Ministerul Sanatatii
Ordin nr 1216 din 2010
Colecţiile intra-abdominale pot fi neinfectate sau infectate (abcese intraabdominale).
Etiologia: următoarele cauze sunt mai frecvente în etiologia colecţiilor abdominale
– pancreatita acută necrotică cu formarea de fuzee şi pseudochiste, cu posibilă evoluţie spre abcese intra-abdominale
– apendicita perforată sau diverticulita
– bolile inflamatorii intestinale (în special boala Crohn) complicate
– perforaţia de organ
– colecistita gangrenoasă
– colecţii postoperatorii sau posttraumatice
În caz de colecţii infectate din punct de vedere microbiologic avem asociere de germeni aerobi şi anaerobi, cei mai comuni fiind E. Coli şi Bacteroides fragilis.
Localizări posibile:
- Firida parietocolică dreaptă
- Firida paritocolică stângă
- Spaţiile subdiafragmatice
- Pelvis
- Bursa omentală
- Spaţiul dintre ansele de intestin subţire
- Retroperitoneal
Clinic
Pentru colecţiile nesuprainfectate pacientul poate fi asimptomatic, sau poate prezenta istoricul bolii de bază (de exemplu pancreatită acută în antecedente). Clinic în caz de colecţii masive acestea pot deveni palpabile.
Pentru abcesele intra-abdominale modul de prezentare poate fi variat:
– durere abdominală persistentă ce poate fi însoţită de senzaţie de apărare localizată, febră, ileus paralitic.
– antecedente de boală predispozantă (ex. pancreatită acută, boală Crohn etc.), chirurgie în antecedentele recente.
– pacienţii pot fi complet asimptomatici sau cu simptomatologie minimă de tipul febrei persistente.
– în caz de abcese subfrenice putem avea durere în umăr, singultus, manifestări pulmonare
– în caz de abcese pelvine pot apare tulburări urinare, diaree, tenesme rectale.
Probe biologice:
– hemoleucogramă, sindrom inflamator
– +/- hemoculturi pozitive
Diagnostic imagistic:
- Ecografia abdominală: este metoda imagistică de primă intenţie pentru acest diagnostic fiind urmată în aceeaşi sesiune de puncţionarea colecţiei sub ghidaj ecografic cu extragerea de lichid ceea ce permite diagnosticul diferenţial rapid între prezenţa de puroi sau lichid neinfectat. Se pot efectua probe biochimice din lichid, frotiu, cultură. Există situaţii în care valoarea ecografiei este limitată (obezitate marcată, aerocolie marcată, plăgi chirurgicale sau traumatice), când sunt necesare metode complementare de diagnostic.
- Computer tomografia abdominală are o acurateţe diagnostică de peste 95%, fiind cea mai bună metodă diagnostică. Se indică întotdeauna în suspiciunea de colecţie intraabdominală pentru diagnostic.
Necesită administrarea de substanţă de contrast oral şi intravenos. Nu are limitările ecografiei.
- Radiografia toracică pentru eventuale modificări pleuropulmonare şi radiografia abdominală pe gol pentru ileus.
Diagnostic diferenţial infectat/neinfectat: prin puncţionarea ecoghidată a colecţiei se extrage lichid, punându-se face astfel diagnosticul diferenţial între puroi şi lichid neinfectat atât vizual cât şi prin probe de laborator (frotiu pentru polimorfonucleare, cultură).
Tratament:
Drenajul colecţiilor
– colecţiile purulente se drenează obligatoriu. Se preferă drenajul percutal ecoghidat ori de câte ori este posibil (folosind de preferinţă truse de drenaj percutan dedicate de tip pigtail, one-step, la care cateterul este introdus odată cu trocarul). Ameliorarea simptomatologiei în primele 48-72 de ore certifică un drenaj percutan eficient. În caz de neameliorare a simptomatologiei este necesară reevaluarea imagistică.
– În toate situaţiile în care drenajul percutan nu poate fi efectuat din motive tehnice sau este ineficient este necesar drenajul chirurgical.
– Terapia antibiotică va fi instituită în funcţie de starea pacientului, fie empiric, fie conform antibiogramei după aspirarea lichidului şi cultură.