Ghiduri de practică medicală psihiatrie pediatrică

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordin nr. 1283 din 2010

F70-F79 F84.4 ÎNTÂRZIEREA MINTALĂ


Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F70-F79, F-84.4
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
idem
idem
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5. 1.6
1.2
1.2.,1.3, 1.4,1.5,1.6
2.1, 2.2
2.1, 2.2. 2.3
2.1
3,4
3, 4,5
7. 10
3,4,5
3,6,
5,7,8
3,4,5,7,9
3, 6,7, 8,9
8, 10,11

I.Definiţie : oprirea sau dezvoltarea incompletă a nivelului global de inteligenţă (cognitiv, vorbire, motoriu, social), un QI sub 70, afectarea comportamentului adaptativ, debut sub 18 ani.
II. Stadializarea afecţiunii: starea defectuală permanentă, cu posibilitatea unui uşor progres în perioada de adult.
III.Criterii de includere:
– Istoricul dezvoltării, retard de diferite intensităţi, istoric de agresiuni pre, peri şi postanatale, minusuri în calitatea îngrijirii, carenţe afective şi educaţionale,
– Somatic, malformaţii, microcefalie,
– Diagnostic pozitiv de retard mintal cu stabilirea gradului de intensitate cotarea QI sau retard în scale de evaluare a dezvoltării psihomotorii, aprecieri moderate prin referiri la eventuale componente psihogenice, ospitalism, neglijare afectivă, educaţională,
Comorbidităţi: tulburări de limbaj, paralizii, epilepsie, tulburări psihice afective, agresivitate hetero şi auto, impulsivitate, sindrom hiperkinetic, psihoze,
-Etiologie diversă : organică, posibile componente psihogenice, neglijare.
IV. Tratament: predominant recuperator, educaţional, precoce, tratament medicamentos adjuvant.
Tratament neurotrofic pentru stimularea dezvoltării psihice, în primii 7-8 ani de viaţă în cure de durată diferită cu dozare în raport cu vârsta.
Pot îmbunătăţi eficienţa psihică în formele uşoare, şcolarizate. Pot produce hiperexcitabilitate 
Tratament de corectare a simptomelor psihice asociate întârzierii mintale precum agitaţia, agresivitatea, indicaţia de prima linie sunt antipsihoticele tipice sau atipice dozate în raport cu vârsta, greutatea şi severitatea simptomatologiei.
Tratamentul pentru simptomele asociate durează timp îndelungat, timp de luni de zile, poate fi cronic, în forme rezistente, pentru ani de zile. Se menţin dozele iniţiale de atac, pînă la reducerea simptomatologiei la un nivel acceptabil.
V.Monitorizarea tratamentului. Se adresează medicaţiei menite să reducă simptomele asociate.Medicaţia trebuie reevaluată, lunar, pentru a aduce corectări în raport cu evoluţia,cu eventuala schimbare a formulei medicamentoase. Evaluări biologice bianuale: hemograma, transaminaze, examen sumar de urină, glicemie, eventual EKG când se folosesc antipsihotice
VI.Criterii de excludere din tratament
Reacţii adverse la administrarea pe termen îndelungat al antipsihoticelor: sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă, creştere exagerată în greutate, galactoree, diabet, modificări EKG.Reacţii adeverse la administrarea carbamazepinei, valproatului de sodiu: leucopenie, creşterea transaminazelor, alopecie, etc.
Co-morbidităti: nu e cazul
 Non-responder: de principiu medicaţia sedativă
Non compliant: nu e cazul
VII Reluarea tratamentului  în condiţiile accentuării agitaţiei, agresivităţii.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
F80. 0-9 TULBURĂRI SPECIFICE DE DEZVOLTARE ALE VORBIRII ŞI LIMBAJULUI
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţa
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F80,0-9
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0, 1.1
idem
1.0,1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
1.2 1.3., 1.4
1.2.1.3,1.4
1.2.,1.3, 1.4,1.5,1.6
 2.2
1.3,1.4 2.1, 2.2. 2.3  
3,4
3,4, 5
7, 10
4,5
3, 7, 10
4,3,7,8
4, 3, 7,8, 9,10
7, 8, 9

 I. Definiţia afecţiunii : întârzierea apariţiei limbajului expresiv, a vorbirii, a înţelegerii limbajului, pierderea vorbirii la vârsta de sub 18 ani.
II. Stadializarea afecţiunii : cronică cu apariţie în prima copilărie, posibilitate de evoluţie lent favorabilă ; în afaziile dobîndite, interval liber de dezvoltare normală urmat de pierderea limbajului.
III.Criterii de includere
– Istoric de întârziere a limbajului expresiv, pronunţarea cuvintelor, receptiv, pierderea vorbirii (afazie), apărute la vârstă mică,
– Nu pot fi atribuite anormalităţilor neurologice, alterării senzoriale ( surditate), întârzierii mintale, variantelor genetice (slow developer),
– Există un grad de întârziere şi de afectare evidenţiat prin examen clinic, psihiatric, neurologic, logopedic, psihologic,
– Lipsesc alte cauze : neglijarea afectivă şi educaţională (instituţionalizare), surditate,
– Posibile comorbităţi (epilepsie-sindrom Landau Kleffner), sindrom hiperkinetic.
IV. Tratament : recuperator educaţional (logopedie), neurotrofic
Tratament neurotrofic pentru stimularea dezvoltării psihice, în primii 7-8 ani de viaţă în cure de durată diferită, dozare în raport cu vârsta.
Pot îmbunătăţi dezvoltarea psihică în special când se însoţesc de terapia de recuperare (terapie logopedică). Pot produce hiperexcitabilitate.
 Medicaţie pentru eventuale tulburări neuropsihice asociate: anticonvulsivante pentru sindromul Landau-Kleffner, după modelul tratamentului epilepsiei.
V. Monitorizarea tratamentului – tratamentul neurotrofic nu necesită monitorizare privind efectele adverse.
VI. Criterii de excludere din tratament:  nu e cazul.
VII. Reluarea tratamentului: posibila repetare de 2 ori pe an în primii 6-7 ani.
VIII. Prescriptori: medici de familie, medici specialişti psihiatrie pediatrică, neuropsihiatrie pediatrică, pediatrie, neurologie pediatrică.
 F81-0,1,2,8,9 F82, F83 TULBURĂRI SPECIFICE DE DEZVOLTARE A ABILITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE (ŞCOLARE), A CITITULUI, A SCRISULUI, A ABILITĂŢILOR MATEMATICE, MIXTĂ, TULBURARE SPECIFICĂ DEZVOLTĂRII MOTORII, TULBURĂRI MIXTE DE DEZVOLTARE
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F81-0,1,28,9
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.1
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
F 82, F 83
1.2, 1.3,1.4
1.2.,1.3, 1.4,1.5,1.6
1.2.,1.3. 1.4, 1.5 2.2
2.1, 2.2. 2.3
3,4
3,4,5
9,10
3,4
3,6,
3,6,7,8,9
3,4,6,7, 9
3, 6,7, 8

 I. Definiţia afecţiunii : întârzierea şi dificultăţi semnificative în achiziţionarea abilităţilor de învăţare, în condiţiile unei şcolarizări normale.
 
II. Stadializarea afecţiunii : cronică cu apariţie în momentul începerii şcolarizării, posibilitate de evoluţie lent favorabilă.
 
III.Criterii de includere
– Există istoric de întârziere a abilităţilor de învăţare (şcolare), în condiţiile unei şcolarizări normale, apărute de la început, înainte de clasa a 2-a,
– Achiziţia cititului/ scrisului/ calculului matematic nu se realizează corespunzător vârstei şi nivelului de inteligenţă,
– Rezultatele şcolare sunt afectate marcat de acest deficit.
Criteriu de excludere- scorul QI mai mic de 70, existenţa unei tulburări de acuitate vizuală sau a unei şcolarizări neadecvate.
 
Nu pot fi atribuite anormalităţilor neurologice, alterării sensoriale, retardării mintale, variantelor genetice (dezvoltare lentă).
Există o întârziere cu grade diferite de afectare, diagnosticată prin examen clinic, psihiatric, neurologic (motricitatea fină), educaţional, psihologic, logopedic.
 Lipsesc alte cauze : neglijare, carenţe educaţionale, leziuni neurologice.
IV.Tratament: program recuperator, educaţional
Nu există tratament medicamentos specific. Tratamentul medicamentos este recomandat doar pentru eventualele tulburări co-morbide ca sindromul de deficit atenţional/hiperactivitate, sau reacţii anxioase la eşecul şcolar.
V. Monitorizarea tratamentului medicamentos: numai pentru tratamentul tulburărilor co-morbide – vezi capitolele respective.
VI. Criterii de excludere din tratament: nu este cazul
VII. Reluarea tratamentului: nu este cazul
TULBURARE SPECIFICĂ DEZVOLTĂRII MOTORII, TULBURĂRI MIXTE DE DEZVOLTARE
 I. Definiţia afecţiunii: întârzierea şi dificultăţi semnificative în achiziţionarea abilităţilor de învăţare, în condiţiile unei şcolarizări normale.
II. Stadializarea afecţiunii: cronică cu apariţie în momentul începerii şcolarizării, posibilitate de evoluţie lent favorabilă.
III.Criterii de includere
– Scorul testelor standardizate pentru evaluarea coordonării motorii fine sau grosiere este mai mic cu 2 deviaţii standard faţă de nivelul aşteptat pentru vârsta cronologică,
– Tulburarea interferă cu achiziţiile şcolare sau cu activităţile zilnice,
– Nu există nici o tulburare neurologică diagnosticabilă,
– Criteriu de excludere- scorul QI mai mic de 70.
Tratament: program de educaţie motorie adaptativă şi de integrare senzorială.
Tratamentul psihofarmacologic vizează tulburările asociate precum tulburarea hiperkinetică .
 V. Monitorizarea tratamentului medicamentos: numai pentru tratamentul tulburărilor co-morbide pe cele 2 axe, hiperkinezia şi anxietatea cu medicaţiile specifice. Evaluări la 2-4 săptămâni. In cazul unui sindrom hiperkinetic comorbid, se urmăreşte schema de monitorizare respectivă.
VI. Criterii de excludere din tratament: nu este cazul
VII. Reluare tratament: nu este cazul
VIII. Prescriptori pentru tulburările psihice comorbide: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 F84.-0,1 TULBURĂRI PERVASIVE DE DEZVOLTARE.
AUTISM INFANTIL
 
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
F84.-0,1
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
 
1.2,1.3

1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1
2.1,2.2, 2.3
 
2.1, 2.2. 2.3,2.4,3
4,5
4,5
9,10
4,5
 
4,5,7, 8,9
4, 5, 7,8, 9
4,5,7, 8,9,10,
 
  I.Definiţie: debut timpuriu înainte de 3 ani, prezentă constant ca tulburare globală.
Constelaţie specifică de tulburări : alterări ale interacţiunii sociale, lipsa de răspuns la emoţiile altora, alterări calitative ale limbajului, lipsa de utilizare a abilităţilor, vorbirea la persoana a III a, ecolalie, lipsa de supleţe a expresiei verbale, repertoriu restrîns, repetitiv, stereotip al comportamentelor, nivele variabile de dezvoltare intelectuală (QI).
 
II. Stadializarea afecţiunii: tulburare cronică, durează toată viaţa
 
III. Criterii de includere
– Istoric sugestiv de comportament deosebit, posibil asociat cu retardarea mintală, a limbajului, posibil istoric de agresiuni, pre, peri şi postnatale, posibila problematică de neglijare (hospitalism),
– Prezenţa simptomatologiei specifice în diferite grade de intensitate. Examinare psihiatrică: observarea comportamentelor, gradului de instabilitate, a relaţionării, dezvoltării psihice, abilităţilor motorii, stereotipii,
– Absenţa tulburării specifice de dezvoltare a vorbirii,
– Posibila prezenţa comorbidităţii organice, afecţiuni genetice, epilepsie.
 
IV. Tratament: recuperator, educaţional şi medicamentos
 Tratamentul medicamentos este nespecific şi se adresează unor anumitor simptome precum comportamentul stereotip, agitaţia psihomotorie, auto/heteroagresivitate, etc sau tulburărilor comorbide -se pot folosi medicamente din diferite clase de antipshotice tipice şi/sau atipice, antidepresive, timostabilizatori, medicamente specifice pentru ADHD, în concordanţă cu simptomatologia cazului- şi se stabileşte de către clinicieni în funcţie de experienţa şi studiile existente în literatura de specialitate.
 
 
V. Monitorizarea tratamentului: se realizează la intervale de 1-2 luni. Monitorizare biologică la fiecare 6 luni: hemograma, transaminaze, examen sumar de urină, glicemie etc. Urmărirea greutăţii şi creşterii în înălţime la medicaţia pentru sindromul hiperkinetic.
 
VI. Criterii de excludere din tratament
Reacţii adverse la administrarea pe termen îndelungat a antipsihoticelor: sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă, creşterea exagerată în greutate, galactoree; a carbamazepinei, valproatului de sodiu: leucopenie, creşterea transaminazelor, alopecie ; riscuri la atomoxetina, metilfenidat scăderea persistentă în greutate, încetinirea creşterii, la antidepresive: retenţie de urină, alte efecte anticolinergice.
  Co-morbidităţi: nu e cazul
  Non-responder: de principiu medicaţia sedativă, la cea pentru sindromul hiperkinetic
Non compliant: nu e cazul
VII. Reluarea tratamentului: medicaţia de lungă durată cu posibile pauze de 3-6 luni.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 F84.2 TULBURĂRI PERVAZIVE GLOBALE DE DEZVOLTARE
SINDROM RET
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţa
Asistat
Spitalizat
 
F84.2
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
1.2,
 
1.2. 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1, 2.2, 2.3
 
2.1, 2.2. 2.3,2.4,3
4,5
4,5
9,10
4,5
 
4,5,7,8
4, 5, 7,8, 9
4,5, 7, 8,9,10,

I. Definiţie: afecţiune neuropsihică, cu debut timpuriu, oprire în dezvoltarea globală neuropsihică, regres accentuat.
 II.Stadializarea afecţiunii: cronică, cu evoluţie progresivă
III. Criterii de includere
– Debut timpuriu la 7-24 de luni, oprire sau regres în dezvoltarea globală psihomotorie,
– Încetinirea dezvoltării perimetrului cranian, lipsa mişcărilor cu scop ale mâinilor, apraxie, mişcări stereotipe de »spălare » a mâinilor, lipsa masticaţiei adecvate, lipsa limbajului, ataxie, accese de hiperventilaţie, scolioza, epilepsie, retard psihic sever.
IV. Tratament medicamentos, îngrijire
Tratament pentru tulburări comorbide
Facultativ tratament cu neurotrofice în funcţie de experienţa clinicianului şi de studiile din literatura de specialitate.
V. Monitorizarea tratamentului: ca dozaj la intervale de 3 luni, iar evaluarea efectelor secundare biologice ale anticonvulsivantelor la 6 luni.
VI. Criterii de excludere din tratament
 Non-responder: la medicaţia antiepileptică se poate înlocui medicamentul anticonvulsivant cu altul.
VII. Reluarea tratamentului: cel anticonvulsivant este continuu, eventualul tratament
 neurotrofic se poate relua la intervale de 6 luni în primii 2-3 ani.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist –  psihiatrie pediatricaă şi neuropsihiatrie pediatrică.
F84.3 TULBURĂRI PERVAZIVE DE DEZVOLTARE
ALTE TULBURĂRI DEZINTEGRATIVE ALE COPILĂRIEI
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
 
F-84.3
Asistat
Spitalizat
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.  
1.2,1.3
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1, 2.2, 2.3
 
2.1, 2.2. 2.3,2.4,
4,5
4,5
9,10
4,5
 
4,5,7, 8,9
4, 5, 7,8, 9
4,5,7, 8,9,10,
 
I.Definiţie: tulburare psihică, durabilă, cu debut timpuriu dupa vârsta de 2 ani, cu regresiune psihică şi manifestări asemănătoare autismului.
 
II. Stadializarea afecţiunii: boală cronică cu demenţiere rapidă şi persistenţa în continuare în stadiul demenţial, fără semne neurologice, posibila recuperare parţial.
III. Criterii de includere
– Perioada normală de maxim 2 ani, regres psihic clar dezvoltat în luni,
      – Istoric de deteriorare psihică multiplă, fără modificări neurologice, de etiologie neprecizată,
– Regresie în limbaj, a abilităţilor de joacă, interacţiune socială, pierderea controlului sfincterian, manierisme stereotipe, repetitive, dezinteres faţă de mediu, posibil agitaţie psihică. Aspect quasi-autistic,
– Pierderea abilităţilor şi funcţionare socială calitativ anormală, lipsa organicităţii; posibil recuperare parţială, rămâne defectual.
IV. Tratament recuperator
V.Monitorizarea tratamentului: la intervale de 3 luni cu creşterea dozelor în cazul exacerbării simptomatologiei sau reducerea lor în cazul atenuării semnificative. Evaluarea efectelor biologice la 6 luni-1an, cu efectuarea hemogramei, transaminazelor, glicemiei, examen sumar de urina, EKG.
 
VI. Criterii de excludere din tratament:
 Reactii adverse la administrarea pe termen îndelungat al antipsihoticelor: sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă, creşterea exagerată în greutate, galactoree, diabet, modificări EKG:a carbamazepinei: leucopenie, creşterea transaminazelor,  
Non-responder: schimbarea preparatului în caz de rezistenţă.
 
VII .Reluarea tratamentului: în condiţia agravării simptomatologiei de tip agitaţie psihică.
 
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 
F84.5 TULBURĂRI PERVAZIVE GLOBALE DE DEZVOLTARE
SINDROM ASPERGER
 
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă 
Asistat
Spitalizat
 
F84.5
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
1.2,1.3
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1,2.2,
 
2.1, 2.2. 3
2.1
4,5
4,5
9,10
4,5
 
4,5,7, 8,9
4, 5, 7,8, 9
4,5,7, 8,9,10,
 
I. Definiţie: tulburare psihică durabilă cu debut timpuriu, cu tablou asemănător autismului în privinţa interacţiunilor sociale reciproce.
 
 II. Stadializarea afecţiunii: boală cronică, cu posibilitate de ameliorare lentă pe măsura înaintării în vârstă.
 
III. Criterii de includere
– Istoric de perturbări în interacţiunile sociale, activităţi stereotipe, neîndemânare motorie, interese particulare,
– Debut timpuriu, cu continuitate în manifestări, aspect asemănător cu autismul în privinţa interacţiunilor sociale reciproce,
– Comportamente, interese şi activităţi restrînse şi stereotipe. Fără întârzieri cognitive şi de limbaj.Posibil intelect normal,
– Frecvenţa crescută a bolii la sexul masculin,
– Examinarea clinică, psihiatrică, psihologică, educaţională confirmă diagnosticul. Examinarea paraclinică : neurologică negativă
IV.Tratament
IV. Tratament: recuperator, educaţional şi medicamentos
 Tratamentul medicamentos este nespecific şi se adresează unor anumitor simptome precum comportamentul stereotip, agitaţia psihomotorie, auto/heteroagresivitate, etc sau tulburărilor comorbide -se pot folosi medicamente din diferite clase de antipshotice tipice şi/sau atipice, antidepresive, timostabilizatori, medicamente specifice pentru ADHD, în concordanţă cu simptomatologia cazului- şi se stabileşte de către clinicieni în funcţie de experienţa şi studiile existente în literatura de specialitate.
 V. Monitorizarea tratamentului: se realizează la intervale de 1-2 luni. Monitorizare biologică la fiecare 6 luni, hemograma, transaminaze, examen sumar de urină, glicemie etc. Urmărirea greutăţii şi creşterii în înălţime la medicaţia pentru sindromul hiperkinetic.

VI. Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse la administrarea pe termen îndelungat al antipsihoticelor: sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă, creşterea în greutate, galactoree;- a carbamazepinei, valproatului de sodiu: leucopenie, creşterea transaminazelor, alopecie ; riscuri la atomoxetina, metilfenidat scăderea persistentă în greutate, încetinirea creşterii; la antidepresive: retenţie de urină, alte efecte anticolinergice.
Co-morbiditati: nu e cazul
 Non-responder: de principiu medicaţia sedativă pentru sindromul hiperkinetic
Non compliant: nu e cazul
VII. Reluarea tratamentului: medicaţia de lungă durată cu posibile pauze de 3-6 luni,
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 
F90-0,1,8,9 TULBURĂRI COMPORTAMENTALE ŞI EMOŢIONALE CU DEBUT ÎN COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ. TULBURĂRI HIPERKINETICE
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F90-0,1,8,9
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
1.2,1.3
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1
2.1, 2.2,
 
2.1, 2.2. 2.4, 3
4,5
4,5
10
4,5
4,5,6,7,
4,5,6,7,9
4, 5, 6,7, 9
4,5,7, 9,

 I. Definţie: ADHD (tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenţie, tulburarea activităţii şi atenţiei, tulburarea hiperchinetică) este o tulburare psihiatrică care se caracterizează printr-un nivel necorespunzător vârstei de dezvoltare, de neatenţie (concentrare, distractibilitate), hiperactivitate şi impulsivitate, simptome care pot să apară în orice combinaţie la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale, timp de cel puţin 6 luni, cu debut înainte de vârsta de 7 ani.
 II. Stadializarea afecţiunii: sunt descrise trei tipuri de ADHD: predominant cu hiperactivitate şi impulsivitate, predominant cu neatenţie şi o formă mixtă, cu neatenţie şi hiperactivitate. Debutul afecţiunii este înainte de 7 ani. La aproximativ 50% din copii tulburarea se remite la adolescenţă, iar la 25% din adolescenţi se remite la vârsta adultă. Pentru aproximativ 25% din copii, tulburarea are o evoluţie cronică, putând necesita tratament pe tot parcursul vieţii.
 III. Criterii de includere (conform ICD 10)
– Debut înainte de 7 ani,
– Prezenţa definitivă a nivelului anormal de inatenţie, hiperactivitate şi nelinişte, care sunt persistente şi pervazive în timp dar nu sunt determinate de autism sau tulburări afective,
– Sunt necesare pentru diagnostic cel puţin 6 simptome din Grupa 1: Inatenţie, cel puţin 3 simptome din grupa 2: Hiperactivitate şi cel puţin 1 simptom din Grupa 3: Impulsivitate care sunt prezente de cel puţin 6 luni.
 Grupa 1 de criterii: Inatenţia: Cel puţin 6 din următoarele criterii sunt prezente de cel puţin 6 luni şi au un grad de exprimare neconcordant cu nivelul de dezvoltare al copilului.
– adesea face erori pentru că nu acordă atenţie detaliilor: greşeşte la şcoală, la joacă sau în alte activităţi
– nu reuşeşte să aibă o atenţie susţinută în timpul lecţiilor sau chiar la joacă
– adesea pare că nu ascultă ceea ce i se spune
– nu reuşeşte să fie atent la instrucţiuni şi să-şi termine lecţiile, sau îndatoririle (acest fapt nu se datorează opoziţiei sau incapacităţii de a înţelege)
– adsea este incapabil să-şi planifice şi să-şi organizeze activitatea
– adesea evită îndatoririle care necesită efort şi atenţie susţinută
– adesea îşi pierde obiectele personale sau obiecte necesare în activităţi precum: pixuri caiete, jucarii etc.
– este adesea distras de stimuli externi
– este uituc în cea mai mare parte a zilei
 Grupa 2 de criterii: Hiperactivitate: Cel puţin 3 din criteriile următoare au persistat mai mult de 6 luni cu un grad necorespunzător nivelului de dezvoltare a copilului
– adesea dă din mâini sau din picioare, şi se foieşte pe scaun
– se ridică de pe scaun, nu are răbdare să stea aşezat
– se caţără sau ţopăie şi aleargă în situaţii în care ar trebui să stea liniştit
– nu se poate juca în linişte, este gălăgios
– dovedeşte un pattern motor excesiv de activ şi care nu este explicat de modificările din mediu
 Grupa 3 de criterii: Impulsivitate: Cel puţin 1 ditre criteriile următoare de impulsivitate persistă de 6 luni cu un grad necorespunzător nivelului de dezvoltare a copilului
– adesea răspunde înainte ca întrebarea să fie formulată
– adesea nu are răbdare în a-şi aştepta rândul
– adesea întrerupe sau intervine în jocul sau conversaţia celorlalţi
– adesea vorbeşte prea mult
 
Criteriile descrise apar în mai multe situţtii: combinaţia inatenţie – hiperactivitate este prezentă atât acasă cât şi la şcoală (se vor culege informaţii de la cel puţin două surse).
Simptomele descrise determină o semnificativă modificare în funcţionarea socială şi ocupaţională.
 
IV. Tratament: complexitatea şi heterogenitatea acestei entităţi, existenţa tulburărilor comorbide, mai multe şi mai frecvente decât în oricare altă tulburare, necesită respectarea următoarelor principii de tratament :
– vor fi în principal abordate simptomele ţintă (cele pe care familia sau profesorii le consideră importante şi cele care perturbă în mod constant funcţionalitatea copilului),
– se vor lua în considerare şi manifestările comorbide asociate şi care fac dificilă abordarea terapeutică,
– durata tulburării se situează de-a lungul a câtorva ani deşi şi tratamentul trebuie individualizat nu numai în funcţie de patternul simptomelor ţintă cât şi în funcţie de aspectul timp.
Abordarea cu cele mai bune rezultate este de tip multimodal, îmbinând tratamentul medicamentos, terapia comportamentală şi metodele educaţionale specifice.
Este necesară sfătuirea şi consiliera familiei pentru a înţelege natura acestei afecţiuni şi pentru a participa la programele educaţionale.
 
Tratamentul medicamentos de bază se face la copii peste 6 ani cu medicaţia specifică stimulantă sau nonstimulantă, precum şi alte categorii de substanţe, în doze adaptate pe kilogram corp şi pe vârstă.
 
Pentru tulburările comorbide se vor asocia:
Pentru tulburările de dispoziţie şi a anxietăţii se pot asocia antidepresive de tip SSRI sau antidepresive triciclice, sau timostabilizatoare în doze corespunzătoare greutăţii şi vârstei.
Pentru agresivitate se pot asocia antipsihotice atipice sau tipice sau timostabilizatoare în doze corespunzătoare greutăţii şi vârstei.

În cazurile foarte severe, cu comorbidităti multiple si când nu există răspuns la medicaţia prevăzută în protocol, medicul specialist poate opta pentru formule psihofarmacologice de exceptie, pe baza experienţei pe care o are, în conformitate cu dovezile ştiinţifice din literatura de specialitate, după ce obţine acordul informat al familiei.
  V. Monitorizarea tratamentului: iniţial săptămânal până la atingerea dozei optime, apoi lunar pentru evaluarea eficacităţii şi pentru controlul efectelor adverse în primele 3 luni, după care se măreşte intervalul la 3 luni. Sunt necesare urmărirea periodică a greutăţii şi creşterii în înălţime (la 6 luni).
La fiecare 6 luni este necesară monitorizarea clinică (examen psihic şi somatic, măsurarea pulsului, TA, greutăţii şi înălţimii) şi biologică : hemogramă, transaminaze, glicemie.
 
VI. Criterii de excludere din tratament
Apariţia reactiilor adverse importante: pentru medicaţia specifică: scăderea persistentă în greutate, oprirea creşterii, insomnie, efecte gastro-intestinale, iar pentru medicaţia adresată comorbidităţilor: efecte anticolinergice, sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă, creşterea în greutate, galactoree, diabet, modificări EKG, leucopenie, creşterea transaminazelor.
Non-responder nu se continuă administrarea tratamentului cu un anumit medicament dacă nu s-au obținut efecte benefice după o perioadă suficientă de timp (conform precizărilor din prospectul medicamentelor respective).
 VII. Reluarea tratamentului: tratamentul poate fi reluat după perioade de pauză dacă reapariţia unor simptome o impune, dacă medicamentul respectiv a adus beneficii terapeutice şi dacă nu au existat anterior reacţii adverse importante la acel medicament.
 
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 F90-0,1,8,9 TULBURĂRI ALE CONDUITEI
 
Neasigurat
Asigurat
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenta
Non-urgenţă

Asistat
Spitalizat
 
F90-0,1,8,9
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.1
1.0.1.1,1.2
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.

1.2,1.3

1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2.1.3, 1.4,1.5
1.3,1.4.1.5
2.1
 
2.1, 2.2,
 
2.1, 2.2. 2.4, 3
4,5
4,5
10
4,5
4,5,6,7,
4,5,6,7,9
4, 5, 6,7, 9
4,5,7, 9,

 I. Definţie: tulburările de conduită sunt modele de comportament repetitiv şi persistent agresiv sau sfidător, cu durată de peste 6 luni, ating extreme şi produc încălcări ale aşteptărilor sociale. Genuine sau simptomatice ale altor stări psihiatrice (excludere) schizofrenie, manie, depresii, abuz de substanţe. Asociere cu tulburări hiperkinetice. Pot duce la tulburări de personalitate disocială. Circumstanţe existenţiale nefavorabile.
 II. Stadializarea afecţiunii: în etape, de debut, cu o perioadă subclinică, urmată de tulburări structurale, stabile, durabile, pot dura ani de zile, toată adolescenţa.
III. Criterii de includere :
– Istoric de tulburări ce depăşesc variaţiile normalităţii, cu un model de desfăşurare, în cel puţin o circumstanţă (familie, şcoală, societate) cu durata de câteva luni,
– Examinare clinică, psihiatrică, psihologică, educaţională, rapoarte din comunitate confirmă diagnosticul,
– Definirea formei clinice: limitată la mediul familial, nesocializate: comportament disocial sau agresiv sever, izolare: lipsa integrării, relaţii perturbate cu cei de o vârstă, resentimente ; socializate: comportament asemănător în condiţiile unei bune integrări în grup ; tulburarea opoziţională cu provocare: obrăznicie, nesupunere, provocare, comportament dezorganizat, ostil,
– Tulburări mixte asociate cu depresia, dispoziţie depresivă marcată sau cu tulburări emoţionale din sfera anxietăţii.
 IV. Tratament medicamentos pentru corectarea hiperactivităţii, agresivităţii, psihoterapie, psihoeducaţie
Nu există tratament specific, medicaţia se adresează unor simptome ca agresivitatea, agitaţia psiho-motorie sau tulburărilor comorbide precum ADHD, cu antipsihotice atipice, tipice, timostabilizatoare din categoria anticonvulsivantelor sau medicaţie specifică pentru ADHD de tip stimulant sau nonstimulant, în doze adaptate în funcţie de vârstă, greutatea şi severitate a simptomatologiei.
In cazurile asociate cu depresie, se folosesc antidepresive de tip ISRS, în doze corespunzătoare greutăţii şi vârstei.
Se aşteaptă o reducere moderată a simptomatologiei compatibilă cu activitatea şcolară şi integrarea socială.
 
 V. Monitorizarea tratamentului: la intervale iniţial de 1 lună, în primele 3 luni după care se măreşte intervalul la 3 luni pentru ajustarea dozei, eventual schimbarea preparatului. Evaluarea efectelor biologice la 6 luni cu efectuarea hemogramei, transaminazelor, glicemiei, examen sumar de urină, creatinina, EKG, prolactinemie.
VI. Criterii de excludere din tratament
 Reactii adverse la administrarea pe termen îndelungat al antipsihoticelor : sindrom extrapiramidal, diskinezie tardivă,creşterea în greutate, galactoree, diabet, modificări EKG; a carbamazepinei : leucopenie, creşterea transaminazelor ; la atomoxetina şi metilfenidat: scăderea persistentă în greutate, oprirea creşterii; la antidepresive : retenţie de urină, alte efecte anticolinergice, insomnie. 
     Non-responder: se schimbă preparatul
VII. Reluarea tratamentului: se asigură perioade de 1-3 luni de întrerupere a tratamentului, drug-free, pentru refacerea sensibilităţii receptorilor, de preferinţă în vacanţele şcolare. Decizia de reluare a tratamentului în raport cu agravarea simptomatologiei.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică.
 F90-0 TULBURĂRI EMOŢIONALE CU DEBUT SPECIFIC
ÎN COPILĂRIE. TULBURAREA DE TIP ANXIETATE DE SEPARARE ÎN COPILĂRIE
 
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F90-.0
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2,1.4, 1.5
2.1,2.2
4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,6,7
4,5,6,7
10
10

 I.Definiţie : stare de anxietate de separare excesivă faţă de persoanele de ataşament, reaparută după perioada fiziologică din primii ani de viaţă, lipsesc alte semne de anxietate.
 
II. Stadializarea afecţiunii : există o perioadă de normalitate după care posibil în urma unui incident/eveniment psihotraumatizant, schimbare reapare anxietatea cu intensitate accentuată, poate reveni de mai multe ori dealungul vieţii.
 
III. Criterii de includere
– Anxietate de separare anormală faţă de persoanele de ataşament asociată cu probleme de funcţionalitate socială, lipsesc alte semne de anxietate. Preocupare şi îngrijorare faţă de eventuale pericole ce ameninţă persoanele dragi, sau pentru sine, fobie şcolară, refuz de a se culca singur, frica de întuneric, coşmaruri, frica de a rămâne singur în casă, pe stradă, simptome somatice recurente (greţuri, vărsături) cu ocazia separării, crize de disconfort la separare,
– Istoric de anxietate de separare, adesea plasat în spatele fobiei şcolare. Analiza detaliativă diferenţiază fobia şcolară generată de anxietatea de separaţie de altele: educaţie grijulie, supraprotectoare, copil « special », posibil boli somatice în antecedente.
 
 IV. Tratament: medicamentos, psihoterapie individuală
Medicaţie anxiolitică şi antidepresivă : benzodiazepine pe termen foarte scurt şi antidepresive triciclice sau ISRS în doze corespunzătoare greutăţii şi protocolului terapeutic, pe termen scurt, în doze adaptate în funcţie de vârstă, greutatea şi severitatea simptomatologiei.
  V. Monitorizarea tratamentului săptămânal în prima luna, apoi lunar
 
VI Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse: retenţie de urină, efecte anticolinergice, agitaţie psihică, insomnie.
 
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei. Decizia de reluare a tratamentului în raport cu agravarea simptomatologiei.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 
F94 TULBURĂRI ALE FUNCŢIONĂRII SOCIALE CU DEBUT SPECIFIC ÎN COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ. MUTISM SELECTIV
 
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F94
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
 
1.2,1.4, 1.5
2.1,2.2

4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,6,7
4,5,6,7
10
10
10
 
I. Definiţie: selectivitate marcată în vorbire, determinată emoţional. Copilul demonstrează competenţa sa în vorbire în unele situaţii dar eşuează în altele. Tulburarea debutează în mica copilarie şi este frecvent asociată cu anxietate socială, retragere, sensitivitate. Tipic copilul vorbeşte acasă sau cu prietenii apropiaţi dar este mut la şcoală sau în alte situaţii.
II.Stadializarea afecţiunii: o perioadă normală de achiziţie a vorbirii, urmată de mutism selectiv, situaţional, cu posibilitate de durată îndelungată, luni de zile.
III. Criterii de includere
– Mutism selectiv, în anumite situaţii sociale, în timp ce în altele poate vorbi normal,
– Un nivel normal, apropiat al înţelegerii limbajului, nivel de dezvoltare al vorbirii suficient pentru comunicarea socială,
– Persistă o anumită durată de timp,
– Se exclud întârzierea în dezvoltarea limbajului expresiv sau receptiv, retardul mintal,
– Pot coexista depresie, anxietate, tensiune psihică excesivă-prepsihotică.
IV Tratament: nu există tratament specific, dar există unele abordări terapeutice pentru care există dovezi ştiinţifice privind eficacitatea. Abordarea cu cele mai bune rezultate este de tip multimodal, îmbinând psihoterapia şi medicaţia.
 
Psihoterapie: sunt utile tehnici de psihoterapie de familie şi comportamentală.
Tratamentul medicamentos: se administreaza pentru obţinerea dezinhibiţiei în funcţie de simptomatologie, inclusiv pentru simptomele asociate (depresie, anxietate): antidepresive de tip SSRI sau antidepresive triciclice, sau antipsihotice atipice în doze corespunzătoare greutăţii şi vârstei.
În cazurile foarte severe, cu comorbidităti multiple şi când nu există răspuns la medicaţia prevăzută în protocol, medicul specialist poate opta pentru formule psihofarmacologice de excepţie, pe baza experienţei pe care o are, în conformitate cu dovezile ştiinţifice din literatura de specialitate, după ce obţine acordul informat al familiei.
 V. Monitorizarea tratamentului : privind eficacitatea şi efectele adverse se realizează la intervale 2-3 luni pentru antipsihotice, iar în ce priveşte tratamentul cu antidepresive pacientul va fi urmărit la intervale mai mici (2 săptămâni – 1 lună). La fiecare 6 luni este necesară monitorizarea clinică (examen psihic şi somatic, măsurarea pulsului, TA, greutăţii) şi biologică : hemogramă, transaminaze, glicemie
VI Criterii de excludere din tratament
Apariţia reacţiilor adverse importante cum sunt : diskinezia tardivă, creşterea exagerată în greutate, galactoree, leucopenie, creşterea transaminazelor, scăderea persistentă în greutate, încetinirea creşterii, reacţii alergice sau idiosincratice.
Co-morbiditati: nu e cazul
 Non-responder: nu se continuă administrarea tratamentului cu un anumit medicament dacă nu s-au obţinut efecte benefice după o perioadă suficientă de timp (conform precizărilor din prospectul medicamentelor respective).
 
Non compliant: nu e cazul
 
VII. Reluarea tratamentului: tratamentul poate fi reluat după perioade de pauză dacă reapariţia unor simptome o impune, dacă medicamentul respectiv a adus beneficii terapeutice şi dacă nu au existat anterior reacţii adverse importante la acel medicament.
 
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrica şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 F94-1 TULBURĂRI ALE FUNCŢIONĂRII SOCIALE CU DEBUT SPECIFIC ÎN COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ. TULBURAREA REACTIVĂ DE ATAŞAMENT îN COPILĂRIE
 
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F94.1
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.4.1.5
1.3,1.4, 1.5
 
2.1, 2.2
2.1,2.2
4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,6,7
4,5,6,7

10
10
10

I.Definiţie: reacţii emoţionale excesive, contradictorii apărute înainte de vârsta de 5 ani.
II.Stadializarea afecţiunii: apar de timpuriu şi se pot menţine pe perioade îndelungate în timpul copilăriei, fără progresivitate.
 
III.Criterii de includere
– Reacţii maladaptative durabile, inexistente la copiii normali. Se pot şterge prin modificări ale climatului afectiv. Răspunsuri extrem de contradictorii ambivalente, în situaţii sociale, îmbufnări, lamentări, evitare rezistentă, retragere nepotrivită, agresivitate, teamă excesivă în relaţiile cu cei care îi îngrijesc, jocul social este blocat,
– Posibil nanism psihogenic,
– Un tip anormal de insecuritate în modelul ataşamentului selectiv cu un părinte. Lipsa răspunsului la mângîieri, apatie, frică. Remisiune bună în caz de plasare în mediu favorabil creşterii. Apar întotdeauna într-o relaţie inadecvată de îngrijire, abuz psihologic, neglijare,
– Istoric de dificultăţi relaţionale, tulburări emoţionale situaţionale, inadecvare, insecuritate. Problematica reactivă, abuz, neglijare,
– Examinarea clinică generală, psihiatrică, psihologică evidenţiază răspunsurile de ataşament insecurizat cu părintele, dificultăţile în relaţionarea în grup şi orientează diagnosticul. Se exclude sindromul Asperger, abuzul fizic şi/sau sexual.
IV. Tratament: psihoterapie, consilierea familiei
 F94-1 TULBURĂRI ALE FUNCŢIONĂRII SOCIALE CU DEBUT SPECIFIC IN COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ. TULBURAREA DE ATAŞAMENT DE TIP DEZINHIBAT
 
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F94.2
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
 
1.2,1.4, 1.5
2.1,2.2
4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,6,7
4,5,6,7
10
10
10
 
I.Definiţie: se defineşte printr-un grad neobişnuit de difuziune al ataşamentului selectiv în primii 5 ani de viaţă.
II. Stadializarea afecţiunii: debut de la început, în continuare, se poate reduce în timp cu maturizarea.
 
III. Criterii de includere
– Comportament general adeziv, cu o atitudine prietenoasă nediscriminatorie cu un comportament de captare a atenţiei în copilăria timpurie şi mijlocie,
  – Există dificultăţi în deszvoltarea de relaţii apropiate şi de încredere cu alţi copii,
– Pot fi asociate tulburări comportamentale sau emoţionale,
– Trecut clar de marcate discontinuităţi în îngrijire, multiple plasamente, schimbări ale mediului de îngrijire,
– Istoric de relaţii nediscriminative, lipsa inhibiţiilor sociale, a fricii de străini, familiaritate socială excesivă, multiple schimbări ale figurilor de îngrijire, inconsistenţă în relaţionare,
– Examinarea psihiatrică, psihologică şi educaţională, plasarea în situaţii de separare faţă de familie, detaşarea faţă de părinţi, confirmă diagnosticul. Se exclude sindromul Asperger, hospitalismul, tulburarea hiperkinetică şi a deficitului de atenţie.
IV.Tratament: consilierea familiei, terapie de joc
Terapie medicamentoasă pentru reducerea hiperactivităţii, auto sau heteroagresivităţii cu antidepresive de tip ISRS, antipsihotice tipice sau atipice, timostabilizatoare (anticonvulsivante), în doze corespunzătoare greutăţii, vârstei şi severităţii simptomatologiei.
 V. Monitorizarea tratamentului: la intervale iniţial de 2 săptămâni, apoi lunar.
VI. Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse: nu este cazul
 
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
F95-0,1,2,8,9 TICURI
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F95-0,1,2,8,9
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.4, 1.5

2.2
2.2 
2.2
2.1,2.2

4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,5, 6,7
4,5,6,7
10
10
10

I.Definiţie: ticuri exprimate sub diverse forme, mişcări bruşte, rapide, tranzitorii şi circumscrise, repetitive , dispariţia în timpul somnului, pot fi reproduse, suprimate voluntar.
II. Stadializarea afecţiunii: Fenomene izolate sau asociate cu fenomene obsesionale, anxietate. Se pot diferenţia: ticuri tranzitorii, nu persistă mai mult de 12 luni, ticuri izolate clipit, grimase faciale, în episoade. Ticuri cronice durează peste 1 ani, ticuri motorii sau vocale, unice sau multiple.Tic vocal asociat cu ticuri motorii multiple ( sindromul Gilles de la Tourette), vocalizări explozive, repetate, coprolalie, cuvinte, fraze obscene, copropraxia, gesturi obscene cu durată de ani de zile, cronică, posibil toată viaţa.
III. Criterii de includere
– Prezenţa ticurilor sub diferite forme, motorii, vocale-examinarea clinică, psihiatrică, psihologică şi educaţională confirmă diagnosticul,
– Posibila asocierea cu fenomene obsesionale.
 IV. Tratament: medicamentos, consilierea familiei
 Medicamentos de prima alegere – antipsihotice tipice sau atipice. Se mai pot utiliza : antidepresive de tip ISRS sau triciclice, clonidina sau alte scheme terapeutice în funcţie de simptomatologie, tulburări comorbide sau particularităţi ale cazului, ţinînd cont de experienţa specialistului şi de datele din literatura de specialitate.
 V. Monitorizarea tratamentului la intervale iniţial de 1 lună, în primele 3 luni după care se poate decide schimbarea preparatului.
VI. Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse: sindrom extrapiramidal, se preferă adăugarea de anticolinergice.
  Non-responder:  se schimba preparatul.
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică, neuropsihiatrie pediatrică, sau neurologie pediatrică; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică, neuropsihiatrie pediatrică, sau neurologie pediatrică.
F98 ENUREZIS NON-ORGANIC
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţa
Asistat
Spitalizat
 
F98
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
 
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2,1.4, 1.5
2.1, 2.2
 
2.1,2.2
 
2.1,2.2
4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,6,7
4,5,6,7
10
10 
10

I.Definiţie: Emisiuni involuntare de urină ziua sau şi noaptea, survenită după vârsta de 5 ani, la copiii cu vârsta mintală de peste 4 ani. Tulburări de somn adesea excesiv de profund. Pot exista tulburări emoţionale şi comportamentale, encoprezis.
II. Stadializarea afecţiunii :Există enurezis primar de la început sau secundar, apărut după stabilirea controlului sfincterian. Disconfort secundar enurezisului, reacţii emoţionale, ruşine.
III. Criterii de includere
– Istoric de enurezis, de intensitate variabilă, în diferite circumstanţe,
– Examinarea clinică, pediatrică, psihiatrică, psihologică stabileşte diagnosticul,
– Se stabileşte forma clinică: primar, secundar, factori reactivi. Diagnostic diferenţial cu cistita, tulburări urologice chirurgicale, poliuria diabetică prin consult interdisciplinar.
 IV. Tratament: medicamentos, psihoeducaţie.
Enurezis primar :
Medicaţie pentru superficializarea somnului : administrată înainte de culcare, seara
Medicaţie pentru decontracturarea sfincterului vezical : Cura terapeutică durează minim 6 luni, pentru stabilizarea răspunsurilor pozitive.
Medicaţie de reducere a diurezei nocturne: la copiii în vârstă de peste 5 ani, hormon antidiuretic. Cura terapeutică cu hormoni durează până la 3 luni.
Enurezis secundar: poate fi un răspuns la psihotraume, tensiune emoţională excesivă.
Se recomandă psihoterapie de joc, medicaţie anxiolitică în cantităţi mici şi medicaţie antidepresivă.
V. Monitorizarea tratamentului : la intervale iniţial de 2 saptamini, iar după stabilirea unei medicaţii eficace se menţine cel putin 6 luni până se instaurează reflexul de micţiune.
VI .Criterii de excludere din tratament
Reactii advers : nu este cazul
  Non-responder: se schimba preparatul
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei, revenirea impune repetarea curei, de 2-3 ori pînă la definitivarea răspunsului pozitiv.
VIII.Prescriptori: medici psihiatri, medici psihiatri de copii, medici de familie,medici pediatri, medici urologi.
 F98.1 ENCOPREZIS NON-ORGANIC
Definire patologie
Neasigurat
Asigurat
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F98.1
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.0 1.1,1.2
 1.1,1.2
1.2
1.2.,1.3, 1.4,
1.2, 1.4,
2.1,2,2, 3
2.1,2,2,3
2.1,2.2, 3
2.1,2.2,3

4,5
4,5
6,7,
4,5, 6,7
4,6,7
4,5,6,7
4,5,6,7
6,7
10
10
10
 
I.Definiţie: emisiunea scaunelor în condiţii nepotrivite. Poate reprezenta lipsa educaţiei adecvate, lipsa de răspuns la educaţie, istoric de eşec al învăţării controlului sfinterian. Tulburare psihologică cu refuz, opoziţie de a se conforma actului în locuri adecvate.Retenţia excesivă prin împotrivirea copilului, războiul cu părintele. Poate exprima retenţia din motive locale, fisură anală dureroasă. Encoprezis însoţit de murdărirea cu fecale a copilului sau ambianţei, protest deschis agresiv.Există obişnuit asocierea cu tulburări emoţionale/comportamentale.
II. Stadializarea afecţiunii:  poate fi primar, lipsa învăţării controlului sfincterian, sau secundar apariţia emisiunilor după instaurarea controlului sfincterian.
III. Criterii de includere
– Istoric de encoprezis, cu definirea circumstanţelor, a reacţiilor emoţionale însoţitoare, a istoricului învăţării controlului sfincterian, relaţii familiale, rivalităţi în fratrie şi alte situaţii solicitante,
– Diagnostic de encoprezis, cu tipologia sa, componente reactive prin examinarea clinică, pediatrică, psihiatrică, psihologică, educaţională,
– Posibile tulburări emoţionale, irascibilitate, agresivitate, anxietate, fobii şi comportamentale asociate, reacţii de protest, opoziţie, evitare.
IV. Tratament: consilierea familiei,psihoterapie, medicaţie.
Tratament medicamentos nespecific, cu anxiolitice şi/sau antidepresive, în doze adaptate vârstei şi greutăţii.
V. Monitorizarea tratamentului la intervale de 1 săptămână, pentru 1-2 luni
VI. Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse: nu este cazul, durata scurtă şi doza mică
  Non-responder: se schimbă preparatul, procedura terapeutică, eventual terapie adversivă.
  Non-compliant: se continuă tratamentul.
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei, revenirea impune foarte rar repetarea curei.
VIII.Prescriptori: medici psihiatri, medici de familie, medici pediatri, medici urologi.
 F98.2.3TULBURĂRI ALE INSTINCTULUI ALIMENTAR IN PERIOADA DE SUGAR ŞI IN COPILĂRIE
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F98.2, 98.3
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.1,1.2
1.1.,1.2
1.2
1.2.,1.3, 1.4,1.5
1.2,1.4, 1.5
2.1,3
2.1,2,2,3
2.1,2,2,3
2.1,2,2,3
2.1,2,2,3
2.1,2,2,3
2.1,2.2,3
 
4,5,7
4,5,6,7
6,7,
4,5, 6,7
4,5,6,7
4,5, 6,7
4,5,6,7
10
10
10
 
I.Definiţie: refuz alimentar cu comportament extrem de capricios, în prezenţa oferirii unor alimente adecvate şi a unei îngrijiri competente şi în absenţa unei boli organice. Pot apărea sau nu ruminaţii asociate ( regurgitări repetate fără greaţă sau tulburări gastro-intestinale. Diagnosticul se poate stabili numai dacă dificultăţile sunt înafara limitelor normale, au un caracter calitativ anormal, sau dacă în cursul unei luni, sugarul nu creşte sau scade în greutate. Include tulburarea de ruminaţie. Pica constă în consumul de substanţe nutritive (pământ, bucăţi de zid). Poate fi semn de afecţiune psihică, autism, sau izolat. Asociat cu retardarea mintală, poate exista şi la cei cu intelect normal. Poate fi semn de neglijare afectivă.
II.Stadializarea afecţiunii: este posibilă fixarea conduitei anormale, îndeosebi a refuzului alimentar sub forma apetitului capricios, pentru ani de zile.
III. Criterii de includere:
– Istoric de dificultăţi de alimentare, sub diferite forme, problematica emoţională a mamei, persoanei de îngrijire,
– Diagnostic de tulburare de alimentare, cu forma clinică respectivă, anorexie, regurgitare patologică, vărsături ciclice, pica, definirea tulburărilor afective prin observarea directă a actului de alimentare şi examinarea interacţiunilor cuplului copil/mama. Diagnostic diferenţial cu boli organice, conflicte psihologice cu persoana de îngrijire, îngrijire inadecvată.
IV. Tratament: consilierea familiei, creşterea atenţiei acordate copilului, în caz de neglijare, fără medicaţie.
V. Monitorizarea tratamentului: la intervale iniţial de 1 săptămână, apoi lunar.
VI. Criterii de excludere din tratament
Reactii adverse: nu este cazul
  Non-responder
VII. Reluarea tratamentului psihoterapic în raport cu evoluţia.
VIII.Prescriptori : medici specialisti psihiatrie pediatrica, medici de familie,medici pediatri.
 F98.4 MIŞCĂRI STEREOTIPE
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F98.4
1.0,1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
1.2
1.2
1.2
2.1
2.1,2.2
2.2
2.1
2.1, 2.2,
2.1,2.2
2.1, 2.2
4,5
4,5
4, 7,10
4,5,7
4,5,6,7
4,5,6,7
4,5,6,7,8
 
I. Definiţie: mişcări voluntare, repetitive, stereotipe, nefuncţionale, adesea şi ritmice care nu sunt parte a unei stări psihiatrice şi psihologice cunoscute. Mişcările nu sunt lezante şi includ: răsuciri ale capului şi corpului, smulgerea şi răsucirea părului, pocnitura degetelor (manierism), şi bătăile din palme. Altele sunt comportamente de autovătămare care includ lovituri repetitive, stereotipe ale mâinilor, lovituri peste faţă, băgatul degetelor în ochi. Cel mai adesea se însoţesc de retardare mintală. Băgatul degetelor în ochi asociată adesea cu dizabilitatea vizuală.
II. Stadializarea afecţiunii: apar timpuriu încă din primii ani de viaţă şi se pot accentua în timp, persistând pentru ani de zile.
III. Criterii de includere:
– Istoric de mişcări repetitive, comportamente de autovătămare, posibil asocieri cu retardare mintală, dizabilităţi vizuale,
– Examinarea cu observarea directă, definirea caracterului mişcărilor, a contextului psihologic de manifestare, psihiatrică, psihologică,
  – Posibile comorbidităţi: retardul mintal, dizabilităţi vizuale,
– Problematica de neglijare afectivă. .
IV. Tratament: internare în spital, terapie comportamentală, medicaţie.
Tratament medicamentos cu antipsihotice atipice, tipice sau ISRS, în doze corespunzatoare greutăţii. Tratament îndelungat de luni şi ani de zile.
 V. Monitorizarea tratamentului: la intervale iniţial de 1 săptămână, apoi lunar, monitorizarea efectelor biologice la 6 luni, prin analize uzuale, hemograma, transaminaze, examen sumar de urină, glicemie, EKG şi altele.
VI. Criterii de excludere din tratament :
Reactii adverse legate de medicaţia neuroleptică, sindroame extrapiramidale, creştere în greutate, galactoree ; de cea antidepresivă, anticolinergice: retenţie de urină, alte manifestări anticolinergice, sedare.
Co-morbiditati: atenţie – epilepsie, glaucom.
 Non-responder: se schimbă preparatul.
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei, revenirea simptomatologiei impune repetarea curei.
VIII. Prescriptori: medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 
 F98.-5, 6 BALBISM
 
Urgenţă
Non-urgenţă
Spitalizare de zi
Spitalizare continuă
Recuperare
Urgenţă
Non-urgenţă
Asistat
Spitalizat
 
F98.5-98.6
1.0,1.1
1.0, 1.1
1.0, 1.1
1.0,1.1
1.0,1.1
idem
idem
1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5.
1.2.,1.3, 1.4,1.5,1.6
 2.2
2.1, 2.2. 2.3

3
3,4
9
3,4
3,6,
3,6,7,8
3,4,6,9
3, 6,7, 8
 
I. Definiţie: vorbire perturbată prin repetiţia sau prelungirea frecventă a sunetelor, silabelor sau cuvintelor (aspect clonic) sau pauze şi ezitări (tonic) care duc  la dezorganizarea vorbirii. Frecvent asociată anxietate, ticuri, mişcări de însoţire ale feţii, grimase, logofobie.
II. Stadializarea afecţiunii: disritmii minore tranzitorii, fiziologice la 3-4 ani sau ca trăsătură minoră persistentă până la vârsta adultă. Istoricul poate fi un debut acut la începutul şcolarizării sau adolescenţei, cu evoluţie ondulantă.
III.Criterii de includere :
– Vorbire cu aspect de tulburare clonică ( repetiţie) sau tonică (pauză, blocaj) vizibilă în diferite ipostaze, normală, în cântat sau recitări,
– Posibile tulburări comorbide, anxietate, logofobie, ticuri, grimase,
– Eliminarea unor tulburări asemănătoare: bolboroseala care constă într-o vorbire rapidă cu întreruperi în fluenţă. Nu apar repetiţii sau ezitări tipice balbismului. Vorbire neregulată, cuvintele tâşnesc cu patternuri propoziţionale defectuoase.
IV. Tratament: logopedic, medicamentos.
Terapie medicamentoasa nespecifică: miorelaxante, anxiolitice în cure scurte, antidepresive triciclice sau ISRS, în caz de asociere a unei simptomatologii depresive, în cure de 3-5 luni în doze corespunzătoare vârstei.
V. Monitorizarea tratamentului: la intervale iniţial de 1 săptămână, apoi lunar
VI. Criterii de excludere din tratament:
          Reacţii adverse legate de medicaţia antidepresivă, anticolinergice, retenţie de urină, alte manifestări anticolinergice, insomnie, sedare.
Co-morbidităţi: atenţie- epilepsie, glaucom.
  Non-responder: se schimbă preparatul, între antidepresive.
VII. Reluarea tratamentului: în raport cu evoluţia simptomatologiei, revenirea simptomatologiei poate impune repetarea curei, dar nu mai mult de 2 ori, medicaţia este numai un adjuvant, nu vindecă.
VIII. Prescriptori: medicul specialist –  psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică ; medicul de familie – cu scrisoare medicală de la medicul specialist – psihiatrie pediatrică şi neuropsihiatrie pediatrică. 

Lasă un răspuns