Ghid tratament în artropatia psoriazică

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1322/2010

 

1. DATE GENERALE
2. EVALUARE CLINICĂ ŞI FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ
3. SCOPUL TRATAMENTULUI
4. RECOMANDĂRILE GRAPPA. ALGORITM TERAPEUTIC
5. METODE DE TRATAMENT

    5.1 Terapia non-farmacologică

    5.2 Terapia farmacologică

1. Antiiflamatoare nonsteroidiene
2. Corticoterapia
3. DMARDs
4. Metotrexat
5. Leflunomide

                                 III. Sulfasalazina

1. Ciclosporina
2. Hidroxiclorochina.Săruri de aur
3. Psoraleni

                                 VII.Derivati de acid retinoic

                                  VIII.Terapia biologică

                                                      Criterii de includere

                                                      Scheme terapeutice

                                                      Evaluarea răspunsului la tratament

                                                      Criterii de excludere

                                                      Precauţi. Reacţii adverse

        5.3. Tratamentul chirugical

6. MONITORIZAREA ACTIVITĂŢII BOLII

 

1.DATE GENERALE

Artropatia psoriazică (AP) este o artropatie inflamatorie cu prevalenţă cuprinsă între 0,1 si 1% ce apare la aproximativ o treime din bolnavii afectaţi de psoriazis, având o distribuţie egală între sexe. Artropatia psoriazică este recunoscută a avea potenţial eroziv şi distructiv la aproximativ 40 – 60% din pacienţi [1], cu o evoluţie progresivă încă din primul an de la diagnostic. Asemănător cu artrita reumatoidă, artropatia psoriazică poate produce leziuni articulare cronice, deficit funcţional şi un exces de mortalitate, cu costuri medicale şi sociale semnificative [2].

 

2.EVALUARE PROGNOSTICĂ. FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ DECIZIA TERAPEUTICĂ

Pentru confirmarea diagnosticului de psoriazis se recomandă folosirea criteriile CASPAR , având o specificitate de 98,7% şi sensibilitate de 91,4%.

Artropatia psoriazică este definită dacă sunt cumulate ≥3 puncte prin sumarea următoarelor:

1. leziuni cutanate de psoriazis
   1. diagnosticate în prezent de dermatolog, reumatolog
   2. identificate în istoricul pacientului, confirmate de medicul de familie, dermatolog, reumatolog
   3. istoric familial de psoriazis la rudele de grd I sau II
2. psoriazis unghial: onicoliză, pitting, hiperkeratoză
3. factor reumatoid negativ (printr-o altă metodă decât latex , de preferat ELISA sau nefelometrie)
4. dactilita – tumefacţia unui deget in întregime
   1. în prezent diagnosticat de reumatolog
   2. în istoric obiectivat de reumatolog
   3. obiectivarea radiologică a formării juxtaarticulare de os nou cu excepţia osteofitelor

            Criteriul 1 este notat cu 2 puncte, restul cu 1 punct.

 

Factorii de risc pentru prognosticul rezervat al bolii (boala cu potenţial distructiv eroziv articular) sunt [3]:

– numărul mare de articulaţii tumefiate

– VSH cu valori crescute

– eşecul la terapii de fond anterioare

– prezenţa leziunilor distructive articulare (clinic şi radiologic)

– pierderea functionalităţii (evaluate prin scorul HAQ)

– scăderea calităţii vieţii

3. SCOPUL TRATAMENTULUI

Este reprezentat de inducerea remisiunii bolii sau cel puţin  inducerea unei actvităţii minime a bolii şi ameliorarea calităţii vieţii.

Remisiunea bolii apare la un număr mic de pacienţi (18%) în absenţa terapiei continue, aceasta având o durata medie de 2,6 ani urmată de obicei de perioade de recădere [4]

Morbiditatea şi mortalitatea – Pacienţii cu artropatie psoriazică au risc crescut pentru apariţia de afecţiuni cardiovasculare (HTA, angor, infarct de miocard)[5] cu creşterea mortalităţii[6-8].

Managmentul optim al pacienţilor cu artropatie psoriazică constă în combinaţia tratamentului farmacologic cu cel nonfarmacologic, insuccesul celor două terapii impunând deseori tratament ortopedic. Cele două tipuri de terapii trebuie să fie complementare.

Tratamentul  trebuie ghidat în funcţie de [9,10]:

1. Manifestări clinice actuale ale bolii (axiale, periferice )
2. Simptomatologia pacientului şi factori de prognostic

     – activitatea bolii/inflamaţie

     – durere

     – nivel de funcţionalitate/dizabilitate

     – prezenţa şi gradul de extensie al leziunilor cutanate

1. factori individuali (sex, vârstă, comorbidităţi, medicaţie concomitentă)
2. dorinţele şi expectativele pacientului

Schemele terapeutice trebuie să aibă în vedere atât afectarea articulară cât şi cea cutanată, ori de câte ori este posibil fiind recomandat consultul dermatologic, fiind cunoscut faptul că anumite terapii utilizate în tratamentul artritei pot agrava leziunile cutanate[11].

            În epoca medicinei bazate pe dovezi recomandările de tratament ţin cont de nivelele de evidenţă rezultate din studii clinice şi /sau bazate pe opinia experţilor:

Nivel evidenţă Ia – meta-analiza studiilor clinice control-randomizate,

                        Ib-  studii clinice control randomizate,

                        IIa – studii clinice controlate,

                        IIb terapie cvasiexperimentală

                        III studii descpriptive (comparative, de corelaţie,caz control)

                        IV raportări , opinia/experienţa clinică ale experţilor

Pe baza acestora se stabilesc gradele de recomandare terapeutică dupa cum urmează:

            A = categoria I de evidenţă

            B = categoria II de evidenţă sau extrapolare din I

            C = categoria III de evidenţă sau extrapolare din I sau II

            D = categoria IV de evidenţă sau extrapolare din II sau III

 

4. RECOMANDĂRILE GRAPPA (Group for research and assessment of Psoriasis and psoriatic athritis)

 

GRAPPA recomandă alegerea tratamentului optimal în funcţie de severitatea bolii.

           

	Forma uşoară	Forma moderată	Forma severă
Artrite periferice	<5articulaţii afectate	>5articulaţii afectate	>5articulaţii afectate
	Fără leziuni radiologice	Prezenţa leziunilor radiologice	Leziuni radiologice severe
	Fără afectare funcţională	Afectare funcţională moderată	Afectare funcţională severă
	Impact minim pe calitatea vieţii	Impact moderat pe calitatea vieţii	Impact sever pe calitatea vieţii
	Evaluarea pacient – forma uşoară	Evaluarea pacient – forma moderată	Evaluarea pacient – forma severă
Afectarea cutanată	<5% din S corporală   PASI<5 asimptomatic	<10% din  S corporală PASI, DQLI<10 Fără răspuns la terapia topică	>10% din S corporală PASI>10, DLQI>10 Fără răspuns la terapia topică
Afectarea axială	Durere uşoară, fără afectare funcţionala	BASDAI>4, afectare funcţională	Afectare funcţională
Entezite	1-2 locuri fără afectare funcţională	>2 locuri, afectare funcţională	>2 locuri, afectare funcţională sau absenţa răspunsului
Dactilita	Durere absentă.uşoară fără afectare funcţională	Forme erozive sau afectare funcţională	Absenţa răspunsului

PASI- psoriasis activity score index, DLQI- dermatology life quality index

 

Recomandări de tratament

FORME DE BOALĂ	TRATAMENT	NIVEL DE RECOMANDARE
Forme periferice
Uşoare	AINS	A
	Corticosteroizi intraarticular	D
Moderate                           Severe	Sulfasalazină	A
	Leflunomide	A
	Metotrexat	B
	Ciclosporină	B
	Inhibitori TNFalpha	A
Forme axiale
Uşoare                            Moderate	AINS	A
	Kinetoterapie	A
	Analgezice	A
	Măsuri educaţionale	A
	Injectare intraarticulară corticosteroizi	A
Moderate  Severe	Inhibitori TNFalpha	A
Entezite
Uşoare	AINS	D
	Fizioterapie	D
	Corticosteroizi	D
Moderate	DMARDs	D
Severe	Inhibitori TNFalpha	A
Dactilite	AINS	D
	Corticosteroizi	D
	DMARDs	D
Rezistente	Inhibitori TNF alpha (Infliximab)	A

 

5. METODE DE TRATAMENT

5.1. Terapia non-farmacologică cuprinde măsuri educative şi terapia fizicală

• Exerciţiul fizic (grad de recomandare A în afectarea axiaă şli D în entezite)
• Măsurile educative (grad de recomandare în afectarea axială) au avut beneficii pe termen scurt asupra unor indici subiectivi  (anxietate, motivarea pacientului), fără efect asupra durerii, fiind însă considerate costeficiente.
•  

5.2. Terapia farmacologică

 

A.Antiinflamatoarele non-steroidiene (grad de recomandare A în afectarea periferică   uşoară, axială uşoară şi entesita uşoară, D în dactilită)

Indicaţie

AINS reprezintă prima alegere în formele uşoare de boală şi în special în afectarea de tip spondilită secundară[9,10]. Există câteva semnale legate de posibila agravare a leziunilor cutanate de psoriazis concomitentă administrării acestora, fapt care însă nu a fost dovedit prin studii randomizate, placebo controlate[11,12].

Tipul de AINS ales

Nu există niciun studiu care să ateste o eficacitate superioară a unui AINS asupra celorlalte. Se pot utiliza AINS clasice, COX-2 selective sau specifice[13].

În alegerea între AINS se va ţine cont de factori individuali ai pacientului (afecţiuni gastrointestinale, astm, afecţiuni hepatice, insuficienţa renală, boli cardiovasculare)

Probleme legate de toxicitatea AINS

1) în perioda de sarcină, lactaţie va fi utilizat doar ibuprofenul până în saptamâna 30

de sarcină (datorită riscului de închidere precoce al canalului arterial) şi paracetamolul

2) toxicitatea gastrointestinală a AINS

Sunt consideraţi factori de risc pentru efectele secundare digestive ale AINS

1. a) vârsta peste 65 ani
2. b) antecedente de ulcer, hemoragie digestivă superioară
3. c) asocieri medicamentoase-anticoagulante, corticosteroizi, antiagregante
4. d) utilizarea prelungită la doze mari
5. e) consumul de alcool, fumatul
6. f) prezenţa Helicobacter Pylori
7. g) comorbidităţi cardiovasculare, renale, hepatice, diabet zaharat

AINS clasice sunt contraindicate la persoane cu ulcer peptic activ/recent, hemoragie digestivă actuală/recentă şi vor fi folosite cu precauţie, obligatoriu cu protecţie gastrică dacă există antecedente de acest tip. Coxibii sunt contraindicaţi în caz de ulcer sau hemoragie digestivă active.

Pentru diminuarea riscului apariţiei toxicităţii gastrointestinale se recomandă

1. a) utilizarea dozelor minime pentru controlul simptomatologiei, pe durate cât mai

scurte; nu se vor utiliza concomitent mai multe AINS

1. b) utilizarea coxibilor sau a paracetamolului pentru persoanele la risc
2. c) asocierea inhibitorilor de pompă protonică (scad riscul de ulceraţii gastrice şi duodenale) sau a misoprostolului (acelaşi efect, dar mai prost tolerat). Deşi blocanţii H2 scad riscul ulceraţiilor duodenale, iar doza dublă scade riscul ulceraţiilor gastrice (mult mai frecvente) , niciunul nu este aprobat pentru reducerea toxicităţii gastrointestinale a AINS.

3) Pacienţi cu boli cardiovasculare

   Actual se consideră că riscul tromboembolic este un efect de clasă al coxibilor, corelat cu doza şi perioada de utilizare, neexistând dovezi concrete că utilizarea concretă a aspirinei în doza antiagregantă scade acest risc. Studii recente (MEDAL-diclofenac versus etoricoxib) aduc dovezi că nici AINS clasice nu sunt lipsite acest risc. În plus se pare că utilizarea AINS înaintea aspirinei (ibuprofen) scade efectul antiagregant al acesteia. Pâna la elucidarea acestor aspecte se recomandă respectarea indicaţiilor EMEA/FDA-folosirea dozelor mici pe perioade cât mai scurte

4) La pacienţii cu hipoperfuzie renală (depleţie volemică, terapie diuretică concomitentă, insuficienţă cardiacă, boli renale preexistente, ciroza hepatică cu ascită) se recomandă precauţie în adminstarea AINS atât clasice cât şi COX2 selective pentru evitarea insuficienţei renale funcţionale.

 

B.Corticoterapia – Utilizarea corticoterapiei orale pe termen lung trebuie să fie evitată la pacienţii cu artropatie psoriazică deoarece poate duce la apariţia psoriazisului pustular. În ceea ce priveşte administrarea intraarticulară (grad de recomandare A în afectarea sacroiliacă uşoară, D în afectarea articulară periferică uşoară, dactilită, entezite)  trebuie evitată injectarea prin placa psoriazică[11,12].

 

1. C. Medicamentele ce modifică evoluţia bolilor reumatice- DMARDs

     Pacienţii cu forme moderate sau severe de boală necesită de la început medicaţie remisivă. Tratamentul remisiv (de fond) al artritei psoriazice este obligatoriu în toate formele active ale bolii şi trebuie început cât mai devreme de la stabilirea diagnosticului (ideal în primele 6 săptămâni de la diagnostic).

 

1. I) Metotrexatul (grad de recomandare B în artrită, D în entesita moderată/severă, A în psoriazisul cutanat)

În pofida faptului că există foarte puţine studii clinice randomizate care să ateste eficacitatea acestei terapii, metotrexatul rămâne alegerea de primă intenţie în tratarea artropatiei psoriazice, fiind util în egală măsură în controlul afectării cutanate[14-17]. 

Se pot folosi doze de 7,5-25mg/săpt  oral sau injectabil[18].

Pacienţii care nu răspund la dozele de 25 mg/săptămână administrate timp de 6 până la 8 săptămâni este puţin probabil să răspundă ulterior la această schemă terapeutică.

Reacţiile adverse cele mai frecvente sunt: intoleranţa digestivă,  creşterea enzimelor hepatice[19], anomalii hematologice (anemie, leucopenie, trombocitopenie), reacţii cutaneomucoase (rash cutanat, aftoză bucală , alopecie), pulmonare (dispnee, tuse, fibroză pulmonară) şi renale (la doze mari poate determina insuficienţă renală acută prin precipitarea în tubi). Acestea impun monitorizare lunară TGO, TGP, hemograma si creatinina în primele 6 luni, apoi la 1-2 luni , radiografie pulmonară la iniţierea terapiei apoi la un an/în funcţie de simptomatologia pacienţilor. Administrarea concomitentă a acidului folic 1mg/zi  în zilele fără metotrexat scade toxicitatea acestuia.

În ceea ce priveşte biopsia hepatică anterioară administrării metotrexatului, nu există un consens general; Academia Americana de Dermatologie (AAD) şi Fundaţia Naţională de Psoriazis  nu recomandă în mod curent biopsia hepatică[20,21], în timp ce Colegiul American de Reumatologie (ACR) o recomandă la pacienţii cu istoric de consum de alcool, creştere persistentă a transaminazelor, infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C[22].

 

1. II) Leflunomide (grad de recomandare A în artrita moderată/severă, psoriazisul cutanat şi D în entesita moderată)

Poate fi utilizată inclusiv ca primă alegere , fiind o alternativă la metotrexat sau când metotrexatul este contraindicat.

Există câteva studii clinice randomizate care  atestă eficacitatea acestei terapii în controlul atât al afectării articulare cât si cutanate[23,24]. 

Se folosesc doze de 20 mg/zi  

Reacţiile adverse cele mai frecvente sunt: intoleranţa digestivă ( diaree), creşterea enzimelor hepatice. Acestea impun monitorizare lunară TGO, TGP,  în primele 6 luni, apoi la 1-2 luni.

 

III) Sulfasalazina (grad de recomandare A în artrita moderată/severă, psoriazisul cutanat  şi D în entesita moderată)

Utilitatea ei în artropatia psoriazică a fost dovedită, ameliorând de asemenea şi leziunile cutanate de psoriazis[25-30].

Nu influenţează evoluţia formelor axiale,

Doza eficientş de sulfasalazină este de 2-3g/zi oral, tratamentul fiind iniţiat cu 500mg/zi şi crescut progresiv până la doza eficientă.

Sulfasalazina este bine tolerată. Reacţiile adverse care pot apărea sunt: intoleranţa digestivă (greaţă,vărsături, dureri abdominale), citoliza hepatică, anomalii hematologice

(leucopenie, trombopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, hemoliza-subiecţii cu deficit de G6-PD), rash cutanat. Acestea impun o monitorizare riguroasă a tratamentului prin hemogramă şi transaminaze la interval de 2-4 săptămâni în primele 3 luni, ulterior la 3 luni.

 

1. IV) Ciclosporina (grad de recomandare Bîin artrita moderată/severă, D în entesita moderată, A în psoriazisul cutanat şi C în cel unghial )

Datele de eficienţă terapeutică sunt obţinute din 2 studii clinice randomizate, dublu orb, controlate[31,32].

Doza eficientă este de 3-5 mg/kc/zi

Reacţiile adverse cele mai frecvente sunt: toxicitate renală, HTA, manifestări neurologice diverse. Se recomandă anterior instituirii terapiei evaluarea riguroasă a funcţiei renale precum şi monitorizare lunară a creatininei în primele 6 luni, apoi la 1-2 luni

 

1. V) Alte DMARDs

Hidroxicloroquina – există studii izolate referitor la utilizarea ei în doze de 400 mg/zi la pacienţii cu artropatie psoriazică. Se poate utiliza de asemenea cloroquina la o doza de 3,5 mg/kg/zi [33]. Există însă câteva raportări legate de exacerbarea leziunilor cutanate de psoriazis secundare administrării acesteia.

Sărurile de aur – în special forma injectabilă pot fi o alternativă terapeutică  în doza de 50 mg/săptămână [34] sub control hematologic (supresie medulară) şi renal (sindrom nefrotic secundar nefropatiei membranoase)

Azatioprina – beneficiază de un singur studiu clinic controlat care dovedeşte eficienţă atât articulară cât şi cutanată  la doze de 150 mg/zi[35,36]. Necesită monitorizare hematologică, hepatică şi renală

 

1. VI) Psoralen şi lumina ultravioletă (PUVA)

Sugestii legate de eficienţa PUVA în tratamentul artropatiei psoriazice survin în urma unor studii necontrolate care au constatat ameliorarea artritei în special la pacienţii care au avut ameliorarea leziunilor cutanate. Utilizarea acesteia este recomandată pacienţilor cu psoriazis sever [37]. Se poate utiliza în combinaţie cu DMARD-uri (date neconcludente). Fototerapia şi terapiile topice vor fi recomandate ţn colaborare cu servicii de dermatologie.

 

VII) Derivaţii de acid retinoic

Dozele utilizate sunt de 25-100 mg/zi. Instalarea răspunsului terapeutic este lentă (4 luni)[38]. Pot produce sindrom sicca sever şi hiperlipemie.

Studiile clinice au fost efectuate cu etetrinat, dar acesta a fost retras de pe piaţă datorită toxicităţii sale. Eficienţa terapiei cu acitretin (alt derivat) este nesigură în artropatia psoriazică.

 

VIII. Terapia biologică

Inhibitorii de TNFα (grad de recomandare A în psoriazisul cutanat, unghial,  artrita periferică, afectarea axială, entesita şi dactilita severe)

       Studii de imunohistochimie au demonstrat că citokina majoră care întreţine procesul inflamator cronic este TNFα, la fel ca în poliartrita reumatoidă, ceea ce a dus la încercarea utilizării terapiei anti TNF şi la pacienţii cu artropatie psoriazică. În baza studiilor clinice, care au evidenţiat o ameliorare rapidă, semnificativă şi de durată a simptomatologiei şi statusului funcţional, trei tipuri de inhibitori de TNFα sunt actual aprobaţi pentru utilizare la pacienţii cu artropatie psoriazică: Infliximab şi Etanercept  – 2003, Adalimumab – 2006. Ei şi-au dovedit eficienţa atât asupra manifestărilor articulare cât şi cutanate ale bolii [39-54).

Criterii de includere a pacienţilor cu artropatie psoriazică în tratamentul cu blocanţi de TNF α (Infliximabum, Adalimumabum, Etanerceptum, Golimumabum)

1. Diagnostic cert de artropatie psoriazică.
2. Pacienţi cu artropatie psoriazică severă, activă, non responsivă la tratamentul remisiv clasic corect administrat, atât ca doze cât şi durată a terapiei. Un pacient cu artropatie psoriazică poate fi considerat ca non responder la terapia remisivă clasică în cazul persistenţei semnelor şi simptomelor de artropatie psoriazică activă, în ciuda a cel puţin 2 cure terapeutice cu câte un preparat remisiv, administrat la dozele maxime recomandate, respectiv: 20 mg/săptămână pentru Methotrexatum; 20 mg/zi pentru Leflunomidum; 2000 mg/zi pentru Sulfasalazinum; 3-5 mg/kgc/zi pentru Ciclosporinum – timp de cel puţin 12 săptămâni fiecare;
3. Forma activă de artropatie psoriazică se defineşte ca prezenţa a cel puţin 5 articulaţii dureroase şi tumefiate (evaluarea articulară la artropatia psoriazică se face pentru 78 articulaţii dureroase şi 76 articulaţii tumefiate; prezenţa dactilitei sau a entezitei se cuantifică ca o articulaţie), în cel puţin 2 ocazii diferite, separate între ele printr-un interval de cel puţin o lună, împreună cu cel puţin 2 criterii din următoarele 4:
4. VSH > 28 mm la o oră;
5. proteina C reactivă > 20 mg/l (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative);
6. evaluarea globală a pacientului privind evoluţia bolii (pe o scală de 0 – 10, care notează cu 0 = boala inactivă şi 10 = boala foarte activă), cu un scor între 6 şi 10;
7. evaluarea globală a medicului privind evoluţia bolii (pe o scală de 0 – 10, care notează cu 0 = boala inactivă şi 10 = boala foarte activă), cu un scor între 6 şi 10.
8. Înaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu artrita psoriazică de a dezvolta tuberculoză, în condiţiile în care această populaţie are risc mare de TB. Evaluarea riscului va cuprinde anamneza, examen clinic, radiografie pulmonară, IDR la PPD şi /sau teste de tip IGRA – Quantiferon TB Gold. Pentru pacienţii cu IDR la PPD>5mm şi. sau testaţi pozitiv la Quantiferon se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei cu hidrazidă sau rifampicină. Terapia biologică se poate iniţia după minim o lună de tratament profilactic.

Ţinând cont de riscul reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice se impune la iniţierea terapiei cu un agent biologic  screening pentru Ag HBs şi Ac VHC.

 

Scheme terapeutice cu blocanţi de TNF α

La bolnavii la care sunt îndeplinite criteriile privind iniţierea terapiei cu blocanţi TNF medicul curant va alege, funcţie de particularităţile cazului şi caracteristicile produselor disponibile, preparatul blocant TNF, pe care îl consideră adecvat, urmând apoi schema proprie de administrare pentru fiecare dintre acestea, astfel :

1. Infliximabum: se poate utiliza asociat cu Methotrexatum (atunci când acesta nu este contraindicat, din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică), în doze de 5 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni. În caz de răspuns insuficient se poate creşte treptat doza de infliximabum până la 10mg/ kgc sau se poate reduce intervalul dintre administrări până la 4-6 săptămâni.
2. Etanerceptum: 25 mg de 2 ori pe săptamână sau 50 mg o dată pe săptămănă, subcutanat; se poate utiliza asociat cu Methotrexatum (atunci când acesta nu este contraindicat, din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică).
3. Adalimumabum: 40 mg o data la 2 săptămâni, subcutanat. Se poate utiliza asociat cu Methotrexatum (atunci când acesta nu este contraindicat din motive de toleranţă şi dacă acesta este disponibil pe piaţa farmaceutică).

În cazul în care preparatul blocant TNF nu se foloseşte asociat cu Methotrexatum, medicul curant poate indica, funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv clasic.

4. Golimimabum: 50 mg administrat subcutanat o dată pe lună, în aceeaşi dată a fiecărei luni, singur sau in asociere cu Metotrexatum

Evaluarea răspunsului la tratamentul cu blocanţi de TNF α

Tratamentul biologic anti TNF alfa este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie (îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos) şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei.

Evaluarea răspunsului la tratament se face la fiecare 24 săptămâni de tratament efectiv.

Răspunsul la tratament este apreciat prin urmărirea modificărilor numărului de articulaţii tumefiate şi / sau dureroase, a reactanţilor de fază acută a inflamaţiei, a evaluării globale a pacientului şi a medicului.

Pacientul este considerat ameliorat şi poate continua tratamentul cu condiţia existenţei unui răspuns terapeutic, definit ca o ameliorare a cel puţin 2 parametri din cei 4 urmăriţi (între care cel puţin un scor articular), în lipsa înrăutăţirii oricărui parametru urmărit.

Pentru Golimumab: Datele disponibile sugerează că răspunsul clinic se obţine de obicei între 12 şi 14 săptămâni de tratament (după 3-4 doze).

La pacienţii a căror greutate depăşeşte 100 kg şi la care nu se obţine un răspuns clinic adecvat după 3 sau 4 doze, poate fi luată în considerare creşterea dozei de golimumab la 100 mg o dată pe lună.

 

1. Ameliorarea se defineşte prin:

1.1. scăderea cu cel puţin 30% a scorurilor articulare (nr. articulaţii dureroase, nr. articulaţii tumefiate);

1.2. scăderea cu cel puţin o unitate a evaluărilor globale (VAS) (pacient şi medic);

2. Inrăutaţirea se defineşte prin:

2.1. creşterea cu peste 30% a scorurilor articulare (nr. articulaţii dureroase, nr. articulaţii tumefiate);

2.2. creşterea cu o unitate sau mai mult a evaluărilor globale (VAS) (pacient şi medic) .

Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca non responder sau parţial responder la tratamentul administrat.

Se consideră cazul ca non responder / responder parţial dacă după 24 săptămâni de tratament nu indeplineşte criteriile de ameliorare menţionate anterior sau prezintă un criteriu de înrăutăţire.

În aceste condiţii, în cazul DCI infliximabum se poate reduce intervalul dintre administrări la 4-6 săptămâni sau se creşte doza cu reevaluare ulterioară.

La pacienţii non responderi la tratamentul biologic administrat sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului tratament, în baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, medicul curant este singurul care poate  propune iniţierea tratamentului biologic cu un alt preparat anti TNF alfa (pe care pacientul nu l-a mai încercat).

În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate.

Complexitatea şi riscurile terapiei biologice impun supravegherea permanentă a pacientului de către medicul curant întru-un centru de specialitate reumatologie.

 

Criterii de excludere din tratamentul cu blocanţi de TNF α a pacienţilor :

1. pacienţi cu infecţii severe precum: stare septică, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste;
2. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);
3. antecedente de hipersensibilitate la infliximabum, la etanerceptum, la adalimumabum, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;
4. readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni (în cazul DCI infliximabum);
5. administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;
6. sarcina/alăptarea;
7. copii cu vârsta între 0-17 ani (în cazul DCI infliximabum, DCI adalimumabum şi DCI golimumabum);
8. afecţiuni maligne;
9. pacienţi cu lupus sau sindroame asemănătoare lupusului;
10. orice contraindicaţii recunoscute ale blocanţilor de TNF α
11. Terapia PUVA cu doze mai mari de 1000 jouli.

 

Precauţii pentru tratamentul cu blocanţi de TNF α a pacienţilor :

Blocanţii TNF se evită la pacienţii cu infecţie cronică VHB datorită posibilităţii reactivării infecţiei virale şi se folosesc cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu avizul şi recomandarea terapeutică a medicului hepatolog/boli infecţioase şi cu monitorizare atentă.

 

Algoritm de tratament artropatie psoriazică

 

Terapii de fond   Methotrexatum 20 mg/sapt. Leflunomidum 20 mg/zi Sulfasalazinum 2000 mg/zi  Ciclosporinum 3- 5 mg/kg

 

 

Boala activă după minim 2 cure DMARD la doze maxime recomandate/tolerate minim 12 săpt.: > 5 articulaţii dureroase şi tumefiate > 2 din următoarele 4                                       VSH > 28 mm/h                                              2 evaluări repetate la interval de minim o lună CRP > 20 mg/l VAS pacient > 6 VAS medic > 6

.

 

 

Iniţiere anti TNF alpha: Infliximabum 5 mg/kg PEV la 0, 2, 6 săpt. Etanerceptum 25 mg sc X2/săpt. sau 50 mg/săpt.        asociate cu MTX Adalimumabum 40 mg sc X2/lună Golimumabum 50mg sc X1/lună

 

 

Reevaluare la 24 săpt.

 

Ameliorarea se defineşte: scăderea cu cel puţin 30% a scorurilor articulare; scăderea cu cel puţin o unitate a evaluărilor globale (VAS)

 

 

Înrăutăţirea se defineşte: creşterea cu cel puţin 30% a scorurilor articulare; creşterea cu cel puţin o unitate a evaluărilor globale (VAS)

 

Reacţii adverse ale terapiei anti TNFa

• reacţii adverse acute legate de perfuzie (febră, frison, urticarie, prurit, hipotensiune, dispnee) sau reacţii adverse la locul injectării
• creşterea frecvenţei infecţiilor, în special reactivarea unei tuberculoze latente
• apariţia anticorpilor antimoleculă chimerică cu creşterea reacţiilor adverse legate de perfuzie şi pierderea în timp a eficacităţii
• fenomene autoimune, inclusiv lupus-like
• fenomene cardiovasculare (agravarea insuficienţei cardiace, aritmii, tromboflebite)
• fenomene digestive (greaţă, diaree, dureri abdominale)
• fenomene neurologice (sindrome demielinizante)
• fenomene hematologice (anemie, trmbocitopenie, leucopenie, afecţiuni limfoproliferative)

      Una dintre problemele majore legate de utilizarea terapiei biologice este legată de reactivarea tuberculozei latente, în condiţiile  în care România este una dintre ţările cu o prevalenţă ridicată a tuberculozei. Acestea impune la iniţierea tratamentului efectuarea unui screening corect pentru decelarea TBC active sau latente:

– istoric corect (antecedente de Tbc, factori de risc) ,

– examen fizic, examen radiologic (mai recent de 3 luni)

– IDR la PPD şi/ sau teste de tip IGRA- Quantiferon TBGold efectuate în colaborare cu servicii de pneumoftiziologie. .

 

1. Pacienţii cu modificări radiologice/simptomatologie compatibilă cu Tbc activ vor fi investigaţi suplimentar (examen de spută, bronhoscopie, lavaj, biopsie pleurală/ganglionară). Dacă boala activă este confirmată se va face tratament conform schemelor standard. Terapia biologică va fi temporizată minim 2 luni de la iniţierea tratamentului tuberculostatic, de preferat până la incheierea unei cure complete de tratament eficient

2.a) Pacienţi cu modificări radiologice sechelare care au primit tratament tuberculostatic

corect trebuie monitorizat periodic prin radiografii pulmonare şi culturi din spută la fiecare 3 luni

1. b) Pacienţi cu modificări radiologice sechelare care nu au primit tratament tuberculostatic corect sau acesta nu poate fi dovedit trebuie evaluaţi riguros pentru excluderea bolii active. Ulterior se recomandă chimioprofilaxie cu Izoniazidă timp de 6 luni sau Izoniazidă+Rifampicină timp de 3 luni înaintea iniţierii terapiei biologice.
2. 3. La pacienţi fără modificări radiologice riscul de Tbc latent poate fi evaluat prin IDR la PPD

Clasificarea reacţiilor cutanate la tuberculină

• induraţie de 5 mm sau mai mult este considerată pozitivă:
• persoanele infectate cu HIV
• un contact recent cu o persoană bolnavă de TBC
• persoane cu modificări radiologice pulmonare de tip fibros ca rezultat al unei TBC anterioare
• pacienţi transplantaţi
• persoane care sunt imunosupresate din alte cauze (ex.: cei care primesc echivalentul a >15mg/zi de prednison timp de o lună sau mai mult, cei care primesc tratament cu antagonişti de TNF-alfa)
• induraţie de 10 mm sau mai mult este considerată pozitivă la:
• imigranţi recent (< 5 ani) din ţări cu prevalenţă mare a TBC
• utilizatorii de droguri injectabile
• rezidenţi şi angajaţi ai instituţiilor cu risc înalt
• personalul de laborator mycobacteriologic
• persoane cu condiţii clinice care-i plasează la risc înalt
• copiii <5 ani
• copiii şi adolescenţii expuşi adulţilor din categoriile cu risc înalt
• induraţie de 15 mm sau mai mult este considerată pozitivă la orice persoană, inclusiv la cei fără un risc cunoscut de TBC.

 

Pentru pacienţii cu IDR la PPD >5mm şi/sau testaţi pozitiv la Quantiferon se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei cu hidrazidă sau rifampicină. Terapia biologică se poate iniţia după minim o lună de tratament profilactic.

 

Ţinând cont de riscul reactivîrii infecţiilor cu virusuri hepatitice la iniţierea terapiei biologice se recomandă screening pentru AgHBs şi Ac antiVHC

 

5.3.  Tratamentul chirurgical

Eşecul terapiei farmacologice şi nonfarmacologice la pacienţii cu boală agresivă impune corectarea chirurgicala a  complicaţiilor.

Probabilitatea intervenţiei chirurgicale creşte o dată cu durata bolii[68].

Cele mai frecvente manevre sunt[69,70]:

• artroplastie de genunchi sau şold
• artroplastia articulaţiilor mici
• chirurgia reconstructivă a mâinii sau piciorului

6. Evaluarea răspunsului la tratament

Sunt utilizate mai multe instrumente[3,66,67]:

• răspunsul ACR 20, 50, 70
• indicele compozit DAS 28, mai puţin eficient decât în PR deoarece nu evaluează articulaţiile piciorului, frecvent afectate în artropatia psoriazică

Recomandările OMERACT vizează evaluarea activităţii bolii pe următoarele domenii:

• Articulaţiile periferice (NAD, NAT) – de preferat evaluare a 66/68 articulaţii
• Evaluare severităţii distrucţiei articulare (limitarea mişcărilor, anchiloza)
• Evaluarea mobilităţii spinale (unde este cazul)
• Dactilita evaluare clinică, echografică, RMN
• Tendinita evaluare clinică, echografică, RMN
• Entezita evaluare clinică, echografică, RMN
• Evaluarea afectării cutanate (PASI)
• Evaluarea funcţională, impactul asupra calitiăţi vieţii (SF36, PsAQoL, DLQI)
• Scalele VAS pentru durere , activitatea bolii

 

Bibliografie

1. Gladman, DD, Shuckett, R, Russell, ML, et al. Psoriatic arthritis (PSA): An analysis of 220 patients. Q J Med 1987; 62:127.
2. Gladman, DD, Antoni, C, Mease, P, et al. Psoriatic arthritis: epidemiology, clinical features, course, and outcome. Ann Rheum Dis 2005; 64 Suppl 2:ii14.
3. Ritchlin, CT, Kavanaugh, A, Gladman, DD, et al. Treatment recommendations for psoriatic arthritis. Ann Rheum Dis 2009; 68:1387.
4. Gladman, DD, Hing, EN, Schentag, CT, Cook, RJ. Remission in psoriatic arthritis. J Rheumatol 2001; 28:1045.
5. Gladman, DD, Ang, M, Su, L, et al. Cardiovascular morbidity in psoriatic arthritis. Ann Rheum Dis 2009; 68:1131.
6. Ali, Y, Tom, BD, Schentag, CT, et al. Improved survival in psoriatic arthritis with calendar time. Arthritis Rheum 2007; 56:2708.
7. Gladman, DD. Mortality in psoriatic arthritis. Clin Exp Rheumatol 2008; 26:S62.
8. Shbeeb, M, Uramoto, KM, Gibson, LE, et al. The epidemiology of psoriatic arthritis in Olmsted County, Minnesota, USA, 1982-1991. J Rheumatol 2000; 27:1247.
9. Bruce, IN, Gladman, DD. Psoriatic arthritis: recognition and management. BioDrugs 1998; 9:271.
10. Cuellar, ML, Citera, G, Espinoza, LR. Treatment of psoriatic arthritis. Baillieres Clin Rheumatol 1994; 8:483.
11. Goodfield, M. Skin lesions in psoriasis. Baillieres Clin Rheumatol 1994; 8:295.
12. Abel, EA, DiCicco, LM, Orenberg, EK, et al. Drugs in exacerbation of psoriasis. J Am Acad Dermatol 1986; 15:1007.
13. Sarzi-Puttini, P, Santandrea, S, Boccassini, L, et al. The role of NSAIDs in psoriatic arthritis: evidence from a controlled study with nimesulide. Clin Exp Rheumatol 2001; 19:S17.
14. Willkens, RF, Williams, HJ, Ward, JR, et al. Randomized, double-blind, placebo controlled trial of low-dose pulse methotrexate in psoriatic arthritis. Arthritis Rheum 1984; 27:376.
15. Abu-Shakra, M, Gladman, DD, Thorne, JC, et al. Long-term methotrexate therapy in psoriatic arthritis: Clinical and radiologic outcome. J Rheumatol 1995; 22:241.
16. Soriano, ER, McHugh, NJ. Therapies for peripheral joint disease in psoriatic arthritis. A systematic review. J Rheumatol 2006; 33:1422.
17. Chandran, V, Schentag, CT, Gladman, DD. Reappraisal of the effectiveness of methotrexate in psoriatic arthritis: results from a longitudinal observational cohort. J Rheumatol 2008; 35:469.
18. Hamilton, RA, Kremer, JM. Why intramuscular methotrexate may be more efficacious than oral dosing in patients with rheumatoid arthritis. Br J Rheumatol 1997; 36:86.
19. Lindsay, K, Fraser, AD, Layton, A, et al. Liver fibrosis in patients with psoriasis and psoriatic arthritis on long-term, high cumulative dose methotrexate therapy. Rheumatology (Oxford) 2009; 48:569.
20. Kalb, RE, Strober, B, Weinstein, G, Lebwohl, M. Methotrexate and psoriasis: 2009 National Psoriasis Foundation Consensus Conference. J Am Acad Dermatol 2009; 60:824.
21. Menter, A, Korman, NJ, Elmets, CA, et al. Guidelines of care for the management of psoriasis and psoriatic arthritis: section 4. Guidelines of care for the management and treatment of psoriasis with traditional systemic agents. J Am Acad Dermatol 2009; 61:451.
22. Kremer, JM, Alarcon, GS, Lightfoot, RW Jr, et al. Methotrexate for rheumatoid arthritis. Suggested guidelines for monitoring liver toxicity. American College of Rheumatology. Arthritis Rheum 1994; 37:316.
23. Scarpa, R, Manguso, F, Oriente, A, et al. Leflunomide in psoriatic polyarthritis. J Clin Rheumatol 2002; 8:286.
24. Kaltwasser, JP, Nash, P, Gladman, D, et al. Efficacy and safety of leflunomide in the treatment of psoriatic arthritis and psoriasis: a multinational, double-blind, randomized, placebo-controlled clinical trial. Arthritis Rheum 2004; 50:1939.
25. Dougados, M, van der Linden, S, Leirisalo-Repo, M, et al. Sulfasalazine in the treatment of spondyloarthropathy. A randomized, multicenter, double-blind, placebo-controlled study. Arthritis Rheum 1995; 38:618.
26. Gupta, AK, Grober JS, Hamilton, TA, et al. Sulfasalazine therapy for psoriatic arthritis: A double blind, placebo controlled trial. J Rheumatol 1995; 22:894.
27. Clegg, DO, Reda, DJ, Abdellatif, M. Comparison of sulfasalazine and placebo for the treatment of axial and peripheral articular manifestations of the seronegative spondyloarthropathies: a department of veterans affairs cooperative study. Arthritis Rheum 1999; 42:2325.
28. Clegg, DO, Reda, DJ, Mejias, E, et al. Comparison of sulfasalazine and placebo in the treatment of psoriatic arthritis. Arthritis Rheum 1996; 39:2013.
29. Rahman, P, Gladman, DD, Cook, RJ, et al. The use of sulfasalizine in psoriatic arthritis: A clinic experience. J Rheumatol 1998; 25:1957.
30. Jones, G, Crotty, M, Brooks, P. Interventions for psoriatic arthritis. Cochrane Database Syst Rev 2000; :CD000212.
31. Mahrle, G, Schulze, HJ, Brautigam, M, et al. Anti-inflammatory efficacy of low-dose cyclosporin A in psoriatic arthritis. A prospective multicentre study. Br J Dermatol 1996; 135:752.
32. Fraser, AD, van Kuijk, AW, Westhovens, R, et al. A randomised, double-blind, placebo controlled, multi- centre trial of combination therapy with methotrexate plus cyclosporin in patients with active psoriatic arthritis. Ann Rheum Dis 2004.
33. Gladman, DD, Blake, R, Brubacher, B, Farewell, VT. Chloroquine therapy in psoriatic arthritis. J Rheumatol 1992; 19:1724.
34. Palit, J, Hill, J, Capell, HA, et al. A multicentre double-blind comparison of auranofin, intramuscular gold thiomalate and placebo in patients with psoriatic arthritis. Br J Rheumatol 1990; 29:280.
35. Levy, JJ, Paulus, HE, Barnett, EV, et al. A double-blind controlled evaluation of azathioprine treatment in the rheumatoid arthritis and psoriatic arthritis. Arthritis Rheum 1972; 15:116.
36. Lee, JC, Gladman, DD, Schentag, CT, Cook, RJ. The long-term use of azathioprine in patients with psoriatic arthritis. J Clin Rheumatol 2001; 7:160.
37. Perlman, SG, Gerber, LH, Roberts, M, et al. Photochemotherapy and psoriatic arthritis. A prospective study. Ann Intern Med 1979; 91:717.
38. Klinkhoff, AV, Gertner, E, Chalmers, A, et al. Pilot study of etretinate in psoriatic arthritis. J Rheumatol 1989; 16:789.
39. Saad, AA, Symmons, DPM, Noyce, PR, Ashcroft, DM. Risk and benefits of tumour necrosis factor-alpha inhibitors in the management of psoriatic arthritis: systematic review and metaanalysis of randomized controlled trials. J Rheumatol 2008; 35:883.
40. Mease, PJ, Goffe, BS, Metz, J, et al. Etanercept in the treatment of psoriatic arthritis and psoriasis: a randomised trial. Lancet 2000; 356:385.
41. Mease, PJ, Kivitz, AJ, Burch, FX, et al. Etanercept treatment of psoriatic arthritis: safety, efficacy, and effect on disease progression. Arthritis Rheum 2004; 50:2264.
42. Mease, PJ, Kivitz, AJ, Burch, FX, et al. Continued inhibition of radiographic progression in patients with psoriatic arthritis following 2 years of treatment with etanercept. J Rheumatol 2006; 33:712.
43. de Vlam, K, Lories, RJ, Janssen, S. Sustained improvement in clinical measures of psoriatic arthritis in etanercept: 3-year results in an inception cohort. (Abstract) Ann Rheum Dis 2008; 67(suppl II):525.
44. Antoni, C, Dechant, C, Hanns-Martin Lorenz, PD, et al. Open-label study of infliximab treatment for psoriatic arthritis: clinical and magnetic resonance imaging measurements of reduction of inflammation. Arthritis Rheum 2002; 47:506.
45. Feletar, M, Brockbank, JE, Schentag, CT, et al. Treatment of refractory psoriatic arthritis with infliximab: a 12 month observational study of 16 patients. Ann Rheum Dis 2004; 63:156.
46. Salvarani, C, Cantini, F, Olivieri, I, et al. Efficacy of infliximab in resistant psoriatic arthritis. Arthritis Rheum 2003; 49:541.
47. Goedkoop, AY, Kraan, MC, Teunissen, MB, et al. Early effects of tumour necrosis factor alpha blockade on skin and synovial tissue in patients with active psoriasis and psoriatic arthritis. Ann Rheum Dis 2004; 63:769.
48. Antoni, CE, Kavanaugh, A, Kirkham, B, et al. Sustained benefits of infliximab therapy for dermatologic and articular manifestations of psoriatic arthritis: Results from the infliximab multinational psoriatic arthritis controlled trial (IMPACT). Arthritis Rheum 2005; 52:1227.
49. Antoni, C, Krueger, GG, de Vlam, K, et al. Infliximab improves signs and symptoms of psoriatic arthritis: results of the IMPACT 2 trial. Ann Rheum Dis 2005; 64:1150.
50. Kavanaugh, A, Antoni, CE, Gladman, D, et al. The Infliximab Multinational Psoriatic Arthritis Controlled Trial (IMPACT): results of radiographic analyses after 1 year. Ann Rheum Dis 2006; 65:1038.
51. Antoni, CE, Kavanaugh, A, van der, HD, et al. Two-Year Efficacy and Safety of Infliximab Treatment in Patients with Active Psoriatic Arthritis: Findings of the Infliximab Multinational Psoriatic Arthritis Controlled Trial (IMPACT). J Rheumatol 2008; 35:869.
52. Mease, PJ, Gladman, DD, Ritchlin, CT, et al. Adalimumab for the treatment of patients with moderately to severely active psoriatic arthritis: results of a double-blind, randomized, placebo-controlled trial. Arthritis Rheum 2005; 52:3279.
53. Gladman, DD, Mease, PJ, Ritchlin, CT, et al. Adalimumab for long-term treatment of psoriatic arthritis: forty-eight week data from the adalimumab effectiveness in psoriatic arthritis trial. Arthritis Rheum 2007; 56:476.
54. Genovese, MC, Mease, PJ, Thomson, GT, et al. Safety and efficacy of adalimumab in treatment of patients with psoriatic arthritis who had failed disease modifying antirheumatic drug therapy. J Rheumatol 2007; 34:1040.
55. Seideman, P, Fjellner, B, Johannesson, A. Psoriatic arthritis treated with oral colchicine. J Rheumatol 1987; 14:777.
56. McKendry, RJ, Kraag, G, Seigel, S, al-Awadhi, A. Therapeutic value of colchicine in the treatment of patients with psoriatic arthritis. Ann Rheum Dis 1993; 52:826.
57. Huckins, D, Felson, DT, Holick, M. Treatment of psoriatic arthritis with oral 1,25-dihydroxyvitamin D3: A pilot study. Arthritis Rheum 1990; 33:1723.
58. Buskila, D, Sukenik, S, Holcberg, G, et al. Improvement of psoriatic arthritis in a patient treated with bromocriptine for hyperprolactinemia. J Rheumatol 1991; 18:611.
59. de Misa, RF, Asana, JM, Harto, A, et al. Psoriatic arthritis: One year of treatment with extracorporeal photochemotherapy. J Am Acad Dermatol 1994; 30:1037.
60. Grundmann-Kollmann, M, Mooser, G, Schraeder, P, et al. Treatment of chronic plaque-stage psoriasis and psoriatic arthritis with mycophenolate mofetil. J Am Acad Dermatol 2000; 42:835.
61. Kraan, MC, van Kuijk, AW, Dinant, HJ, et al. Alefacept treatment in psoriatic arthritis: reduction of the effector T cell population in peripheral blood and synovial tissue is associated with improvement of clinical signs of arthritis. Arthritis Rheum 2002; 46:2776.
62. Mease, PJ, Gladman, DD, Keystone, EC. Alefacept in combination with methotrexate for the treatment of psoriatic arthritis: results of a randomized, double-blind, placebo-controlled study. Arthritis Rheum 2006; 54:1638.
63. Papp, KA, Caro, I, Leung, HM, et al. Efalizumab for the treatment of psoriatic arthritis. J Cutan Med Surg 2007; 11:57.
64. Viguier, M, Richette, P, Aubin, F, et al. Onset of psoriatic arthritis in patients treated with efalizumab for moderate to severe psoriasis. Arthritis Rheum 2008; 58:1796.
65. Gottlieb, A, Menter, A, Mendelsohn, A, et al. Ustekinumab, a human interleukin 12/23 monoclonal antibody, for psoriatic arthritis: randomised, double-blind, placebo-controlled, crossover trial. Lancet 2009; 373:633.
66. Gladman, DD, Helliwell, P, Mease, PJ, et al. Assessment of patients with psoriatic arthritis: a review of currently available measures. Arthritis Rheum 2004; 50:24.
67. Gladman, DD, Mease, PJ, Strand, V, et al. Consensus on a core set of domains for psoriatic arthritis. OMERACT 8 PsA Module Report. J Rheumatol (In press).
68. Zangger, P, Gladman, DD, Bogoch, ER. Musculoskeletal surgery in psoriatic arthritis. J Rheumatol 1998; 25:725.
69. Lambert, JR, Wright, V. Surgery in patients with psoriasis and arthritis. Rheumatol Rehabil 1979; 18:35.
70. Zangger, P, Esufali, ZH, Gladman, DD, Bogoch, ER. Type and outcome of reconstructive surgery for different patterns of psoriatic arthritis. J Rheumatol 2000; 27:967.
71. RCP Golimumab (ema.europa.eu)