Recomandările Asociaţiei Europene de Ecocardiografie privind standardizarea efectuării, stocării digitale şi raportării ecocardiografiilor

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

ORDIN nr. 1390 din 08.11.2010

Arturo Evangelista1, Frank Flachskampf2, Patrizio Lancellotti3, Luigi Badano4, Rio Aguilar1, Mark Monaghan5, Jose Zamorano6, Petros Nihoyannopoulos7
1. Servei de Cardiologia, Hospital Vall d’Hebron, Barcelona, Spain 2. University of Erlanguen, Erlanguen, Germany 3. Univerity Hospital, Liege, Belgium 4. IRCAB, Udine, Italy 5. King’s College Hospital, London, UK 6. Hospital Clinico de Madrid, Madrid, Spain 7. Hammersmith Hospital, London, UK
Cuvinte cheie: ghiduri; ecocardiografi e; digitalizare; reproductibilitate; raportare.

Traducere efectuată de Aurora Vlădaia şi Oana Savu, sub coordonarea Bogdan A. Popescu şi Dragoş Cozma.
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIV, Nr. 4, 2009


Standardizarea ecocardiografiilor progresele și aplicaţiile recente nu sunt destinate utilizării sistematice în evaluările de rutină. Progresele înregistrate în tehnologia informatică au făcut posibile achiziţia, stocarea și prelucrarea digitală a datelor ecocardiografi ce, cu prezentarea lor ulterioară într-un raport computerizat9-10. Asociaţia Europeană de Ecocardiografi e (creată în 2003, cu rolul de continuator al activităţii Grupului de Lucru de Ecocardiografi e fondat în 1978) este reprezentată de 50 de ţări cu posibilităţi diferite de lucru, variate nivele ale tehnologiei și sistemelor de sănătate, ceea ce determină o heterogenitate semnifi cativă în practica ecocardiografi că. În concordanţă cu deviza Asociaţiei Europene de Ecocardiografi e (EAE) de a “promova excelenţa în diagnosticul clinic, cercetare, dezvoltare tehnică și educaţie în ultrasonografi a cardiovasculară europeană” și necesitatea de standardizare și control al calităţii, EAE a elaborat recomandări și ghiduri de standardizare a evaluărilor ecocardiografi ce, a modalităţii de achiziţie a datelor (imagistică, criterii de măsurare și de descriere morfologică), a stocării digitale și raportării examinărilor. Scopul acestei lucrări este de a stabili un consens european privind evaluarea ecocardiografi că minimală necesară pentru practica zilnică și creșterea calităţii și consistenţei examinării ecocardiografi ce în Europa.

EVALUAREA ECOCARDIOGRAFICĂ COMPLETĂ .  Un examen ecocardiografi c transtoracic complet include evaluarea bidimensională (2D) și mod–M precum și tehnicile Doppler spectral și color. Ecocardiografi a bidimensională este metoda imagistică principală de apreciere a caracteristicilor anatomice și funcţionale cardiace, pentru ca modul–M să aducă informaţii suplimentare atunci când este necesar. De asemenea, este necesară experienţă din partea examinatorului în scopul obţinerii unor secţiuni anatomice multiple și astfel, a evaluării corecte a cordului. Modul-M poate fi util în cuantifi carea dimensiunilor liniare ale cavităţilor cardiace și ale pereţilor, sub ghidaj 2D corect al direcţiei cursorului. Principalul avantaj al modului-M este rezoluţia temporală mare. Dezavantajele metodei sunt legate de alinierea defectuoasă și de prezumţiile geometrice eronate. Echipamentele moderne, prin îmbunătăţirea rezoluţiei și perfecţionarea capacităţilor tehnice, permit în momentul actual efectuarea unor măsurători cu acurateţe din 2D sau prin aplicarea modului–M anatomic (ceea ce permite o aliniere corectă, perpendiculară, necesară măsurării structurilor intracardiace).
În concordanţă cu deviza Asociaţiei Europene de Ecocardiografi e (EAE) de a “promova excelenţa în diagnosticul clinic, cercetare, dezvoltare tehnică și educaţie în ultrasonografi a cardiovasculară europeană” și cu necesitatea de standardizare și control al calităţii, EAE a elaborat recomandări și ghiduri de standardizare a evaluărilor ecocardiografi ce, a modalităţii de achizitie a datelor (imagistică, criterii de măsurare și de descriere morfologică), stocării digitale și raportării examinărilor. Scopul acestei lucrări este de a stabili un consens european privind evaluarea ecocardiografi că minimală necesară pentru practica zilnică, creșterea calităţii și consistenţei examinării ecocardiografi ce în Europa.

Introducere

Ecocardiografia este cea mai utilizată tehnică imagistică în practica clinică cardiologică, ea aducând informaţii utile referitoare la structura și funcţia cardiacă și vasculară. În plus, această tehnică are infl uenţă directă asupra diagnosticului și managementului terapeutic al pacientului evaluat, putând dicta deciziile terapeutice, evalua răspunsul la terapia iniţiată și nu în ultimul rând furniza date predictive privind evoluţia pacientului. Avantajele pe care le prezintă ecocardiografi a (posibilitatea evaluării în timp real, portabilitatea și costurile relativ mici, cantitatea și calitatea importantă a informaţiilor aduse) o recomandă ca tehnică imagistică de ales pentru diagnosticarea și urmărirea majorităţii afecţiunilor cardiovasculare1-3. Imagistica ecocardiografi că bidimensională (2D) și tridimensională (3D) poate aprecia cu acurateţe dimensiunea cavităţilor cardiace și a marilor vase, grosimea pereţilor, funcţia ventriculară și anatomia valvulară. Tehnicile ecocardiografi ce Doppler (color, continuu, pulsat) aduc informaţii legate de velocităţile fl uxului sangvin, presiunile intracardiace și caracteristicile hemodinamice, detectând și cuantifi când astfel stenozele, regurgitările și alte anomalii ale fluxurilor sangvine. Astfel, de-a lungul timpului, ecocardiografi a a înlocuit multe alte tehnologii cu rol în stabilirea deciziilor clinice, dar și în aprecierea modifi cărilor structurale și funcţionale ulterioare intervenţiilor terapeutice.

Dezvoltările recente în tehnica ecocardiografi că, precum: imagistica armonică, transductori cu bandă largă de frecvenţă, Doppler-ul tisular, tehnicile imagistice de deformare miocardică, ecocardiografi a tridimensională și apariţia generaţiei a doua de agenţi de contrast cu administrare intravenoasă au mărit foarte mult spectrul utilizării acestei tehnici4-8. Bineînţeles, multe din Standardizarea ecocardiografi ilor  stocare a datelor este obligatorie pentru comparaţia și reevaluarea examinărilor. Echipamentele care nu dispun de aceste caracteristici pot fi utilizate pentru examinări limitate sau ţintite, specifi cându-se ca atare acest lucru. Oricum, în fiecare laborator de ecocardiografi e ar trebui să existe echipamente care îndeplinesc condiţiile obligatorii de efectuare a unei examinări complete. Fiecare ecocardiograf ar trebui să dispună de un monitor video de dimensiune și calitate corespunzătoare, astfel încât imaginea să fi e clară atât pentru operator cât și pentru observatorii din preajma sa. De asemenea, sistemul trebuie să posede un design ergonomic, cu posibilitatea de reglare a înălţimii și rotaţia ecranului precum și un panou de utilizare (control panel). Problemele legate de poziţii vicioase și de afecţiuni ale spatelui sunt destul de frecvente printre ecocardiografi ști, toate aceste patologii ducând la limitarea timpului efectiv de muncă, dar și la litigii legate de patologii profesionale. Sistemele ultrasonografi ce cu display fl exibil facilitează adoptarea unor posturi ergonomice, care permit utilizarea prietenoasă a sistemului chiar și în locurile în care spaţiul și accesul sunt limitate. Indicaţia de ecocardiografie 

Cu excepţia situaţiilor de urgenţă, ameninţătoare de viaţă, ecocardiografi a nu ar trebui efectuată fără o solicitare scrisă. Aceasta se va regăsi în foaia de observaţie sau în fi șa de prezentare a persoanei pentru care se dorește efectuarea investigaţiei și trebuie să conţină menţiunea exactă a indicaţiei precum și suspiciunea clinică la care se solicită răspuns. Achiziţia şi interpretarea datelor ecocardiografi ce Protocolul standard de achiziţie minimală pentru ecocardiografi a transtoracică este prezentat în Tabelul 2. Acesta conţine datele obligatorii ce trebuie obţinute într-o evaluare ecocardiografi că completă la fi ecare pacient (chiar dacă subiectul examinat este normal). Utilizarea “zoom-ului” este opţională, dar devine de dorit atunci când este necesară o examinare mai detaliată a unei structuri particulare. Atât pentru imaginile în mișcare cât și pentru cele fi xe este necesară înregistrarea a cel puţin unui ciclu cardiac (preferabil trei), cu atenţie ca ciclurile înregistrate să fi e reprezentative (evitându-se achiziţiile postextrasistolice). În cazul existenţei unor anomalii, este recomandabilă obţinerea și achiziţionarea unor secţiuni suplimentare (2D și/sau Doppler). În toate examinările ecocardiografi ce este necesară măsurarea dimensiunilor celor patru camere ale cordului și ale marilor vase, aprecierea funcţiei sistolice și diastolice a ventriculului stâng, funcţiei valvulare, esti Modalităţile imagistice Doppler completează ecocardiografi a 2D prin furnizarea de informaţii funcţionale asupra caracteristicilor hemodinamice ale fl uxurilor intracardiace: măsurători ale velocităţilor sangvine sistolice și diastolice, ale volumelor, aprecierea severităţii leziunilor valvulare, localizarea și severitatea șunturilor intracardiace. Doppler-ul pulsat este util în analizarea fl uxului sangvin (localizare și timing) raportat la intervalul fi ziologic al velocităţilor. Doppler-ul continuu, lipsit de rezoluţie spaţială, este util pentru măsurarea cu acurateţe a velocităţilor sangvine maxime și astfel pentru estimarea gradienţilor transvalvulari sau a defectelor interventriculare. Doppler-ul color, prin estimarea velocităţii medii de-a lungul fi ecărui sector liniar al imaginii 2D și prezentarea informaţiei sub forma pixelilor codaţi color, aduce informaţii utile screeningului valvular pentru regurgitări și stenoze, dar și pentru detectarea prezenţei șunturilor intracardiace. În plus, modul–M color suplimentează informaţiile de timing ale fl uxului sangvin. O evaluare completă ecocardiografi că presupune examinarea morfologiei și funcţiei tuturor cavităţilor cardiace, a valvelor și marilor vase din multiple secţiuni (Tabelul 1).


Tabelul 1. Structurile cardiace şi vasculare evaluate de rutină în cadrul raportului ecocardiografi c complet al adultului 1. Ventricul stâng 2. Valva mitrală 3. Atriul stâng 4. Valva aortică 5. Aorta 6. Ventricul drept 7. Valva tricuspidă 8. Atriul drept 9. Valva pulmonară 10. Artera pulmonară 11. Pericard 12. Vena cavă inferioară 13. Venele pulmonare


ASPECTE ELEMENTARE ALE ECOCARDIOGRAFIEI

Ecocardiografele Caracteristicile tehnice ale ecocardiografelor utilizate în diagnosticul ecocardiografi c sunt defi nite în recent publicatul document al EAE privind standardele de laborator și acreditare11. Dotarea minimă a ecocardiografelor trebuie să conţină următoarele: imagistică 2D multifrecvenţă, imagistică prin mod-M, Doppler pulsat, continuu și color (sau alte forme de imagistică a fl uxului), precum și capacitatea obligatorie de înregistrare a datelor pe CD, DVD sau server. Capacitatea de
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIV, Nr. 4, 2009
Standardizarea ecocardiografiilor marea presiunii sistolice în artera pulmonară și descrierea pericardului (Tabelele 3 și 4). Ocazional, se pot efectua examinări limitate sau ţintite, caz în care se va menţiona acest lucru. Acestea se adresează în general pacienţilor cărora li s-a efectuat recent un studiu ecocardiografi c complet, fără să existe criterii clinice de suspectare a unor modifi cări ulterior apărute, altele decât cele din regiunile specifi ce de interes. Deși nu este necesar să se înregistreze imagini statice sau în mișcare în cazul acestor examinări, este recomandabil să se facă, ţinând cont de posibilele implicaţii medico-legale.


Tabelul 2. Protocolul standard minimal de achiziţie digitală a ecocardiografi ei transtoracice Secţiune Tipul înregistrării 1. Parasternal ax lung (2D+Doppler color +mod-M)ª Imagine în mişcare 2. Parasternal ax scurt la nivelul marilor vase (2D+Doppler color +mod M)ª Imagine în mişcare 3. Parasternal ax scurt la nivelul valvei mitrale (2D)ª Imagine în mişcare 4. Parasternal ax scurt la nivelul muşchilor papilari (2D) Imagine în mişcare 5. Parasternal secţiune pentru tract de intrare VD (2D+Doppler color)ª Imagine în mişcare 6. Parasternal secţiune pentru tract de golire VD ( 2D+Doppler color)ª Imagine în mişcare 7. Apical 4 camere (2D+Doppler color)ª Imagine în mişcare 8. Apical 5 camere (2D+Doppler color)a Imagine în mişcare 9. Apical 2 camere (2D+Doppler color)a Imagine în mişcare 10. Apical ax lung (3 camere) (2D+Doppler color)a Imagine în mişcare 11. Subcostal 4 camere (2D+Doppler color)a – sept interatrial Imagine în mişcare 12. Subcostal: evidentierea colapsului VCI în timpul inspirului sau mişcării de inspir brusc (2D+mod-M) Imagine în mişcare 13. Suprasternal ax lung la nivelul arcului aortic (2D+Doppler color)a,b Imagine în mişcare 14. Velocităţi transmitrale (Doppler pulsat) Imagine fi xă 15. Velocităţi în tractul de golire VS (Doppler pulsat Imagine fi xă 16. Velocităţi transaortic/tract de golire VS (Doppler continuu) Imagine fi xă 17. Velocităţi ale regurgitării tricuspidiene (Doppler continuu) Imagine fi xă 18. Velocităţi transpulmonare (Doppler pulsat) Imagine fi xă 19. Doppler tisular la nivelul inelului mitral (velocităţi septale şi laterale) Imagine fi xă ª Evaluările Doppler color vor fi efectuate folosind valoarea extremă a scalei gri (B-mode). Modul M opţional se înregistrează în imaginile fixe, fără să fie obligatorie evaluarea atât în ax lung cât şi în ax scurt. b La adulţi nu este obligatorie întotdeauna această secţiune Abrevieri: VS, ventricul stâng; 2D, ecocardiografia bidimensională.


Medicii acreditaţi (sau sonografi știi în anumite ţări)12 sunt principalii responsabili pentru modalitatea de efectuare și pentru calitatea evaluărilor ecocardiografi ce efectuate sub directa lor supraveghere2. Timpul alocat efectuării unui examen ecocardiografi c transtoracic standard ar trebui să fi e de cel puţin 30 de minute. Ca medie a timpului alocat studiului ecocardiografi c (incluzând achiziţia datelor, interpretarea și raportarea lor) se acceptă 30-40 de minute. Totuși, unele examinări pot fi prelungite la 60 de minute sau chiar mai mult, când se efectuează evaluarea completă a unei patologii
valvulare complexe sau a unei boli cardiace congenitale, sau atunci când examenul ecocardiografi c conţine evaluări moderne precum imagistica Doppler tisular, 3D, sau ecocardiografi a de contrast.
Tabelul 3. Măsurătorile incluse în raportul ecocardiografi c Valori normale la evaluarea 2D sau mod-M Dimensiunile VS: Volumele (2D sau 3D)ª VTD: 35-75ml/m² VTS: 12-30ml/m² Diametrele (mod-M sau ghidate 2D) DTD: 22-32mm/m² DTS: 14-21mm/m² Grosimea SIV şi a peretelui posterior SIV: 6-10mm PP: 6-10mm Fracţia de ejectie a VS (recomandabil prin evaluare cantitativă volumetrică) FE >55% Anomalii de cinetică parietală a pereţilor VS (de la 1- Normal, la 4-Diskinetic )b AS (cel puţin două diametre ortogonale, preferabil volum)ª 27-40mm < 29ml/m² VD: dimensiune (normal sau dilatat) Funcţia sistolică a VD (normală, deprimată: uşor, moderat, sever) AD: dimensiune (normal sau dilatat) Rădăcina aortei: diametrul maxim la nivelul sinusurilorc <39mm <21mm/m² Vena cavă inferioară: diametre (inspir-expir) <17mm Aria valvei mitrale (planimetric)d Comentarii (câmp liber pentru inserarea textului) a Preferabil indexate b Utilizând modelul de 16 sau 17 segmente c Dacă aspectul este anormal sau se suspectează patologie se vor efectua măsurători şi la nivelul joncţiunii sinotubulare şi la nivelul aortei ascendente d În stenoza mitrală Valorile normale conform recomandărilor ASE13. Abrevieri: VS, ventricul stâng; AS, atriu stâng; VD, ventricul drept; AD, atriu drept; SIV, sept interventricular; 2D, ecocardiografie bidimensională; 3D, ecocardiografie tridimensională.
Practicienii, sonografi știi și medicii acreditaţi care efectuează examinările ecocardiografi ce trebuie să ţină cont de disconfortul pe care îl induce o evaluare prea lungă (disconfort ce afectează atât pacientul cât și operatorul) și să asigure menţinerea unor standarde rezonabile ale efi cienţei tehnicii. În fi ecare laborator de ecocardiografi e trebuie să se realizeze sistematic o reevaluare periodică a examinărilor (la nivel global sau individual – examinator). Variabilitatea măsurătorilor Cuantifi carea dimensiunilor cavităţilor și funcţiei cardiace reprezintă parametrii cel mai frecvent solicitaţi examenelor ecocardiografi ce13. Ecocardiografi a, ca și alte tehnici imagistice, este dependentă de experienţa examinatorului în obţinerea unor imagini corecte și în efectuarea măsurătorilor standard14-16. Consensul asupra modalităţii de obţinere a imaginilor ecocardiografi ce și de măsurare va îmbunătăţi
Standardizarea ecocardiografiilor reproductiblitatea și va crește siguranţa asupra măsurătorilor ecocardiografi ce efectuate la același pacient în momente diferite, de același examinator sau de un alt examinator. Pregătirea și acreditarea în vederea efectuării ecocardiografi ei sunt factori cheie în reducerea variabilităţii măsurătorilor. Aceste diferenţe ale valorilor măsurătorilor ecocardiografi ce provin dintr-o varietate de surse și adesea ridică întrebarea legată de cauza lor (cauza tehnică, tipul ecocardiografului, modalitatea de achiziţie a imaginilor, maniera de măsurare și interpretare a datelor – ultimele cauze inducând variabilitate intra- și inter-observator).

Reproductibilitatea este esenţial afectată de calitatea imaginii și de experienţa operatorului în obţinerea și interpretarea informaţiilor eco-Doppler. Din acest motiv, sonografi știi dedicaţi sunt cei care efectuează examinări de înaltă calitate și reproductibilitate. Controalele și verifi cările regulate ale calităţii înregistrărilor ecocardiografi ce ar trebui să intre în programul de desfășurare/funcţionare a fi ecărui laborator ecocardiografica.
Tabelul 4. Măsurătorile Doppler ce trebuie incluse în raportul ecocardiografi c Funcţia diastolică a VS Normală sau disfuncţie diastolică ( 3 grade: 1-3)ª Velocităţile: unda E, unda Ab Timpul de decelerare Doppler tisular pulsat la nivelul inelului mitral: velocitatea undei E´c Boli valvulare cardiace: evaluarea valvei afectate Valva mitrală Gradient mediud Aria valvei mitrale prin PHTd Regurgitare: fără, uşoară, moderată, severă sau cuantifi care grad 0-4f Valva aortică Velocitate maximă Gradient mediud Aria (ecuaţia de continuitate: VTI la nivelul tractului de golire VS)e Regurgitare: fără, uşoară, moderată, severă sau cuantifi cată prin grad 0-4f Valva tricuspidă Gradient mediu diastolicd Regurgitare: fără, uşoară, moderată, severă sau cuantifi cată prin grad 0-4f Gradient sistolic maxim VD-AD pentru estimarea presiunii sistolice în artera pulmonarăg Valva pulmonară Velocitate maximă Gradient mediud Regurgitare: fără, uşoară, moderată, severă sau cuantifi care prin grad 0-4f Comentarii (câmp deschis pentru introducerea textului) a 1-3: relaxare întârziată, pseudonormal şi restrictiv.

Evaluarea modificărilor cu respiraţia, când este necesar c Pentru estimarea presiunii de umplere a VS se utilizează raportul E/E’. Dacă raportul E/E’ sugerează presiune crescută de umplere a VS, se recomandă estimarea presiunii sistolice în artera pulmonară d Dacă se suspectează stenoză valvulară e În mod particular, în cazurile de stenoză valvulară cu disfuncţie sistolică de VS sau oricând sunt suspectate anomalii ale debitului cardiac f Corect ar fi să se prezinte date cantitative (ERO, volum regurgitant, vena contracta etc.), dar se acceptă şi exprimarea prin gradarea severităţii g Pentru calculul presiunii sistolice estimate în artera pulmonară, se va adăuga şi valoarea estimată a presiunii din atriul drept.

Abrevieri: PHT (pressure half-time); VD, ventricul drept; VS, ventricul stâng; AD, atriu drept; VTI, integrala velocitatetimp.


Reproductibilitatea poate varia în funcţie de tehnicile ecocardiografi ce, de caracteristicile laboratoarelor și de structura populaţiei examinate. Uniformitatea în defi nirea unui examen ecocardiografi c complet și în standardizarea modalităţii de măsurare sunt necesare pentru minimalizarea variabilităţii inter-observator și facilitarea studiului comparativ. În plus, pentru a reduce variabilitatea, medicii și/sau sonografi știi trebuie să fi e familiarizaţi cu echipamentul ecocardiografi c utilizat în laboratorul lor, să fi e antrenaţi adecvat în obţinerea de imagini corecte, de efectuare și de interpretare a măsurătorilor conform recomandărilor standard. Este recomandabil ca cei care efectuează și raportează examinările ecocardiografi ce nesupravegheaţi să fi e acreditaţi de autorităţile naţionale sau, preferabil, de EAE. Pentru a limita efectele echipamentelor asupra reproductibilităţii examinărilor ecocardiografi ce, este recomandat să se utilizeze același ecocardiograf și să se selecteze aceiași parametri ai soft -ului atunci când studiul se efectuează la același pacient. Variabilitatea intra- și inter-observator ar trebui testată periodic și fi ecare laborator trebuie să confi rme acurateţea datelor. Este esenţial să se cunoască secţiunile ce trebuie obţinute, pentru analizarea și măsurarea anumitor parametrii, informaţii ce trebuie menţionate în raport. Este important să se specifi ce atunci când achiziţia datelor se face din secţiuni atipice sau când gradienţii transvalvulari (de exemplu, în cazul stenozei aortice) sunt obţinuţi din alte incidenţe și care sunt valorile corespunzătoare fi ecărei incidenţe. În practica clinică poate fi utilizat un singur ciclu cardiac reprezentativ pentru efectuarea măsurătorilor, cu condiţia ca persoana examinată să fi e în ritm sinusal. La pacienţii cu fi brilaţie atrială trebuie măsurate minim trei cicluri cardiace, iar valoarea comunicată este media acestor măsurători tocmai pentru a minimaliza variabilitatea bătaie-cu-bătaie. Este important de reţinut faptul că, pentru evitarea erorilor de translaţie, imaginile ar trebui obţinute la sfârșitul expirului sau în timpul unei respiraţii liniștite. Evaluarea dimensiunilor VS este una dintre cele mai importante componente ale cuantifi cării funcţiei VS13. Modifi cările dimensiunilor VS sunt frecvent interpretate ca indici de progresie sau regresie ai unei boli care afectează cordul stâng. Măsurătorile lineare, obţinute prin utilizarea modului-M și a ecocardiografi ei 2D s-au dovedit a fi reproductibile cu o variabilitate mică intra- și inter-observator3,17,18. Poziţionarea corectă a pacientului pentru examinarea ecocardiografi că ajută la optimizarea imaginii din secţiunile parasternal și apical.

Evaluările corecte ale volumelor și fracţiei de ejecţie a VS prin ecocardiografi a 2D și 3D se bazează pe vizualizarea cu acurateţe a marginii endocardului. Având la dispoziţie imagistica armonică și agenţii de contrast care îmbunătăţesc detecţia marginii endocardului, este recomandabil să calculăm fracţia de ejecţie a VS prin măsurarea volumelor și nu prin estimare vizuală. Atunci când este vizibil mai puţin de 80% din endocard se recomandă folosirea agenţilor de contrast. Nu se recomandă folosirea unei singure dimensiuni obţinute prin mod-M sau 2D pentru calcularea volumelor și/sau a fracţiei de ejecţie a VS. În cazul ventriculilor cu anomalii de formă se recomandă utilizarea ecocardiografi ei 3D sau 2D pentru obţinerea volumelor, folosind metoda sumării discurilor biplan (secţiunile apical 4 camere și 2 camere). În cazul ventriculilor cu formă normală se poate utiliza metoda arie-lungime. Vizualizarea corectă a apexului în 2D este extrem de importantă pentru a evita secţionarea oblică a VS, problemă ce nu apare în cazul folosirii ecocardiografi ei 3D. Pentru estimarea mărimii atriului stâng se preferă determinarea volumului, evaluare superioară măsurătorilor lineare datorită acurateţei superioare în măsurarea AS remodelat asimetric19. Formula arie-lungime biplan implică prezumţii geometrice cu acurateţe limitată. Având în vedere că majoritatea cercetărilor anterioare și studiilor clinice au utilizat formula arie-lungime biplan, se recomandă în continuare această metodă13. Oricum, în viitor, metoda care va câștiga teren în calcularea volumelor AS este ecocardiografi a 3D. Volumul indexat al AS ar trebui să devină o rutină în cadrul măsurătorilor, pentru că refl ectă gradul de cronicitate al creșterii presiunilor de umplere ale VS, cu valoare prognostică importantă. Presiunea de umplere a VS este evaluată prin mai multe metode, printre care examinarea fl uxului mitral și venos pulmonar, precum și măsurarea velocităţii precoce diastolice la nivelul inelului mitral prin imagistica Doppler tisular20-22.

Cele mai bune măsurători (Doppler convenţional) sunt obţinute prin plasarea eșantionului la vârful cuspelor mitrale23. Cu tehnologia obișnuită, fl uxul venos pulmonar este obţinut din secţiunea apical 4 camere la doar 80% din persoanele examinate. Pentru aprecierea presiunii de umplere a VS raportul E/E’ (velocitatea fl uxului transmitral de umplere precoce diastolică a VS / velocitatea diastolică precoce a inelului mitral)24 este preferat raportului dintre unda E și velocitatea propagării fl uxului în interiorul VS evaluată prin mod-M (Vp). Într-adevăr, E’ pare a fi mai puţin susceptibil variabilităţii inter observator comparativ cu Vp. În cazul pacienţilor cu disfuncţie sistolică de VS raportul E/A, timpul de decelerare a undei E și măsurarea velocităţilor venelor pulmonare sunt indicatori excelenţi ai presiunii de umplere a VS25-27. În prezenţa fi brilaţiei atriale nu există unda A a fl uxului transmitral și este imposibilă măsurarea duratei undei A la nivelul fl uxului în venele pulmonare. Vp și raportul E/E’ pot fi foarte utile în această situaţie. Timpul de decelerare al undei E este util în cazul pacienţilor cu fi brilaţie atrială doar dacă velocitatea undei E se termină înaintea debutului complexului QRS28. Ventriculul drept (VD) normal are o structură complexă și o formă particulară (formă semilunară, ce înconjoară VS). Astfel, el este incomplet vizualizat dacă se utilizează o singură secţiune, indiferent de care secţiune este aleasă. Deși au fost propuse mai multe metode de evaluare cantitativă a structurii și funcţiei ventriculului drept, în practica clinică încă au rămas valabile determinările calitative. Excursia sistolică a planului inelului tricuspidian (TAPSE) mai mică de 15 mm a fost asociată cu un prognostic prost într-o varietate de boli cardiov asculare29. Achiziţia de imagini ecocardiografi ce 3D ale ventriculului drept și analizele off -line ulterioare utilizând soft -uri specializate în calculul volumului VD par a fi metodele de ales în viitor. Atunci când se înregistrează velocităţi ale fl uxurilor, fasciculul de ultrasunete ghidat 2D și uneori asistat de Doppler color trebuie să fi e paralel cu direcţia fl uxului sangvin în vederea obţinerii unui semnal optim. Orice deviaţie de la direcţia paralelă presupune subestimarea velocităţii jetului analizat. Pentru a efectua măsurători corecte este esenţial să se obţină o anvelopă adecvată a Doppler-ului spectral (cea mai stabilă și fără “zgomot” de fond). Înregistrările sunt efectuate în general cu o viteză de derulare de 50-100 mm/s

 Ajustările scalei, baseline-ului (linia de zero), gain-ului pentru Doppler și parametrilor de fi ltrare trebuie făcute în vederea obţinerii unei imagini optime. Ecuaţia de continuitate este cel mai adesea aplicată pentru calcularea ariei efective (funcţionale) a orifi ciilor stenotice, fi ind valabilă și în prezenţa insufi cienţei valvulare. În cazul stenozei aortice, velocitatea maximă a fl uxului transaortic trebuie obţinută în urma măsurătorilor Doppler continuu efectuate în mai multe secţiuni (apical, parasternal drept, suprasternal). Semnalul cu cea mai mare velocitate este obţinut în urma celei mai corecte alinieri a fasciculului de ultrasunete cu direcţia fl uxului examinat. Măsurarea diametrului tractului de golire VS este supusă celei mai mari variabilităţi intra- și inter-observator3,30. Pentru reducerea erorilor în calculul ariei orifi ciului aortic este necesară folosirea “zoom-ului” la nivelul tractului de golire și atenţie marită în a nu secţiona oblic această structură. Velocitatea în tractul de golire se măsoară la același nivel la care s-a măsurat diametrul, fi ind necesară obţinerea unui semnal fără aliasing (fl ux laminar cu v <1,5 m/s). În raport trebuie menţionate următoarele date: fereastra din care s-a obţinut cea mai mare velocitate, tipul transductorului utilizat (Pedoff ), diametrul tractului de golire VS și metoda aplicată pentru calculul ariei valvulare31,32. Respectarea acestor recomandări va îmbunătăţi reproductibilitatea prin limitarea variabilităţii inter-studii. Estimarea ariei valvei mitrale se face folosind metoda timpului de înjumăţire a presiunii transmitrale – PHT (pressure half time). PHT se obţine prin plasarea fasciculului de Doppler continuu la nivelul valvei mitrale.

Dacă pacientul examinat pentru stenoză mitrală este în fi brilaţie atrială este necesară măsurarea a cel puţin 5 cicluri cardiace (uneori până la 10 cicluri). Cel mai lung ciclu este cel mai reprezentativ pentru calculul ariei valvulare, dar subestimează gradientul presional mediu. Limitele utilizării metodei de calculare a ariei valvulare mitrale prin PHT sunt: coexistenţa regurgitării aortice moderat-severe33, imediat după angioplastia cu balon34,35 și la pacienţii cu stenoză mitrală largă cu gradient protodiastolic scăzut. Atât aria valvei mitrale cât și cea a valvei aortice pot fi estimate prin planimetrie directă. Totuși, evaluarea ariei prin tehnica Doppler necesită mai puţină experienţă tehnică și s-a dovedit a avea o variabilitate mai mică comparativ cu planimetria directă36. Excepţia o reprezintă ecocardiografi a 3D, cu ajutorul căreia se poate selecta planul optim de calculare a ariei prin metoda planimetrică37. Prezenţa calcifi cărilor poate limita vizualizarea optimă a conturului orifi ciului de deschidere a valvei mitrale, devenind mai mult decât o provocare în cazul stenozelor severe. Evaluarea de rutină a severităţii stenozei valvei mitrale trebuie să conţină o combinaţie de măsurători: gradientul mediu presional transvalvular și aria valvei mitrale estimate atât planimetric, cât și prin PTH. Estimarea semicantitativă a regurgitărilor valvulare se caracterizează printr-o înaltă subiectivitate și variabilitate32,38,39. Evaluarea severităţii unei regurgitări valvulare trebuie să integreze mai mulţi parametri38. Aceasta ajută la minimizarea efectelor erorilor tehnice sau de măsurare, care sunt inerente. Analizarea jetului regurgitant folosind tehnica Doppler color pare a fi cea mai simplă metodă de estimare a severităţii regurgitării, dar acurateţea ei este limitată de câţiva factori: fi zici (setarea gain-ului, scala de culori, frecvenţa de repetiţie a pulsului – PRF), de complianţa cavităţii de primire, de direcţia jetului (efectul Coandă) și de presiunea arterială sistemică a pacientului. Grosimea jetului la nivelul venei contracta (VC) este un parametru important mult mai puţin sensibil la factorii tehnici și independent de fl ux40, fi ind limitat, teoretic, de rezoluţia laterală a ecocardiografi ei Doppler color (inadecvată pentru a detecta micile variaţii ale VC).

Recomandarea standard pentru evaluarea regurgitării este următoarea: obţinerea prin tehnica 2D a unei secţiuni corecte de parasternal ax lung, apoi setarea mărimii eșantionului de Doppler color astfel încât să fi e cât mai mic, reglarea adâncimii la cât mai puţin posibil pentru a obţine un frame rate maxim și utilizarea “zoom-ului” pentru optimizarea vizualizării venei contracta40. În cadrul înregistrării în dinamică, se va analiza cadru cu cadru pentru a găsi cea mai bună imagine. Cel mai mare diametru bine vizibil al VC va fi luat în calcul. Metoda PISA (proximal isovelocity surface area), o metodă cantitativă de evaluare a regurgitărilor valvulare, are o reproductibilitate acceptabilă în cazul regurgitării tricuspidiene și mitrale41. Variabilitatea este dată de: experienţa examinatorului, de identifi carea centrului orifi ciului regurgitant (o eroare de 10% a dimensiunii razei determină o eroare de mai mult de 20% la nivelul fl uxului), de variaţiile dinamice ale ariei și formei orifi ciului regurgitant și de forma non-emisferică a zonei de convergenţă42,43. Tehnica cea mai bună pentru cuantifi carea modifi cărilor apărute în dinamică este aceea de afi șare a imaginilor consecutive una lângă alta, de a avea aceeași măsurătoare pe ambele imagini, de a fi efectuată de același evaluator și în același moment44. Stocarea datelor Stocarea digitală a evaluărilor ecocardiografi ce este preferată modalităţii de stocare analogică, pe casete video, pentru că oferă o calitate superioară, risc mai mic de degradare în timp (ceea se se întâmplă în cazul stocării video), calibrare inerentă, accesibilitate mai mare, posibilităţi variate de prezentare a imaginii stocate (de exemplu, comparaţie prin alăturare a imaginilor în mișcare). În aceste condiţii, datele ecocardiografi ce vor fi stocate iniţial local (pe hard disk), pentru ca ulterior să fi e transferate periodic pe suporturi de arhivare/stocare pe termen lung45. Aceste suporturi pe termen lung sunt furnizate industrial sub diverse forme, de la discuri magnetico-optice la dispozitive de stocare a datelor pe suport magnetic, precum și la suporturi tip RAID (Redundant Array of Inexpensive/Independent Disks) – ce au la bază o tehnologie ce permite utilizarea simultană a 2 sau mai multe hard-disk-uri pentru arhivarea unui volum mare de date. Este important în același timp să se ţină cont de riscul de degradare în timp sau prin utilizare a diferitelor forme de stocare a datelor, fi ind necesar un stocaj suplimentar al datelor. Există situaţii în care se poate utiliza preferenţial stocarea analogică (mai ieft ină, permiţând documentare continuă relativ nelimitată). Aceste situaţii sunt cele în care imaginile trebuie achiziţionate imediat, fără să existe timpul necesar selectării anumitor imagini sugestive: ecocardiografi a efectuată în situaţii de urgenţă, ecocardiografi a de stress, ecocardiografi a transesofagiană, ecocardiografi a cu substanţă de contrast, ecocardiografi a efectuată în condiţii speciale: intervenţional (ex. închiderea defectelor septale atriale sau ablaţia percutană cu alcool în cardiomiopatia hipertrofi că obstructivă).

Nu trebuie uitate însă avantajele stocării digitale, motiv pentru care, chiar și în aceste situaţii speciale, se impune stocarea ulterioară a imaginilor și sub formă digitală pentru o mai ușoară utilizare ulterioară a datelor. Criteriile ce trebuie îndeplinite pentru o stocare corectă sunt următoarele: creșterea numărului de cicluri cardiace achiziţionate (minim 5 consecutive), iar în cazul obstrucţiilor de proteză este necesară achiziţionarea cu atenţie din cauza caracterului posibil intermitent al obstrucţiei, fi ind necesară surprinderea creșterii sau absenţei periodice a gradienţilor transprotetici. Totuși, performanţele ultimelor generaţii de sisteme ecocardiografi ce înlătură necesitatea înregistrării video, permiţând achiziţionarea de imagini în timp real de până la 2 minute. Tehnologia modernă permite achiziţionarea unui număr crescut de ore cu înregistrări ecocardiografi ce folosind stocarea pe suport tip DVD (Digital Video Disc). Sistemele medicale moderne se bazează pe accesarea și prelucrarea în timp real a unui volum mare de date și informaţii medicale, motiv pentru care a fost necesară elaborarea de standarde și metode de control al calităţii în domeniul sistemelor informatice medicale. Un astfel de standard este DICOM (Digital Imaging and Communication in Medicine), standard pentru stocarea, procesarea și transmiterea informaţiilor în imagistica medicală. Totuși, în practica medicală există numeroase probleme legate de compatibilitatea echipamentelor cu diverse tipuri de compresii “DICOM –compatibile”, eșecuri în procesarea datelor Doppler etc. Aceste probleme sunt rezolvate de obicei cu difi cultate, necesitând suportul tehnic al fi rmei furnizoare.
Societăţile știinţifi ce și cele industriale colaborează intens (http://www.cocir.org) în vederea integrării efi ciente a sistemelor informatice medicale în scopul soluţionării diverselor probleme ce pot apărea. Stocarea digitală într-un laborator de ecocardiografi e cu activitate intensă necesită un spaţiu foarte mare de memorare a datelor, apreciat a fi superior celui dintr-un laborator de cateterism. În ciuda aplicării “compresiei clinice” (selecţia de imagini reprezentative în mișcare) și a “compresiei digitale” (folosind standarde precum JPEG), un studiu ecocardiografi c standard complet necesită cel putin 30MB de spaţiu digital. Astfel, necesarul minim de spaţiu digital de memorare al unui laborator de ecocardiografi e (medie 5000 ecografi i/an) într-un an este de cel puţin 150-200GB. Ca o concluzie, este recomandată stocarea digitală de rutină a datelor ecocardiografi ce, cu înlocuirea pe cât posibil a celorlalte modalităţi de stocare (mediile analogice)47. Așa cum am precizat anterior, se acceptă, doar în anumite condiţii, înregistrări adiţionale video (stocare analogică). În scopul obţinerii unei baze de date digitale standard trebuie ţinut cont de următoarele recomandări: – Existenţa unui protocol standard care să conţină enumerate secţiunile standard ce trebuie obţinute în cadrul examinării, precum şi măsurătorile ce trebuie efectuate şi stocate digital. Un set minim de date corespunzător unui studiu ecocardiografi c transtoracic normal este prezentat în Tabelul 2.

Compatibilitatea echipamentelor ecocardiografi ce cu sistemele de stocare, de prelucrare şi de transmitere a datelor. – Ideal este ca sistemul operaţional al laboratorului să fi e compatibil cu sistemele de management digital al spitalului (interfaţa Health Level 7), pentru a benefi cia de date legate de identitatea pacientului, dar şi pentru înregistrarea uniformă a diverselor examinări efectuate în registrele corespunzătoare. – Existenţa unui spaţiu corespunzător de memorare digitală a datelor; modalităţi de protecţie împotriva pierderii informaţiilor stocate; verifi carea tehnică periodică a componentelor echipamentelor; asigurarea accesului autorizat la bazele de date medicale. Toate studiile ar trebui înregistrate și stocate pe diverse forme de arhivare, în vederea analizării și revizuirii ulterioare. Evaluările ecocardiografi ce efectuate doar în scop diagnostic și care nu au necesitat înregistrare la acel moment pot prezenta la un moment diferit implicaţii medico-legale. Astfel, ţinând cont de posibilităţile tehnice actuale este recomandabil ca toate examinările ecocardiografi ce efectuate (indiferent de indicaţia care a stat la baza efectuării lor) să fi e înregistrate și ulterior stocate pe medii de stocare pe termen lung.

RAPORTAREA STANDARD A EXAMINĂRILOR ECOCARDIOGRAFICE Ecocardiografi a este o investigaţie diagnostică efectuată pentru a răspunde întrebărilor clinice și a ghida tratamentul. Din acest motiv, raportul ecocardiografi c trebuie să conţină rezultatul evaluării sistematice (respectarea setului minimal de evaluare ecocardiografi că, cu efectuarea de măsurători precise), folosind un limbaj medical inteligibil (în concordanţă cu defi niţiile în vigoare ale termenilor medicali). Respectarea acestor condiţii în redactarea raportului este obligatorie în vederea evitării confuziilor, cunoscut fi ind faptul că raportul va fi citit și interpretat nu numai de ecocardiografi ști sau cardiologi, ci și de medici aparţinând altor specialităţi. În prezent ecocardiografi a se confruntă cu problema legată de numărul crescut de date: în afara numărului în creștere al pacienţilor cu indicaţie de studiu ecocardiografi c, există și o “cantitate” crescută de informaţii generate de tehnici ecocardiografi ce diferite (ecocardiografi a mod-M, ecocardiografi a 2D, ecocardiografi a 3D, Doppler), de tipul evaluării ecocardiografi ce (transtoracic, transesofagian, epicardic, intravascular) și de aplicaţiile utilizate (stres, contrast, imagistică tisulară, deformarea și perfuzia). Lipsa unei standardizări a defi nirii termenilor ecocardiografi ci și a cuantifi cării parametrilor poate infl uenţa negativ utilitatea clinică a evaluării ecocardiografi ce în cazul comparării în dinamică a rapoartelor aparţinând aceluiași pacient sau poate limita posibilitatea comparării bazelor de date existente în laboratoare diferite. Identifi carea unui set minimal de date privind parametrii esenţiali cantitativi și morfologici ce trebuie înregistraţi și inseraţi într-o manieră standard de raportare este fundamentală în vederea: (i) promovării calităţii studiilor ecocardiografi ce; (ii) dezvoltării unor baze de date standardizate și a unor aplicaţii de soft ware pentru raportare; (iii) îmbunătăţirii comunicării între laboratoare, ecocardiografi ști și alte cadre medicale implicate în managementul pacientului; (iv) creării registrelor multicentrice și analizării prognosticului și efi cienţei legată de costuri. Istoricul initiaţivelor naţionale De-a lungul timpului s-au înregistrat mai multe încercări de promovare a standardizării conţinutului raportului ecocardiografi c. În 2002, Societatea America
nă de Ecocardiografi e a publicat un document privind recomandările de măsurare și descriere a caracteristicilor ecocardiografi ce ce ar fi trebuit incluse într-un raport standardizat și complet48. Ulterior, Societatea Britanică de Ecocardiografi e a elaborat un set minim de date ce ar trebui respectat în vederea redactării unui raport ecocardiografi c standard la adult. Acest document oferă informaţii legate de secţiunile ce trebuie obţinute, de modalităţile ecocardiografi ce ce trebuie utilizate și o serie de calcule derivate (ale căror rezultate sunt încă nepublicate). Societatea Italiană de Ecocardiografi e a publicat un document consens asupra aspectelor organizaţionale ale ecocardiografi ei în Italia49 incluzând informaţii generale, de bază, parametri cantitativi, aspecte descriptive de care trebuie să se ţină cont atunci când se raportează anumite caracteristici morfologice și un rezumat al informaţiilor necesare (cantitative și descriptive) în vederea dezvoltării unui program de raportare ecocardiografi că și de creare a unei baze de date.

Din 1994, Grupul de Lucru Spaniol de Imagistică Cardiacă a creat și a distribuit mai mult de 400 de licenţe “Ecocardio”, un pachet de programe ce include o bază de date și aplicaţia de raportare ecocardiografi că. De succesul celor existente și de iniţiativele viitoare va depinde modalitatea de organizare a aplicaţiilor pentru raportarea standard sub o formă unică, formă ce va permite un acces rapid și ușor la informaţii, bazat pe un set minimal de date (în concordanţă cu prevederile consensului) și sufi cient de fl exibil. Design-ul și structura ideală a sistemelor de programare a raportării ecocardiografi ce Programele folosite pentru raportarea ecocardiografi că utilizează de obicei baze de date relaţionale. Aceste programe ar trebui să fi e parte din / integrate în sistemul informaţional general al spitalului în scopul transferului de informaţii între baze de date clinice, demografi ce și încadrarea rezultatului ecocardiografi c în rezultatele altor tehnici imagistice. Indiferent de formatele de raportare disponibile, soft -ul sistemului trebuie să fi e compatibil cu Health Level 7 (HL7)- standard ce facilitează schimbul de date (pe suport electronic) între cel puţin 2 aplicaţii în vederea identifi cării pacientului și examinării datelor înregistrate, și cu DICOM – standard care permite transmiterea directă a datelor de la sistemul ecocardiografi c la raport50. Mutarea înregistrărilor din vechile aplicaţii ar trebui să fi e posibilă cu un risc minim de pierdere a datelor. În scopul îmbunătăţirii standardizării se preferă utilizarea unor programe de aplicaţii compatibile cu recomandările actuale.
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIV, Nr. 4, 2009
Standardizarea ecocardiografiilor
Datele esenţiale ce trebuie incluse în raportul ecocardiografi c Este recomandat ca raportul ecocardiografi c transtoracic al adultului să fi e structurat în mai multe secţiuni, care să faciliteze elaborarea acestuia, citirea și înţelegerea datelor conţinute. De asemenea, este important să se precizeze și modalitatea de stocare a informaţiilor pentru comparaţiile ulterioare. Un raport corect organizat ar trebui să refl ecte fi del rezultatele ecocardiogramei efectuate, folosind standardele de achiziţie și strategiile de interpretare și să se adreseze (să răspundă) întrebărilor principale ce au stat la baza solicitării examenului. Există mai multe modalităţi de organizare a rezultatului măsurătorilor și datelor calitative. Unii preferă modalitatea de structurare bazată pe componentele ana tomice (cavităţi cardiace, valve, marile vase, pericar dul etc.), descriind caracteristicile morfologice și funcţ ionale și raportând ulterior măsurătorile pentru fi ecare structură anatomică, cu detalierea rezultatului modalităţii tehnice de achiziţie folosite. O altă modalitate de organizare este bazată pe tehnicile ecocardiografi ce utilizate în cadrul studiului (mod-M, 2D, Doppler etc.). Fiecare secţiune ar trebui să se termine cu un mic “câmp deschis” pentru comentarii. Componentele principale ale structurii raportului eco cardiografi c sunt prezentate în Tabelul 5.


Tabelul 5. Structura de bază a unui raport ecocardiografi c 1. Titlul: cuprinde date generale 2. Conţinutul: – esenţa raportului, date care susţin concluziile – evaluările calitative şi cantitative ale structurilor cardiovasculare folosind diferite modalităţi tehnice: a) ecocardiografi a: mod-M, bidimensională (şi/sau 3D) b) Doppler: color, pulsat (PW), continuu (CW) şi Doppler tisular – modalităţi adiţionale: c) ecocardiografi a transesofagiană d) ecocardiografi a de stress e) alte modalităţi: 3D, intravascular, etc. Pentru o mai bună înţelegere a datelor prezentate fi ecare secţiune trebuie să se termine cu scurte comentarii 3. Concluziile: trebuie scrise pentru a fi înţelese de medicul de orice specialitate 4. Semnătura şi data Semnătura persoanei responsabile de efectuarea ecocardiografi ei, data raportării şi eventual numele oricărui senior care a revăzut examinarea ecocardiografică.
Titlul şi datele iniţiale Datele obligatorii ce trebuie conţinute în această rubrică Identitatea pacientului, datele demografi ce și indicaţia de efectuare a examinării (Tabelul 6). Aceste date trebuie cuprinse în orice raport, fi ind considerate obligatorii, chiar și în cazurile efectuării lor în situaţii de urgenţă. Pentru a sublinia necesitatea introducerii acestor date menţionăm că există programe în cadrul funcţionării ecocardiografelor care pot bloca introducerea datelor dacă anumite câmpuri obligatorii nu sunt completate (de exemplu: “patient ID”) solicitând confi rmarea în vederea evitării repetării ulterioare a avertizărilor. Informaţiile legate de pacient ar trebui să fi e protejate, în acord cu regulamentele în vigoare legate de confi denţialitatea lor.


Tabelul 6. Datele cuprinse în cadrul secţiunii ”titlu” a raportului ecocardiografi c Înregistrarea în sistem (a): parametru de identifi care a pacientului, locaţia, date demografi ce Numele pacientului, numărul foii de observaţie / fi şa de prezentare Sexul Data naşterii (b) Data efectuării studiului Indicaţia de efectuare a studiului: principalul motiv al solicitării evaluării (c) Localizarea pacientului ( ambulatoriu, internat, departamentul etc.) Numele medicului ce a solicitat efectuarea ecocardiografiei Calitatea imaginii
Datele recomandate a fi incluse în cadrul secţiunii iniţiale Date precum: greutatea, înălţimea, aria derivată a suprafeţei corporale, frecvenţa cardiacă și ritmul cardiac sunt adesea foarte utile în interpretarea datelor cantitative morfologice și funcţionale. Precizarea valorii tensiunii arteriale sistemice poate fi utilă în anumite condiţii clinice în care modifi cările postsarcinii pot afecta interpretarea datelor ecocardiografi ce (ex. regurgitarea aortică și mitrală). Diagnosticele anterioare și datele clinice actuale au rolul de a susţine/justifi ca solicitatea de efectuare a ecocardiografi ei. Informaţiile tehnice legate de parametrii aparatului ecocardiografi c, aplicaţiile utilizate și calitatea imaginii sunt utile medicului ce citește raportul ecocardiografi c în vederea judecării corecte a datelor, a robusteţei și siguranţei asupra concluziilor clinice (de ex. excluderea endocarditei infecţioase având la bază un studiu ecocardiografi c de calitate suboptimală ridică suspiciuni legate de siguranţa concluziilor). Alte informaţii privind tipul imaginilor stocate și locaţia sunt recomandate pentru ușurarea reevaluării și controlul calităţii. În fi nal, informaţiile legate de necesitatea efectuării studiului și de prioritatea clinică ce stă la baza recomandării aduc date utile monitorizării calităţii evaluărilor laboratorului respectiv. Conţinutul raportului ecocardiografi c A doua secţiune ce trebuie cuprinsă în cadrul raportului este cea a “conţinutului”. Datele conţinute în cadrul acestei rubrici trebuie să susţină concluziile. Informaţiile despre structurile examinate pot fi cantitative (de exemplu: dimensiunile camerelor) sau calitative, morfologice (de exemplu: valva aortică bicuspidă) sau funcţionale (mișcarea sistolică anterioară a valvei mitrale). Măsurătorile ar trebui introduse ca valoare numerică, însă anumite tipuri de informaţii calitative necesită existenţa unor câmpuri preformate cu un număr limitat de categorii (de exemplu: gradele regurgitărilor valvulare) sau câmpuri speciale pentru descrierea unei anumite condiţii evidenţiate. Modalităţile tehnice utilizate pentru obţinerea acestor informaţii calitative, cantitative sau funcţionale sunt variate și ele trebuie precizate în cadrul raportului. Ecocardiografi a bidimensională şi modul-M Metodologia de cuantifi care a cavităţilor și valorile de referinţă au fost prezentate anterior, ele fi ind în concordanţă cu Recomandările publicate în Jurnalul European de Ecocardiografi e din 200646. Astfel, măsurătorile obligatorii ce trebuie efectuate și raportate vor fi prezentate în continuare. Indiferent de natura/indicaţia de efectuare a examenului ecocardiografi c trebuie raportate dimensiunile AS și ale VS. În afecţiunilor aortice sau a predispoziţiei pentru o patologie aortică (de exemplu: sindrom Marfan), măsurătorile trebuie efectuate la trei niveluri: cel al sinusurilor, joncţiunea sino-tubulară și aorta ascendentă. În cazul VD încă rămân valabile aprecierile în special calitative. Vena cavă inferioară și variaţia diametrului acesteia cu mișcările respiratorii sunt parametrii esenţiali pentru estimarea presiunii din AD (Tabelul 3). În ceea ce privește aspectele funcţionale, funcţia sistolică a VS trebuie raportată în fi ecare buletin ecocardiografi c, iar atunci când se măsoară prin metoda Simpson biplan se recomandă și precizarea volumelor ventriculare. Dacă există tulburări de cinetică segmentară ele trebuie raportate folosind modelul de 16 segmente.

Modelul de 17 segmente al VS a fost propus în 2002 și constă în adăugarea segmentului apical51. Pentru că vârful normal al apexului (segmentul 17) nu se mișcă, acest model ar trebui folosit predominant pentru studiile de perfuzie miocardică sau pentru studiile comparative cu alte tehnici imagistice. Dată fi ind geometria complexă a VD, funcţia sa sistolică este difi cil de apreciat cantitativ, motiv pentru care în general, în practica medicală, se estimează calitativ. Așa cum s-a precizat și anterior, ecocardiografi a 3D va deveni în viitor tehnica de ales în determinarea cantitativă a funcţiei VD. Modifi cările patologice ale structurilor normale (îngroșări, rupturi, perforaţii etc.), anomaliile structurale (tumori, membrane etc.) sau aspectele funcţionale particulare (scăderea sau excesul de mobilitate al valvelor) sunt adesea difi cil de categorisit, astfel încât ele vor fi descrise ca atare în cadrul unor rubrici speciale pentru comentarii. Măsurătorile recomandate În cadrul acestei secţiuni intră măsurătorile diametrelor tractului de golire VS, respectiv VD. Ele sunt utile pentru calculele hemodinamice non-invazive (debit cardiac, arie valvulară, șunturi etc.). Totuși, pentru că ele constituie o importantă sursă de eroare, experienţa examinatorului și acurateţea studiului sunt fundamentale în utilizarea tehnicilor cantitative. La pacienţii cu stenoză mitrală, determinarea planimetrică a ariei valvulare prin tehnicile 2D și 3D (când imaginea obţinută este optimă) aduce informaţii utile cu privire la severitatea stenozei, mai ales în situaţiile post valvuloplastie percutană34,35. Pentru aprecierea funcţiei sistolice a VD se poate utiliza TAPSE (în absenţa anomaliilor de cinetică parietală)29. Aprecierea calitativă a lichidului pericardic este superioară unei singure măsurători prin mod-M. Totuși, această din urmă măsurătoare poate fi foarte utilă în cadrul monitorizării evoluţiei ulterioare a pacientului (perioada de urmărire ecocardiografi că). Pentru cazurile speciale, când nu se poate vizualiza o structură specifi că importantă, această defi cienţă trebuie specifi cată în cadrul raportului. Ecocardiografi a Doppler Această secţiune conţine rezultatele evaluărilor funcţionale folosind tehnicile Doppler: color, spectral (continuu și pulsat) și tisular – atunci când este posibil. Parametrii obligatoriu de precizat Fluxul transmitral cu măsurarea velocităţilor undelor E și A, timpul de decelerare a undei E (TDE) sunt larg utilizate pentru caracterizarea funcţiei diastolice ventriculare, pentru evaluarea dissincronismului atrio-ventricular sau a unor condiţii speciale precum tamponada cardiacă și constricţia. Din aceste motive, determinarea lor este obligatorie, incluzând și variaţiile respiratorii atunci când este necesar. Disfuncţia diastolică a VS este cuantifi cată de obicei în trei grade: ușoară (alterarea relaxării), moderată (pseudonormal), și severă (restrictiv), combinânduse cu estimarea umplerii VS. Raportul E/E’ este recomandat pentru aprecierea presiunii de umplere a VS. Conform recomandărilor în vigoare, pentru calculul raportului E/ E’, în cazul lui E’se va folosi media dintre valoarea septală și cea laterală (Tabelul 4)


Apreciea funcţiei valvelor cardiace, estimarea presiunii sistolice în artera pulmonară și evaluarea șunturilor/gradientelor (fi xe sau dinamice) intracardiace sau vasculare suspectate sunt considerate obligatorii pentru un raport ecocardiografi c complet. În cazul leziunilor obstructive sau a stenozelor valvulare (inclusiv protezele valvulare normofuncţionale) trebuie raportat atât gradientul maxim cât și cel mediu. Pentru stenoza aortică este recomandată calcularea ariei valvulare prin metoda ecuaţiei de continuitate, în special în cazurile cu disfuncţie sistolică de VS sau când debitul cardiac este scăzut. Pentru stenoza mitrală metodele de calcul ale ariei valvulare sunt planimetria directă și măsurarea PHT33,36. În cazul protezei mitrale mecanice, parametrul preferat este gradientul mediu, PHT-ul nefi ind util în estimarea orifi ciului valvular efectiv3,32,53. Pentru evaluarea severităţii regurgitărilor valvulare pot fi utilizate criterii multiple. Totuși, nicio metodă nu și-a dovedit superioritatea, cu excepţia unor situaţii particulare. Indiferent de metoda folosită, severitatea regurgitării valvulare trebuie exprimată folosind criteriul calitativ: ușoară, moderată sau severă. Scala semicantitativă: de la 0 la 4 poate fi utilizată (gradul 3 implicând regurgitare moderat-severă). Metodele cantitative de apreciere a severităţii regurgitării (ERO, volum regurgitant etc.) sunt recomandate dacă se dovedesc utile în luarea deciziei terapeutice. Și în acest caz este importantă experienţa ultrasonografistului. Parametrii recomandaţi a fi precizaţi în cadrul raportului Estimarea presiunii sistolice în artera pulmonară folosind măsurarea timpului de acceleraţie a fl uxului pulmonar (Doppler pulsat) poate fi utilă, în special în absenţa regurgitării tricuspidiene. Dacă însă aceasta din urmă este evidenţiată, ea va fi folosită pentru estimarea PAPs, calculând gradientul presional dintre cavităţile drepte55. Dacă se supectează sau se detectează un șunt, se recomandă calcularea debitelor sistemic și pulmonar și a raportului lor.

Raportul dintre velocitatea maximă de umplere a VS la evaluarea fl uxului transmitral (unda E) și velocitatea propagării fl uxului în VS (Vp) poate fi utilizat ca alternativă a raportului E/E’pentru estimarea presiunii de umplere a VS, mai ales dacă nu este disponibil Doppler-ul tisular56. Vp este un parametru foarte util pentru diagnosticul diferenţial între restricţie și constricţie. Comentarii şi concluzii În această secţiune se recomandă menţionarea datelor ce constituie un răspuns la indicaţia de efectuarea studiului sau la suspiciunile ridicate clinic. De asemenea, este important să se sublinieze caracteristicile anormale ale evaluării și să se compare (dacă este posibil) aspectele principale ale evaluării actuale cu o evaluare precedentă. Orice raport ecocardiografi c ar trebui să se termine cu concluzii clare, care să sublinieze caracteristicile principale ale diagnosticului și severităţii afecţiunii cardiace, folosind un limbaj pe înţelesul oricărui medic. În situaţiile în care rezultatul studiului ecocardiografi c dictează necesitatea unei schimbări urgente în managementul pacientului examinat, medicul curat va fi informat imediat.

BIBLIOGRAFIE

1. Cheitlin MD, Alpert JS, Armstrong WF, Aurigemma GP, Beller GA, Bierman FZ et al. ACC/AHA guidelines for the clinical application of echocardiography: a report of the American College of Cardiology/ American Heart Association Task Force on Practice Guidelines (Committee on Clinical Application of Echocardiography): developed of collaboration with the American Society of Echocardiography. Circulation 1997;95:1686–744. 2. Cheitlin MD, Armstrong WF, Aurigemma GP, Beller GA, Bierman FZ, Davis JL et al. ACC/AHA/ASE 2003 guideline update for the clinical application of echocardiography: summary article: a report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task Force on Practice Guidelines (ACC/AHA/ASE Committee to Update the 1997 Guidelines for the Clinical Application of Echocardiography). J Am Soc Echocardiogr 2003;16:1091–110. 3. Gottdiener JS, Bednarz J, Devereux R, Gardin J, Klein A, Manning WJ et al. American Society of Echocardiography recommendations for the use of echocardiography in clinical trials. J Am Soc Echocardiogr 2004;17: 1086–119. 4. Sutherland GR, Stewart MJ, Groundstroem KW, Moran CM, Fleming A, Guell-Peris FJ et al. Color Doppler myocardial imaging: a new technique for the assessment of myocardial function. J Am Soc Echocardiogr 1994; 7:441–58. 5. D’hooge J, Heimdal A, Jamal F, Kukulski T, Bijnens B, Rademakers F et al. Regional strain and strain rate measurements by cardiac ultrasound: principles, implementation and limitations. Eur J Echocardiogr 2000;1:154–70. Review. Erratum in: Eur J Echocardiogr 2000;1: 295–9. 6. Sutherland GR, Hatle L. Pulsed Doppler myocardial imaging. A new approach to regional longitudinal function? Eur J Echocardiogr 2000;1: 81–3. 7. Krenning BJ, Voormolen MM, Roelandt JR. Assessment of left ventricular function by three-dimensional echocardiography. Cardiovas Ultrasound 2003;8:12. 8. Mulvagh SL, DeMaria AN, Feinstein SB, Burns PN, Kaul S, Miller JG et al. Contrast echocardiography: current and future applications. J Am Soc Echocardiogr 2000;13:331–42. 9. Ehler D, Vacek JL, Basal S, Gowda M, Powers KB. Transition to an all-digital echocardiography laboratory: a large, multi-site private cardiology practice experience. J Am Soc Echocardiogr 2000;13:1109–16. 10. Badano L, Domenicucci S. Use of a common computerized program for echocardiogram archiving and reporting over a regional territory: feasibility and clinical and research impact during a 5-year experience. J Am Soc Echocardiogr 1999;12:669–78. 11. Nihoyannopoulos P, Fox K, Fraser A, Pinto F. EAE laboratory standards and accreditation. Eur J Echocardiogr 2007;8:80–7. 12. Ehler D, Carney DK, Depsey AL, Rigling R, Kraft C, Wittt SA et al.Guidelines for cardiac sonographer education: recommendations of the American Society of Echocardiography Sonographer Training and Education Committee. J Am Soc Echocardiogr 2001;14:77–84.
Standardizarea ecocardiografi ilor Revista Română de Cardiologie Vol. XXIV, Nr. 4, 2009
13. Lang RM, Bierig M, Devereux RB, Flachskampf FA, Foster E, Pellikka PA et al. A report from the American Society of Echocardiography’s Guidelines and Standards Committee and the Camber Quantifi cation Writing Group, developed in conjunction with the European Association of Echocardiography, A Branch of the European Society of Cardiology. Recommendations for chamber quantifi cation. Eur J Echocardiogr 2006; 7:79–108. 14. Palmieri V, Dahlof B, DeQuattro V, Sharpe N, Bella JN, de Simone G et al. Reliability of echocardiographic assessment of left ventricular structure and function: the PRESERVE study: Prospective Randomised Study Evaluation Regression of Ventricular Enlargement. J Am Coll Cardiol 1999;34:1625–32. 15. Himelman RB, Cassidy MM, Landzberg JS, Schiller NB. Reproducibility of quantitative two-dimensional echocardiography. Am Heart J 1998;115: 425–31. 16. Gottdiener JS, Livengood SV, Meyer PS, Chase GA. Should echocardiography be performed to assess eff ects of antihypertensive therapy? Test–retest reliability of echocardiography for measurement of left ventricular mass and function. J Am Coll Cardiol 1995;25:424–30. 17. Nidorf SM, Picard MH, Triulzi MO, Th omas JD, Newell J, King ME et al. New perspectives in the assessment of cardiac chamber dimensions during development and adulthood. J Am Coll Cardiol 1992; 19:983–8. 18. Pearlman J, Triulzi MO, King ME, Newell J, Weyman AE. Limits of normal left ventricular dimensions in growth and development: analysis of dimensions and variance in the two-dimensional echocardiograms of 268 normal healthy subjects. J Am Coll Cardiol 1988;12:1432–41. 19. Lester SJ, Ryan EW, Schiller NB, Foster E. Best method in clinical practice and in research studies to determine left atrial size. Am J Cardiol 1999;84:829–32. 20. Paulus WJ, Tschöpe C, Sanderson JE, Rusconi C, Flachskampf FA, Rademakers FE et al. How to diagnose diastolic heart failure: a consensus statement on the diagnosis of heart failure with normal left ventricular ejection fraction by the Heart Failure and Echocardiography Associations of the European Society of Cardiology. Eur H Journal 2007;28: 2539–50. 21. Sohn DW, Chai IH, Lee DJ, Kim HC, Oh BH, Lee MM et al. Assessment of mitral annulus velocity by Doppler tissue images in the evaluation of left ventricular diastolic function. J Am Coll Cardiol 1997;30: 474–80. 22. Nagueh SF, Middleton KJ, Kopelen HA, Zoghbi WA, Quiñones MA. Doppler tissue imaging: a non-invasive technique for evaluation of left ventricular relaxation and estimation of fi lling pressures. J Am Coll Cardiol 1997;30: 1527–33. 23. Lewis JF, Kuo LG, Nelson JG, Limacher MC, Quinones MA. Pulsed Doppler echocardiographic determination of stroke volume and cardiac output. Circulation 1984;70:425–31. 24. Oh JK. Echocardiography in heart failure: beyond diagnosis. Eur J Echocardiogr 2007;8:4–14. 25. Ommen SR, Nishimura RA, Appleton CP, Miller FA, Oh JK, Redfi eld MM et al. Clinical utility of Doppler echocardiography and tissue Doppler imaging in the estimation of left ventricular fi lling pressures: a comparative simultaneous Doppler-catheterisation study. Circulation 2000;102: 1788–94. 26. Garcia MJ, Smedira NG, Greenber NL, Main M, Firstenberg MS, Odabashian J et al. Color M-mode Doppler fl ow propagation velocity is a preload insensitive index of left ventricular relaxation: animal and human validation. J Am Coll Cardiol 2000;35:201–8. 27. Garcia MJ, Ares MA, Asher C, Rodriguez L, Vandervoort P, Th omas JD. An index of early left ventricular fi lling that combined with pulsed Doppler peak E velocity may estimate capillary wedge pressure. J Am Coll Cardiol 1997;29:448–54. 28. Nagueh SF, Kopelen HA, Quiñones MA. Assessment of left ventricular fi lling pressures by Doppler in the presence of atrial fi brillation. Circulation 1996;94:2138–45. 29. Samad BA, Alam M, Jensen-Urstad K. Prognostic impact of right ventricular involvement assessed by tricuspid annular motion in patients with acute myocardial infarction. Am J Cardiol 2002;90:778–81. 30. Evangelista A, García-Dorado D, García del Castillo H, GonzálezAlujas Y,Soler-Soler J. Cardiac index quantifi cation by Doppler ultra
sound in patients without left ventricular outfl ow tract abnormalities. J Am Coll Cardiol 1995;25:710–6. 31. Otto CM, Pearlman AS, Comess KA, Reamer RP, Janko CL, Huntsman LL. Determination of the stenotic aortic valve area in adults using Doppler echocardiography. J Am Coll Cardiol 1986;7:509–17. 32. Quiñones MA, Otto CM, Stodard M, Waggoner A, Zoghbi WA. Recommendations for quantifi cation of Doppler echocardiography. J Am Soc Echocardiogr 2002;15:167–84. 33. Flachskampf FA, Weyman AE, Gillam L, Liu CM, Abascal VM, Th omas JD. Aortic regurgitation shortens Doppler pressure half-time in mitral stenosis: clinical evidence, in vitro simulation and theoretic analysis. J Am Coll Cardiol 1990;16:396–404. 34. Karp K, Teien D, Bjerle P, Eriksson P. Reassessment of valve area determinations in mitral stenosis by the pressure half-time method: impact of left ventricular stiff ness and peak diastolic pressure diff erence. J Am Coll Cardiol 1989;13:594–9. 35. Loyd D, Ask P, Wranne B. Pressure half-time does not always predict mitral valve area correctly. J Am Soc Echocardiogr 1988;1:313–21. 36. Geibel A, Görnandt L, Kasper W, Bubenhelmer P. Reproducibility of Doppler echocardiographic quantifi cation of aortic and mitral valve stenoses: Comparison between two echocardiography centers. Am J Cardiol 1991;67:1013–21. 37. Zamorano J, Cordeiro P, Sugeng L, Perez de Isla L, Weinert L, Macaya C et al. Real-time three-dimensional echocardiography for rheumatic mitral valve stenosis evaluation. An accurate and novel approach. J Am Coll Cardiol 2004;43:2091–6. 38. Zoghbi WA, Enriquez-Sarano M, Foster E, Grayburn PA, Kraft CA, Levine RA et al. Recommendations for evaluation of the severity of native valvular regurgitation with two-dimensional and Doppler echocardiography. Eur J Echocardiogr 2003;4:237–61. 39. Bolger AF, Eigler NL, Maurer G. Quantifying valvular regurgitation. Limitations and inherent assumtions of Doppler techniques. Circulation 1988; 78:1316–8. 40. Robert BJ, Grayburn PA. Color fl ow imaging of the vena contracta in mitral regurgitation: technical considerations. J Am Soc Echocardiogr 2003;16:1002–6. 41. Xie GY, Berk MR, Hixson CS, Snith AC, DeMaria AN, Smith MD. Quantifi cation of mitral regurgitant volume by the color Doppler proximal isovelocity surface area method: a clinical study. J Am Soc Echocardiogr 1995;8:48–54. 42. Hagenaars T, Gussenhoven EJ, van Essen JA, Seelen J, Honkoop J, van der LA. Reproducibility of volumetric quantifi cation in intravascular ultrasound images. Ultrasound Med Biol 2000;26:367–74. 43. Grossman G, Hoff meister A, Imhof A, Geisler M, Hombach V, Spiess J. Reproducibility of the proximal fl ow convergence method in mitral and tricuspid regurgitation. Am Heart J 2004;147:721–8. 44. Weissman NJ, Panza JA, Tighe JF Jr, Perras ST, Kushner H, Gottdiener JS. Specifi city of Doppler echocardiography for the assessment of changes in valvular regurgitation: comparison of side-by-side versus serial interpretation. J Am Coll Cardiol 2001;37:1614–21. 45. Th omas JD, Adams DB, DeVries S, Ehler D, Greenberg N, Garcia M et al. Guidelines and recommendations for digital echocardiography. A report from the Digital Echocardiography Committee of the American Society of Echocardiography. J Am Soc Echocardiogr 2005;18:287– 97. 46. Th omas JD. Th e DICOM image formatting standard: what it means for echocardiographers. J Am Soc Echocardiogr 1995;8:319–27. 47. Th omas JD, Greenberg NL, Garcia MJ. Digital echocardiography 2002: now is the time. J Am Soc Echocardiogr 2002;15:831–8. 48. Gardin JM, Adams DB, Douglas PS, Feigenbaum H, Forts DH, Fraser A et al. Recommendations for a standardized report for adult transthoracic echocardiography: a report from the American Society of Echocardiography’s Nomenclature And Standards Committee and Task Force for a standardized echocardiography report. J Am Soc Echocardiogr 2002;15: 275–90. 49. Zuppiroli A, Corrado G, De Cristofaro M. Italian Society of Echocardiography: from operator´s education to echocardiography report. Consensus document on echocardiography organizational aspects in Italy. G Ital Cardiol 2007;8:49–67.
Revista Română de Cardiologie Vol. XXIV, Nr. 4, 2009
Standardizarea ecocardiografi ilor
50. Riesmeier J, Eichelberg M, Kleber K. DICOM structured reporting – a prototype implementation. Int Cong Series 2001;1320:795–800. 51. Cerqueira MD, Weissman NJ, Dilsizian V, Jacobs AK, Kaul S, Laskey WK et al. Standardized myocardial segmentation and nomenclature for tomographic imaging of the heart: a statement for healthcare professionals from the Cardiac Imaging Committee of the Council on Clinical Cardiology of the American Heart Association. Circulation 2002;105: 539–42. 52. Rivas–Gotz C, Manolios M, Th ohan V, Nagueh S. Impact of left ventri cular ejection fraction on estimation of left ventricular fi lling pressures using tissue Doppler and fl ow propagartion velocity. Am J Cardiol 2003;91:780.
53. Vahanian A, Baumgartner H, Bax J, Butchart E, Dion R, Filippatos G et al. Guidelines of the management of valvular heart disease. Eur Heart J 2007;28:230–68. 54. Enriquez-Sarano M, Tribouilloy C. Quantitation of mitral regurgitation: rationale, approach, and interpretation in clinical practice. Heart 2002;88 (Suppl. 4):iv1–4. 55. Abbas AE, Fortuin D, Schiller NB. A simple method for noninvasive estimation of pulmonary vascular resistance. J Am Coll Cardiol 2003; 41:1021–7. 56. González-Vilchez F, Ares M, Ayuela J, Alonso L. Combined use of pulsed and color M-mode Doppler echocardiography for the estimation of pulmonary capillary wedge pressure: an empirical approach based on an analytical relation. J Am Coll Cardiol 1999;34:515–23.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *