Protocol de diagnostic şi tratament pentru dermatofiţii.

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1218/2010

Introducere

1.1. Definiţie

Dermatofiţiile sunt dermatomicoze produse de un grup de fungi paraziţi, caracterizat prin Keratinofilie ce afectează omul şi animalele care pot produce leziuni inflamatorii cu aspect clinic variat putând fi superficiale sau profunde cu posibilă afectare a anexelor cutanate.

1.2. Importanţa medico-socială

Epidermofiţiile se întâlnesc în 15-30% din populaţia adultă, în special cea urbană, iar în unele colectivităţi sportive sau în internate afectează până la 50% din persoane.

Factori favorizanţi: ciorapii şi lenjeria sintetică, încălţămintea sintetică şi de cauciuc, utilizarea detergenţilor şi nu a săpunului, viaţa în colectivităţi, cămine, etc.

Ultimele studii scot în evidenţă tendinţa scăderii masive a pilomicozelor şi creşterea însemnată a micozelor determinate de T. rubrum (aproximativ 45% din totalul micozelor).

Criterii de diagnostic

2.1. Simptome şi semne clinice esenţiale vor fi abordate ulterior la forme clinice.

2.2. Explorări diagnostice:

2.2.1. – minimale: examenul direct a produsului patologic (scuame, fir de păr, raclaj unghial)

2.2.2. – opţionale:

• Însămânţare pe medii de cultură selective (ex. mediu Sabouraud)
• IDR cu extracte de cultură   de ciuperci
• Antibiograma anitfungică
• Examinare lampa Wood

2.3. Forme clinice (şi complicaţii)

1. a)      Tinea cruris: prurit inghino-genital, zonă congestivă şi/sau madidantă cu un chenar de vezicule sau scuamo-curste la periferie.
2. b)      Tinea pedis: prurit de intensitate mare interdigitoplantar, macerare albă, fisurare şi veziculaţia spaţiilor interdigitale (mai ales IV), descuamaţie lamelară, vezicule dishidrotice.
3. c)      Tinea faciei: plăci circinate, cu margini elevate, leziuni eritemato-scuamoase sau leziuni papuloase, prurit prezent
4. d)     Tinea manuum: formă hiperkeratozică sau formă veziculoasă exudativă de obicei unilaterală
5. e)      Pilomicozele sunt localizate la nivelul scalpului şi a bărbii,
6. f)       Tinea capitis : afectează regiunea scalpului şi are următoarele variante clinico-etiologice:

• Microsporia: apare la copii şcolari şi produce mici epidemii în colectivităţi, fiind foarte contagioasă. Clinic: plăci mari scuamoase la nivelul scalpului cu fire de păr rupte egal la 3-4mm de la emergenţă, cu aspect îngroşat de un depozit pulverulent în manşon, evidenţiearea dermatofitului la examenul firului de păr tip ectotrix, la lampa Wood apare fluorescenţă verzuie:
• Tricofiţia forma uscată: plăci scuamoase în pielea păroasă a scalpului de talie mică, numeroase cu fire de păr rupte la diferite nivele: parazitate endotrix
• Tricofiţia forma profundă inflamatorie: leziuni papulo-nodulare pustuloase, intens inflamatorii, grupate sau confluente tumoral în pielea scalpului, la copii (Kerion Celsi) sau pielea bărbii la adult (Sicozis); epilarea este lejeră; examen micotic – parazitare ectotrix.
• Favusul: alopecie atrofo-cicatricială progresivă, excentrică, cu alterarea elasticităţii şi luciului firului de păr, apariţia godeului favic, decelarea parazitului prin examen micologic endotrix cu aspect de băţ de bambus
• Tinea unguium: deformare şi friabilitate unghială, îngălbenirea unui sector din lama unghială, detaşarea lamei unghiale de patul unghial.

Complicaţii: pot apărea complicaţii infecţioase – piodermită stafilococică sau erizipel în cazul micozelor plantare sau chiar şi altă localizare. Eczematizarea este destul de frecventă. Limfangită cu adenopatie locoregională în cazul pilomicozelor inflamatorii.

Atitudine terapeutică.

3.1. Principii generale:

• Pentru formele de micoză superficială – tratament concomitent cu evitarea factorilor favorizanţi şi a autocontagiunii sau a contagiunii în familie şi colectivitate.
• Pentru pilomicoze – izolarea cazurilor cu anchetă epidemiologică şi controlul copiilor din colectivităţi, spitalizarea celor bolnavi, dezinfecţia obiectelor cu care a venit în contact bolnavul;
• Pentru micozele zoofilice se va efectua controlul veterinar al animalelor din anturajul bolnavului.

3.2. Tratamentul ambulator se pretează la toate formele de micoză superficială.

3.2.1.

Ø  Educaţia pacientului

Ø  Protecţia persoanelor din anturajul bolnavului

Ø  Supravegherea tratamentului

3.2.2. Tratamentul medicamentos:

Ø  Produşi topici :derivaţi imidazolici (clotirmazol, miconazol, econazol, ketoconazol, bifonazol, fenticonazol etc.), terbinafină, ciclopiroxolamina

Ø  produşi de uz general : terbinafină, itraconazol, fluconazol

Tratamentul dermatofiţiilor se poate face numai topic şi/sau sistemic în funcţie de:

• Localizarea la nivelul unghiilor şi părului necesită şi tratament sistemic
• Micozele inflamatorii necesită tratament sistemic
• Leziunile localizate extinse necesită şi tratament   local şi sistemic

Tratamentul antimicotic topic se aplică 1-8 săptămâni.

În cazul pilomicozelor inflamatorii se indică şi epilarea mecanică.

Onicomicozele   pot fi tratate:

1. a)      sistemic 4-12 luni
2. b)      chirurgical plus tratament antimicotic sistemic (itraconazol, fluconazol, terbinafina)
3. c)      local: avulsie chimică plus tratament antimicotic local şi sistemic

3.3. Criterii de internare:

ü  Micozele superficiale extinse şi complicate cu infecţia bacteriană (erizipel) şi eczemă

ü  Micozele profunde

ü  Pilomicozele uscate şi inflamatorii.

3.4. Tratamentul spitalicesc – conform formei clinice şi complicaţiilor coexistente.

3.5. Dispensarizarea:

ü  Supravegherea tratamentului până la vindecare

ü  Prevenirea recidivelor

ü  Controlul colectivităţilor (anchetă, depistare, tratament)

ü  Control al mediului profesional favorizant.