Ministerul Sanatatii
Introducere Vitamina D este o vitamină liposolubilă, care este prezentă în mod natural în foarte puține alimente, adăugată altora și disponibilă ca supliment alimentar. Este de asemenea produs endogen la nivelul tegumentului sub efectul razelor ultraviolete. Sursele de vitamină D din hrană sunt: peștele gras, uleiul de ficat de pește (cod) – dar in cantități mari există riscul intoxicării cu vitamina A, ciupercile, gălbenușul de ou și ficatul (conțin în mod natural vitamina D), dar și produsele îmbogățite artificial cu vitamina D (cerealele pentru mic dejun, sucul de portocale, laptele formulă etc). Sursa principală de vitamina D este însă pielea, sinteza vitaminei D la nivelul tegumentelor fiind dependentă de o serie de factori geografici (latitudine, anotimp, gradul de însorire și de poluare) și personali (timpul petrecut în aer liber, vârstă, compoziție corporală, gradul de pigmentare pielii, factori genetici). In funcție de sursă, vitamina D (calciferolul) se găsește sub formă de ergocalciferol (vitamina D2) – sintetizat predominant în plante sub acțiunea luminii UV și colecalciferol (vitamina D3) – sintetizat la nivelul pielii (în stratul profund al epidermei și în derm) Vitamina D obținută din expunerea la soare, alimente și suplimente este ulterior supusă la două reacții de hidroxilare în organism pentru activare.
Prima are loc în ficat și transformă vitamina D în 25-hidroxivitamina D [25 (OH) D], cunoscută și sub denumirea de calcidiol. A doua apare în primul rând în rinichi și formează 1,25-dihidroxivitamina D [1,25 (OH) 2D] activă biologic, cunoscută și sub denumirea de calcitriol [1]. Rolul vitaminei D in organism. Vitamina D activă promovează absorbția calciului din intestin și menține concentrații serice adecvate de calciu și fosfat pentru a permite mineralizarea normală a osului și pentru a preveni tetanica hipocalcemică. Este, de asemenea, necesar pentru creșterea și remodelarea oaselor. În absența unor nivele adecvate de vitamina D, apar deformări osoase cu alterarea creșterii și dezvoltării scheletale la copii (rahitismul carențial) sau scaderea gradului de mineralizare osoasă cu dureri și fragilitatea acestora la adulți (osteomalacie). Prin creșterea reactivă a parathormonului endogen, deficitul de vitamină D duce la hiperparatiroidism secundar cu creșterea rezorbției osoase care contribuie la osteoporoză. În afara efectelor osoase, vitamina D are și alte roluri în organism, incluzând modularea creșterii celulare, funcția neuromusculară, modularea imunității și reducerea inflamației [1,3,4]. Multe gene care codifică proteinele care reglează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor sunt modulate în parte de vitamina D [1]. Multe celule au receptori ai vitaminei D, iar unele convertesc 2 25 (OH) D la 1,25 (OH) 2D. Evaluarea status-ului vitaminei D. Concentrația serică de 25 (OH) D este cel mai bun indicator al statutului vitaminei D. Aceasta reflectă rezerva de vitamina D ce include atât pe cea produsă pe cale cutanată cât și pe cea obținută din alimente și suplimente [1] și are un timp de înjumătățire plasmatică de circa 15 zile [5]. 25 (OH) D serică funcționează ca un marker al rezervei de vitamina D și, intr-o măsură semnificativă servesc și ca biomarker al efectului (adică în ceea ce privește starea de sănătate sau rezultatele) [1]. Nivelurile serice 25 (OH) D nu indică cantitatea de vitamină D stocată în țesuturile corpului. Spre deosebire de 25 (OH) D, 1,25 (OH) 2D circulant nu este, în general, un bun indicator al stării vitaminei D deoarece are un timp de înjumătățire scurt de 15 ore și concentrațiile serice sunt strict reglementate de hormonul paratiroidian, și fosfat [5].
Nivelurile de 1,25 (OH) 2D nu scad, de obicei, până când deficitul de vitamina D nu este sever [2,6]. Valorile anormale ale 25 (HO) D serice nu sunt unanim recunoscute dar sunt luate ca referință valorile care sunt asociate cu absența stimulării rezorbției osoase sub efectul creșterii PTH. Pe baza analizei datelor privind necesarul de vitamina D, un comitet al Institutului de Medicină a concluzionat că persoanele prezintă risc de deficit de vitamină D la concentrații serice de 25 (OH) D <30 nmol / L (<12 ng / ml). Unele sunt potențial expuse riscului de inadecvare la niveluri cuprinse între 30-50 nmol / L (12-20 ng / ml). Practic, toți oamenii sunt suficienți la niveluri ≥50 nmol / L (≥20 ng / ml); comisia a declarat că 50 nmol / L este nivelul serului 25 (OH) D care acoperă necesitățile a 97,5% din populație. Concentrațiile plasmatice> 125 nmol / L (> 50 ng / ml) sunt asociate cu efecte adverse potențiale. Ghidul Societatii Endocrine din SUA face referire la limita de 30 ng/ml a 25 HO vitaminei D serice peste care nici un subiect nu are semne clinice de osteomalacie. Rezumând, nivelul de 20 ng/ml este sugerat de ambele ghiduri ca fiind un nivel peste care majoritatea covarsitoare (99% conform Institutului de Medicina respectiv 92% conform Societatii Endocrine din SUA) au nivele suficiente de vitamina D. Nivelul sub 10 ng/ml corespunde unui deficit sever cu probabilitate mare de afectare semnificativă a absorbtiei calciului, dar si asociere cu mortalitate crescută de orice cauză. Consecințele deficitului de vitamină D. Osteomalacia reprezintă mineralizarea osoasă anormală a osului deja format și, deși coexistă în cazul rahitismului, termenul este utilizat de obicei pentru perioada de vârstă în care creșterea osului s-a încheiat. Diagnosticul se pune pe istoric, examen fizic, evaluare biochimică, examenul radiologic și biopsie osoasa cu marcaj cu tetraciclina.
Deficitul de vitamina D este un sindrom clinic care asociază osteomalacie, osteopenie sau osteoporoză,deficit de forță musculară, risc crescut de căderi și fracturi de fragilitate. În plus, deși legătura cauzală este încă dezbătută, deficitul de vitamina D se poate asocia cu o rată crescută a mortalității din orice cauză, cu risc mai mare de boli ca diabet zaharat, neoplazii, boli autoimune. Prevalența deficitului de vitamină D la adulți 3 Datele disponibile pentru populația din România sugereaza o prevalență între 40 si 75% la copii, adulți cu osteoporoză, persoane vârstnice (peste 60-70 de ani) cu variații mari intersezoniere la subiecți cu factori de risc sau care asociază alte comorbidități. Tabel 1. Factorii de risc pentru deficitul de vitamină D Expunere inadecvată la soare Lipsa activitaților în aer liber Acoperire extensivă a pielii cu îmbrăcăminte Folosire extensivă a protecției cutanate anti UV Poluare Expunere prin geam Nivel ambiental scăzut de radiații UV Latitudine nordică Anotimpul rece Fereastra de expunere redusă la mijlocul zilei Aport scăzut de vitamină D Absența suplimentelor cu vitamină D Absența alimentelor fortificate Intoleranța la lactoză Status socio economic Medicamente care afectează metabolismul vitaminei D Anticonvulsivante Rifampicina Glucocorticoizi Medicație antiretrovirală Fatori biologici Piele închisă la culoare Sindroame malabsorbtive Insuficiența renală cronică Obezitate Sarcină/alăptare Hrănire exclusiv la sân Vârsta înaintată Profilaxia deficitului de vitamină D se face prin : – Expunerea la soare (conținutul UVB al luminii solare depinde de latitudine și sezon) – Suplimentarea cu vitamină D – Fortificarea strategică a alimentelor obișnuite – Aport normal de calciu Necesitatea profilaxiei deficitului de vitamină D în populația românească este dată de : – Poziționarea geografică în zona paralelei 45, cu fereastra de expunere la radiațiile UV restrânsă la câteva ore în mijlocul zilei în sezonul rece cu variații sezoniere documentate ale nivelelor serice de vitamină D în populația generală.
Astfel, prevalența deficitului de vitamină D creste de la 40% vara la 70% iarna. 4 – Nu exista program național de fortifiere a unor alimente strategice cu vitamină D În conformitate cu ghidurile actuale, se recomandă ca în populația adultă, suplimentarea cu vitamină D să se facă: – la persoanele cu risc crescut individualizat, pe baza unei strategii de evaluare – pe durata anotimpului rece la persoanele sănătoase, cu expunere normală la soare Screening-ul pentru depistarea deficitului de vitamină D Nu este recomandat screening-ul deficitului de vitamină D în populația generală, de adulți asimptomatici, dar majoritatea societăților de profil și ghidurilor naționale recomandă evaluarea status-ului vitaminei D la grupe cu risc crescut. În principiu, se propune măsurarea 25OHD în cazul bolilor în care un nivel țintă al concentrațiilor de 25OHD este asociat cu un nivel suficient de dovezi cu rezultate mai bune și când această concentrație țintă este dificil de atins fără măsurarea anterioară (sau poate fi depășită în cazul în care sunt furnizate doze mari). Grupe de risc la care se recomandă măsurarea 25HO vit D serice (tabel 2) Grupa de risc Expunere scăzută la UV Piele închisă la culoare Fotosensibilitate Folosire creme ecran sau îmbrăcăminte extinsă Afecțiuni ale aparatului locomotor Fracturi de fragilitate Osteomalacie Osteoporoză Căderi frecvente prin afectarea forței musculare Tulburări metabolism fosfo-calcic Hipocalcemie/hipercalcemie Hipercalciuria Hipo/hiperfosfatemia Fosfaturia Hipo/hiperfosfatazia Terapiile cronice Terapia corticosteroidă cronică Tratamentul cu ketoconazol Antiretrovirale Antiepileptice Maldigestia și malabsorbția Sindroame de malabsorbție și maldigestie Fibroza chistică Boala inflamatorie cronică intestinală Intervenții de chirurgie metabolică 5
Afecțiuni hepatice Insuficiența hepatică, colestaza, posttransplant Afecțiuni renale Insuficiența renală, status posttransplant, nefrocalcinoză Afecțiuni endocrine Hipo/hiperparatiroidism Hiper/hipotiroidism Diabet zaharat Deficitul de hormon de creștere Anorexia nervosa Poliendocrinopatii autoimune Alterarea statusului nutrițional Obezitate Cașexie Alergiile Astmul Dermatitele atopice Autoimunopatii Bolile de colagen Artrita reumatoidă Afecțiuni auotimune ale tegumentelor Diabet zaharat tip I Tiroidita Hashimoto Neoplazii Neoplazii sangvine Malignitatea sistemului limfatic și al altor organe Tumori și status post terapie oncologică (chimio/radioterapie) Afecțiuni cardiovasculare Boala cardiacă ischemică Hipertensiunea arterială Tulburări metabolice Diabet zaharat tip II Sindrom metabolic Insulinorezistența Determinarea concentratiei serice a 25 (OH) D Concentrația serică de 25 (OH) D – forma principală măsurabilă a metabolitului vitaminei D – indică statusul itaminei D. Concentrația totală de 25 OH vitamina D reflectă proveniența vitaminei D din ambele surse: cutanate și orale. Concentrația serică a 25 (OH) D este exprimată în nanograme pe mililitru sau nanomoli per litru (1 ng / ml = 2,5 nmol / l). Metode analitice recente sunt, în general, aplicate de platforme complet automatizate utilizate în laboratoarele clinice de rutină. Pentru testarea de rutină /clinica a 25 (OH) D, se 6 recomandă metode care măsură atât 25 (OH) D2 și 25 (OH) D3, dând o concentrație totală serica a 25 (OH) D cu un coeficient de variație intra –assey mai mic de 5% și un coeficient de variație inter-assay mai mic de 10%. Statusul vitaminei D este exprimat în funcție de nivelele serice ale 25(OH) vitaminei D (1) (factorul de conversie este 1 ng/ml = 2,5 nmol/l): – deficiența = 25-50 nmol/l = 10-20 ng/ml – deficiența severă < 25 nmol/l = 10 ng/ml – toxic – nivele serice de 25 OH vitamină D> 250 nmol/l = 100 ng/ml, cu hipercalcemie, hipercalciurie, valori supresate ale parathormonului. Suplimentarea cu vitamină D La persoanele adulte, asimptomatice, care nu se încadrează în grupele de risc menționate mai sus, se recomandă suplimentarea cu 600-1000 UI vitamină D în sezonul rece, fără a fi necesară măsurarea nivelelor serice. La categoriile de risc de deficit vitamina D – la care s-a menționat efecuarea determinării concentrației serice a 25 (OH) D – suplimentarea cu Vitamina D trebuie inițiată și monitorizată în funcție de valoarea concentrației 25 OHD astfel încât nivelele serice să se mențină peste 30-50 ng/ml. Tabel 3.
Management în funcție de statusul vitaminei D (2) Nivelele serice de 25 OH vitamină D Statusul vitaminei D și Management <25 nmol/L ( 10 ng/ml) Deficit sever Trebuie prescris tratament (vezi mai jos) și doze de menținere ulterior 25-50 nmol/L (10-20 ng/ml) Deficit ușor 1.Oferiți sfaturi privind expunerea la soare și dieta. 2.Pentru pacienții simptomatici sau cu un risc deosebit de mare de a dezvolta manifestări clinice, se va prescrie tratament ca și pentru deficitul sever. 3. Pentru toți ceilalți pacienți, se recomandă suplimentare cu Vitamina D 600-1000 UI / zi continua Acest lucru trebuie continuat dacă se menține factorul de risc 4. Asigurați-vă că aportul de calciu din dieta este adecvat. Retestarea nu este necesară în mod normal dacă persoana este asimptomatică 7 și este compliantă la terapia cu Vitamină D >50 nmol/L (> 20 ng/ml ) Suficient Reasigurare și consiliere privind expunerea în condiții de siguranță la soare și suplimentare în sezonul rece 600-1000 UI/zi Tratamentul deficitului sever se face cu doze zilnice de vitamină D adaptate în funcție de nivelul seric, astfel încât să se atingă un nivel minim de 20 ng/ml în aproximativ 3 luni. În general, pentru fiecare 100 UI (2,5 mcg) vitamină D administrați, valorile de 25 OH vitamină D cresc cu 1 ng/ml, dar cu o mare variație individuală care depinde de mai mulți factori: – Concentrația inițială de 25 OH vitamină D – Greutatea pacientului – Adaptarea dozei în funcție de complianță – Tipul de vitamină D administrată (D2 or D3) – Funcția renală – Factori genetici – Evaluarea incorectă a valorii de 25 OH vitaminei D CALEA DE ADMINISTRARE: studiile au arătat că valorile optime ale 25OHD serice se obțin mai repede in cazul administrării orale comparativ cu cea i.m (1); dozele stoss (depozit) sunt mai frecvent asociate cu risc de hipercalcemie (1); dozele intramusculare se preferă în sindroamele de malabsorbție. Exemplificare practică a suplimentării unui deficit sever de vitamină D până la atingerea concentrației prag de 20 ng/ml: vitamină D 2000-10000 UI/zi 4-6 săptămâni sau 50000 UI/săptămână, 8 săptămâni sau o singură administrare orală/im de minimum 150000 UI cu asociere de calciu elementar în doze variabile în caz de hipocalcemie. Reevaluarea 25 (OH) D in cazul deficitului sever se va face după 3-4 luni apoi monitorizare anuală dacă se mențin factorii de risc. După documentarea unui nivel seric de minim 20 ng/ml se va trece pe doze de menținere de 600- 1000 UI /zi cronic.