Pe dr. Andrei Nanu, care are o experienta de peste 10 ani in domeniul analizei malpraxisului medical si este Sef de lucrari UMF Carol Davila il puteti urmari, joi, 24 octombrie, in cadrul Conferintei Nationale de Medicina de Familie (23-26 octombrie 2019, Bucuresti) cu un subiect care intereseaza orice medic: Mecanismele de aparare in fata acuzatiilor de malpraxis medical.
Cat de mult sau de putin este cunoscut domeniul legislatiei medicale in Romania, in comparatie cu alte tari U.E.?
Legislatia medicala este extrem de tanara, iar in Romania as putea spune ca este aproape nou-nascuta. Aceasta pentru ca in Romania, in efortul de armonizare a legislatiei romanesti cu cea europeana a fost nevoie ca legislatia romaneasca sa includa si normele moderne, europene care se refera la reglementarea practicii medicale. Si iata ca in Romania incepand cu anul 2006, in special, au fost aprobate norme legale care reglementeaza practica medicala. Legiuitorul s-a decis, iata, sa intervina profund in activitatea medicilor creand un set de norme a caror nerespectare produce consecinte importante privind atragerea raspunderii juridice a medicului. In conditiile in care in acel moment2006 si nici dupa aceea nici o forma de pregatire universitara sau postuniversitara adresata medicilor nu a inclus in pregatire cursuri pe teme de legislatie medicala era clar ca ne puteam gandi ca practica medicala devine, astfel vulnerabila, prin necunoasterea si nerespectarea acestor norme legale. Acum, lucrurile sunt insa pe cale sa se schimbe.
Aliniindu-se unei tendinte mondiale, si facultatile din Romania au introdus cursuri de legislatie medicala, de raspundere juridica a medicului. Personal, cunosc cel mai bine cazul UMF Carol Davila unde exista cursuri obligatorii de legislatie medicala.
Sunteti speaker invitat pe subiectul Malpraxis medical la CNMF 2019. Aveti peste 10 ani de experienta in domeniul analizei malpraxisului medical, dar considerati ca majoritatea reclamatiilor se datoreaza conflictelor de comunicare cu pacientul pe parcursul interactiunii profesionale medic-pacient. Este medicul de familie mai putin tentat de incheierea unei asigurari de malpraxis in comparatie cu alte specialitati? (pentru ca se considera mai benign prin rolul lui si mai la adapost de astfel de posibile acuzatii?)
S-a creat aceasta opinie ca medicina de familie ar fi ferita de acuzatiile de malpraxis. Metodele invazive, chirurgicale sunt indeobste predispuse in a provoca prejudicii, suferinte pacientilor antrenand acuzatii de malpraxis. Dar lucrurile nu stau chiar asa!
Recent, in luna iulie, a fost intens mediatizat cazul a doi medici de familie care au fost condamnati la plata a 70.000 euro pentru ca au prescris gresit o doza pacientului. Medicina de familie nu este cu nimic mai putin vulnerabila decat alte specialitati medicale, privind riscul acuzatiilor de malpraxis.
Vulnerabilitatea practicii medicale consta, asa cum am spus anterior, si din necunoasterea cadrului legal pentru ca nerespectarea normelor legale care se aplica practicii medicale reprezinta malpraxis, in egala masura cu o greseala profesionala(in efectuarea unei manevre terapeutice, in stabilirea unui diagnostic). Este importanta comunicarea medic-pacient, dar nu doar aceasta creeaza avalansa de acuzatii de malpraxis la care asistam in ultima vreme. Asa apare si un fenomen al medicului vinovat. De ce? Pentru ca in acest articol este enuntata problema: acuzatia pacientului, tonul articolului se indreapta catre acuzarea medicului iar acesta nu reactioneaza de cele mai multe ori. Lipsa de reactie poate fi asumata unei vinovatii. Dar poate nu este suficient de cunoscut ca medicul nu are cum sa reactioneze, pentru ca medicul este obligat de aceste norme legale sa pastreze confidentialitatea informatiilor medicale. El nu are voie sa faca public cazul fara un acord scris al pacientului. Fara acest acord el nu poate nici macar comenta acuzatiile care i se aduc in presa. De aici s-a creat aceasta impresie deformata ca exista multe greseli, si ca medicii sunt vinovati.
Fiecare medic raspunde personal pentru actul medical pe care il efectueaza. Dar cati medici practicieni stiu ce conditii trebuie sa indeplineasca un contract de asigurare de malpraxis pentru a-si bifa rolul lui legal?
Limbajul utilizat de firmele de asigurari in redactarea contractelor este putin accesibil unui medic sau unei persoane care nu stapaneste terminologia specifica. Am putut observa in ultima vreme ca aceste contracte nu isi indeplinesc in totalitate rolul legal (acela de a prelua de la asigurator riscul platii unei sume de bani in cazul in care apare o greseala medicala), greseala care a produs un prejudiciu pacientului si se creeaza, astfel, obligatia ca medicul sa repare aceasta suferinta sub forma unei despagubiri-compensatii. Sunt foarte multe cazuri in care firmele de asigurare sunt chemate in garantie, ceea ce impune judecatorului citirea aceste contracte, sa vada in ce masura trebuie sa plateasca suma pe care instanta i-a acordat-o pacientului. Instantele observa, de exemplu, ca aceste contracte nu acopera daune morale sau le acopera doar partial. Mai interesanta mi se pare o apreciere a unei instante din Bucuresti care, analizand acest contract de asigurare de malpraxis intr-o anume speta, il recalifica! Pune in discutie inclusiv natura sa juridica, considerandu-l o donatie simulata. De ce? Pentru ca, lecturand conditiile de asigurare, instanta a notat ca asiguratorul nu raspunde, practic, pentru nimic. Si atunci care este semnificatia sumei de bani pe care asiguratul a platit-o asiguratorului sau? Cea a unei…donatii!(acea firma, in schimbul unei donatii nu are obligatia de a plati in situatia in care apare acest risc). Exista insa si solutii, aceste contracte nu sunt niste contracte de adeziune, se pot negocia sau renegocia(aceasta este, de fapt, vestea buna).
Este nevoie de solidaritate in fata acuzatiilor nejustificate de malpraxis si de o abordare echilibrata care sa determine evitarea fenomenului medicinei defensive sau de migratie, ca reactie la exacerbarea acestui subiect?
Este nevoie acuta de solidaritatea medicilor azi mai mult decat niciodata. La ora actuala asistam la un alt fenomen, mult mai periculos: condamnarea penala a medicilor.
Foloseste cuiva condamnarea penala a medicului?
Nu cred. Fenomenul acesta este scapat de sub control, amplificat de numarul mare de cazuri mediatizate. Majoritatea pacientilor formuleaza plangeri penale si este adevarat ca atunci cand un medic greseste, consecinta greselii poate fi reprezentata de decesul pacientului sau de afectarea starii acestuia de sanatate, necesitand peste 90 de zile de ingrijiri medicale. Dar asta inseamna ca fapta medicului poate fi incadrata ca infractiune de ucidere din culpa, respectiv de vatamare corporala din culpa. In Romania unii magistrati, avocati, procurori sustin ca da, daca se ajunge la un astfel de rezultat. Dar, in alte tari lucrurile nu stau deloc asa. In SUA, statistica recenta ne arata ca in fiecare an 250.000 de pacienti mor din cauza erorilor medicale, erori care ar fi putut fi prevenite. Acesta ar insemna in logica magistratilor ca, 250.000 de medici sau asistenti medicali, in fiecare an, trebuie sa fie condamnati penal la pedeapsa cu inchisoarea pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa. Dar acest lucru nu se intampla.
In Romania nu exista o reactie din partea corpului profesional impotriva acestui fenomen al raspunderii penale. Fara o reactie lucrurile nu vor merge intr-o directie buna si vom asista la o medicina defensiva in care medicii vor refuza sa isi mai asume efectuarea de acte medicale in care exista riscul ca pacientul sa sufere consecintele prezentate anterior.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din domeniul medical, urmărește-ne pe Facebook.
