Ghiduri terapeutice pentru tratamentul antiviral la pacienţii adulţi cu hepatită cronică virală B,C şi D, precum şi la pacienţii cu ciroză hepatică de etiologie virală B,C şi D

Ministerul Sanatatii

Ordin nr 1216 din 2010

 

HEPATITA VIRALĂ B

HEPATITA ACUTĂ CU VHB

 

Criterii de includere în tratament:

• biochimic: ALT ≥ 5 x N
• virusologic:
  • AgHBs pozitiv;
  • IgM antiHBc pozitiv;
  • AgHBe pozitiv sau negativ
  • IgG antiVHD negativ;
  • ADN-VHB pozitiv.

 

Schema de tratament

• entecavir 0,5 mg/zi timp de 6 luni, cu repetarea ADN-VHB la 12 săptămâni precum şi urmărirea seroconversiei Ag/Ac Hbe şi respectiv Ag/Ac HBs

 

HEPATITA CRONICĂ CU VHB

1. HEPATITA CRONICĂ CU VHB – PACIENŢI NAIVI

      1.1. HEPATITA CRONICĂ CU VHB CU AgHBe POZITIV

 

Criterii de includere în tratament:

• biochimic:
  • ALT ≥2 x N
  • virusologic:
  • AgHBs pozitiv ;
  • AgHBe pozitiv şi antiHBe negativ;
  • IgG antiHVD negativ;
  • ADN- VHB ≥ 20.000 UI/ ml.
  • evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii prin PBH sau Fibromax

• pacienţii cu criteriile de mai sus nu necesită evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii
• la pacienţii cu ALT<2xN şi vârsta > 40 ani, , se efectuează puncţie biopsie hepatică sau Fibromax şi se tratează dacă este boală semnificativă;
• Indicaţii terapeutice în funcţie de vârstă:
• la pacienţii ≤ 50 de ani se recomandă tratament cu entecavir^*, adefovir sau interferon pegylat
• Interferonul pegilat se recomanda la pacientii tineri cu valori moderate ale ALT şi viremiei
• la pacienţii > 50 de ani dar ≤ 65 ani se recomandă tratament cu lamivudină sau interferon pegylat
• la pacienţii > 65 de ani de preferat tratament cu lamivudină

 

Schema de tratament                                                        

• Entecavir
  • Doza recomandată: 0,5 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Lamivudina
  • Doza recomandată: 100 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180 mcg / săpt
  • Durata terapiei: 48 de săptămâni

 

Evaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir sau lamivudină

 

• Evaluarea răspunsului iniţial se face la 6 luni de terapie prin determinarea:
  • ALT
  • ADN-VHB. Dacă acesta nu a scăzut cu mai mult de 2 log10, se consideră rezistenţă primară şi se opreşte tratamentul.
• Ulterior se vor verifica periodic, la interval de şase luni:
  • ALT;
  • Seroconversia pe HBs;
  • Seroconversia pe HBe;
  • ADN-VHB.
• În funcţie de răspunsul biochimic şi virusologic tratamentul se va opri sau se va putea continua până la 5 ani.
• Creşterea transaminazelor pe parcursul tratamentului impune efectuarea viremiei, iar creşterea viremiei sub tratament se consideră rezistenţă şi lipsă de răspuns terapeutic.
• Rezistenţa şi lipsa de răspuns impun reevaluarea pacientului şi luarea unei noi decizii terapeutice.
• Apariţia Ac anti HBs impune oprirea terapiei

 

1.2. HEPATITA CRONICĂ CU VHB CU AgHBe  NEGATIV

 

Criterii de includere în tratament:

• biochimic:
  • ALT ≥2 x N
  • virusologic:
  • AgHBs pozitiv ;
  • AgHBe negativ şi antiHBe pozitiv;
  • IgG antiHVD negativ;
  • ADN- VHB ≥ 2.000 UI/ ml.
  • evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii prin PBH sau Fibromax
  • pacienţii cu criteriile de mai sus nu necesită evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii
  • la pacienţii cu ALT<2xN şi vârsta > 40 ani, , se efectuează puncţie biopsie hepatică sau Fibromax şi se tratează dacă este boală semnificativă;
  • Indicaţii terapeutice în funcţie de vârstă:
  • la pacienţii ≤ 50 de ani se recomandă tratament cu entecavir^*, adefovir sau interferon pegylat
  • Interferonul pegilat se recomanda la pacientii tineri cu valori moderate ale ALT şi viremiei
  • la pacienţii > 50 de ani dar ≤ 65 ani se recomandă tratament cu lamivudină sau interferon pegylat
  • la pacienţii > 65 de ani de preferat tratament cu lamivudină

 

Schema de tratament

• Entecavir
  • Doza recomandată: 0,5 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Lamivudina
  • Doza recomandată: 100 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180 mcg / săpt
  • Durata terapiei: 48 de săptămâni

 

Evaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir sau lamivudină

 

• Evaluarea răspunsului iniţial se face la 6 luni de terapie prin determinarea:
  • ALT
  • ADN-VHB. Dacă acesta nu a scăzut cu mai mult de 2 log10, se consideră rezistenţă primară şi se opreşte tratamentul.
• Ulterior se vor verifica periodic, la interval de şase luni:
  • ALT;
  • AgHBs;
  • AgHBe;
  • Ac anti-Hbe;
  • ADN-VHB.
• În funcţie de răspunsul biochimic şi virusologic tratamentul se va opri sau se va putea continua până la 5 ani.
• Creşterea transaminazelor pe parcursul tratamentului impune efectuarea viremiei, iar creşterea viremiei sub tratament se consideră rezistenţă şi lipsă de răspuns terapeutic.
• Rezistenţa şi lipsa de răspuns impun reevaluarea pacientului şi luarea unei noi decizii terapeutice.
• Apariţia Ac anti HBs impune oprirea terapiei

 

1.3. CIROZA HEPATICĂ COMPENSATĂ

 

Criterii de includere în tratament:

• ADN-VHB ≥ 2.000 UI/ml, se recomandă tratament
• ADN-VHB < 2.000 UI/ml, se recomandă monitorizarea pacientului sau tratament
• AgHBe pozitiv / negativ;
• IgG anti-VHD negativ;

 

Schema de tratament

• Entecavir
  • Doza recomandată: 0,5 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Lamivudină
  • Doza recomandată: 100 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

 

Evaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir sau lamivudină

 

• Se vor verifica periodic, la interval de şase luni ALT şi ADN-VHB în primul an de terapie şi apoi ALT din 3 în 3 luni şi ADN-VHB odată pe an. În funcţie de răspunsul biochimic şi virusologic tratamentul se va opri sau se va putea continua.
• Creşterea transaminazelor pe parcursul tratamentului impune efectuarea viremiei, iar creşterea viremiei sub tratament se consideră rezistenţă şi lipsă de răspuns terapeutic.
• Rezistenţa şi lipsa de răspuns impun reevaluarea pacientului şi luarea unei noi decizii terapeutice în funcţie de rezultatul testelor de rezistenţă.

 

1.4. CIROZA HEPATICĂ DECOMPENSATĂ

 

Criterii de includere în tratament:

• ADN-VHB pozitiv indiferent de valoare
• AgHBe pozitiv / negativ;
• IgG anti-VHD negativ.

 

Schema de tratament

• Entecavir
  • Doza recomandată: 0,5 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Lamivudină
  • Doza recomandată: 100 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

 

Evaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir sau lamivudină

• Se vor verifica periodic, la interval de şase luni ALT şi ADN-VHB VHB în primul an de terapie şi apoi ALT din 3 în 3 luni şi ADN-VHB odată pe an. În funcţie de răspunsul biochimic şi virusologic tratamentul se va opri sau se va putea continua.
• Creşterea transaminazelor pe parcursul tratamentului impune efectuarea viremiei, iar creşterea viremiei sub tratament se consideră rezistenţă şi lipsă de răspuns terapeutic.
• Rezistenţa şi lipsa de răspuns impun reevaluarea pacientului şi luarea unei noi decizii terapeutice în funcţie de rezultatul testelor de rezistenţă.

 

1.5. HEPATITA CRONICĂ prin COINFECŢIE VHB + VHC

• se tratează virusul replicativ ;
• Tratamentul se face cu interferon pegylat activ împotriva ambelor virusuri;
• Dacă VHC este dominant replicativ sau ambele virusuri active: interferon pegylat + ribavirină.

 

1.6. COINFECŢIE VHB-HIV – fără criterii de iniţiere a terapiei ARV

Tratamentul acestor pacienţi se va face în servicii de Boli infecţioase dedicate     

Criterii de includere în tratament:

• ca la monoinfecţia cu VHB;
• alegerea tratamentului depinde de instituirea sau nu a terapiei HAART.

 

1.6.1. Tratament doar pentru VHB

• nu se folosesc antivirale active şi pe HIV (lamivudină, tenofovir, emtricitabină, entecavir) dacă între timp pacientul nu primise deja una din aceste terapii pentru infecţia cu HIV;

 

Schema de tratament

• AgHBe pozitiv
  • Interferon standard α-2a/ α-2b
    • Doza recomandată: 4,5- 5 MU x 3/ săptămână,
    • Durata terapiei: 4-6 luni;

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180μg/ săptămână,
  • Durata terapiei: 12 luni

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10mg/zi
  • Durata terapiei: >1an

 

• AgHBe negativ

• Interferon standard α-2a / α-2b
  • Doza recomandată: 4,5- 5 MU x 3/ săptămână,
  • Durata terapiei: 12 luni;

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180μg/ săptămână,
  • Durata terapiei: 12 luni

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10mg/zi
  • Durata terapiei: >1an

 

1.6.2. Tratament doar pentru HIV – fără criterii de iniţiere a terapiei antivirale faţă de VHB

 

Criterii de includere în tratament:

• AgHBe pozitiv / negativ;
• ADN-VHB <2 000 UI/ml

 

Schema de tratament:

• nu necesită antivirale cu acţiune duală;
• după iniţierea terapiei ARV se va monitoriza statusul VHB prin determinarea ALT şi ADN-VHB la 3 luni. Dacă ADN-VHB >2.000 UI/ml se iniţiază terapiei antivirală şi faţă de VHB cu tenofovir+ lamivudină sau emtricitabină pentru a preveni hepatita asociată sindromului de reconstrucţie imună;
• de evitat monotrerapia cu lamivudină sau emtricitabină.

 

1.6.3. Tratament combinat HIV-VHB

           

Criterii de includere în tratament:

• ca la hepatita cu VHB (AgHBe pozitiv sau negativ) şi HIV;
• tratament ARV ce include tenofovir + lamivudină sau emtricitabină;
• de evitat monoterapia cu lamivudină sau emtricitabină pentru evitarea dezvoltării rezistenţei.

 

Pacienţii cu VHB rezistent la lamivudină dau cu HIV cu sensibilitate păstrată la Lamivudină şi creşterea ADN-VHB  >1log10 copii/ml faţă de nadir;

• se menţine lamivudina şi adăugarea tenofovirului la schema ARV;
• pot fi alese entecavirul sau adefovirul.

 

1.6.4. Pacienţii cu ciroză VHB şi HIV – naivi

• evitarea decompensării bolii hepatice prin sindromul de reconstrucţie imună;
• tratament cu tenofovir + lamivudină sau emtricitabină şi completarea schemei ARV – tip HAART.

 

1.7. COINFECŢIE VHB + VHD

 

Criterii de includere în tratament:

• biochimic:
  • ALT ≥2 x N .
• virusologic:
  • AgHBs pozitiv ;
  • AgHBe pozitiv/negativ;
  • IgG anti-HVD pozitiv;
  • ADN- VHB pozitiv sau negativ;
  • ARN- VHD pozitiv.
• vârsta
  • ≤ 65 ani.
  • > 65 ani – se va evalua riscul terapeutic în funcţie de comorbidităţi**.

 

** Se exclud de la terapia cu interferon pacienţii cu:

• Boli neurologice
• Boli psihice (demenţă, etc.)
• Diabet zaharat decompensat
• Boli autoimune
• Boala ischemică coronariană sau inscuficienţa cardiaca severă necontrolată
• Afecţiuni respiratorii severe,necontrolate
• Hb < 11g/dl
• Număr de leucocite < 5.000 /mm³
• Număr de PMN < 1.500 /mm³

 

Schema de tratament

• Interferon pegylat alfa-2a:
  • Doza recomandată: 180 mcg / săptămână
  • Durata terapiei: 48 săptămâni

sau

• Interferon pegylat alfa-2b
  • Doza recomandată: 1,5 mcg/ kgc/ săptămână
  • Durata terapiei: 48 săptămâni

sau

• Interferon standard α2a/ α2b:
  • Doza recomandată: 9-10 MU x 3/ săptămână
  • Durata terapiei: 48 săptămâni

Se monitorizează biochimic la fiecare 3 luni

 

1.8. HEPATITĂ CRONICĂ CU VHB ASOCIATĂ CU:

                       

• Imunosupresie (tratament chimioterapic şi / sau imunosupresor)- lamivudină.
  • Se recomandă iniţierea terapiei cu lamivudină cu o săptămână înainte de începerea tratamentului chimioterapic şi / sau imunosupresor şi continuarea terapiei cu lamivudină timp de 6 luni de la oprirea tratamentului chimioterapic şi / sau imunosupresor.
  • Tratamentul imunosupresor aplicat afecţiunilor imune cronice (B.Crohn,Colită ulcerativă, Poliartrită reumatoidă etc) nu implică obligativitatea Lamivudinei
• Hemodializă – se recomandă interferon sau analogi în doze adaptate funcţiei renale.
•  

2. HEPATITA CRONICĂ CU VHB – PACIENŢI PRETRATAŢI

Categorii de pacienţi pretrataţi:

1. Pacienţi cu recădere la minim 6 luni după tratament anterior cu lamivudină

 

Criterii de includere în tratament:

• Identice cu pacienţii naivi
• În plus, se efectuează testarea rezistenţei la lamivudină. Rezistenţa la Lamivudină poate fi relevată şi de comportamentul viremiei sub tratamentul cu Lamivudină.

 

Schema de tratament

Dacă nu există rezistenţă la lamivudină, se tratează ca pacienţii naivi. În cazul apariţiei rezistenţei la lamivudină, se tratează cu:

• Entecavir
  • Doza recomandată: 1 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Adefovir
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180 mcg / săpt
  • Durata terapiei: 48 de săptămâni

 păstrându-se criteriile de monitorizare de la pacienţii naivi.

 

1. Pacienţi cu recădere la minim 6 luni după un tratament anterior cu interferon

 

Criterii de includere în tratament:

• Se evaluează şi se tratează cu analogi nucleozidici / nucleotidici ca pacienţii naivi.

 

III. Pacienţi cu lipsă de răspuns sau eşec terapeutic la lamivudină

 

Criterii de includere în tratament:

• Se efectuează testarea rezistenţei la lamivudină sau se ia în considerare comportamentul viremiei sub tratamnentul cu Lamivudină.

 

Schema de tratament

Dacă nu există rezistenţă la lamivudină, se tratează ca pacienţii naivi. În cazul apariţiei rezistenţei la lamivudină, se tratează cu:

• Entecavir
  • Doza recomandată: 1 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Se adaugă Adefovir  menţinându-se Lamivudina (add-on)
  • Doza recomandată: 10 mg/zi
  • Durata terapiei: > 1 an

sau

• Interferon pegylat α-2a
  • Doza recomandată: 180 mcg / săpt
  • Durata terapiei: 48 de săptămâni

 păstrându-se criteriile de monitorizare de la pacienţii naivi.

 

HEPATITĂ VIRALĂ C

HEPATITA ACUTĂ CU VHC

 

Criterii de includere în tratament:

• Biochimice:
  • ALT > N
• Virusologice:
  • AcHCVc-IgM pozitivi
  • ARN VHC pozitiv

 

Schema de tratament

• Interferon pegylat α-2a 180μg/săptămână + ribavirină:
  • 1000mg/zi la greutate corporală < 75 kg;
  • 1200mg/zi la greutate corporală > 75 kg.

pe o durată de 24 de săptămâni.

• Interferon pegylat α-2b 1,5μg/kgc/săptămână + ribavirină:
  • 1000mg/zi la greutate corporală < 75 kg;
  • 1200mg/zi la greutate corporală > 75 kg

pe o durată de 24 de săptămâni cu monitorizarea ARN-VHC la 4, 12, 24 şi 48 de săptămâni

 

HEPATITA CRONICĂ CU VHC

1. HEPATITA CRONICĂ CU VHC – PACIENŢI NAIVI

1.1. HEPATITA CRONICĂ CU VHC

 

Criterii de includere în tratament:

• Biochimic:
  • ALT normale sau crescute;
• Virusologic:
  • ARN-VHC detectabil.
• Histologic:
  • Puncţie biopsie hepatică , Fibromax cu: A ≥1, F ≥1 şi / sau S≥1, Fibroscan> 1
  • Vârsta
  • ≤65 ani.
  • >65 ani se va evalua riscul terapeutic în funcţie de comorbidităţi**

 

** Se exclud de la terapia cu interferon pacienţii cu:

• Boli neurologice
• Boli psihice (demenţă, etc.)
• Diabet zaharat decompensat
• Boli autoimune
• Boala ischemică coronariană sau inscuficienţa cardiaca severă necontrolată
• Afecţiuni respiratorii severe,necontrolate
• Hb < 11g/dl
• Număr de leucocite < 5.000 /mm3
• Număr de PMN < 1.500 /mm3

 

Schema de tratament

• Interferon pegylat α2a 180μg/săptămână + ribavirină:
  • 1000 mg/zi la greutate corporală < 75 kg;
  • 1200 mg/zi la greutate corporală > 75 kg

sau

• Interferon pegylat α2b 1,5μg/kgc/săptămână + ribavirină:
  • 1000 mg/zi la greutate corporală < 75 kg;
  • 1200 mg/zi la greutate corporală > 75 kg

Evaluarea răspunsului la tratament

Definiţii ale răspunsului la tratament

 

• RVR (Rapid Virologic Response / Răspuns Viral Rapid) = negativarea ARN – VHC după 4 săptămâni de terapie

 

• EVR (Early Virologic Response / Răspuns Viral Precoce) = negativarea sau scăderea ≥ 2 log10 a ARN – VHC după 12 săptâmâni de terapie

 

• Non Response (Lipsa de răspuns) = scăderea ARN – VHC cu < 2 log10 la 12 săptămâni de tratament

 

• Slow Response (Răspuns Lent) = negativarea ARN – VHC la 24 de săptămâni de tratament

 

• EOT (End of Treatment Response / Răspuns Viral la Sfârşitul Tratamentului) = ARN – VHC nedetectabil la sfârşitul tratamentului.

 

• SVR (Sustained Virologic Response / Răspuns Viral Susţinut) = ARN – VHC nedetectabil la 24 săptămâni după terminarea terapiei

 

• Breaktrough = ARN – VHC detectabil în cursul tratamentului, după obţinerea EVR

 

• Relapse (Recădere) = pozitivarea ARN –VHC după obţinerea răspunsului viral la sfârşitul tratamentului

 

Răspunsul iniţial la terapie se apreciază:

• biochimic: ALT normal.
• virusologic: scăderea ARN-VHC cu ≥2log sau sub limita de detecţie la 4,12 sau 24 de săptămâni.

 

ARN-VHC se determină:

• la începutul terapiei;
• la 4 săptămâni de terapie;
• la 12 săptămâni de terapie dacă ARN-VHC a fost detectabil la 4 săptămâni;
• la 24 săptămâni de terapie dacă nu s-a obţinut negativarea dar s-a obţinut scăderea ≥ 2 log10 a ARN – VHC după 12 săptămâni de terapie
• la terminarea terapiei (48 săptămâni de terapie din momentul negativării ARN- VHC);
• la 24 săptămâni de la terminarea terapiei.

 

Durata tratamentului

• 24 de săptămâni pentru genotipul 2-3 (+ ribavirină 800mg/zi).
• 24,48 sau 72 de săptămâni pentru genotipurile 1-4 după cum urmează:

• Dacă ARN-VHC iniţial este < 600.000 UI/ml şi se obţine RVR (ARN-VHC nedetectabil la 4 săptămâni), se efectuează 24 de săptămâni de tratament.
• Dacă la 12 săptămâni de la începerea terapiei ARN-VHC este nedetectabil, se continuă tratamentul până la 48 de săptămâni.
• Dacă la 12 săptămâni de la debutul terapiei ARN-VHC este detectabil dar a scăzut cu ≥2log faţă de nivelul preterapeutic, se continuă terapia până la 24 de săptămâni, când se face o nouă determinare a ARN-VHC.
  • Dacă ARN-VHC este pozitiv la 24 de săptămâni, terapia se opreşte.
  • Dacă ARN-VHC este negativ la 24 de săptămâni, se continuă tratamentul până la 72 de săptămâni.

 

1.2. COINFECŢIA VHC-HIV

 

Criterii de includere în tratament:

• ca la monoinfecţia cu VHC;

Schema de tratament

• Dacă CD4 > 200/mm³: terapie combinată interferon pegylat α2a/ α2b+ ribavirină (dozele uzuale) 48 de săptămâni;
• Dacă CD4 <200/mm³: terapie HAART pentru creşterea CD4 la mai mult de 200 cell/mm³, ulterior iniţierea terapiei antivirale VHC (interferon pegylat α2a/ α2b+ ribavirină (dozele uzuale) 48 de săptămâni.
  • de evitat zidovudina datorită riscului de anemie şi neutropenie;
  • de evitat didanozina la pacienţii cu ciroză datorită riscului de decompensare hepatică;
  • de evitat stavudina în special în asociere cu didanozina datorită riscului crescut de acidoză lactică;
  • nu este recomandabilă utilizarea inhibitorilor de protează în terapia combinată datorită reducerii probabilităţii obţinerii RVS;
  • monitorizarea tratamentului ca la VHC.

 

1.3. CIROZA COMPENSATĂ CU VHC

• se tratează conform schemei terapeutice din hepatita cronică cu VHC;

 

1.4. MANIFESTĂRI EXTRAHEPATICE FĂRĂ BOALĂ HEPATICĂ

• sunt de competenţa specialităţilor respective;

 

1.5. BOLNAVII CU TALASEMIE

• pot primi tratament;

 

1.6. BOLNAVII CU HEMOFILIE

• pot primi tratament sub strictă supraveghere medicală – săptămânală, şi cu evaluarea constantă a riscului hemoragipar;

 

1.7. BOLNAVII DIALIZAŢI

• pot primi tratament

1.8 HEPATITA RECURENTĂ C POSTTRANSPLANT HEPATIC

.    Schema terapeutică, durata tratamentului, urmărirea pacinentului, adaptarea dozelor în funcţie de comportamentul hematologic, al funcţiei renale, viremiei şi răspunsului histologic se stabilesc în Centrele spacializate acreditate. In cazuri particulare şi cu documentaţia corespunzătoare, durata tratamentului poate depăşi 72 de săptămâni.

 

2. HEPATITA CRONICĂ CU VHC – PACIENŢI PRETRATAŢI

• Pacienţii nonresponderi sau cu recădere după monoterapia cu interferon convenţional se tratează cu terapie combinată cu interferon pegylat şi ribavirină ca şi pacienţii naivi
• Pacienţii nonresponderi sau cu recădere după terapia combinată cu interferon convenţional şi ribavirină se tratează cu terapie combinată cu interferon pegylat şi ribavirină ca şi pacienţii naivi
• Pacienţii cu recădere demonstrată conform definiţiei, după terapia combinată cu interferon pegylat şi ribavirină pot fi trataţi cu interferon pegylat şi ribavirină conform indicatiilor produselor

 

Nu se vor retrata:

• Non-responderii
• Pacienţii cu breacktrough patern

 

MEDICAŢIA ADJUVANTĂ TERAPIEI ANTIVIRALE ÎN HEPATITELE CRONICE

 

1. TRATAMENTUL ANEMIEI SECUNDARE TERAPIEI ANTIVIRALE

 

Utilizarea de Epoetinum alfa şi beta pentru susţinerea terapiei antivirale optime

• Se administrează dacă Hb scade < 10 g / dl (sau scădere cu mai mult de 2 g în decursul unei săptămâni – de la o administrare la alta) pentru a preveni scăderea Hb sub 10g / dl şi în consecinţă modificarea dozelor de ribavirină.

Schema de tratament

–––

2.TRATAMENTUL NEUTROPENIEI SECUNDARE TERAPIEI ANTIVIRALE

 

Utilizarea de Filgrastim pentru susţinerea terapiei antivirale la doze optime

Schema de tratament – doze

• se începe administrarea de filgrastim 5μg/kgc/zi timp de 3 zile consecutiv dacă granulocitele scad la 1.000 mm3.
  • Gr: 750-1.000 mm3 :
• filgrastim 5μg/kgc/zi timp de 3 zile;
• doză întreagă de interferon.
  • Gr: 500-750 mm3
• filgrastim 5μg/kgc/zi timp de 3 zile;
• reducerea dozei de interferon conform indicaţiilor fiecărui produs
  • Gr: <500/ mm3
• filgrastim 5μg/kgc/zi timp de 3 zile;
• întreruperea interferonului conform conform indicaţiilor fiecărui produs

Monitorizare

• Monitorizarea se realizeaza prin identificarea săptămânală a numărului de granulocite.