dificil.(1, 8, 9,10)

Analiza sistematică a mortalității materne și a morbidității secundare RU a arătat că prevalența RU tinde să fie mai scăzută în țările dezvoltate decât țările în curs de dezvoltare cu o rată a prevalenței de 0,006%. RU în țările dezvoltate apare mai ales secundar la operația cezariană anterioară.(1)

La nivel global, incidența RU este de 0,07%, care este mult mai mică decât cea din Africa – 1,3%.(11) Principalele motive pentru apariția RU în țările dezvoltate sunt utilizarea de uterotonice și proba de nastere pe un uter cicatricial. (12, 13, 14) Analiza sistematică a OMS identifică mortalitatea maternă secundară RU în 0,053% din cazuri. (1)

RU poate fi clasificată în:

  • completă – interesează toate straturile peretelui uterin
  • incompletă /dehiscenţă / fereastră uterină – interesează miometrul, peritoneul visceral rămânând întreg.(15)

RU poate fi primară – atunci când survine pe uter indemn, sau poate fi secundară, urmare a unei incizii miometriale în antecedente, unui traumatism sau unei malformaţii.(15)

Diagnosticul precoce al dehiscenței cicatricicii uterine sau al RU, urmat de o laparotomie de urgenţă și de resuscitare neonatală sunt esențiale pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea asociată. Intervalul optim de intervenţie după diagnosticul RU este de 10-37 de minute, după această perioadă complicaţiile fetale sunt mult mai frecvente. (16, 17, 18)

2.Scop

Obiectivul acestui ghid este de a standardiza conduita în cazul RU pentru a îmbunătăţii prognosticul matern şi fetal.

Prezentul ghid clinic pentru conduita în “Ruptura uterină”, se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicina de familie, medicina de urgenţă, neonatologie, ATI, chirurgie) ce se confruntă cu problematica abordată.

Prezentul ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:

  • creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale
  • referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific
  • reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)
  • reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice
  • aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice
  • integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)
  • creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical
  • ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni, facilitând comunicarea dintre aceștia
  • ghidul protejează practicianul din punct de vedere al malpraxisului
  • ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente
  • ghidul permite structurarea documentaţiei medicale
  • ghidul permite oferirea unei baze de informaţii pentru analize şi comparaţii
  • armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează.

Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.

3.Metodologie de elaborare și revizie

3.1 Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie.

A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect.

În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România (SOGR) a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor.

Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.

Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului.

Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică – Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical.

După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului.

Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Sinaia, în perioada 27 – 30 noiembrie 2008. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 171 din 15 ianuarie 2009 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 noiembrie 2008.

3.2 Principii

Ghidul clinic „Ruptura uterină” a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.

Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

  • Etapele procesului de revizie
    • În luna Februarie 2018, conducerea Societății de Obstetrică și Ginecologie (SOGR) a inițiat primii pași pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică și ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Național de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    • Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat și aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator.
    • Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparență, propuneri și comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi și de pe site, redactând versiunea finală a ghidului.
    • Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la București, 29-30 martie 2019, organizată și finanțată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1.
    • Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, inițiatorul.
    • Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul ………..şi de Colegiul Medicilor prin documentul ……….… şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
  • Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi știinţifice noi care modifică recomandările făcute.

4.Structură

Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:

–       Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic

–       Conduită (prevenţie şi tratament)

–       Urmărire şi monitorizare

–       Aspecte administrative

5.Evaluare și diagnostic

 

5.1 Evaluarea riscului de RU la pacienta însărcinată

 

Standard

Medicul trebuie să identifice şi să noteze la fiecare pacientă însărcinată, factorii de risc pentru RU:

−       anomalii sau leziuni uterine preexistente

−   chirurgie la nivelul miometrului

−   operaţia cezariană

−   RU în antecedente

−   miomectomie / miometrectomie; histerotomie fundică sau verticală înaltă

−   rezecţie profundă cornuală a părţii interstiţiale a trompei uterine

−   metroplastie

−   chirurgie fetală

−   traumatisme uterine

−   avort instrumental – curete ascuţite, sonde de aspiraţie

−   traumatisme cu obiecte ascuţite sau boante – violuri, accidente rutiere, gloanţe, cuţite

−   RU asimptomatică într-o sarcină anterioară

−   congenitale

−   sarcină într-un corn uterin nedezvoltat

−   anomalii ale ţesutului conjunctiv – sindrom Marfan sau Ehlers-Danlos

−   patologii uterine

−   patologie neoplazică

−   adenomioză

−   nişă uterină sau uter retrovers fixat

−       leziuni/anomalii sau manevre suferite în cursul sarcinii actuale

−   înainte de naştere

−   tumora praevia

−   placenta accreta

−   boala trofoblastică gestaţională

−   contracţii uterine persistente, intense

−   inducerea si/sau augmentarea travaliului – oxitocina sau prostaglandine şi/sau utilizarea incorectă a acestor preparate

−   travaliu hiperton

−   instilaţii intraamniotice – soluţii saline

−   perforaţia uterină cu cateterul de presiune intrauterină

−   trauma externă – obiecte ascuţite sau boante

−   versiunea externă

−   supradistensia uterină – hidramnios, feţi multipli, feţi macrosomi, malformaţii care induc un exces de volum fetal localizat

−   în timpul naşterii

−   versiunea internă a celui de-al doilea geamăn

−   naşteri instrumentale prin aplicare de forceps sau vidextractor

−   travaliu şi naştere precipitate

−   extracţie din prezentaţie distocică

−   anomalie fetală ce destinde segmentul inferior

−   presiune uterină crescută în timpul naşterii

−   extracţie manuală dificilă a placentei

−       factori generali asociaţi 

−   consum de cocaină

−   utilizare cronică de steroizi

−       alți posibili factori de risc

−   vȃrsta maternă înaintată

−   obezitatea

−   vȃrsta gestațională > 40 săptămȃni

−   intervalul scurt de la ultima naștere (mai puțin de 12 luni)

−   histerorafia întrun singur strat

−   mai mult decȃt o cezariană în antecedente

C

Argumentare

Factorii de risc enumerați cresc riscul de aparitie a RU dar nici unul nu e suficient de fiabili pentru a fi utilizat în predicția RU. (1-10) Cunoaşterea posibilelor cauze ale RU şi identificarea prezenţei factorilor de risc enumeraţi,  orientează medicul în managementul mai atent al acestor cazuri, pentru a scǎdea morbiditatea prin RU. (11-18)

IV

 

 

5.2 Diagnosticul pozitiv al RU

 

Standard

În stabilirea diagnosticului de RU, medicul trebuie să ţină cont de faptul că simptomatologia variază în funcţie de circumstanţele etiologice, întinderea leziunii, momentul depistării, reactivitatea parturientei etc.

C

Argumentare

RU propriu-zisă este precedată de o serie de simptome, care constituie sindromul de preruptură uterină. În afara acestor două aspecte bine cunoscute, o dată cu extinderea indicaţiilor operaţiei cezariene, a apărut un cadru nosologic nou, tabloul clinic al rupturilor uterine incomplete, cu unele particularităţi, având o simptomatologie ştearsă şi neconcludentă. (12)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să cunoască faptul că, diagnosticul de RU se stabileste cu certitudine după laparatomie.

C

Argumentare

Diagnosticul RU se stabileste de obicei după laparotomie prin vizualizarea solutiei de continuitate uterine, cu sângerare activă și hemoperitoneum. (19)

La pacienele cu uter idemn, preoperator, este nevoie de suspiciune majora de RU, dat fiind faptul că această patologie este rară și neașteptată la această categorie de pacienti. (20) Un diagnostic provizoriu preoperator al rupturii nu este critic deoarece terminarea de urgentă a sarcinii este adesea indicată din cauza anomaliilor cardiace fetale. Postpartum, laparotomia este adesea indicată din cauza instabilității hemodinamice materne datorată hemoragiei care nu răspunde la terapia conservatoare. (21)

IV

 

 

5.2.1 Clinica sindromului de preruptură uterină

 

Standard

Medicul trebuie să suspicioneze diagnosticul de sindrom de preruptură uterină la o parturientă cu uter integru, atunci când constată:

−       Triada Bandl-Frommel

−     hipertonie uterină ȘI/SAU

−     ascensionarea inelul de retracţie Bandl ȘI/SAU

−      tensiunea ligamentelor rotunde, care se percep la palpare ca două cordoane întinse, dureroase

−       la care se pot asocia

−   durere suprasimfizară, sensibilitate intensă a segmentului inferior

−   sângerare uterină redusă, provenită din extravazări şi leziuni ale deciduei

−   modificări plastice ale prezentaţiei (bose voluminoase)

−   distensia vezicii urinare (+/-glob vezical)

−   hematurie

−   suferinţă fetală.

C

 

Argumentare

RU propriu-zisă este precedată de o serie de simptome, care constituie sindromul de preruptură uterină. Inelul de contracţie, situat la limita dintre segmentul inferior şi corpul uterin, este ascensionat, ca urmare a tracţiunii segmentului inferior. Uterul ia forma unui ceas de nisip (de clepsidră sau forma cifrei 8), datorită contracţiei segmentului superior şi a distensiei segmentului inferior; uterul pare format din două porţiuni separate prin inelul de contractură Bandl. (12, 22)

IV

 

 

5.2.2 Clinica RU constituite pe uter necicatricial

 

Standard

Medicul trebuie să suspecteze RU constituită (completă) la o parturientă, atunci când constată:

–             durere abdominală intensă, constantă

–             urmată adesea de oprirea bruscă a travaliului

–             sângerare pe cale vaginală, rareori severă

–             tahicardie maternă

–             hipotensiune – stare de şoc adesea nejustificată de intensitatea hemoragiei vaginale

–             durere iradiată în umăr – ca semn de iritație peritoneală

–             hematurie datoritǎ lezǎrii vezicii

–             abdomen dureros la palpare, meteorizat

–             uneori poate fi palpat în abdomen fătul expulzat parţial sau total

–          semne de suferinţă fetală pânǎ la deces fetal.

C

Argumentare

În cadrul sindromului de RU completă, se descriu  trei perioade. Perioada de debut este marcată printr-o durere brutală, adesea sincopală, care, secundar, tinde să se estompeze, în timp ce şocul se instalează şi se agravează progresiv. Contrastul între hiperkinezia anterioară şi liniştea totală a uterului după producerea rupturii este atât de evident, încât, atunci când apare, este suficient pentru a stabili diagnosticul. În RU se descrie atȃt cresterea contractilitătii cât şi scăderea tonusului uterin, fapt care îngreunează stabilirea diagnosticului. (23)

Unii autori descriu o scădere graduală a amplitudinii contracțiilor consecutive – “semnul scări”. (24)

Perioada de stare, tradusă prin hemoragii, frecvent interne, mai rar şi externe; dezvoltarea stării de şoc hemoragic; abdomen meteorizat, dureros la palpare; palparea a două tumori, uterul şi fătul, care poate fi parţial sau total expulzat intraperitoneal; bradicardii multiple susținute; absenţa BCF prin moartea fătului. (11, 25-27) În perioada terminală, dacă decesul matern nu survine rapid prin şoc hemoragic, se instalează, după mai multe ore, o stare de şoc terţiar, tot infecţios, datorită peritonitei, de obicei cu sfârşit letal, sau se produc hemoragii secundare. (12)

Lezarea vezicii urinare în cazurile cu RU este o complicație rară dar posibilă, manifestată prin hematurie. (28)

IV

 

Standard

Medicul trebuie sǎ ia în considerare diagnosticul de RU și la o gravidǎ fǎrǎ factori de risc dacǎ prezintǎ simptomatologie sugestivǎ.

C

Argumentare

RU pe uter indemn poate să apară înainte sau după debutul travaliului, la o sarcină la termen sau înainte de termen, și cu sau fără modificǎri patologice ale BCF. Ruptura uterului necicatricial implică mai multe riscuri, atât pentru mamă, cât și pentru făt, comparativ cu uterul cicatricial. Aceasta duce la hemoragie intraperitoneală mai frecvent în comparație cu uter cicatricial. (29, 30)

RU poate avea loc înainte de debutul contracțiile uterine regulate și în absența oricărui stimulǎri cu ocitocinǎ a travaliului.(31)

IV

 

Standard

Medicul trebuie sǎ ia în considerare posibilitatea apariției/manifestǎrii RU și în perioada postpartum, dacǎ este prezentǎ simptomatologia sugestivǎ, chiar și la pacientele la care nu se identificǎ nici un factor de risc.

C

Argumentare

RU ocultǎ care s-a produs în timpul nasterii se poate manifesta în postpartum, în prezența sau în absența unor factori de risc. Se caracterizeazǎ prin durere si sângerare vaginalǎ persistentǎ în ciuda utilizǎrii uterotonelor. Alterarea stǎrii generale a pacientei, cu scǎderea valorii hemoglobinei cu sau fǎrǎ sîngerare vaginalǎ trebuie investigatǎ în acest sens. Dacǎ este interesatǎ vezica urinarǎ poate apǎrea hematuria. (16, 32, 33)

IV

 

 

5.2.3 Clinica rupturii uterului cicatriceal

 

Standard

Medicul trebuie să suspecteze o ruptură a unui uter cicatriceal atunci când constată unul dintre următoarele elemente:

−       durere constantă, de intensitate variabilǎ localizată suprasimfizar, la nivelul cicatricii operatorii, care poate fi însoţită de anxietate maternă, cresterea, oprirea/scăderea intensităţii contracţiilor uterine

−       posibile sângerări pe cale vaginală

−       creşterea pulsului matern

−       deteriorare gradată a stării materne

−       semne de suferinţă fetală

−       ± palparea extrauterină a prezentaţiei sau a fătului.

C

Argumentare

Rupturile incomplete, care apar de obicei pe un uter cicatricial după operaţia cezariană, au următoarele particularităţi: (12,23, 34-37)

−       simptomatologie săracă, neconcludentă;

−       dureri de intensitate variabilă;

−       stare generală nealterată;

−       hemoragia poate fi minimă, deoarece cicatricea se desface treptat şi regiunea nu este bine vascularizată;

−       modificări nesemnificative ale BCF.

Într-un studiu realizat de Bujold și Gauthier, durerea abdominală a fost primul semn de ruptură la doar 5% dintre pacienți și a apărut la femeile care au dezvoltat RU fără analgezie epidurală, dar nu la femeile care au primit un bloc epidurala. (38) Astfel, se consideră că, durerea abdominală este un semn nesigur și inconstant de RU. (35)

Totuși, clinicianul trebuie să rețină că triada simptomatică clasică a RU (durere, sângerare, anomalii cardiotocografice – CTG) este prezentă în mai puțin de 10% din cazuri. (39)

În cazul rupturilor uterine complicate, cu leziuni asociate, când este interesată şi vezica, hematuria este prezentă, iar în breşa uterină se poate produce, în mod excepţional, prolapsul unor anse sau a epiplonului. (12, 40)

IV

 

Standard

Medicul trebuie sǎ aibǎ în vedere cǎ modificǎrile de intensitate a durerii sub analgezie periduralǎ la o pacientǎ cu uter cicatricial în travaliu pot fi semne de RU.

 

Argumentare

Analgezia periduralǎ poate masca simptomele dureroase ale RU. O simptomatolgie dureroasǎ acutǎ apǎrutǎ la scurt timp dupǎ injectarea pe cateter poate fi semn de rupturǎ uterinǎ. (41)

 

 

 

5.2.4 Predicția diagnosticului de RU

 

Opțiune

Medicul poate utiliza metode de predicție incluzȃnd factorii de risc identificați.

C

Argumentare

Nu au fost descrise metode fiabile pentru predicția RU la o pacientǎ cu operație cezarianǎ în antecedente. Existǎ studii care au utilizat combinații de factori de risc, dar nici unul nu a dat rezultate cu aplicare clinicǎ practicǎ. (6, 7)

IV

 

Opțiune

Medicul poate sǎ efectueze evaluarea ecograficǎ antepartum a aspectului segmentului inferior al uterului la pacientele cu cezarianǎ în antecedente care opteazǎ pentru nașterea vaginalǎ.

A

Argumentare

Evaluarea ecograficǎ a integritǎții și mǎsurarea grosimii segmentului inferior al uterului la gravidele cu cezarianǎ în antecedente poate fi considerat un factor predictor al riscului de RU, care se poate efectua la pacientele care se calificǎ pentru proba de naștere vaginalǎ dupǎ operație cezarianǎ în antecedente. (42)

În practica medicalǎ, nu se efectueazǎ de rutinǎ aceste mǎsurǎtori deoarece se considerǎ cǎ ar fi necesar un consens legat de modul de efectuare al mǎsurǎtorilor și mai multe cercetǎri legate de corelarea cu rezultatul nașterii în vederea includerii acestor parametrii în standardele obstetricale. (42, 43)

Ib

 

Opțiune

Medicul poate efectua ecografie în perioada dintre sarcini la o pacienta cu uter cicatricial pentru a studia aspectul cicatricii.

C

Argumentare

Nișa apare ecografic ca o zonǎ hipoecogenicǎ sau nonecogenicǎ acoperitǎ de un miometru subțire. Nu existǎ studii finalizate legate de evoluția naturalǎ a acestor defecte la paciente care rǎmȃn din nou însǎrcinate și nici ghiduri legate de managementul acestor defecte. (1, 44)

IV

 

 

 

 

5.2.5 Imagistica în evaluarea RU

 

Standard

Medicul nu trebuie sǎ efectueze de rutinǎ examinarea ecograficǎ intrapartum, la pacienta cu diagnostic clinic de RU.

C

Argumentare

RU reprezintǎ o urgențǎ obstetricalǎ prin urmare, în general, intrapartum, nu se mai efectueazǎ examinarea ecograficǎ. (45, 46)

IV

 

Opțiune

La pacienta la care se suspicioneazǎ RU, dacǎ starea pacientei o permite, medicul poate sǎ efectueze examinare ecograficǎ.

B

Argumentare

Deși diagnosticul RU se bazeazǎ pe date clinice, examinarea ecograficǎ la o pacientǎ cu suspiciune clinicǎ de RU poate aduce informații utile pentru susținearea diagnosticului și orientarea managementului cazului.

În general, imagistica nu este efectuată intrapartum, deoarece RU este o urgență de obstetricală. În cazul în care condițiile fetale și materne sunt stabile și se suspectează ruptura, evaluarea ecografică rapidă poate fi utilizată pentru a identifica hemoperitoneul. (47-49)

III

 

Standard

În cazul suspiciunii de RU medicul trebuie să indice evaluarea urgentă a stării fetale prin:

–             auscultaţia cordului fetal

sau

–             cardiotocografie

sau

–             ecografie obstetricală.

B

Argumentare

În aceste cazuri, starea fătului se alterează rapid, până la deces fetal. Examinǎrile amintite pot indica modificări ale BCF care să recomande terminarea de urgențǎ a sarcinii prin operație cezarianǎ și diagnosticul de certitudine să fie stabilit după deschiderea abdomenului. (50)

III

 

Standard

Medicul trebuie sǎ monitorizeze atent contractilitatea uterinǎ la pacientele la care se identificǎ unul din factorii de risc de RU.

B

Argumentare

Întrucât RU poate fi precedată sau însoțită de mai multe tipuri de modificări ale contractilității uterine, inclusiv hiperstimulare, reducerea numărului de contracții și creșterea sau reducerea tonusului uterin bazal, monitorizarea contractiilor uterine la pacienta în travaliu este utilă.

Deși nu s-a raportat în mod repetat niciun model tipic de modificări ale contractilității uterine în cazurile cu RU, se recomandă monitorizarea strictă a contractilității uterine prin CTG dacă e posibil și prevenirea hiperstimulării. (51)

IIb

 

Standard

Medicul trebuie sǎ ridice suspiciunea de RU dacǎ traseul CTG prezintǎ modificǎri sugestive de suferințǎ fetalǎ: un aspect neliniștitor, decelerațiile variabile semnificative și bradicardie.

B

Argumentare

Un traseu CTG patologic poate să atragǎ atenția asupra riscului de RU, dar nu poate fi considerat un predictor puternic, întrucât  aspectul CTG poate fi influențat de mai mulți factori cum ar fi vârsta gestaționalǎ și medicația administratǎ.(52) Decelerațiile variabile prelungite, întârziate sau recurente sau bradicardia fetalǎ sunt adesea primele și singurele semne ale RU.(38, 51)

IIb

 

 

5.3 Diagnosticul diferenţial al RU

 

Standard

Medicul trebuie să efectueze diagnosticul diferenţial al RU cu următoarele entităţi clinice:

–             dezlipirea prematură de placentă normal inserată

–             placenta praevia, vasa praevia

–             atonie uterinǎ

–             inversiune uterinǎ

–             ruptura arterei uterine

–             coagulopatie

–             afecţiuni ale viscerelor vecine sau la distanţă, care pot determina tabloul clinic al unui şoc sau pe acela de abdomen acut (sarcina abdominală, apendicita, peritonita etc.).

C

Argumentare

Diagnosticul diferențial este foarte important pentru aplicarea conduitei corespunzǎtoare. (12, 53, 19)

IV

6.Conduită

 

6.1 Profilaxia RU

 

Standard

Medicul trebuie să facă profilaxia RU prin identificarea și notarea factorilor de risc la toate gravidele.

C

Argumentare

Identificarea factorilor de risc pentru RU permite luarea de măsuri adecvate pentru a evita apariția RU și a complicațiilor consecutive. (1, 2)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să realizeze o selecție adecvată a gravidelor cu uter cicatricial care doresc să nască pe cale vaginală.

E

Argumentare

Evaluarea posibilităţii naşterii pe cale vaginală în cazul uterului cicatricial scade riscul aparitiei RU (vezi Capitolul 6.3. Naşterea vaginală după operaţie cezariană (NVOC)).

 

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să facă profilaxia RU prin evitarea utilizarii terotonicelor (oxitocin, prostaglandine (PGL)) pentru inducție și/sau pentru augmentarea travaliului pe uter cicatricial.

C

Argumentare

 

IV

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să facă profilaxia RU prin contraindicarea manevrelor obstetricale pe uter cicatricial.

C

Argumentare

 

IV

 

 

 

 

Standard

Pentru managementul hipercontractilității uterine, medicul trebuie să:

−       aplice măsuri de gestionare a urgențelor

−       oprească perfuzia ocitocică dacă era montată la momentul identificării hipercontractilității

−       plaseze pacienta în decubit lateral stâng

−       se asigure că există un abord venos funcțional

−       administreze solutii perfuzabile în bolus

−       realizeze monitorizarea continuă electronică a fătului și să evidentieze semnele de suferintă fetală

−       administreze oxigen pe mască pe durata existentei semnelor de suferintă fetală

−       palpeze uterul pentru a determina răspunsul la managementul aplicat.

C

Argumentare

Hipercontractilitatea uterină (hiperstimularea) poate apărea și spontan în travaliu; cu toate acestea, este frecvent asociată cu administrarea de prostaglandină sau cu perfuzie cu ocitocină.

Hipercontractilitatea uterină se definește prin mai mult de cinci contracții în 10 minute, sau contracții care durează mai mult de 2 minute și pot sau nu pot fi asociate cu un grad de afectare fetală. (3, 4)

Recunoașterea timpurie este esențială deoarece hiperstimularea uterină afectează perfuzia utero-placentară care duce la o scădere a oxigenării fetale și, în cele din urmă, la compromiterea fetală. Un nivel bazal al contracției uterine ridicat contribuie, de asemenea, la reducerea perfuziei utero-placentare.  Nivel bazal susținut de peste 15 mmHg duce la modificări ale ritmului cardiac fetal. (5) Utilizarea prelungită a terapiei materne cu oxigen pe masca facială poate fi dăunătoare pentru copil și ar trebui evitată. Nu există dovezi științifice care să evalueze beneficiile sau riscurile asociate cu utilizarea pe termen scurt a terapiei materne de oxigen facial în cazul unui compromis fetal suspectat. (6)

IV

 

Recomandare

 

Dacă măsurile de gestionare a urgențelor eșuează, se recomandă ca medicul să:

−       administreze tocoliză – salbutamol sau terbutalină

−       în cazurile în care compromisul fetal este susținut în pofida măsurilor de urgență de mai sus, medicul trebuie să ia în considerare necesitatea de a finaliza sarcina de urgență.

C

 

Argumentare

Hiperstimularea uterului se poate manifesta fie ca tahisistolie, fie ca hipertomie uterină, ambele putând genera modificări ale cardiotocografiei. În funcție de preparatele utilizate și de doză, se estimează o incidență de 1-5% a acestei complicații. Nu au fost identificate în literatură studii care să evalueze efectele tocolizei în cazul hiperstimulării uterine cauzate de inducția travaliului cu prostaglandine sau tratamentul hiperstimulării produsă de ocitocina administrată intravenos. Un studiu retrospectiv de calitate scăzută (retrospectiv) a arătat că administrarea unei doze unice de 250 micrograme de terbutalină intravenos sau subcutanat s-a soldat cu normalizarea contracțiilor uterine și a traseului CTG în 98% din cazuri, în medie în 5 minute de la administrare. (7, 8)

IV

 

 

6.3 Naşterea vaginală după operaţie cezariană (NVOC)

 

Standard

Medicul trebuie sǎ prezinte pacientei riscurile și beneficiile unei probe de travaliu comparativ cu o naștere prin operație cezariană repetată; el nu trebuie să oblige nici o gravidă cu cicatrice uterină anterioară să se supună unei probe de travaliu.

C

Argumentare

Riscurile și beneficiile unei probe de travaliu comparativ cu o naștere prin operație cezariană repetată trebuie să fie discutate ȋn detaliu, iar decizia de a ȋncerca o probă de travaliu se face de către femeia informată ȋmpreună cu medicul curant. (9, 10)

IV

 

Standard

La pacientele care optează pentru NVOC, medicul trebuie să indice efectuarea unei probe de travaliu după naştere prin operaţie cezariană (PTNC) numai după consilierea pacientei, prezentarea beneficiilor şi riscurilor potenţiale şi obţinerea acordului scris al acesteia.

C

Argumentare

Printre beneficiile potenţiale ale NVOC reuşite se numără: (11, 12)

–     durată mai scurtă de spitalizare

–     pierderea unei cantităţi mai mici de sânge la naştere

–     recuperare mai rapidă după naştere vaginală

–     frecvenţă mai mică a complicaţiilor infecţioase şi tromboembolice

Printre riscurile potenţiale ale NVOC eşuate se numără: (11, 12)

–     complicaţii materne majore: RU, histerectomie, leziuni intraoperatorii, frecvenţă mai mare a complicaţiilor infecţioase şi a hemoragiilor

–     morbiditate neo-natală crescută demonstrată prin scor Apgar <7 la 5 minute şi pH-ul din sângele ombilical

–     deşi incidenţă mortalităţii perinatale este mică (<1%), apare mai frecvent după o NVOC eşuată decât după o cezariană electivă

–     deces matern (0-1% în ţările dezvoltate, dar mai mare în ţările în curs de dezvoltare).

Nu există recomandări bazate pe evidenţe asupra modalităţii optime de prezentare a riscurilor şi beneficiilor NVOC către paciente.

IV

 

Standard

Medicul poate recomanda NVOC la femeile cu o naştere vaginală anterioară, la cele cu scor Bishop favorabil sau travaliu spontan și la cazurile cu naștere prematură.

C

Argumentare

O naștere vaginală în antecedente, fie înainte fie după cezariană este considerată un factor care scade riscul de RU, dar nu îl anulează.  (13)  

IV

 

Standard

Medicul trabuie să selecteze candidatele pentru PTNC ţinând cont de următoarele aspecte:

−       candidatele ideale ar fi cele cu incizie transversală joasă la cezariana anterioară

−       alte potenţial candidate ar fi cele cu:

−   incizie verticală joasă în antecedente

−   2 incizii uterine transversale joase

−   o incizie în antecedente, despre care pacienta nu poate acorda detalii.

C

Argumentare

Candidatele ideale pentru PTNC sunt pacientele care prezintă cele mai mari şanse să nască pe cale vaginală şi care prezintă cele mai puţine riscuri pentru RU.

Studiile evidenţiază faptul că, o femeie care a suferit doar o singură operație cezariană în antecedente printr-o histerotomie transversală au cel mai mic risc de RU în timpul travaliului la o naştere consecutivă; astfel, PTNC este o opțiune rezonabilă pentru aceste femei.(14, 15) În acest context, studiile sugerează o rată de NVOC de 60-80%,(16) cu o rată de RU estimată de 0,4(15)  până la 0,7%.(17)  

Dacă incizia anterioară nu s-a extins în porțiunea contractilă a uterului, Colegiul American de Obstetrici și Ginecologi (ACOG) sugerează ca medicul să discute cu pacienta detalii legate de RU și împreună pot decide în mod rezonabil să recurgă la PTNC. (18) Deși o revizuire a literaturii a arătat că frecvența rupturii pentru incizii uterine verticale mici a variat de la 1,05 la 2,0 procente față de 0,4 la 0,7 la sută pentru incizii uterine transversale mici, (16)  dovezile au fost neconcludente datorită limitărilor studiilor și a inconsecvenței dintre studii.

 ACOG consideră că femeile cu două cezariene sunt candidate la NVOC, cu consiliere individualizată, care contabilizează şi alți factori care prezic probabilitatea succesului. (18)

Probabilitatea NVOC pare a fi similară pentru femeile cu una respetiv cu două cezariene în antecedente (65-75%); (19-21) totuși, femeile cu mai mult de o cezariană anterioară pot avea o rată ușor mai mare de RU. (22)

Tipul de incizie practicat la cezariana anterioară nu este întotdeauna cunoscut şi nu poate fi întotdeauna documentat de către pacientă. Deoarece majoritatea femeilor au o incizie uterină anterioară pentru indicații obstetricale comune au avut o histerotomie transversală mică, se consideră că, luarea deciziilor cu privire la PTNC poate fi adesea bazată pe această ipoteză. (18, 23, 24)

IV

 

Standard

Medicul trebuie sǎ cunoascǎ și sǎ respecte criteriile de eligibilitate pentru gravida candidatǎ pentru PTNC:

−         indicația din antecedente să fie non-recurentă

−         prezentație craniană

−         făt unic

−         declanșare spontană a travaliului

−         o singură cezariană în antecedente.

E

 

Standard

Medicul trebuie să solicite pacientei documente şi să cunoască detalii legate de modul de desfăşurare şi evoluţia cezarianei anterioare.

C

Argumentare

 Medicul obstetrician trebuie să solicite pacientei care doreste să nască natural după o cezariană anterioară documente medicale legate de  cezariană pentru a documenta localizarea histerotomiei şi a altor detalii legate de acel episod medical cum ar fi: indicaţia de cezariană, evoluţie, complicaţii etc. (25)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să cunoască si să identifice factorii de predincție pentru pacientele la care urmează să fie aplicată PTNC si să informeze pacienta în acest sens.

C

Argumentare

Următoarele elemente sporesc șansele de succes a NVOC: incizia transversală, nasterea vaginală în antecedente, NVOC anterioară, consilierea corespunzătoare, personal şi echipamente suficiente, rasa albă, travaliul spontan,prezentatie distocică în antecedente, lipsa indicaţiei anterioare de cezariană, cervix favorabil, nastere prematură.Prezenţa următoarelor elemente scad șansele de succes a NVOC: obezitatea maternă, talie maternă redusă, macrosomia fetală, vârsta maternă avansată (> 40 ani), inducerea travaliului, indicația recurentă (disproporția cefalopelvică, distocia uterină), cresterea plusului ponderal dintre sarcini, vârsta gestațională ≥41 săptămâni, afectiune medicală asociată – diabet zaharat pre gestațional sau gestațional, preeclampsie, prezentaţia pelviană, sarcina multiplă, incizia verticală joasă, incizie de tip necunoscut, nasteri cezariene multiple repetate, scolarizare < 12 clase. (10, 26)

IV

 

Standard

Ȋn cazul decesului fetal antepartum la o pacientǎ cu naștere prin cezarianǎ ȋn antecedente, medicul trebuie sǎ ținǎ cont de faptul cǎ riscurile materne legate de nașterea vaginalǎ sunt crescute.

B

Argumentare

Un studiu care a inclus un numǎr de aproape 46.000 de femei cu o cezarianǎ ȋn antecedente, din baza de date Network, 209 au avut deces fetal. (27) Întrun procent de 76% din cazuri a fost aplicatǎ PTNC cu o ratǎ de succes de 87%. În 2,4% din cazuri au fost ȋnregistrate rupturi uterine, 4 din 5 rupturi fiind descrise ȋn timpul declanșǎrii travaliului la 116 (3,4%) femei cu o incizie transversalǎ ȋn antecedente.

III

 

Standard

Medicul trebuie să cunoască şi să respecte contraindicaţiile PTNC: cazurile documentate sau cu suspiciune majoră de histerotomie înaltă în antecedente, cazurile cu incizie clasică sau în T, RU în antecedente, refuzul pacientei, operaţie transfundică, contraindicaţii contraindicații absolute pentru nașterea vaginală care se aplică indiferent de prezența sau absența unei cicatrici (de ex. placenta praevia), dotări necorespunzătoare.

B

Argumentare

Pe baza datelor observaționale limitate, femeile care au prezentat o RU anterioară au un risc mai mare (5% sau mai mare) de RU recurentă în timpul travaliului. Prin urmare, RU în antecedente este considerată o contraindicație pentru NVOC. (1, 28, 29)

Cazurile documentate sau cu suspiciune clinică de incizie uterină în antecedente la nivelul segmentului superior al uterului – cezariană efectuată înainte de aproximativ 28 de săptămâni sau în prezenta patologiei segmentului uterin inferior (de exemplu, leiomiom voluminos) nu beneficiază de PTNC. De asemenea, dacă pacienta afirmă că, la cezariana anterioară, medicul a recomandat să nu recurgă la nastere vaginală în viitor. (30)Prezenţa factorilor enumeraţi cresc riscul insuccesului PTNC fiind considerate contracindicaţii absolute de majoritatea. (1)

III

 

Standard

Medicul trebuie să nu inducă travaliul la 39 de săptămâni de amenoree (SA) avȃnd ca unic scop evitarea PTNC după 40 SA.

B

Argumentare

Se recomandă să nu se efectueze inducerea travaliului la 39 SA pentru a evita PTNC după 40 SA. Într-un studiu amplu cuprinzând peste 12.600 de femei, deși inducerea la 39 SA a fost asociată cu o rată mai mare a NVOC față de cazurile la care s-a aplicat expectativa (74 față de 61%), riscul de RU a fost mai mare (1,4 versus 0,5%).(31)

III

 

Opţiune

Medicul poate să indice utilizarea analgeziei peridurale în NVOC.

B

Argumentare

 

Unele studii apreciază că, analgezia peridurală optimizează evoluţia travaliului şi nu maschează simptomele unei rupturi uterine. (32-34)

Studiile demonstrează că sub 10% din femeile cu RU prezintă durere și sȃngerare; decelerările ritmului cardiac fetal se remarcă a fi semnul cel mai probabil de RU. (35)

IIa

 

Recomandare

Se recomandă medicului să aplice antibioticoprofilaxia conform Ghidului Profilaxia cu antibiotice în obstetrică-ginecologie.

E

 

Standard

Medicul trebuie să nu indice utilizarea prostaglandinelor pentru maturarea cervicală sau pentru inducerea travaliului la pacientele cu uter cicatricial post operație cezariană care optează și se califică pentru tentativa de naștere vaginală.

B

Argumentare

Utilizarea prostaglandinelor este asociată cu o frecvenţă mai mare a RU, de 2-3 ori şi a eşecului NVOC de 1,5 ori mai mare, în comparație cu travaliul spontan. (33, 34)

O probă de naştere negativă la o parturientă cu uter cicatriceal creşte semnificativ riscul de RU. (11, 12, 36, 37)

IIa

 

Recomandare

 

Medicul poate utiliza ocitocina pentru inducerea travaliului la cazurile care se calificǎ pentru NVOC numai cu condiția ca dozele utilizate și monitorizarea pacientei sǎ fie atent individualizate, după informarea pacientei asupra ricurilor, fără a asocia alte medicamente pentru inducerea travaliului.

A

Argumentare

Ocitocina este recomandatǎ pentru inducerea și augmentarea travaliului la pacientele cu uter cicatriceal post operație cezariană, cu sublinierea că dozele utilizate și monitorizarea pacientei trebuie atent individualizate. (38-40)

Utilizarea concomitentă a medicamentelor ocitocice sau a altor medicamente pentru inducerea travaliului este contraindicată din cauza posibilităţii de a produce efecte uterotonice crescute (vezi Ghidul clinic Inducerea travaliului – Anexa 3. Medicamente menţionate în text şi utilizate în cazul inducerii travaliului).

Ib

 

Standard

Medicul poate să indice utilizarea metodelor mecanice (amniotomie sau cateter Foley)  pentru inducerea travaliului la pacientele cu uter cicatriceal.

B

Argumentare

Inducerea travaliului prin metode mecanice (amniotomie sau cateter Foley) este asociată cu un risc mai mic de RU în comparație cu inducerea travaliului prin utilizarea prostaglandinelor.(41)

Utilizarea sondei Foley pentru inducerea travaliului la paciente cu uter cicatriceal nu s-a asociat cu o creștere a riscului de RU. (7, 38, 42-46)

III

 

Standard

La gravidele aflate în travaliu pentru NVOC, medicul trebuie indice monitorizarea electronică continuă fetală prin cardiotocogramă continuă, începând cu debutul contracțiilor uterine regulate.

În plus, toate gravidele care optează pentru NVOC trebuie să primească:

−       o îngrijire personalizată din partea cadrelor medii

−       acces intravenos

−       efectuarea hemoleucogramei complete și verificarea disponibilității unităților de sânge/produse de sânge izo-grup, izo-Rh în UTS arondată

−       monitorizare regulată a simptomelor și semnelor materne

−       evaluare periodică a progresiunii travaliului utilizând partograma.

B

Argumentare

Monitorizare continuă a travaliului permite identificarea rapidă a suferinței materne sau fetale, distociile sau ruptura cicatricei uterine. Cardiotocografia anormală este cea mai frecventă manifestare în RU și este prezentă în 66-76% din cazuri. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre acestea prezintă o combinație de constatări (cel mai adesea CTG anormal și dureri abdominale). (32, 37)

III

 

Standard

Medicul trebuie să indice efectuarea unui control uterin manual după delivrenţă la pacientele cu uter cicatriceal, imediat după ce au născut pe cale vaginală.

B

Argumentare

Pentru a exclude diagnosticul de RU subclinică se recomandă control uterin manual după delivrenţă. (12, 32)

IIb

 

 

6.4 Ruptura uterină pe uter cicatricial

 

Standard

Medicul trebuie să indice urgent, în cazul sindromului de ruptură a uterului cicatricial:

–     abordul a două linii venoase

–     reechilibrare volemică

–     administrare de oxigen

–     mobilizarea personalului ATI, neonatologie şi al sălii de operaţie

–     efectuarea operaţiei cezariene de urgenţă.

B

 

Argumentare

Cu cât intervalul de la producerea rupturii uterine până la diagnostic şi tratamentul definitiv chirurgical e mai scurt, cu atât rezultatele sunt mai bune.(33)

IIb

Intervalul optim de intervenţie după diagnosticul RU este de 10-37 de minute, după această perioadă complicaţiile fetale sunt mult mai frecvente. (33,34)

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să practice abordul chirurgical printr-o incizie abdominală mediană pubo-subombilicală.

B

Argumentare

Incizia pe linie mediană asigură un abord rapid, pentru realizarea rapidă a hemostazei şi permite o explorare abdominală mai bună. (32)

IIb

 

Recomandare

Se recomandă medicului să exploreze complet uterul şi organele intraperitoneale învecinate, precum şi ligamentele largi şi spaţiul retroperitoneal.

B

Argumentare

Bilanţul lezional complet este necesar pentru a nu omite propagarea unor soluţii de continuitate sau a unor hematoame la organele învecinate. (32, 33)

IIb

 

Recomandare

Se recomandă medicului să indice administrarea de antibiotice intra şi postoperator (vezi Ghidul Profilaxia cu antibiotice în obstetrică şi ginecologie).

E

 

Standard

Cu ocazia intervenţiei medicul poate opta pentru practicarea în continuarea operaţiei cezariene a următoarelor proceduri chirurgicale:

–             refacerea defectului structural

–             histerectomie de necesitate

Sunt obligatorii următoarele proceduri:

–             drenajul eventualelor hematoame subperitoneale

–             repararea eventualelor leziuni ale viscerelor din jur.

C

Argumentare

Refacerea defectului structural reprezintă o opţiune a medicului dacă ruptura uterină este liniară şi limitată la cicatricea uterină: (12, 36)

–             ruptura este liniară, transversă şi limitată la nivelul segmentului inferior

–             hemoragia este uşor controlabilă

–             starea generală maternă este bună

–             există dorinţa unor sarcini ulterioare

–             nu există semne clinice sau de laborator a unei coagulopatii

Histerectomia de necesitate se justifică atunci când:

–             ruptura este anfractuoasă şi interesează arterele uterine

–             există:

–     atonie uterină

–     hemoragie masivă (alterarea statusului hemodinamic matern)

–     aderenţă anormală a placentei

Hematoamele subperitoneale trebuie drenate pentru a nu se propaga sau suprainfecta.

Repararea leziunilor viscerelor din jur trebuie efectuată dacă leziunea s-a propagat la acestea.

IV

 

Standard

Medicul trebuie să indice transferul pacientei la o maternitate de de nivel superior dacă nu are condiţii de efectuare a unei operaţii cezariene şi a procedurilor chirurgicale de urgenţă (vezi Cap. 8).

E

 

 

6.5 Ruptura uterină pe uter integru

 

Standard

Medicul trebuie să indice efectuarea de urgenţă a protocolului de la Subcapitolul 6.4

A

Argumentare

Medicul trebuie să considere frecvenţa crescută a histerectomiilor de hemostază în aceste condiţii. Prognosticul matern şi fetal în ruptura uterină completă este în relaţie cu integritatea preexistentă a peretelui uterin. (2,3,6,8)

–             Uter integru:

–     mortalitate maternă 13,5%

–     mortalitate fetală 76%;

–             Uter cicatricial:

–     mortalitate maternă 0%

–     mortalitate fetală 32%

Ia

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să indice transferul pacientei la o maternitate de nivel superior/de nivel III , dacă nu are condiţii de efectuare a unei operaţii cezariene şi a procedurilor chirurgicale de urgenţă (vezi Cap. 8).

E

       

7.Urmărire şi monitorizare

Standard

Medicul trebuie să indice monitorizarea în dinamică a următorilor parametrii clinici materni în cazul unei rupturi uterine, începând cu momentul diagnosticului:

–             starea generală a pacientei

–             parametrii hemodinamici – TA şi pulsul

–             sângerarea exteriorizată pe cale vaginală

–             diureza.

E

 

Standard

Medicul trebuie să indice monitorizarea în dinamică a următorilor parametri paraclinici materni în cazul unei rupturi uterine:

–             hemoleucograma

–             coagulograma

–             funcția renală.

E

Argumentare

Permite urmărirea răsunetului hemoragiei asupra pacientei.

 

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să evalueze starea maternă în situaţia unei rupturi uterine, atât între momentul diagnosticului și intervenției, cât și după intervenție.

E

 

Standard

Medicul trebuie să indice monitorizarea atentă în lăuzie a pacientei.

C

Argumentare

Lehuza prezintă un risc crescut de: (1)

–             anemie

–             infecţii puerperale

–             tromboflebite.

IV

 

 

7.1 Aspecte legate de conservarea potenţialului reproductiv al pacientei

 

Recomandare

Se recomandă medicului să indice pacientelor cu RU, care au născut prin operaţie cezariană, un interval de contracepţie de cel puţin 18-24 de luni până la o viitoare sarcină dorită.

C

Argumentare

Un interval de ȋntre nașteri mai mic de 18-24 de luni, ar trebui considerat un factor de risc pentru RU. (12)

IV

 

Optiune

Medicul poate să indice, cu acordul prealabil al pacientei, contracepţia definitivă prin ligatură tubară bilaterală în caz de RU pe uter cicatriceal.

E

Argumentare

Sutura uterului în caz de RU, fără ligaturarea trompelor uterine lasă un uter care este mai predispus la RU repetată, în timp ce sutura uterină, cu ligatură bilaterală a trompelor sau histerectomia (sub)totală, predispune pacientele la probleme psihosociale, cum ar fi dizarmonia în familie. Ligatura trompelor va fi efectuată de către medic numai cu acordul scris al pacientei, după informare. (3)

 

 

Recomandare

Se recomandă ca medicul să efectueze operație cezariană electivă la cazurile cu istoric de RU, la 37-38 săptămâni de gestație.

C

Argumentare

Rata de recurență a RU se înregistrează între 4,8 și 19%, cu cele mai mari rate de recurență observate la femeile cu antecedente de ruptură a segmentului uterin superior (cicatrice clasică). Toate studiile recomandă nașterea prin cezariană planificată. Nașterea între 37 și 38 săptămâni este recomandată pacientelor cu rupturi ale segmentului uterin inferior. Unii autori sugerează că la toate pacientele cu istoric de RU la nivelul segmentului uterin superior să se efectueze cezariana la 35 de săptămâni, în timp ce alții recomandă internarea în spital cu o săptămână înainte de vârsta la care a debutat travaliul la sarcina precedentă. (4, 5)

IV

       

8.Aspecte administrative

Recomandare

Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul RU să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.

E

 

Standard

NVOC trebuie tentată doar în maternitățiile cu posibilităti de a asigura intervențiile chirurgicale de urgență, cu linie de gardă continuă atât obstetrician cât si ATI şi reanimare neo-natală.

C

Argumentare

Unităţile în care femeile încearcă NVOC trebuie să aibă resursele necesare pentru a efectua operație cezariană de urgență, având în vedere riscul crescut de RU în aceste cazuri. Aceste resurse includ următoarele: (1)

−       Medici capabili să monitorizeze travaliul și să efectueze o operație de cezariană de urgență

−       Medici specialisti anestezie capabili să furnizeze anestezie pentru cezariana de urgență

−       Personalul de îngrijire medicală pentru asistență medicală în caz de cezariană de urgență

−       Personalul specializat neonatologie – medic si asistente care să asigure reanimarea neonatală la nevoie.

IV

 

Recomandare

Dacă medicul decide operație cezariană iterativă electiva sau dacă gravida nu acceptă sau nu este eligibilă pentru NVOC, se recomandă ca medicul să efectueze cezariana înainte de declanşarea travaliului.

C

Argumentare

Studiile existente nu indică nici un beneficiu matern sau fetal al efectuării operaţiei cezariene după debutul travaliului.(2) Efectuarea operaţiei cezariene planificate la 39 SA permite organizarea mai eficientă a resurselor şi permite pacientei sa evite stresul nejustificat al unei operaţii cu moment nedeterminat. (3)

IV

 

Standard

Medicul trebuie să indice asistarea naşterii pe cale vaginală a unei parturiente cu factori de risc pentru RU (inclusiv NVOC) numai în unităţi obstetricale care pot efectua de urgenţă o operaţie, dotate cu serviciu permanent de ATI şi reanimare neonatală.

B

Argumentare

Apariţia unei rupturi uterine necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă şi deseori şi reanimare neo-natală. (4-6)

III

 

Standard

În cazul apariţiei unui sindrom de preruptură uterină sau a unei rupturi uterine într-o unitate obstetricală fără posibilităţi de intervenţie chirurgicală imediată, medicul trebuie să indice transferul pacientei la o maternitate de nivelul II sau III dacă nu are condiţii de efectuare a unei operaţii cezariene de urgenţă.

–             montarea a două linii venoase şi administrarea de soluţii cristaloide pentru a menţine echilibrul hemodinamic al pacientei până la destinaţie

–             administrarea de oxigen pe mască pacientei

–             anunţarea prealabilă telefonică a unităţii primitoare, pentru a pregăti şi organiza activităţile obstetricale şi chirurgicale necesare

–             transportul de urgenţă al pacientei cu Serviciul de Ambulanță în cea mai apropiată unitate de gradul II sau III.

E

Argumentare

Apariţia unei rupturi uterine într-o unitate nedotată corespunzător agravează prognosticul matern şi fetal.

 

 

Recomandare

Se recomandă medicului să discute fiecare caz de RU cu tot personalul secției.

E

Argumentare

Analiza fiecărui caz poate îmbunătăţii activitatea ulterioară a secţiei.

 

       

 

9.Bibliografie

Introducere

1.     Hofmeyr GJ, Say L, Gulmezoglu AM. WHO systematic review of maternal mortality and morbidity: the prevalence of uterine rupture. BJOG. 2005;112(9):1221–8. doi: 10.1111/j.1471-0528.2005.00725.x.

2.     Dow M, Wax JR, Pinette MG, Blackstone J, Cartin A . Third-trimester uterine rupture without previous cesarean: a case series and review of the literature. Am J Perinatol. 2009;26(10):739-44. doi: 10.1055/s-0029-1223287.

3.     Porreco RP, Clark SL, Belfort MA, Dildy GA, Meyers JA.  The changing specter of uterine rupture. Am J Obstet Gynecol. 2009;200(3):269.e1. doi: 10.1016/j.ajog.2008.09.874.

4.     Miller DA, Goodwin TM, Gherman RB, Paul RH.  Intrapartum rupture of the unscarred uterus. Obstet Gynecol. 1997;89(5 Pt 1):671-3.

5.     Zwart JJ, Richters JM, Ory F, de Vries JI, Bloemenkamp KW, van Roosmalen J. Uterine rupture in The Netherlands: a nationwide population-based cohort study. BJOG. 2009;116(8):1069 -78.

6.     Gibbins KJ, Weber T, Holmgren CM, Porter TF, Varner MW, Manuck TA.  Maternal and fetal morbidity associated with uterine rupture of the unscarred uterus. Am J Obstet Gynecol. 2015;213(3):382.e1-6.

7.     Al-Zirqi I, Stray-Pedersen B, Forsén L, Daltveit AK, Vangen S.  Uterine rupture: trends over 40 years. BJOG. 2016;123(5):780-7.

8.     Hofmeyr GJ.  Obstructed labor: using better technologies to reduce mortality. Int J Gynaecol Obstet. 2004;85 Suppl 1:S62-72.

9.     Ekpo EE.  Uterine rupture as seen in the University of Calabar Teaching Hospital, Nigeria: a five-year review. J Obstet Gynaecol. 2000;20(2):154-6.

10.   Batra K, Gaikwad HS, Gutgutia I, Prateek S, Bajaj B.  Determinants of rupture of the unscarred uterus and the related feto-maternal outcome: current scenario in a low-income country. Trop Doct. 2016;46(2):69-73.

11.   Guise J-M, McDonagh MS, Osterweil P, Nygren P, Chan BK, Helfand M. Systematic review of the incidence and consequences of uterine rupture in women with previous caesarean section. BMJ. 2004;329(7456):19. doi: 10.1136/bmj.329.7456.19.

12.   Raida Muhammed A-W, Entessar Abdel A-J. Intrapartum Uterine Rupture. Mosul: University of Mosul; 2010.

13.   Sahin HG, Kolusari A, Yildizhan R, Kurdoglu M, Adali E, Kamaci M. Uterine rupture: a twelve-year clinical analysis. J Matern Fetal Neonatal Med. 2008;21(7):503–506. doi: 1080/14767050802042225.

14.   Rouzi AA, Hawaswi AA, Aboalazm M, Hassanain F, Sindi O. Uterine rupture incidence, risk factors, and outcome. Saudi Med J. 2003;24(1):37–39.

15.   Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 41 Hemoragia obstetricală, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

16.   Yap OW, Kim ES, Laros RK Jr. Maternal and neonatal outcomes after uterine rupture in labor. Am J Obstet Gynecol. 2001 Jun. 184(7):1576-81.

17.   Blanchette H, Blanchette M, McCabe J, Vincent S. Is vaginal birth after cesarean safe? Experience at a community hospital. Am J Obstet Gynecol. 2001 Jun. 184(7):1478-84.

18.   Bujold E, Mehta SH, Bujold C, Gauthier RJ. Interdelivery interval and uterine rupture. Am J Obstet Gynecol. 2002 Nov. 187(5):1199-202.

 

Evaluare şi diagnostic

1.        Mark B Landon, Heather Frey. Uterine rupture: After previous cesarean delivery. UpTo Date. https://www.uptodate.com/contents/uterine-rupture-after-previous-cesarean-delivery. Ultima vizualizare: April 7, 2019.

2.        Fox NS, Gerber RS, Mourad M, Saltzman DH, Klauser CK, Gupta S, Rebarber A.  Pregnancy outcomes in patients with prior uterine rupture or dehiscence. Obstet Gynecol. 2014;123(4):785-9.

3.        Landon MB, Hauth JC, Leveno KJ, et al. Maternal and perinatal outcomes associated with a trial of labor after prior cesarean delivery. N Engl J Med. 2004;351(25):2581-9. 

4.        Rossi AC, Prefumo F.  Pregnancy outcomes of induced labor in women with previous cesarean section: a systematic review and meta-analysis. Arch Gynecol Obstet. 2015;291(2):273-80.

5.        Vachon-Marceau C, Demers S, Goyet M, Gauthier R, Roberge S, Chaillet N, Laroche J, Bujold E.  Labor Dystocia and the Risk of Uterine Rupture in Women with Prior Cesarean. Am J Perinatol. 2016;33(6):577-83.

6.        Guise JM, Eden K, Emeis C, et al. Vaginal birth after cesarean: New insights. Evidence Report/Technology Assessment No.191. (Prepared by the Oregon Health & Science University Evidence-based Practice Center under Contract No. 290-2007-10057-I). AHRQ Publication No. 10-E003. Agency for Healthcare Research and Quality, Rockville, MD 2010. http://www.ahrq.gov/sites/default/files/wysiwyg/research/findings/evidence-based-reports/vbacup-evidence-report.pdf (Ulima accesare 16 Aprilie 2019).

7.        Landon MB.  Predicting uterine rupture in women undergoing trial of labor after prior cesarean delivery. Semin Perinatol. 2010;34(4):267-71.

8.        Roberge S, Chaillet N, Boutin A, Moore L, et al. Single- versus double-layer closure of the hysterotomy incision during cesarean delivery and risk of uterine rupture. Int J Gynaecol Obstet. 2011 Oct;115(1):5-10.

9.        Al-Zirqi I, Daltveit AK, Forsén L, Stray-Pedersen B, Vangen S.  Risk factors for complete uterine rupture. Am J Obstet Gynecol. 2017 Feb;216(2):165.e1-165.e8. doi: 10.1016/j.ajog.2016.10.017.

10.     Roberge S, Demers S, Berghella V, Chaillet N, Moore L, Bujold E.  Impact of single- vs double-layer closure on adverse outcomes and uterine scar defect: a systematic review and metaanalysis. Am J Obstet Gynecol. 2014;211(5):453-60.

11.     Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 41 Hemoragia obstetricală, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

12.     Munteanu I. Tratat de Obstetrică, Capitolul 11.8 Hemoragiile obstetricale, Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 960-982, 2006.

13.     Murray ML, Pepin M, Peterson S, Byers PH. Pregnancy-related deaths and complications in women with vascular Ehlers-Danlos syndrome. Genet Med. 2014 Dec;16(12):874-80. doi: 10.1038/gim.2014.53.

14.     Pushpa Bishnoi, Daya Sirohiwal, Smiti Nanda, Savita Singhal. Prerupture Sonographic Diagnosis and Management of Rudimentary Horn Pregnancy: A Rare Presentation. Journal of Gynecologic SurgeryVol. 29, No. 3, Case Reports, Published Online:18 Jun 2013, https://doi.org/10.1089/gyn.2012.0066

15.     Nguyen KT, Lozada MJ, Gorrindo P, Peralta FM. Massive Hemorrhage From Suspected Iatrogenic Uterine Rupture. Obstet Gynecol. 2018 Dec;132(6):1494-1497. doi: 10.1097/AOG.0000000000002971

16.     Mertihan Kurdoglu, Ali Kolusari, Recep Yildizhan, Ertan Adali, and Hanim Guler Sahin. Delayed diagnosis of an atypical rupture of an unscarred uterus due to assisted fundal pressure: a case report. Cases J. 2009; 2: 7966. Published online 2009 Jun 3. doi: 10.1186/1757-1626-2-7966

17.     Palmer JM, Indermaur MD, Tebes CC, Spellacy WN.  Placenta increta and cocaine abuse in a grand multipara leading to a second trimester rupture of an unscarred uterus: a case report. South Med J. 2008;101(8):834-5.

18.     Noh JJ, Park CH, Jo MH, Kwon JY.  Rupture of an unscarred uterus in a woman with long-term steroid treatment for systemic lupus erythematosus. Obstet Gynecol. 2013 Aug;122(2 Pt 2):472-5.

19.     Walsh CA, Baxi LV.  Rupture of the primigravid uterus: a review of the literature. Obstet Gynecol Surv. 2007;62(5):327-34.

20.     Porreco RP, Clark SL, Belfort MA, Dildy GA, Meyers JA.  The changing specter of uterine rupture. Am J Obstet Gynecol. 2009;200(3):269.e1-4.

21.     James F Smith, Joseph R Wax, Charles J Lockwood, Vanessa A Barss. Uterine rupture: Unscarred uterus. Up To Date. Literature review current through: Mar 2019. | This topic last updated: Jan 30, 2019. https://www.uptodate.com/contents/uterine-rupture-unscarred-uterus

22.     Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 31 Naşterea după operaţie cezariană, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

23.     Craver Pryor E, Mertz HL, Beaver BW, Koontz G, Martinez-Borges A, Smith JG, Merrill D.  Intrapartum predictors of uterine rupture. Am J Perinatol. 2007;24(5):317-21.

24.     Matsuo K, Scanlon JT, Atlas RO, Kopelman JN.  Staircase sign: a newly described uterine contraction pattern seen in rupture of unscarred gravid uterus. J Obstet Gynaecol Res. 2008 Feb;34(1):100-4.

25.     Abha Singh, Chandrashekhar Shrivastava. Uterine Rupture: Still a Harsh Reality! J Obstet Gynaecol India. 2015 May; 65(3): 158–61.

26.     Lotte Posthumus, Marielle Eveline Donke. Uterine rupture in a primigravid patient, an uncommon but severe obstetrical event: a case report. J Med Case Rep. 2017 Dec 6;11(1):339. doi: 10.1186/s13256-017-1507-9.

27.     Vlemminx MWC, de Lau H, Oei SG. Tocogram characteristics of uterine rupture: a systematic review. Arch Gynecol Obstet. 2017; 295(1): 17–26. Published online 2016 Oct 8. doi: 10.1007/s00404-016-4214-7

28.     Idris Usman Takai, Abdulkadir Abubakar. Combined uterine and urinary bladder rupture: an unusual complication of obstructed labor in a primigravida. Int J Womens Health. 2016; 8: 295–298. Published online 2016 Jul 21. doi: 10.2147/IJWH.S104354

29.     Dow M, Wax JR, Pinerre MG, Blackstone J, Cartin A. Third-trimester uterine rupture without previous cesarean: a case series and review of the literature. Am J Perinatol. 2009;26(10):739-44.

30.     Kathpalia SK, Vasudev Shalini, Sinha Pooja, Sandhu Namrita. Spontaneous rupture of unscarred uterus in a primigravida: Unusual cause of postpartum collapse. Med J Armed Forces India. 2016 Dec; 72(Suppl 1): S135–S137. Published online 2015 Dec 31. doi: 10.1016/j.mjafi.2015.10.008

31.     Mourad WS, Bersano DJ, Greenspan PB, Harper DM. Spontaneous rupture of unscarred uterus in a primigravida with preterm prelabour rupture of membranes. BMJ Case Rep. 2015 Jun 8;2015. pii: bcr2014207321. doi: 10.1136/bcr-2014-207321.

32.     Mavromatidis George, Karavas George, Margioula-Siarkou Chrysoula, Petousis Stamatios, Kalogiannidis Ioannis, Mamopoulos Apostolos,  Rousso David. Spontaneous Postpartum Rupture of an Intact Uterus: A Case Report. J Clin Med Res. 2015 Jan; 7(1): 56–5.

33.     Haakman O, Ambrose D, Katopodis C, Altman AD. Spontaneous Rupture of an Unscarred Uterus Diagnosed Postpartum: A Case Report. J Obstet Gynaecol Can. 2015 Nov;37(11):1021-4.

34.     WHO systematic review of maternal mortality and morbidity: the prevalence of uterine rupture. BJOG: an International Journal of Obstetrics and Gynaecology September 2005; 112: 1221–8.

35.     Langhe R, Shah UF, Alfathil A, Gannon M. Silent uterine rupture in scarred uterus. BMJ Case Rep. 2017 Mar 24;2017. pii: bcr-2016-218189. doi: 10.1136/bcr-2016-218189.

36.     Malene M. Andersen, Dorthe L A Thisted, Isis Amer-Wåhlin, Lone Krebs, The Danish CTG Monitoring during VBAC study group. Can Intrapartum Cardiotocography Predict Uterine Rupture among Women with Prior Caesarean Delivery?: A Population Based Case-Control Study. PLoS One. 2016; 11(2): e0146347. Published online 2016 Feb 12. doi: 10.1371/journal.pone.0146347.

37.     Scott JR. Intrapartum management of trial of labour after caesarean delivery: evidence and experience. BJOG. 2014 Jan;121(2):157-62. doi: 10.1111/1471-0528.12449.

38.     Bujold E, Mehta SH, Bujold C, Gauthier RJ. Interdelivery interval and uterine rupture. Am J Obstet Gynecol. 2002 Nov. 187(5):1199-202.

39.     Guiliano M, Closset E, Therby D, LeGoueff F, Deruelle P, Subtil D. Signs, symptoms and complications of complete and partial uterine ruptures during pregnancy and delivery. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2014;179:130–4.

40.     Woo J Y, Tate L, S. Roth, Eke A C. Silent Spontaneous Uterine Rupture at 36 Weeks of Gestation. Case Rep Obstet Gynecol. 2015; 2015: 596826. Published online 2015 Aug 19. doi: 10.1155/2015/596826.

41.     Markou GA, Muray JM, Poncelet C.  Risk factors and symptoms associated with maternal and neonatal complications in women with uterine rupture. A 16 years multicentric experience. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2017;217:126-30. Epub 2017 Sep 6.

42.     Kok N,  Wiersma IC,  Opmeer BC,  de Graaf IM,  Mol BW,  Pajkrt E. Sonographic measurement of lower uterine segment thickness to predict uterine rupture during a trial of labor in women with previous Cesarean section: a meta-analysis. Ultrasound in Obstetrics and Gynecology. 2013;42(2):132-9.

43.     Bergeron ME, Jastrow N, Brassard N, Paris G, Bujold E. Sonography of lower uterine segment thickness and prediction of uterine rupture. Obstet Gynecol. 2009;113(2 Pt 2):520-2.

44.     Vikhareva Osser O, Valentin L.  Clinical importance of appearance of cesarean hysterotomy scar at transvaginal ultrasonography in nonpregnant women. Obstet Gynecol. 2011;117(3):525-32.

45.     Oba T, Hasegawa J, Arakaki T, Takita H, Nakamura M, Sekizawa A. Reference values of focused assessment with sonography for obstetrics (FASO) in low-risk population. J Matern Fetal Neonatal Med. 2016;29(21):3449-53.

46.     Tauchi M, Hasegawa J, Oba T, Arakaki T, Takita H, Nakamura M, Sekizawa A.  A case of uterine rupture diagnosed based on routine focused assessment with sonography for obstetrics. J Med Ultrason (2001). 2016 Jan;43(1):129-31.

47.     Worku Taye Getahun, Abayneh Aklilu Solomon, Fisseha Yetewale Kassie, Habtamu Kebebe Kasaye, Habtamu Temesgen Denekew. Uterine rupture among mothers admitted for obstetrics care and associated factors in referral hospitals of Amhara regional state, institution-based cross-sectional study, Northern Ethiopia, 2013-2017. PLOS ONE. Published: December 4, 2018. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0208470.

48.     Sutton Claire, Standen Prue, Acton Jade, Griffin Christopher. Spontaneous Uterine Rupture in a Preterm Pregnancy following Myomectomy. Case Rep Obstet Gynecol. 2016; 2016: 6195621. Published online 2016 Jan 26. doi: 10.1155/2016/6195621.

49.     Del Vecchio Vittoria, Chincoli Annarosa, Caradonna Francesco, Vimercati Antonella. US-color Doppler early diagnosis of uterine rupture with protrusion of umbilical cord. J Prenat Med. 2016;10(1-2):1–3. doi: 10.11138/jpm/2016.10.1.001.

50.     Vinu Choudhary, Surendra Bisu. A case series of uterine rupture: a continuing cause of maternal and fetal morbidity!  International Surgery Journal Choudhary V et al. Int Surg J. 2017 Jul;4(7):2247-50.

51.     Vlemminx MWC, de Lau H, Oei SG. Tocogram characteristics of uterine rupture: a systematic review. Arch Gynecol Obstet. 2017; 295(1): 17–26. Published online 2016 Oct 8. doi: 10.1007/s00404-016-4214-7.

52.     Ayres-de-Campos D, Catherine Y. Spong, Edwin Chandraharan, for the FIGO Intrapartum Fetal Monitoring Expert Consensus Panel. FIGO consensus guidelines on intrapartum fetal monitoring: Cardiotocography. International Journal of Gynecology and Obstetrics.  131(2015) 13–24.

53.     Mazzone Michaell F, Woolever Jonathan. Uterine rupture in a patient with an unscarred uterus: a case study. Wisconsin Medical Journal. 2006, 105 (2):64-6.

 

Conduită

1.        Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 41 Hemoragia obstetricală, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

2.        Munteanu I. Tratat de Obstetrică, Capitolul 11.8 Hemoragiile obstetricale, Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 960-982, 2006.

3.        National Institute for Clinical Excellence (NICE).  Induction of Labour.  National Collaborating Centre for Women’s and Children’s Health.  London:  RCOG Press; 2008.  Available from URL:  http://www.nice.org.uk/nicemedia/live/12012/41255/41255.pdf .

4.        Debrah Lewis  Soo Downe  for the FIGO Intrapartum Fetal Monitoring Expert Consensus Panel. FIGO consensus guidelines on intrapartum fetal monitoring: Intermittent auscultation. International Journal of Obstetrics and Gynecology. First published: 30 September 2015 https://doi.org/10.1016/j.ijgo.2015.06.019.

5.        Maternity and Newborn Clinical Network (MNCN).  Management of uterine hyperstimulation (tachysystole).  Clinical practice guideline.  Clinical networks in Victoria; 2010.  Available from URL:  http://www.health.vic.gov.au/clinicalnetworks/maternity.htm.

6.        National Institute of Clinical Excellence (NICE).  Intrapartum care: care of healthy women and their babies during childbirth.  NICE Clinical guideline 55, London: RCOG Press; 2007.  Available from URL: http://www.nice.org.uk/nicemedia/live/11837/36280/36280.pdf.National Institute for Health and Clinical Excellence. Guidance. Induction of Labour. London 2008. ISBN: 9781904752486.

7.        South Australian Perinatal Practice Guideline Tocolysis for Uterine Hypercontractility. Department for Health and Ageing, Government of South Australia. https://www.sahealth.sa.gov.au/wps/wcm/connect/f3098b004eedf85ab781b76a7ac0d6e4/Tocolysis+for+Uterine+Hypercontractility_PPG_v3_1_03052018.pdf?MOD=AJPERES&CACHEID=ROOTWORKSPACE-f3098b004eedf85ab781b76a7ac0d6e4-mEdsouL – ultima accesare 15 aprilie 2019.

8.        American Academy of Pediatrics and the American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care, 7th ed. 2012.

9.        Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 31. Naşterea după operaţie cezariană, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, 2017, pp. 609-621.

10.     Schurmans Nan, MacKinnon Catherine. Prevention and Management of Postpartum Haemorrhage. SOGC Clinical Practice Guidelines, no. 88, April 2000, pp. 1-11.

11.     Sergent F, Resch B. Hemorragies graves de la delivrance: ligatures vasculaires, hysterectomie ou embolisation? EMC – Gynecologie Obstetrique 2;2005, pp. 125-36.

12.     Loïc Sentilhesa,  Christophe Vayssièrebc, Gael Beucherd, Catherine Deneux-Tharauxe, et al. Delivery for women with a previous cesarean: guidelines for clinical practice from the French College of Gynecologists and Obstetricians (CNGOF). European Journal of Obstetrics & Gynecology and Reproductive Biology. 2013;170(1):25-32.

13.     National Institutes of Health Consensus Development Conference Panel. National Institutes of Health Consensus Development conference statement: vaginal birth after cesarean: new insights March 8-10, 2010. Obstet Gynecol 2010; 115:1279.

14.     Guise JM, Eden K, Emeis C, et al. Vaginal birth after cesarean: new insights. Evid Rep Technol Assess Evid Rep Technol Assess (Full Rep). 2010 Mar;(191):1-397.

15.     Sabol B, Denman MA, Guise JM. Vaginal birth after cesarean: an effective method to reduce cesarean. Clin Obstet Gynecol 2015; 58:309-19.

16.     Gimovsky ML, Bayer-Zwirello LA, Plevyak M. Fetal heart rate monitoring casebook. Amnioinfusion with uterine dehiscence and fetal distress. J Perinatol 1997; 17:83-6.

17.     American College of Obstetricians and Gynecologists. ACOG Practice Bulletin no. 205: Vaginal Birth After Cesarean Delivery. Obstet Gynecol 2019.

18.     Metz TD, Allshouse AA, Faucett AM, Grobman WA. Validation of a vaginal birth after cesarean delivery prediction model in women with two prior cesarean deliveries. Obstet Gynecol 2015; 125:948-52.

19.     Bretelle F, Cravello L, Shojai R, et al. Vaginal birth following two previous cesarean sections. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2001; 94:23-6.

20.     Macones GA, Cahill A, Pare E, et al. Obstetric outcomes in women with two prior cesarean deliveries: is vaginal birth after cesarean delivery a viable option? Am J Obstet Gynecol 2005; 192:1223-8.

21.     Tahseen S, Griffiths M. Vaginal birth after two caesarean sections (VBAC-2)-a systematic review with meta-analysis of success rate and adverse outcomes of VBAC-2 versus VBAC-1 and repeat (third) caesarean sections. BJOG 2010; 117:5-19.

22.     Landon MB, Hauth JC, Leveno KJ, et al. Maternal and perinatal outcomes associated with a trial of labor after prior cesarean delivery. N Engl J Med 2004; 351:2581-9.

23.     Smith D, Stringer E, Vladutiu CJ, et al. Risk of uterine rupture among women attempting vaginal birth after cesarean with an unknown uterine scar. Am J Obstet Gynecol 2015; 213:80.e1-80.e5. doi: 10.1016/j.ajog.2015.01.056.

24.     Torri D Metz, Vincenzo Berghella, Vanessa A Barss. Choosing the route of delivery after cesarean birth. UpToDate. https://www.uptodate.com/contents/choosing-the-route-of-delivery-after-cesarean-birth. Ultima vizualizare 22 Aprilie 2019.

25.     Aaron B Caughey, Carl V Smith, et al. Vaginal Birth After Cesarean Delivery.  https://emedicine.medscape.com/article/272187-overview. Ultima vizualizare: 22 Aprilie 2019.

26.     Ramirez MM, Gilbert S, Landon MB,et al. Mode of delivery in women with antepartum fetal death and prior cesarean delivery. Am J Perinatol. 2010 Nov;27(10):825-30. doi: 10.1055/s-0030-1254548.

27.     Christopher L. “A Textbook of Postpartum Hemorrhage”, – Vital statistics – an overwiew, Dapiens Publishing 2006:70-80.

28.     WHO systematic review of maternal mortality and morbidity: the prevalence of uterine rupture BJOG: an International Journal of Obstetrics and Gynaecology September 2005;112: 1221–8.

29.     Blanc J, Resseguier N, Goffinet F, et al. Association between gestational age and severe maternal morbidity and mortality of preterm cesarean delivery: a population-based cohort study. Am J Obstet Gynecol 2019;220(4):399.e1-399.e9. doi: 10.1016/j.ajog.2019.01.005.

30.     Palatnik A, Grobman WA. Induction of labor versus expectant management for women with a prior cesarean delivery. Am J Obstet Gynecol 2015; 212(3):358.e1-6. doi: 10.1016/j.ajog.2015.01.026.

31.     Vlemminx MWC, de Lau H, Oei SG. Tocogram characteristics of uterine rupture: a systematic review. Arch Gynecol Obstet. 2017;295(1):17–26. Published online 2016 Oct 8. doi: 10.1007/s00404-016-4214-7.

32.     Malene M. Andersen, Dorthe L A Thisted, Isis Amer-Wåhlin, Lone Krebs, The Danish CTG Monitoring during VBAC study group. Can Intrapartum Cardiotocography Predict Uterine Rupture among Women with Prior Caesarean Delivery?: A Population Based Case-Control Study. PLoS One. 2016; 11(2): e0146347. Published online 2016 Feb 12. doi: 10.1371/journal.pone.0146347.

33.     Ridgeway JJ, Weyrich DL, Benedetti TJ, Fetal heart rate changes associated with uterine rupture, Obstet Gynecol. 2004;103(3):506-12.

34.     Kieser KE, Baskett TF. A 10-year population-based study of uterine rupture. Obstet Gynecol. 2002 Oct;100(4):749-53.

35.     Mousa HA, Alfirevic Z. Treatment for primary postpartum haemorrhage. Cochrane Database Syst Rev. 2007 Jan 24;(1):CD003249.

36.     Trial of labor after cesarean (TOLAC), formerly trial of labor versus elective repeat cesarean section for the woman with a previous cesarean section. A Review of the Evidence and Recommendations by the American Academy of Family Physicians. National Guideline Clearinghouse www.guideline.gov, March 2005.

37.     Leduc D, Biringer A, Lee L, Dy J. Induction of labour.SOGC Clinical Practice Guideline. J Obstet Gynaecol Can 2013; 35 (9):840-57.

38.     Lydon-Rochelle M, Holt V, Easterling TR, Martin DP. Risk of Uterine Rupture during Labor among Women with a Prior Cesarean Delivery. N Engl J Med 2001; 345:3-8.

39.     Martel M-J, McKinnon CJ. Clinical Practice Obstetrics Committee. Guidelines for vaginal birth after previous Caesarean birth. SOGC Clinical Practice Guidelines, No.155, 2005, J Obstet Gynaecol Can 2005; 27:164-74.

40.     Bergeron ME, Jastrow N, Brassard N, Paris G, Bujold E. Sonography of lower uterine segment thickness and prediction of uterine rupture. Obstet Gynecol 2009;113:520–2.

41.     Bujold E, Blackwell SC, Gauthier RJ. Cervical ripening with transcervical Foley catheter and the risk of uterine rupture. Obstet Gynecol 2004;103:18–23.

42.     Prager M, Eneroth-Grimfors E, Edlund M, Marions L. A randomised controlled trial of intravaginal dinoprostone, intravaginal misoprostol and transcervical balloon catheter for labour induction. BJOG 2008;115:1443–50.

43.     Vaknin Z, Kurzweil Y, Sherman D. Foley catheter balloon vs locally applied prostaglandins for cervical ripening and labor induction: a Systematic review and metaanalysis. Am J Obstet Gynecol 2010;203:418–29.

44.     Boulvain  M, Kelly  A,  Lohse  C,  Stan  C,  Irion  O.  Mechanical  methods  for  induction  of  labour.  Cochrane Database of Systematic Reviews 2001;(4):CD001233.

45.     Saad  AF,  Villareal  J,  Eid  J,  Spencer  N,  Ellis  V,  Hankins  G,  Saade  GR.  A  randomized  controlled  trial  of  Dilapan -S vs Foley balloon for preinduction cervical ripening. Am J Obstet Gynecol 2019; 220: 275.e1-9.

 

Urmărire şi monitorizare

1.     Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 41 Hemoragia obstetricală, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

2.     Bujold E, Gauthier RJ. Risk of uterine rupture associated with an interdelivery interval between 18 and 24 months. Obstet Gynecol. 2010 May;115(5):1003-6. doi: 10.1097/AOG.0b013e3181d992fb.

3.     Justus Ndulue Eze, Okechukwu Bonaventure Anozie, Osaheni Lucky Lawani, Emmanuel Okechukwu Ndukwe, Uzoma Maryrose Agwu, Johnson Akuma Obuna. Evaluation of obstetricians’ surgical decision making in the management of uterine rupture. BMC Pregnancy Childbirth. 2017; 17: 179. doi: 10.1186/s12884-017-1367-8.

4.     Sheth SS.Results of treatment of rupture of the uterus by suturing.J Obstet Gynaecol Br Commonw.1968;75(1):55-8.

5.     Lim AC, et al.Pregnancy after uterine rupture: a report of 5 cases and a review of the literature.Obstet Gynecol Surv.2005;60(9):613-7.

 

Aspecte administrative

1.        Torri D Metz, Vincenzo Berghella, Vanessa A Barss. Trial of labor after cesarean delivery: Intrapartum management. UpToDate https://www.uptodate.com/contents/trial-of-labor-after-cesarean-delivery-intrapartum-management?search=vaginal-birth-after-cesarean-delivery-vbac-beyond-the-basics&topicRef=4479&source=see_link. Ultima vizualizare: 7 Aprilie 2019.

2.       Landon MB, Hauth JC, Leveno KJ, Spong CY. Maternal and perinatal outcomes associated with a trial of labor after prior cesarean delivery. N Engl J Med. 2004 Dec 16;351(25):2581-9.

3.       Martel MJ, MacKinnon CJ; Clinical Practice Obstetrics Committee, Society of Obstetricians and Gynaecologists of Canada. Guidelines for vaginal birth after previous Caesarean birth. J Obstet Gynaecol Can. 2005 Feb;27(2):164-88.

4.        Trial of labor after cesarean (TOLAC), formerly trial of labor versus elective repeat cesarean section for the woman with a previous cesarean section. A Review of the Evidence and Recommendations by the American Academy of Family Physicians ,National Guideline Clearinghouse www.guideline.gov, March 2005.

5.        Cunningham Gary F, Leveno Kenneth J, Bloom Steven L, Spong Catherine Y. Spong, Dashe Jodi S, Hoffman Barbara L, Casey Brian M, Sheffield Jeanne S  Sheffield, Williams Obstetrica, Capitolul 41 Hemoragia obstetricală, ediţia a 24-a, Coordonatorul ediţiei în limba română Radu Vlădăreanu, Editura Mc Graw Hill  şi Editura Hipocrate, pp. 609-621, 2017.

6.        Christopher L. A Textbook of Postpartum Hemorrhage. Vital statistics – an overwiew, Dapiens Publishing 2006; 17-35, 35-45, 45-58.

 

  • ANEXE

Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 – 30 Martie 2019

Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

  • Lista participanților la Reuniunea de Consens de la București, 29 – 30 Martie 2019

Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, București

Prof. Dr. Daniel Mureșan, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti

Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti

Prof. Dr. Elvira Bratilă, București

Prof. Dr. Ștefan Buțureanu, Iaşi

Prof. Dr. Crîngu Ionescu, București

Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureș

Prof. Dr. Claudia Mehedințu, Bucureşti

Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Marius Moga, Brașov

Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iași

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, București

Prof. Dr. Lucian Pușcașiu, Târgu-Mureş

Prof. Dr. Liana Pleș, București

Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti

Prof. Dr. Demetra Socolov, Iași

Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iași

Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca

Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti

Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa

Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova

Conf. Dr. Elena Bernad, Timișoara

Conf. Dr. Iuliana Ceaușu, Bucureşti

Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu

Conf. Dr. Alexandru Filipescu, București

Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad

Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova

Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timișoara

Conf. Dr. Ștefania Tudorache, Craiova

ȘL Dr. Șerban Nastasia, Bucureşti

Dr. Marius Calomfirescu, București

Asist. Univ. Dr. Mihaela Boț, București

Dr. Alina Marin, București

Anexa 2.Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare

Standard

Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat.

Recomandare

Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat.

Opţiune

Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite.  Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.

Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare

Grad A

Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).

Grad B

Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).

Grad C

Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). 

Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.

Grad E

Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi

Nivel Ia

Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate

Nivel Ib

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput

Nivel IIa

Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute

Nivel IIb

Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare

Nivel III

Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute

Nivel IV

Dovezi obţinunte de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *