Alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

ORDIN Nr. 1232 din 2 august 2011

 

COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE Ghidul 09/Revizia 0 25.07.2010

Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: Maria Livia Ognean © Asociaţia de Neonatologie din România, 2011

Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale. Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) ghidul sau fragmentul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, să informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (c) Asociaţia de Neonatologie din România să fie menţionată ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului.

Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. …….. din …………… şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ….. din …………………….. şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ……….

Precizări Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical să ia decizii privind îngrijirea nounăscuţilor. Acestea prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de către medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-născuţilor. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-născutului, a părinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitările instituţiilor medicale.

Se aşteaptă ca fiecare practician care aplică recomandările în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmărire, sau în scopul efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nounăscutului în funcţie de particularităţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid să fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusă şi abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandările se bazează pe consensul experţilor din cadrul specialităţii.

Totuşi, acestea nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singură modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmărire a unui caz sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a nou-născutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea părinţilor nou-născutului, precum şi de resursele şi limitările specifice ale instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizării sau aplicării lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid.

În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Opiniile susţinute în această publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar opiniile Fundaţiei Cred.

Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa …………….

Tipărit la ……….. ISSN …………….

Cuprins:


1. Introducere ……………………………………………………………………………………………..

2. Scop ……………………………………………………………………………………………………………… 3. Metodologia de elaborare …………………………………………………………………………..

3.1. Etapele procesului de elaborare ……………………………………………………………… 3.2. Principii ……………………………………………………………………………………………….. 3.3. Data reviziei …………………………………………………………………………………………. 

4. Structură ……………………………………………………………………………………………………… 5. Definiţii şi evaluare …………………………………………………………………………………….

5.1. Definiţii ………………………………………………………………………………………………… 5.1.1. Definiţii legate de boli metabolile şi endocrine înnăscute …………………

5.1.2. Definiţii legate de modul de alimentaţie ……………………………………………. 5.1.3. Definiţii legate de malformaţiile cardiace congenitale …………………

5.1.4. Definiţii legate de patologia digestivă – sindromul intestinului scurt ………

5.1.5. Definiţii legate de boli cromozomiale ………………………………………………… 5.1.6. Definiţii legate de boli malformative …………………………………………………. 5.2. Evaluare ………………………………………………………………………………………………. 5.2.1. Evaluare generală …………………………………………………………………………. 5.2.2. Evaluarea necesarului energetic şi nutriţional la nou-născut ………………..

5.2.3. Boli metabolice şi tulburări hormonale congenitale ………………………….

6. Conduită …………………………………………………………………………………………………….

6.1. Iniţierea alimentaţiei enterale …………………………………………………………………

6.1.1. Alimentaţia enterală minimă ……………………………………………………………. 6.1.2. Criterii pentru iniţierea alimentaţiei …………………………………………………… 6.2. Alimentaţia iniţială …………………………………………………………………………………. 6.3. Continuarea alimentaţiei ………………………………………………………………………… 6.4. Conduita în afecţiuni specifice ………………………………………………………………..

6.4.1. Conduita nutriţională în cazul bolilor metabolice …………………………………

6.4.2. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu malformaţii cardiace congenitale ………………………………………………………………………………….. 6.4.3. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu patologie digestivă – sindromul intestinului scurt ………………………………………………………………

6.4.4. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu asfixie perinatală severă……………………………………………………………………………………………………

6.4.5. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor reanimaţi la naştere ………..

6.4.6. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor care necesită suport respirator ………………………………………………………………………………………

6.4.7. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu restricţie de creştere intrauterină …………………………………………………………………………………… 6.4.8. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu reflux gastroesofagian …………………………………………………………….

6.4.9. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu enterocolită ulcero- necrotică ……………………………………………………………………………………….

6.4.10. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor care sunt pacienţi chirurgicali …………………………………………………………………………………….

6.4.11. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu icter neonatal ………………………………………………………………

6.4.12. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu cheilognato- palatoschizis/secvenţă Pierre Robin ………………………………………………….

6.4.13. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor din mamă diabetică …………………….

6.4.14. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor mari pentru vârsta de gestaţie …………………………………………………………………………………………

6.4.15. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu alergie la proteinele din laptele de vacă sau/şi soia ……………………………………………………………………..

6.4.16. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu patologie hepatică …………..

6.4.17. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu afecţiuni renale severe .

6.5. Metode de alimentare …………………………………………………………………………….. 6.5.1. Alimentarea prin gavaj nazogastric/orogastric …………………………………….

6.5.2. Gavaj transpiloric …………………………………………………………………………… 6.5.3. Alimentarea prin gastrostomă ………………………………………………………….. 6.5.4. Alimentarea cu linguriţa ………………………………………………………………….. 6.5.5. Alimentarea cu biberon …………………………………………………………………..
7. Monitorizare ………………………………………………………………………………………………..

7.1. Monitorizarea nutriţională generală a nou-născuţilor bolnavi …………………….

7.2. Monitorizarea postnatală a creşterii nou-născutului la termen folosind curbe de creştere ……………………………………………………………………………………………. 8. Aspecte administrative ……………………………………………………………………………..

9. Bibliografie …………………………………………………………………………………………………. 10. Anexe …………………………………………………………………………………………………………. 10.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de Consens ……………………….

10.2. Anexa 2. Gradele de recomandare şi nivele ale dovezilor …………………..

10.3. Anexa 3. Tabel 1. Necesarul energetic pentru nou-născut (0-1 lună) ………………………Tabel 2. Necesarul energetic la nou-născuţii alimentaţi la sân şi cu formule …..

10.4. Anexa 4. Curbele antropometrice neonatale Lubchenco …………………………….

10.5. Anexa 5. Contraindicaţiile alimentaţiei enterale minime ………………………………

10.6. Tehnica alimentaţiei nou-născutului prin gavaj ………………………………………….

10.7. Anexa 7. Manifestări clinice la nou-născutul cu insuficienţă cardiacă …………..

10.8. Anexa 8. Tabel 1. Cauzele sindromului intestinului scurt ………………………………………… Tabel 2. Complicaţiile tardive ale sindromului intestinului scurt neonatal ………

10.9. Anexa 9. Conduita în cazul alăptării nou-născuţilor cu cheilognato- palatoschizis/secvenţă Pierre-Robin ………………………………………………………… 10.10. Categoriile de nou-născuţi la termen bolnavi care pot necesita alimentare prin gavaj ………………………………………………………………………………………………

10.11. Avantajele, dezavantajele, indicaţiile, contraindicaţiile şi complicaţiile gavajului continuu şi discontinuu la nou-născutul la termen bolnav ………………

10.12. Contraindicaţiile gavajului oro/nazogastric la nou-născutul la termen bolnav 10.13. Indicaţiile şi contraindicaţiile gavajului transpiloric la nou-născutul la termen bolnav …………………………………………………………………………………………………..

10.14. Categoriile de nou-născuţi la termen care pot necesita alimentare cu linguriţa …………………………………………………………………………………………………

10.15. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu linguriţa …………………………….

10.16. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu biberonul …………………………..

10.17. Algoritm – Alimentaţia nou-născutului la termen bolnav …………………….


Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor Comisia Consultativă de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sănătăţii Publice Prof. Dumitru Orăşeanu Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Prof. Dr. Vlad I. Tica Asociaţia de Neonatologie din România Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu

Preşedinte – Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Co-preşedinte – Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Secretar – Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului

Coordonatori: Conf. Univ. Dr. Valeria Filip Dr. Gabriela Olariu

Scriitor: Dr. Mihaela Ţunescu

Membri: Dr. Daniela Ştiube Dr. Daniela Icma Dr. Sebastian Olariu Dr. Bianca Chirea Dr. Joszef Szabo

Mulţumiri

Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul: Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Prof. Univ. Dr. Gabriela Zaharie

Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activităţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie.

Mulţumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfăşurare a activităţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens.

Abrevieri

TINN – terapie intensivă neonatală

VG – vârstă de gestaţie

RCIU – restricţie de creştere intrauterină

SGA – small for gestational age – (nou-născut) mic pentru vârsta de gestaţie

MCC – malformaţie cardiacă congenitală

OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

EUN – enterocolita ulecronecrotică

RGE – reflux gastroesofagian

PGE1 – prostaglandina E1

1. Introducere

Nou-născutul la termen bolnav prezintă frecvent, la debutul diverselor patologii perinatale, dificultăţi de alimentaţie. Suportul nutritiv adecvat al nou-născuţilor cu stare critică poate reduce morbiditatea şi mortalitatea, înlocuind pierderile energetice şi tisulare datorate hipercatabolismului. Avantajele dovedite ale nutriţiei enterale la nou-născutul cu stare critică, atunci când există un aparat digestiv funcţional, rezidă în scăderea complicaţiilor infecţioase şi a costurilor globale de spitalizare. Nou-născuţii la termen cu diferite afecţiuni aflaţi în secţia de terapie intensivă neonatală (TINN) care nu pot fi alimentaţi enteral vor necesita iniţial alimentaţie parenterală sau tehnici speciale de administrare a laptelui până când vor putea să-şi asigure necesarul nutriţional în totalitate pe cale enterală.

Acest ghid a fost conceput la nivel naţional şi urmăreşte implementarea unor strategii standardizate şi eficiente pentru iniţierea şi susţinerea alimentaţiei enterale, pentru asigurarea echilibrului metabolic şi hidro-electrolitic al nou-născuţilor la care alimentaţia la sân sau cu biberonul este imposibilă sau dificilă. Prin menţinerea unei bune stări de nutriţie a nou-născuţilor internaţi în TINN se va asigura recuperarea cât mai rapidă şi reducerea duratei de spitalizare a copiilor. Externarea mai rapidă a acestei categorii de nou-născuţi aduce beneficii atât copilului cât şi familiei sale, prin integrarea mai rapidă a acestuia în familie, precum şi avantajul scăderii aglomerării secţiilor şi a costurilor. Acest ghid precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat ale unui caz clinic concret care trebuie respectat de practicieni indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează. Ghidurile clinice pentru neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor şi grade de recomandare. În schimb, protocoalele permit un grad mai mare de flexibilitate.

2. Scop

Scopul ghidului este de a standardiza practica clinică privind alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav. Ghidul se adresează tuturor celor implicaţi în îngrijirea nou-născuţilor – medici neonatologi, pediatri, chirurgi pediatri, medici de familie, asistente medicale. Acest ghid urmăreşte creşterea calităţii actului medical prin: – reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare) – aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice – integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare) – creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical – ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni – ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului – ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente – ghidul permite structurarea documentaţiei medicale – ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii – armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate. Se prevede ca acest ghid să fie adoptat pe plan local şi regional.


3. Metodologia de elaborare

3.1. Etapele procesului de elaborare

Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte a ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE). În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând scriitorul/scriitorii şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi privind metodologia redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul citirii ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. După verificarea din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea a 2-a a ghidului, versiune care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, după caz, comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea a 3-a a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Sibiu în 8-9 mai 2010 şi la Bran în 23-25 iulie 2010 cu sprijinul Fundaţei Cred. Participanţii la Întâlnirea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării.

Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiului Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România. Ghidul a fost aprobat de către Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. …………………………

3.2. Principii

Ghidul clinic Alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România. Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a căutat şi selecţionat, în scopul elaborării recomandărilor şi argumentărilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortă, studii retrospective şi analitice, cărţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru căutarea informaţiilor următoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului. Fiecare recomandare s-a încercat a fi (este) bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.

3.3. Data reviziei

Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute.

4. Structura

Acest ghid clinic este structurat în : – definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic) – conduita – monitorizare – aspecte administrative – bibliografie – anexe.

5. Definiţii şi evaluare (aprecierea riscului şi diagnostic)

5.1. Definiţii Standard Nou-născutul bolnav este acel nou-născut care prezintă alterarea stării generale cu afectarea unuia sau mai multor organe sau sisteme. E Standard Nou-născutul la termen (sau matur) este nou-născutul cu vârsta de gestaţie (VG) cuprinsă între 37 şi 41 de săptămâni şi 6 zile (260 până la 294 de zile de sarcină)[1,2]. C Standard Restricţia de creştere intrauterină (RCIU) este situaţia în care fătul nu-şi poate atinge potenţialul ideal de creştere[1,2]. C Standard Nou-născutul cu greutate mică pentru VG (small for gestational age – SGA) este nou-născutul a cărui GN este sub percentila 10 pentru VG[1,2]. C Standard Macronutrient este aceea substanţă nutritivă (proteină, glucid, lipid) furnizată prin alimentaţie care are rol principal în dezvoltarea structurală şi procesele energetice ale organismului[3-5]. C Standard Micronutrient este aceea substanţă nutritivă (mineral, vitamină, electrolit) furnizată prin alimentaţie care are rol adjuvant în procesele energetice şi de dezvoltare ale organismului[3-5]. C Standard Caloria este o unitate de măsură reprezentând energia potenţială furnizată de alimente şi eliberată după oxidarea de către organism[3,4]. C Standard Necesarul nutriţional reprezintă totalitatea diferitelor principii alimentare necesare pentru întreţinerea şi creşterea organismului[6]. C

5.1.1. Definiţii legate de boli metabolice şi endocrine înnăscute Standard Bolile metabolice ereditare reprezintă un grup de morbidităţi constând din deficitul/perturbarea metabolizării principiilor nutritive la nivel celular şi acumularea substratelor sau a unor metaboliţi ai acestora în cantitate dăunătoare organismului[7]. C Standard Bolile endocrine congenitale reprezintă un grup de morbidităţi caracterizate prin defecte înnăscute ale funcţiei glandelor endocrine. E Standard Hiperfenilalaninemia este o afecţiune metabolică congenitală secundară unei perturbări în hidroxilarea fenilalaninei caracterizată de fenilalalninemie plasmatică peste 120 micromol% (peste 2 mg%)[8]. C Standard Fenilcetonuria este o boală metabolică congenitală cu transmitere autosomal recesivă, determinată de deficitul de fenilalanin-hidroxilază, deficit care se soldează cu acumulare plasmatică de fenilalanină[9]. C Standard Galactozemia este o afecţiune metabolică congenitală determinată de anomalii ale enzimelor implicate în metabolizarea galactozei cu acumularea secundară sangvină şi tisulară de galactoză şi galactoză-1-fosfat[10,11]. C 5.1.2. Definiţii legate de metodele de alimentaţie Standard Alimentaţia enterală presupune introducerea principiilor nutritive în organism pe cale digestivă în condiţiile în care există un tub digestiv funcţional[12]. C Standard Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia exclusivă cu lapte matern (inclusiv laptele de mamă muls) fără substituenţi de lapte matern, alte lichide sau alimente solide[13-15]. C
10
Standard Alimentaţia artificială reprezintă alimentarea cu formulă[16,17]. C Standard Alimentaţia parţială (alimentaţia mixtă) este alimentarea la sân dar şi cu alt tip de lapte[13,14]. C Standard Alimentaţia enterală minimă (alimentaţia enterală precoce sau alimentaţia trofică minimă) reprezintă administrarea pe cale enterală a unor cantităţi mici de lapte, în paralel cu alimentaţia parenterală[18]. C Standard Toleranţa digestivă este starea de echilibru a tractului gastro-intestinal, stare în care acesta îşi îndeplineşte optim funcţiile de ingestie, absorbţie şi eliminare. E Standard Alimentaţia prin gavaj reprezintă administrarea principiilor nutritive cu ajutorul unei sonde introduse în stomacul sau intestinul nou-născutului[3,4,6]. C

Standard Alimentaţia prin gavaj intermitent reprezintă administrarea discontinuă, pe sondă gastrică, a principiilor nutritive[3,4,6]. C Standard Alimentaţia prin gavaj continuu reprezintă administrarea continuă, pe sondă gastrică, a principiilor nutritive[3,4,6]. C Standard Alimentaţia prin gastrostomă reprezintă introducerea principiilor nutritive printr-un orificiu artificial realizat pe cale chirurgicală între stomac şi suprafaţa tegumentară[3,4,6]. C Standard Alimentaţia prin jejunostomă reprezintă introducerea principiilor nutritive printr-un orificiu artificial realizat pe cale chirurgicală între jejun şi suprafaţa tegumentară[3,4,6]. C Standard Alimentaţia parenterală reprezintă introducerea principiilor nutritive în organismul pacientului direct în circulaţia sanguină [3,4,6]. C Standard Alimentaţia parenterală totală (sau nutriţia parenterală totală) reprezintă administrarea exclusiv intravenoasă a nutrienţilor necesari metabolismului şi creşterii[3,4,6]. C Standard Alimentaţia parenterală parţială reprezintă completarea nutriţională pe cale venoasă a unei nutriţii enterale suboptimale pentru o creştere şi dezvoltare normale[3,4,6]. C

Standard Prebioticele sunt ingrediente alimentare nedigerabile cu acţiune benefică asupra sănătăţii gazdei, stimulând selectiv creşterea unei sau a unui număr limitat de bacterii colonice[19]. C Standard Probioticele sunt suplimente alimentare microbiene (preparate celulare microbiene sau componente ale celulelor microbiene) care ameliorează balanţa microbiologică intestinală cu efect benefic asupra sănătăţii şi stării de bine a gazdei[19]. C Standard Cateterizarea unei vene centrale este poziţionarea unui tub/cateter direct în vena respectivă. E Standard Cateterizarea percutană a unei vene centrale este poziţionarea unui tub/cateter întro venă centrală prin abordul unei vene periferice. E Standard Cateterizarea unei vene periferice este poziţionarea unui tub/cateter în vena respectivă. E Standard Asfixia perinatală reprezintă afectarea fătului sau nou-născutului datorită scăderii oxigenului sangvin (hipoxie) şi/sau fluxului sangvin (ischemie) în diferite organe cu o intensitate şi durată suficiente pentru a produce mai mult decât modificări funcţionale sau biochimice trecătoare[20,21]. C 5.1.3. Definiţii legate de malformaţiile cardiace congenitale Standard Malformaţia cardiacă congenitală (MCC) reprezintă un defect congenital structural cardiac şi al vaselor mari, rezultat al unei alterări a dezvoltării embriologice. E Standard Malformaţie cardiacă congenitală (MCC) semnificativă hemodinamic: – MCC complicată cu insuficienţă cardiacă congestivă care necesită terapie medicamentoasă – MCC evoluând cu hipertensiune pulmonară moderată sau severă – MCC cianogene[20]. E Standard Insuficienţa cardiacă congestivă este un sindrom clinic caracterizat de inabilitatea inimii de a pompa sânge suficient pentru satisfacerea nevoilor metabolice tisulare. E Standard Cianoza centralǎ este coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor ca urmare a oxigenării deficitare (mai mult de 3-5 g/dl hemoglobinǎ este desaturatǎ)[22,23]. C Standard Cianoza periferică reprezintă coloraţia albastră a extremităţilor[22,23]. C

5.1.4. Definiţii legate de patologia digestivă – sindromul intestinului scurt Standard Sindromul intestinului scurt este o afecţiune caracterizată prin imposibilitatea menţinerii echilibrului nutritiv în ciuda unui aport normal datorită pierderii postchirurgicale a suprafeţei de absorbţie[24]. C Standard Insuficienţa intestinului subţire reprezintă imposibilitatea menţinerii echilibrului nutritiv în ciuda existenţei unei suprafeţe de absorbţie cvasi-normale[24]. C Standard Icterul reprezintă coloraţia galbenă a tegumentelor, mucoaselor şi a sclerei determinată de creşterea cantităţii de bilirubină în sânge[6]. C 5.1.5. Definiţii legate de boli cromozomiale Standard Sindromul Down (trisomie 21) este o afecţiune cromozomială determinată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar[6]. C 5.1.6. Definiţii legate de alte boli malformative Standard Palatoschizisul este o anomalie congenitală caracterizată printr-o despicătură la nivelul palatului dur şi a vălului palatin[6]. C Standard Sindromul Pierre-Robin este o secvenţă malformativă caracterizată de triada: microretrognaţie, glosoptoză, despicătură velo-palatină[6]. C

5.2. Evaluare

5.2.1. Evaluare generală Standard Medicul trebuie să evalueze posibilitatea alimentaţiei enterale la orice nou-născut bolnav[22,23,25]. C Argumentare Indicaţiile şi tipul de alimentaţie trebuie să ţină cont de VG, vârsta postnatală, tipul afecţiunii şi statusul clinic al nou-născutului bolnav[21-23,25]. IV Standard Medicul trebuie să ţină cont de factorii de risc ce pot determina apariţia de dificultăţi în alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav[21-23,25]. C Argumentare Variate afecţiuni perinatale pot determina dificultăţi de alimentaţie enterală[21-23,25]. IV Standard Medicul trebuie să iniţieze alimentaţia enterală la nou-născutul bolnav de îndată ce starea generală a copilului o permite[21-23,25]. C Argumentare Iniţierea precoce a alimentaţiei enterale are efecte benefice asupra maturării intestinale şi determină scăderea duratei de spitalizare[21-23,25]. IV Standard Medicul trebuie să indice laptele de mamă pentru alimentaţia nou-născutului bolnav cu excepţia situaţiilor când administrarea acestuia este contraindicată sau nu este posibilă[26-28]. A Argumentare Laptele matern este alimentul ideal pentru nou-născut şi sugarul de până la 6 luni, asigurând în totalitate aportul nutritiv necesar unei creşteri şi dezvoltări armonioase[26,27]. Ib Standard Medicul trebuie să indice alimentaţia exclusivă la sân drept standard nutriţional ideal de referinţă pentru nou-născutul la termen[26-28]. A

Argumentare Alăptarea exclusivă permite copilului autonomie nutriţională, oferind nou-născutului suportul nutriţional optim pentru creştere şi dezvoltare în primele luni de viaţă[26,27]. Ib Standard Medicul trebuie să prescrie iniţial nou-născutului la termen bolnav o alimentaţie care să asigure nevoile calorice bazale de 40-60 kcal/kg/zi (60 kcal nonproteice/zi)[2123,25,29]. C Argumentare Necesarul caloric bazal de 40-60 kcal/kg/zi este suficient nou-născutului bolnav pentru menţinerea greutăţii într-un mediu termic neutru[21-23,25,29].
IV Recomandare Se recomandă ca medicul să indice pentru alimentaţia nou-născutului la termen bolnav formule de început cu valoare calorică mai mare decât standardul de 60-70 kcal/100 ml sau lapte de mamă îmbogăţit cu fortifianţi[27,28]. C Argumentare Nou-născutul care prezintă o suferinţă la naştere de orice natură (cerebrală, cardiacă, respiratorie) poate avea nevoie de un aport energetic mai mare pentru creştere[21-23,25,29]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să crescă treptat aportul caloric al nou-născutului la termen bolnav până la 90-120 kcal/kgc/zi[21-23,25,29]. C Argumentare Nou-născutul creşte într-un ritm optim la un aport caloric de 100 kcal/kg/zi dacă sursa este laptele matern şi necesită 10% mai multe calorii dacă este alimentat cu formule. Pentru nou-născut, limita superioară a aportului caloric este de 165-180 kcal/kg/zi, peste această valoare caloriile nu mai sunt utilizate adecvat pentru creştere[23]. Standard Medicul trebuie să prescrie nou-născutului la termen bolnav o alimentaţie care să asigure necesarul zilnic glucidic de 9-14 g/kg/zi (40-50% din totalul de calorii)[21-23,2527,29,30].
C
Argumentare Carbohidraţii reprezintă o sursă esenţială de energie pentru o dezvoltare armonioasă, fiind suportul proceselor de oxidare celulară[26]. Un aport de minim 9 g/100 kcal este necesar pentru susţinerea proceselor oxidative la nivelul SNC iar un aport de 14 g/100 kcal reprezintă 56% din valoare energetică a formulei Carbohidraţii reprezintă circa 40% din valoarea energetică a laptelui de mamă[31].

Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie nou-născutului la termen bolnav o alimentaţie care să asigure necesarul zilnic de proteine de 1,8-2,2 g/kg/zi (7-16% din totalul de calorii) [21-23,25-27,29,30].
A
Argumentare Un aport proteic sub 1,8 g/100 kcal nu poate susţine nevoile de creştere ale nounăscutului, proteinele fiind sursă de azot şi aminoacizi esenţiali[27,32].

Opţiune Medicul poate prescrie nou-născutului la termen bolnav alimentaţie hipercalorică cu un aport proteic de 2,5-3 g/kgc/zi. )
Argumentare Un aport proteic mai mare de 3 g/100 kcal creşte încărcătura renală şi are drept consecinţă apariţia ulterioară a obezităţii[26-28,30,32, 34-36].

Standard Medicul trebuie să prescrie pentru nou-născutul la termen bolnav o alimentaţie care să asigure necesarul zilnic de lipide de 4-6 g/kg/zi (34-53% totalul de calorii)[27,28,3033].
B
Argumentare Lipidele sunt indispensabile creşterii şi dezvoltării normale, sursă de acizi graşi şi vitamine liposolubile, componente structurale şi funcţionale ale membranelor, cu rol direct în reglarea genică[28,37].
III
Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie nou-născutului la termen bolnav o alimentaţie cu raport ideal calorii/proteine de 32-35 kcal pentru fiecare gram de proteine[28,37].
B
Argumentare Pentru a se obţine o creştere optimă, cu depunere moderată de grăsimi (20%) şi utilizare maximă a proteinelor este necesar un raport ideal calorii/proteine. Acest raport asigură o creştere în greutate de 18-20 g/zi[27,32,31].

5.2.2. Evaluarea necesarului energetic şi nutriţional la nou-născut Standard Medicul trebuie să calculeze necesarul energetic (caloric) al nou-născutului la termen bolnav în funcţie de cheltuielile energetice ale acestuia (anexa 3)[37-39]. B Argumentare La nou-născutul la termen bolnav trebuie acoperite, prin alimentaţie, mai ales pierderile energetice pentru a evita starea de hipercatabolism[37-39]. III Standard Medicul neonatolog trebuie să evalueze corect gradul de maturare a nou-născutului bolnav (pe baza ghidului clinic de determinare a vârstei de gestaţie). A Argumentare Vârsta de gestaţie este cel mai important factor de predicţie al mortalităţii şi morbidităţii neonatale[40,41]. Ib Standard Medicul trebuie să evalueze existenţa şi gradul deficitului de creştere intrauterină pe baza datelor antropometrice ale nou-născutului şi a curbelor de creştere intrauterină Lubchenco (anexa 4)[42-46]. B Argumentare Curbele Lubchenco, folosite pentru aprecierea dezvoltării antenatale a fătului, sunt valabile doar pentru aprecierea stării de nutriţie la naştere, pentru aprecierea creşterii postnatale fiind folosite curbele construite în acest scop (OMS, EuroGrowth)[42-46]. III

5.2.3. Bolile metabolice şi tulburările hormonale congenitale Standard Medicul trebuie să ţină cont de principalele mecanisme patogenice ale bolilor metabolice atunci când prescrie alimentaţia pentru nou-născutul afectat sau suspectat de acest tip de afecţiuni. C Argumentare Bolile genetice de metabolism interferă cu o serie de căi metabolice, determinând o funcţionare inadecvată a acestor procese[47,48]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să evalueze nou-născutul în primul rând pentru acele boli metabolice care pot prezenta o simptomatologie în perioada neonatală[9,10]. C
13
Argumentare Anomaliile metabolice cu debut precoce care apar în perioada neonatală sunt: – anomalii cu tablou de encefalopatie metabolică: tulburările ale ciclului ureei, acidemiile organice şi aminoaciduriile – anomalii ce se prezintă cu acidoză metabolică: acidemiile organice – anomalii ce se prezintă cu tablou de hiperamoniemie[9,10,47,48].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să evalueze fiecare nou-născut pentru fenilcetonurie[9,10,47-49].
C
Argumentare Fenilcetonuria este cea mai frecventă boală metabolică congenitală[8-10]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să evalueze fiecare nou-născut pentru hipotiroidism congenital. C Argumentare Hipotiroidismul congenital apare secundar unor anomalii de morfogeneză ce implică axul hipotalamo-hipofizar şi glanda tiroidă ducând la un deficit congenital de tiroxină[10,47,48]. IV Opţiune Medicul poate să evalueze fiecare nou-născut pentru galactozemie[10,11,47,48]. C Argumentare Galactozemia este cea mai comună tulburare a metabolismului carbohidraţilor.

Forma cu deficitul clasic de transferază debutează cu simptome severe de afectare hepatică, septicemie cu Escherichia Coli, cataractă sau afectare renală ducând rapid la instalarea cirozei hepatice sau la deces[10,11,47,48]. IV Opţiune Medicul poate evalua nou-născutul, în caz de suspiciune, şi pentru restul bolilor metabolice cu debut în perioada neonatală[10,45,46]. C Argumentare Depistarea precoce al bolilor metabolice cu debut în perioada neonatală şi iniţierea unui regim nutriţional specific de excludere poate avea ca efect o ameliorare a simptomatologiei şi/sau chiar dezvoltarea armonioasă sau normală[10]. 

 
6. Conduita

6.1. Iniţierea alimentaţiei enterale

6.1.1. Alimentaţia enterală minimă Standard Medicul trebuie să ţină cont de efectele negative intestinale şi sistemice ale neiniţierii alimentaţiei enterale precoce în cazul oricărui nou-născut bolnav. C Argumentare Efectele negative ale neiniţierii alimentaţiei enterale în dezvoltare sunt: – atrofia mucoasei intestinale – lipsa creşterii secreţiei postnatale a hormonilor trofici gastrointestinali – scăderea eficienţei sistemului imun intestinal – creşterea intensităţii răspunsului inflamator intestinal şi pulmonar – risc crescut pentru leziuni pulmonare, neurologice, septicemie şi alte patologii asociate cu inflamaţia[50-54]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să iniţieze alimentaţia enterală minimă la nou-născutul bolnav care nu poate fi alimentat enteral dacă starea nou-născutului permite[18,50-55] C
Argumentare Alimentaţia enterală minimă menţine integritatea şi funcţionalitatea intestinală, asigurând doar aportul de substanţe nutritive pentru intestin[18,50-55]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să nu iniţieze sau să întrerupă alimentaţia enterală minimă în anumite situaţii date, menţionate în anexa 5[18,50-55]. C Argumentare Administrarea alimentaţiei enterale minime în situaţiile menţionate în anexa 5 poate determina agravarea stării generale a nou-născutului[18,50-55]. În aceste condiţii există perturbări ale perfuziei, motilităţii sau permeabilităţii intestinale care fac riscantă, în funcţie de mecanism, alimentaţia enterală[54]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să iniţieze cu prudenţă alimentaţia enterală minimă în următoarele situaţii: – nou-născuţi SGA – nou-născuţi proveniţi din mame tratate cu MgSO4 – pH ombilical < 7,20 – pH arterial < 7,25 pentru o perioadă mai mare de 6 ore – nou-născuţi cateterizaţi ombilical[18,50-55] C Argumentare În situaţiile enumerate se impune prudenţă în introducerea alimentaţiei enterale minime pentru a evita apariţia semnelor de intoleranţă digestivă şi riscul de enterocolită ulcero-necrotică (EUN). Deşi iniţial contraindicată, alimentaţia enterală la nou născutul cateterizat ombilical este o practică răspândită, fără risc crescut de EUN[56]. 6.1.2. Criterii pentru iniţierea alimentaţiei Standard
Medicul trebuie să indice iniţierea alimentaţiei enterale la nou-născutul la termen bolnav în următoarele condiţii: abdomen suplu, moale, fără distensie, cu zgomote intestinale, fără istoric de secreţii orale excesive, vărsături, în absenţa aspiratului gastric bilios[23]. C Argumentare
Meteorismul abdominal, absenţa zgomotelelor intestinale, vărsăturile, reziduul gastric bilios pot fi semnele unor afecţiuni în care este contraindicată alimentaţia enterală[23]. IV Standard Medicul trebuie să nu iniţieze alimentaţie enterală per os la nou-născutul bolnav cu frecvenţă respiratorie peste 60 respiraţii/minut[23]. C Argumentare Tahipneea creşte riscul aspiraţiei de lapte în căile respiratorii ceea ce poate determina bronhopneumonie de aspiraţie[23]. IV Standard Medicul trebuie să nu iniţieze alimentaţie enterală orală prin gavaj la nou-născutul bolnav cu frecvenţă respiratorie peste 80 respiraţii/minut[23]. C Argumentare Tahipneea creşte riscul aspiraţiei de lapte în căile respiratorii ceea ce poate determina bronhopneumonie de aspiraţie[23]. IV

6.2. Alimentaţia iniţială Recomandare Se recomandă ca medicul să iniţieze alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav cât mai repede posibil. C Argumentare Înfometarea prelungită determină atrofia mucoasei tractului gastrointestinal[53,54,57]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să indice iniţierea alimentaţiei enterale cu colostru sau lapte de început cu excepţia situaţiilor în care administrarea de lapte de mamă este contraindicată[26-28,31]. A Argumentare Colostrul este hiperproteic, bogat în anticorpi, conferă imunitate împotriva bacteriilor şi viruşilor, facilitează dezvoltarea florei bifidus în intestin, apără mucoasa digestivă de inflamaţii, infecţii şi împiedică absorbţia substanţelor responsabile de alergie, are efect laxativ, favorizează eliminarea bilirubinei scăzând riscul apariţiei icterului în primele zile[26-28,31]. Ib Recomandare Dacă nu există posibilitatea alimentaţiei enterale cu lapte matern se recomandă ca medicul să iniţieze alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav cu formule de început cu compoziţie cât mai asemănătoare cu laptele matern[27,58,59]. C Argumentare Formulele de început au compoziţie asemănătoare cu cea a laptelui matern matur, acoperind nevoile nutriţionale ale nou-născutului la termen la care nu se poate asigura o cantitate suficientă de lapte matern[57]. IV

Recomandare Medicul trebuie să evite să indice pentru iniţierea alimentaţiei enterale apa sterilă şi soluţiile glucozate[30,33,57]. C Argumentare Apa şi soluţiile glucozate determină creşterea riscului de infecţie (prin contaminare) şi atopii [30,33,57]. IV Standard Medicul trebuie să prescrie formulele extensiv hidrolizate sau pe bază de aminoacizi la nou-născuţii la termen cu alergie sau intoleranţă la proteinele laptelui de vacă[28,33,34]. C Argumentare Utilizarea formulelor extensiv hidrolizate sau pe bază de aminoacizi permite evitarea contactului alergizant cu proteina laptelui de vacă[28,33,34]. IV Standard Medicul trebuie să nu indice utilizarea laptelui de vacă pentru alimentaţia nounăscutului, indiferent dacă este bolnav sau sănătos. [27,33,58]. C Argumentare Laptele de vacă are o compoziţie net diferită de cea a laptelui matern (hiperproteic, hipoglucidic, hiperlipidic şi cu mari diferenţe în conţinutul de minerale, vitamine şi alte componente esenţiale pentru dezvoltarea nou născutului), digestibilitate redusă, alimentaţia cu lapte de vacă în primul an de viaţă crescând riscul de alergie, rahitism, obezitate, anemie feriprivă şi alte carenţe nutriţionale[27,33,58]. IV Recomandare
Se recomandă ca medicul neonatolog să indice începerea alimentaţiei enterale a nou-născutului la termen bolnav cu o cantitate minimă de lapte de 5-10 ml/masă C
15
atunci când starea nou-născutului o permite. Argumentare Introducerea unor cantităţi mici de lapte prezervă funcţionalitatea intestinului până când se poate efectua alimentaţia enterală totală sau parţială[49,51,59-62].

Recomandare Se recomandă ca medicul să indice alimentarea nou-născutului la termen bolnav la intervale de 3-4 ore, crescând cantitatea de lapte în funcţie de toleranţă[22].
A
Argumentare Intervalul de 3-4 ore între mese mimează ciclicitatea fiziologică a alimentaţiei orale naturale[34].

6.3. Continuarea alimentaţiei Standard
Medicul trebuie să indice creşterea treptată a cantităţii de lapte administrată nounăscutului la termen bolnav cu 10-20 ml/kg/zi în funcţie de toleranţa digestivă[23]. C Argumentare Creşterea bruscă a aportului enteral creşte riscul de intoleranţă digestivă şi EUN[23]. IV Standard La nou-născutul bolnav alimentat prin gavaj medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze reziduul gastric înainte de fiecare alimentare[23]. C Argumentare Prezenţa reziduului gastric poate semnala agravarea bolii de bază sau apariţia unor complicaţii[23]. IV Standard În cazul nou-născutului care prezintă reziduu gastric peste 25% din volumul mesei administrate anterior, medicul şi asistenta trebuie să scadă din cantitatea de lapte care urmează să fie administrată un volum egal cu cel al reziduului gastric[23]. C Argumentare Reziduul gastric crescut semnifică evacuare gastrică deficitară[23]. IV Recomandare În cazul nou-născutului care prezintă reziduu gastric patologic medicul şi asistenta trebuie să procedeze conform recomandărilor din protocolul de alimentaţie prin gavaj (anexa 6)[23]. C Argumentare Se consideră reziduu gastric patologic reziduul gastric cu lapte digerat sau nedigerat peste 25% din volumul mesei anterioare, cu sânge, cu bilă, fecale, secreţii clare, iar atitudinea terapeutică este cea recomandată în protocolul de alimentaţie prin gavaj (anexa 6)[23]. IV

6.4. Conduita în afecţiuni specifice

6.4.1. Conduita nutriţională în cazul bolilor metabolice Standard Medicul trebuie să respecte principiile generale ale tratamentului nutriţional al bolilor metabolice înnăscute cu debut în perioada neonatală atunci când prescrie alimentaţia acestor nou-născuţi. C Argumentare Respectarea principiiIor generale în iniţierea unui regim nutriţional specific poate avea ca efect o ameliorare a simptomatologiei şi/sau o dezvoltare armonioasă sau normală[10]. IV Argumentare Principiile tratamentului nutriţional ale bolilor înnăscute de metabolism sunt: – restricţia dietară ai tuturor metaboliţilor sau precursorilor de metaboliţi care se acumulează din cauza blocajului enzimatic – suplimentarea oricărui metabolit produs finit situat distal de blocajul enzimatic – suplimentarea acelor substanţe care se pot combina cu un metabolit toxic favorizând excreţia sau metabolizarea sigură a acestuia – furnizarea de cofactor în doze terapeutice, dacă un cofactor este deficient sau enzima poate fi activată de excesul de cofactor[10,11,63]. IV Argumentare Substratul restricţiei în tratamentul erorilor înnăscute de metabolism poate fi foarte specific (un singur aminoacid, glucoza, lactoza, un acid gras) sau general (proteinele totale, carbohidraţii, acizii graşi). Când unul din aceşti nutrienţi este restricţionat este dificilă asigurarea necesarul adecvat al celorlalţi nutrienţi[10]. IV

Standard Medicul trebuie să limiteze aportul de fenilalanină la nou-născutul cu fenilcetonurie imediat după precizarea diagnosticului, în funcţie de nevoile individului şi valorile serice ale fenilalaninemiei iniţiale astfel încât să asigure scăderea fenilalaninemiei la valori între 120-360 µmoli/l[8,10]. C Argumentare Menţinerea permanentă a fenilalaninemiei între 120-360 µmoli/l asigură, de obicei, o dezvoltare mentală şi fizică normală pentru majoritatea pacienţilor cu fenilcetonurie[10]. IV Standard Medicul trebuie să prescrie preparate lipsite de fenilalanină în fenilcetonurie la o fenilalaninemie iniţială peste 600 µmoli/l[8]. C Argumentare Laptele de mamă conţine cantităţi de fenilalanină mai mici (cu variaţie fiziologică) decât necesarul în cazul copiilor cu fenilalaninemie iniţială de sub 600 µmoli/l. Sub această valoare folosirea preparatelor speciale este facultativă, peste această valoare însă este obligatorie[8]. Recomandare Medicul trebuie să recomande pentru nou-născutul cu fenilcetonurie o dietă calculată astfel încât aportul total de proteine să fie mai mare decât la nou-născutul sănătos[8,10].

Argumentare Formulele speciale pentru fenilcetonurie sunt obligatorii atunci când fenilalaninemia iniţială este peste 600 micromoli/l. Aceste formule suplimentează 80% din necesarul total de proteine[8,10].

Standard Medicul trebuie să întrerupă administrarea preparatelor cu lactoză/galactoză şi să utilizeze un regim restricţionat în lactoză/galactoză la cea mai mică suspiciune de galactozemie până la infirmarea/confirmarea diagnosticului[10,64,65].

Argumentare Utilizarea formulelor ce conţin lactoză sau galactoză determină apariţia simptomatologiei caracteristice: tulburări digestive rebele la tratament, icter prelungit fără hemoliză dar cu anemie, manifestări hemoragice, hepatosplenomegalie, hipotonie, hiporeactivitate, cataractă[8,10,64,65].
IV
Standard Medicul trebuie să prescrie formulă pe bază de proteine din soia (fără lactoză) la nou-născuţii cu galactozemie[10,64,65].
C
Argumentare Preparatele din soia nu conţin lactoză motiv pentru care sunt adecvate nounăscuţilor cu galactozemie[10,64,65].
IV

Recomandare Se recomandă ca medicul să evite prescrierea de formule pe bază de hidrolizate proteice la nou-născuţii cu galactozemie[66].
C
Argumentare Formulele bazate pe hidrolizate proteice pot conţine cantităţi mici de lactoză[66]. IV Standard Medicul trebuie să asigure nou-născutului cu galactozemie acelaşi necesar energetic şi nutriţional ca şi pentru nou-născutul sănătos, exceptând calciul şi Vitamina D care trebuie suplimentate[25]. C Argumentare Laptele matern conţine 4-110 U/l (0,015-0,4 µg/100 kcal) vitamina D, neacoperind necesarul pentru asigurarea creşterii şi mineralizării osoase astfel că, în absenţa utilizării formulelor pe bază de proteine din laptele de vacă sau a laptelui matern, în galactozemie este imperioasă suplimentarea de calciu şi vitamina D[25]. IV

Argumentare Complexele fitaţi-proteine-minerale prezente în cantitate mare în formulele pe bază de proteine din soia alterează absorbţia mineralelor determinând hipofosfatemie, hipocalcemie şi tulburări de mineralizare osoase[10,25]. IV 6.4.2. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu malformaţie cardiacă congenitală (MCC)
Standard Atunci când prescrie dieta nou-născutului cu MCC medicul trebuie să ţină cont de predispoziţia acestuia la malnutriţie şi deficit de creştere postnatală[67,68]. B Argumentare Malformaţiile cardiace congenitale, în general, nu afectează creşterea intrauterină, ci mai mult pe cea postnatală[68]. III Recomandare Se recomandă ca medicul să asigure prin alimentaţia prescrisă o creştere ponderală de circa 10-20 g/zi la nou-născutul cu MCC semnificativă hemodinamic. C Argumentare Creşterea ponderală ţintită la nou-născuţii la termen sănătoşi este de 20-30 g/zi.

Oboseala în timpul alimentaţiei, restricţia lichidiană şi diureticele pot determina la nou-născutul cu MCC anorexie, diminuarea capacităţii de umplere gastrică şi prelungirea timpului de evacuare, saţietate precoce, având ca rezultat o creştere ponderală încetinită[67]. IV Standard La nou-născutul la termen cu MCC semnificative hemodinamic (anexa 7) medicul trebuie să asigure un aport caloric cu până la 50% mai mare faţă de nou-născutul la termen sănătos[69]. C Argumentare Necesarul energetic al nou-născuţilor cu MCC este mai mare în comparaţie cu al celor sănătoşi[68] datorită: ratei crescute a metabolismului, aportului insuficient din cauza dificultăţilor de alimentaţie, malabsorbţiei macro- şi microelementelor, creşterii deficitare secundare alterărilor la nivel celular şi molecular[67,69,70]. IV Recomandare La nou-născutul cu MCC semnificative hemodinamic se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţie care să asigure un aport caloric de 130-150 kcal/kg/zi[67,70]. C Argumentare Acest aport caloric asigură o creştere ponderală asemănătoare cu cea a nou-născutului la termen sănătos, de 20-30 g/zi[67,70]. Recomandare Se recomandă ca medicul să fortifice laptele matern administrat nou-născutului la termen cu MCC[70].

Argumentare Fortifierea laptelui de mamă creşte aportul caloric în limitele unui aport hidric limitat. Conţinutul caloric şi proteic din laptele matern/formule de lapte obişnuite deseori este insuficient pentru a susţine creşterea nou-născutului cu MCC, mai ales în cazul celor complicate cu ICC[70].
IV
Standard Medicul trebuie să utilizeze şi să indice pentru nou-născutul la termen, sănătos sau bolnav, formule de început cu osmolaritate maximă de 450 mOsm/l.

Argumentare Osmolaritatea crescută are efect negativ asupra ratei de golire gastrică şi se asociază cu o rată crescută de vărsături, greaţă, reflux gastroesofagian şi diaree[71,72]. Osmolaritatea unei formule este determinată mai ales de conţinutul de sodiu şi carbohidraţi. Osmolaritatea laptelui matern este de aprox. 285 mOsm/l[72].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să nu depăşească la nou-născutul cu MCC semnificativă hemodinamic cantitatea maximă recomandată de lichide administrată (150 ml/kg/zi).
C
Argumentare Aportul excesiv de lichide agravează statusul hemodinamic al nou-născutului cu MCC semnificativă hemodinamic[70].
IV

Opţiune Medicul poate iniţia alimentaţia enterală precoce la nou-născutul la termen (prechirurgical) cu MCC PGE1-dependentă înainte de intervenţia chirurgicală[73].
C
Argumentare Nn sunt date suficiente pentru a susţine necesitatea alimentaţiei parenterale a nounăscutului aflat în tratament cu PGE pentru MCC şi nici date care să demonstreze eventuale efecte adverse ale alimentaţiei enterale în aceeaşi situaţie[73,74].
IV
6.4.3. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu patologie digestivă – sindromul intestinului scurt
Standard Medicul trebuie să urgenteze revenirea la alimentaţia enterală în cazul nounăscuţilor cu sindromul intestinului scurt alimentaţi parenteral, de obicei la 7-10 zile după rezoluţia ileusului postoperator[74,75].
C
Argumentare Alimentaţia enterală stimulează cel mai bine adaptarea intestinului după rezecţii intestinale masive (anexa 8)[76].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţia enterală prin gavaj oro/nasogastric continuu sau gastrostomă la nou-născutul cu sindromul intestinului scurt în funcţie de starea clinică şi toleranţa nou-născutului[77].
C
Argumentare La nou-născutul cu sindrom de intestin scurt, în funcţie de starea clinică şi toleranţă, se iniţiază alimentaţia enterală prin gavaj oro/nasogastric continuu dacă se preconizează o durată scurtă a tranziţiei către alimentaţia per os sau, mai rar, pe gastrostomă dacă se preconizează o perioadă mai lungă de tranziţie la alimentaţia per os[78].
IV
Argumentare Utilizarea prelungită a sondelor oro/nasogastrice poate accentua un sindrom respirator preexistent sau poate produce, pe termen lung, aversiune la alimentaţia orală (o problemă frecventă la aceşti pacienţi)[79].
IV
Recomandare La nou-născutul cu sindrom de intestin scurt, în funcţie de starea clinică şi toleranţă, se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţie enterală discontinuă (fracţionată în bolusuri) per os sau prin gavaj dacă intestinul restant postoperator este mai mare de 25% din lungimea iniţială[77].
B
Argumentare O lungime mai mare de 25% a intestinului restant permite tolerarea alimentaţiei enterale administrate fracţionat per os sau prin gavaj discontinuu[77].
III
Recomandare La nou-născutul cu sindrom de intestin scurt, în funcţie de starea clinică şi toleranţă, se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţie enterală continuă dacă intestinul restant postoperator e mai scurt de 25% din lungimea iniţială[77].
C
Argumentare Alimentaţia enterală continuă permite saturarea completă ale moleculelor transportatoare intestinale şi o absorbţie crescută ale lipidelor, proteinelor, calciului, zincului şi cuprului[78].
IV
Recomandare La nou-născutul cu sindrom de intestin scurt, în funcţie de starea clinică şi toleranţa nou-născutului, se recomandă ca medicul să iniţieze alimentaţia enterală cu formule diluate (1/4-1/2) şi să crească treptat concentraţia formulei[77,79].
C
Argumentare Formulele diluate evită supraîncărcarea osmotică a intestinului[77,79]. IV
18
Recomandare La nou-născutul cu sindrom de intestin scurt se recomandă ca medicul să oprească alimentaţia enterală în cazul apariţiei intoleranţei[79].
C
Argumentare Semnele de intoleranţă a alimentaţiei enterale la nou-născutul cu sindrom de intestin scurt sunt: creşterea de volum al scaunelor cu mai mult decât 50% sau un volum total al scaunelor de peste 40-50 ml/kgc/zi, prezenţa substanţelor reducătoare în scaun, pH-ul scaunului sub 5,5[79].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie formule extensiv sau parţial hidrolizate pentru alimentaţia enterală a nou-născuţilor cu sindromul intestinului scurt indiferent de VG[23,77].
A
Argumentare Formulele extensiv sau parţial hidrolizate prezintă o digestibilitate şi o utilizare mai rapidă cu consum energetic mai redus a hidrolizatelor proteice comparativ cu proteina integrală[80,81],
Ia
Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie la nou-născutul cu sindrom de intestin scurt formule de început îmbogăţite cu probiotice[81,82],
A
Argumentare Formulele de început îmbogăţite cu probiotice au efect semnificativ de prevenire a diareilor comunitare acute infecţioase (în special rotavirale) şi apoase şi reduc semnificativ durata episoadelor diareice[31,82-84].
Ia


6.4.4. Conduita în cazul nou-născuţilor cu asfixie perinatală severă Standard Medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze semnele de intoleranţă alimentară şi EUN la aceşti nou-născuţi[25,85]. C Argumentare Nou-născuţii cu asfixie perinatală severă au risc crescut pentru intoleranţă digestivă şi EUN. Evenimentul asfixic determină fenomenul de centralizare a circulaţiei şi anume creşterea fluxului sanguin cerebral, coronar, adrenal precum şi scăderea fluxului sanguin renal şi intestinal[25,85-87]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să evite alimentaţia enterală în primele zile la nou-născuţii la termen cu asfixie perinatală moderată sau severă[25,85-87]. C Argumentare Nou-născuţii cu asfixie moderată şi severă au motilitatea intestinală alterată şi risc crescut pentru EUN şi ileus[22,85,88]. IV Standard Medicul trebuie să indice alimentaţia prin gavaj gastric la nou-născuţii la termen care prezintă tulburări de supt şi/sau deglutiţie şi/sau respiraţie secundare asfixiei perinatale[22,25]. C Argumentare Alimentaţia prin gavaj la această categorie de nou-născuţi permite scăderea complicaţiilor datorate alimentaţiei parenterale[22,89,90]. IV Recomandare La nou-născutul la termen cu asfixie perinatală se recomandă ca medicul să indice ca alimentaţia enterală să se efectueze cu lapte de mamă sau formule de început. C Argumentare Laptele de mamă şi formulele de început au o compoziţie care asigură nevoile nutriţionale ale nou-născutului şi în plus laptele de mamă are proprietăţi antiinfecţioase scăzând incidenţa infecţiilor gastrointestinale şi implicit riscul de EUN[91]. IV

Opţiune Medicul poate indica, la nou-născutul la termen cu asfixie perinatală, formule delactozate[91,92-98]. C Argumentare Secreţia de lactază creşte la nivel intestinal spre sfârşitul sarcinii şi continuă să crească în primele zile după naştere, eficienţa fiind de 98% în ziua a 5-a de la naştere. Deficitul tranzitoriu de lactază poate fi prelungit sau accentuat în caz de hipoxie perinatală, RCIU, infecţii, EUN, antibioterapie parenterală prelungită, icter necesitând fototerapie şi afectează toleranţa digestivă a laptelui[91,92-98]. IV 6.4.5. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor reanimaţi la naştere Recomandare Se recomandă ca medicul să indice alimentaţia la sân în cazul nou-născuţilor la termen care au necesitat reanimare la naştere, cu evoluţie ulterioară favorabilă şi care prezintă o bună coordonare supt-deglutiţie-respiraţie[99]. C Argumentare Nou-născuţii ce au răspuns favorabil manevrelor de reanimare şi care prezintă o bună coordonare supt-deglutiţie-respiraţie pot fi alimentaţi la sân sau cu linguriţa şi/sau tetina fără risc de apiraţie[99]. IV 6.4.6. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor care necesită suport ventilator
Standard Medicul trebuie să ţină cont de faptul că nou-născutului ventilat poate avea nevoi nutriţionale speciale[100,101]. Argumentare Alimentaţia enterală permite menţinerea troficităţii intestinului şi stimulează maturarea intestinală, secreţia hormonilor intestinali şi secreţia biliară[22,46].
Argumentare Stabilitatea cardiorespiratorie, pasajul meconiului, lipsa meteorismului gastric, prezenţa zgomotelor intestinale reprezintă condiţii esenţiale pentru administrarea a alimentaţiei enterale[100,101].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să indice alimentaţie enterală minimă prin gavaj nasogastric/orogastric cu aspirarea periodică a stomacului la interval de 3 ore la nounăscutul ce necesită suport ventilator[100,101].

Argumentare Gavajul şi aspirarea periodică a stomacului scad riscul de aspirare a conţinutului gastric în căile aeriene[100,101].
IV
Standard Medicul trebuie să indice alimentaţia enterală prin gavaj la nou-născuţii la termen ventilaţi în modul CPAP precum şi la cei intubaţi[100,101].
C
Argumentare Alimentaţia prin gavaj scade consumul energetic al nou-născutului[100,101]. IV Opţiune Medicul poate să recomande gavajul oro/nasogastric continuu la nou-născutul la termen ventilat mecanic[100,101]. C Argumentare Gavajul intermitent determină scăderea saturaţiei arteriale a oxigenului, efect mediat şi de scăderea volumului tidal şi a capacităţii reziduale funcţionale, cu accentuarea hipoxiei[100,101]. IV 6.4.7. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu restricţie de creştere intrauterină
Recomandare
Se recomandă ca medicul să indice alimentaţia precoce la sân la nou-născuţii la termen cu RCIU şi SGA[102-104]. C Argumentare Alimentaţia precoce la sân a nou-născuţilor RCIU şi SGA împiedică apariţia hipoglicemiei. Această categorie de nou-născuţi au depozite scăzute de glicogen şi, în plus, laptele de mamă este o sursă optimă de nutrienţi[102-104]. IV Recomandare În cazul nou-născutului la termen cu RCIU sever (sub 3 percentile faţă de VG), care a prezentat modificări ale velocităţii fluxului Doppler fetal la nivelul arterei ombilicale se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţie enterală cu prudenţă în primele zile de viaţă[56,105]. B Argumentare Nou-născuţii care au prezentat modificări Doppler ale fluxului de la nivelul arterei ombilicale prezintă risc crescut de a dezvolta EUN[56,105]. III 6.4.8. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu reflux gastro-esofagian (RGE)
Standard Medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze starea clinică şi dezvoltarea nounăscuţilor la termen cu RGE. C Argumentare Refluxul gastro-esofagian creşte riscul de aspirare a conţinutului lichidian în plămâni, apnee, deficit de creştere[25,106]. IV Standard Medicul trebuie să nu intervină terapeutic în cazul nou-născuţilor la termen cu RGE care prezintă episoade de vărsături dar a căror creştere nu este influenţată de aceste episoade[25,106]. C Argumentare Creşterea în greutate a nou-născutului cu RGE este un indicator de RGE funcţional, nepatologic[25,107]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să intervină terapeutic la nou-născutul la termen cu RGE patologic[25,107]. C Argumentare Vărsăturile asociate cu afectare respiratorie şi/sau apneile repetate secundare RGE se pot solda cu falimentul creşterii şi necesită intervenţie terapeutică[25,106]. IV Recomandare
Se recomandă ca medicul şi asistenta să poziţioneze nou-născutului la termen cu RGE cu capul şi partea superioară a corpului ridicate la 30º în decubit dorsal sau lateral drept[25,108]. C Argumentare Poziţionând astfel nou-născutul cu RGE scade riscul de aspirare a conţinutului gastric în căile respiratorii ale nou-născutului[25,108]. IV Recomandare La nou-născutul cu RGE se recomandă ca medicul să prescrie administrarea alimentaţiei în cantităţi mai mici şi la intervale mai scurte de timp[25,108,109]. C Argumentare Administrarea unor volume mari de lapte determină distensie gastrică, încetineşte evacuarea gastrică având drept consecinţă exagerarea RGE[25,106,108]. IV


6.4.9. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu enterocolita ulceronecrotică (EUN)
Standard Medicul trebuie să indice administrarea progresivă a alimentaţiei enterale la nounăscutul la termen cu EUN doar după ce acesta este stabilizat şi leziunile intestinale sunt vindecate.
C
Argumentare Introducerea progresivă a alimentaţiei enterale evită riscul apariţiei recăderilor[25]. IV Recomandare Pentru re-alimentarea nou-născutului la termen cu EUN se recomandă ca medicul să prescrie lapte de mamă[25]. B Argumentare Laptele de mamă conţine o serie de factori antimicrobieni iar flora intestinală a nounăscutului alimentat natural este formată în proporţie de până la 90% din lactobacili şi bifidobacterii (cu rol în inhibarea dezvoltării florei patogene)[27,110-114]. III Recomandare În situaţiile în care administrarea de lapte matern nu este posibilă, pentru realimentarea nou-născutului la termen cu EUN se recomandă ca medicul să prescrie formule de început[113]. C Argumentare Formulele de început reprezintă cea mai sigură alegere, ele asigurând necesarul nutriţional cel mai apropiat de cel al laptelui matern[113]. IV Recomandare În situaţiile în care administrarea de lapte matern nu este posibilă, pentru realimentarea nou-născutului la termen cu EUN se recomandă ca medicul să prescrie formule pe bază de hidrolizate proteice îmbogăţite cu probiotice[113]. B Argumentare Alimentaţia cu formule pe bază de hidrolizate proteice duce la creşterea ratei de golire gastrică iar probioticele au efect benefic demonstrat şi sigur pentru profilaxia diareilor acute infecţioase[27,110-113]. III Recomandare Dacă în timpul re-alimentării enterale a nou-născutului la termen cu EUN apar semne de intoleranţă alimentară se recomandă ca medicul să indice scăderea volumului meselor sau chiar să oprească alimentaţia enterală şi să re-evalueze nounăscutul[25]. C Argumentare Semnele de intoleranţă digestivă sunt: vărsăturile, meteorism abdominal, absenţa zgomotelor intestinale, prezenţa sângerărilor oculte în scaun. Scăderea volumului meselor sau oprirea alimentaţiei evită apariţia recăderilor[25]. IV 6.4.10. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor care sunt pacienţi chirurgicali
Standard Medicul trebuie să nu iniţieze şi să întrerupă alimentaţia enterală la nou-născutul diagnosticat sau suspectat de: omfalocel, gastroschizis, atrezii intestinale, hernie diafragmatică, malrotaţie intestinală, atrezie de esofag cu sau fără fistulă esotraheală[48,114]. C Argumentare Introducerea sau continuarea alimentaţiei enterale în aceste situaţii poate agrava leziunile preexistente sau induce apariţia unor complicaţii[48,113]. IV 6.4.11. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu icter neonatal Recomandare La nou-născutul la termen cu icter accentuat alimentat la sân al cărui aport alimentar este inadecvat, cu o pierdere ponderală excesivă (peste 12% din greutatea corporală) şi la cel care are semne evidente de hipovolemie se recomandă ca medicul să prescrie suplimentarea alimentaţiei cu lapte de mamă muls steril sau formule de început şi/sau creşterea numărului de mese[10,115]. C Argumentare Nou-născuţii alimentaţi mai frecvent (peste 8 mese/zi) au nivele serice ale bilirubinei mai mici decât cei alimentaţi de 5-6 ori/zi[10,115]. IV Argumentare Ingestia de colostru are efect purgativ împiedicând reabsorbţia intestinală bilirubinei[10,115]. IV Recomandare În cazul nou-născutului la termen cu icter accentuat se recomandă ca medicul să suplimenteze temporar alimentaţia la sân cu formule de început pe bază de proteine din laptele de vacă[27,115]. C Argumentare Formulele pe bază de proteine din lapte de vacă cresc eficienţa fototerapiei prin reducerea circulaţiei enterohepatice a bilirubinei[10,115]. IV Standard În cazul nou-născutului la termen care necesită fototerapie medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze atent aportul şi pierderile de lichide, menţinând o hidratare adecvată şi un debit urinar normal[10,115]. C Argumentare Fototerapia poate determina pierderi insensibile de lichide de 15-25 de ml/kgc/zi cu IV
scădere importantă în greutate (7-10%) şi chiar febră[10,22,25,115]. Standard Medicul şi asistenta trebuie să nu indice suplimentarea alimentaţiei cu apă sau ceai la nou-născutul cu icter[10,115].
C
Argumentare Suplimentarea cu apă sau ceai scade producţia de lapte prin nepunerea nounăscutului la sân şi creşte riscul de apariţie a hiponatremiei iatrogene[10,115,116].

6.4.12. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu cheilognatopalatoschizis / secvenţă Pierre Robin
Standard
La prescrierea modului şi tipului de alimentaţie a nou-născutului la termen cu palatoschizis sau secvenţă Pierre Robin medicul trebuie să ţină cont de faptul că aceşti nou-născuţi pot prezenta dificultăţi de supt chiar dacă deglutiţia este normală[117-120].
C
Argumentare Studiile au arătat că, în funcţie de localizarea şi mărimea defectului, această categorie de nou-născuţi sunt capabili să sugă sau nu, deşi deglutiţia este normală[117-120].
IV
Recomandare
Se recomandă ca medicul şi asistenta să consilieze mamele privind poziţionarea pentru supt a nou-născutului cu despicătură palatină unilaterală şi/sau palatolabială[117-120].
C
Argumentare Adaptarea poziţiei la sân în funcţie de defect face posibilă alăptarea majorităţii nounăscuţilor cu despicătură labio-palatină (anexa 9)[117-120].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie alimentare cu tetine speciale în cazul în care nou-născutul cu despicătură palatină nu poate suge la sân[117-120].
C
Argumentare

Utilizarea tetinelor speciale facilitează alimentaţia orală, prevenind sindromul de aspiraţie şi complicaţiile sale[117-120].
IV
Recomandare Se recomandă ca medicul să nu indice de rutină gavajul la nou-născutul cu despicătură palatină[117-120].
C
Argumentare Gavajul împiedică dezvoltarea reflexului de supt şi coordonarea suptului cu deglutiţia[117-120].
IV
6.4.13. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor din mamă diabetică Standard Pentru prescrierea alimentaţiei la nou-născutul la termen din mamă diabetică medicul trebuie să ţină cont de faptul că această categorie de nou-născuţi prezintă risc crescut de a dezvolta hipoglicemie imediat după naştere[121-124]. C Argumentare Hiperinsulinemia secundară hiperglicemiei materne determină hiperplazia celulelor pancreatice fetale având ca rezultat hipoglicemia fetală şi neonatală[121-124]. IV Recomandare Se recomandă ca în cazul nou-născuţilor la termen din mamă cu diabet zaharat, medicul şi asistenta să prevină hipoglicemia prin alimentare cu lapte de mamă sau formulă de început cât mai precoce după naştere[121,124]. C Argumentare S-a demonstrat că alimentarea cu 10 ml/kgc lapte de mamă poate determina o creştere a glucozei serice cu 18 mg%[22]. IV Recomandare La nou-născutul din mamă cu diabet zaharat se recomandă ca medicul să indice alăptarea la cerere[121]. C Argumentare Alimentaţia la cerere scade riscul de hipoglicemie[121]. IV Standard Medicul şi asistenta trebuie să contraindice administrarea de rutină la aceşti nounăscuţi a apei distilate, soluţiilor glucozate sau a formulelor speciale[121]. C

Argumentare Administrarea acestor soluţii interferă cu suptul şi în acelaşi timp cu mecanismele metabolice compesatorii ale hipoglicemiei[121]. IV Standard La categoria de nou-născuţi SGA din mame cu diabet zaharat decompensat medicul trebuie să recomande modul de alimentaţie al nou-născuţilor SGA/RCIU de alte cauze. E 6.4.14. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor mari pentru vârsta gestaţională
Standard În cazul nou-născuţilor mari pentru VG medicul trebuie să recomande acelaşi mod de alimentaţie ca şi în cazul nou-născutului din mamă cu diabet zaharat. C Argumentare Nou-născutul mare pentru VG prezintă riscul de a dezvolta hipoglicemie imediat după naştere datorită hiperinsulinismului fetal[121,125,126]. IV Argumentare Alimentaţia precoce previne hipoglicemia la această categorie de nounăscuţi[121,125,126]. IV

6.4.15. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu alergie la proteinele laptelui de vacă sau/şi soia
Standard Medicul trebuie să elimine din alimentaţia nou-născutului la termen cu alergie la proteinele laptelui de vacă formulele pe bază de proteine din laptele de vacă.
E
Standard
În cazul nou-născutul la termen care prezintă alergie la proteinele laptelui de vacă medicul trebuie să recomande alimentarea cu formule extensiv hidrolizate (semielementale) sau formule pe bază de aminoacizi (elementale)[80,127,128].
C
Argumentare

Formulele extensiv hidrolizate şi cele pe bază de aminoacizi şi-au dovedit eficienţa în alimentaţia nou-născutului la termen cu alergie sau intoleranţă la proteinele laptelui de vacă[127,128].
IV
Recomandare În cazul nou-născutul la termen care prezintă alergie la proteinele din soia medicul trebuie să recomande alimentarea cu formule pe bază de aminoacizi (elementale) sau formule extensiv hidrolizate (semielementale)[127,128].
C
Argumentare

Formulele extensiv hidrolizate şi cele pe bază de aminoacizi şi-au dovedit eficienţa în alimentaţia nou-născutului la termen cu alergie sau intoleranţă la proteinele din soia[127,128].
IV
Recomandare În cazul în care nou-născutul prezintă alergie la proteinele laptelui de vacă se recomandă ca medicul să nu prescrie formule pe bază de proteină din soia.
C
Argumentare

În cazul alergiei la proteinele laptelui de vacă nu se recomandă folosirea formulelor pe bază de soia deoarece 30% din nou-născuţii cu alergie la proteinele laptelui de vacă sunt alergici şi la proteinele din soia[30,127]
IV
Recomandare În cazul în care există antecedente de atopie în familie se recomandă ca medicul să prescrie alimentaţie cu lapte de mamă exclusiv până la 6 luni sau, în lipsa acestuia, formule parţial hidrolizate[80,129].
A
Argumentare Alimentarea exclusivă la sân până la vârsta de 6 luni şi administrarea de formule parţial hidrolizate s-au dovedit eficiente în prevenirea alergiilor[15,16,69,70,80,130].
IV

6.4.16. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu patologie hepatică Recomandare În cazul nou-născuţilor la termen cu afecţiuni hepatice se recomandă ca medicul să prescrie formule bazate pe hidrolizate proteice parţiale şi trigliceride cu lanţ mediu[25]. C Argumentare La nou-născutul la termen cu afectare hepatică este alterată digestia intraluminală şi absorbţia lipidelor cu lanţ lung[25]. IV 6.4.17. Conduita nutriţională în cazul nou-născuţilor cu afecţiuni renale severe Recomandare Se recomandă ca în cazul nou-născutului la termen cu afecţiune renală severă care poate fi alimentat enteral medicul să indice folosirea laptelui de mamă. C Argumentare Laptele de mamă are un conţinut scăzut de fosfaţi şi se evită astfel încărcarea rinichiului cu fosfaţi[131,132]. IV Recomandare Se recomandă ca în cazul nou-născutului la termen cu afecţiune renală severă care poate nu poate fi alimentat cu lapte de mamă medicul să indice formule de început cu conţinut redus de fosfaţi, potasiu şi magneziu comparativ cu formulele standard[3,9,30]. C Argumentare La nou-născutul la termen cu afecţiune renală severă sunt scăzute filtrarea glomerulară şi secreţia tubulară a potasiului, fiind favorizată conservarea renală a fosfatului[29,30,133]. IV 6.5. Metode de alimentare 6.5.1. Alimentarea prin gavaj nazogastric/orogastric Standard Medicul trebuie să ia în consideraţie alimentaţia prin gavaj la nou-născuţii la termen bolnavi care nu pot fi alimentaţi la sân sau cu biberonul dar au un intestin funcţional (anexa 10)[23,89]. C Argumentare Gavajul permite administrarea principiilor nutritivi evitând efectele negative ale neiniţierii alimentaţiei enterale asupra intestinului (anexa 11)[21,23,89]. IV Standard Medicul trebuie să contraindice gavajul la nou-născuţii la termen bolnavi în afecţiunile sau situaţiile menţionate în anexa 12[89]. B Argumentare Gavajul nasogastric poate determina iritaţia septului nazal, iritaţia şi/sau disconfortul esofagian, hiperproducţie de mucus, blocarea parţială sau totală a căii aeriene cu secreţii, perforaţia esofagului sau stomacului[23,89,90]. Gavajul orogastric evită compromiterea căii aeriene[89,134,135]. III
23
Opţiune În cazul nou-născutului la termen bolnav care are indicaţie de alimentaţie prin gavaj medicul poate să aleagă modalitatea de administrarea a laptelui – continuu sau discontinuu[12,23].
C
Argumentare Gavajul discontinuu se asociază cu răspuns hormonal digestiv mai bun comparativ cu gavajul continuu[12,21,23]. Gavajului discontinuu poate interfera cu minut ventilaţia şi poate determina scăderea complianţei pulmonare cu apariţia sau accentuarea hipoxemiei[136].
IV
6.5.2. Gavaj transpiloric Recomandare Se recomandă ca medicul să indice gavajului transpiloric la nou-născutul la termen bolnav (anexa 13)[23,136-138]. B Argumentare Gavajul transpiloric este o metodă de alimentare utilă atunci când gavajul gastric nu este tolerat[23]. IV Argumentare Gavajul transpiloric creşte riscul pentru malabsorbţii deoarece digestia gastrică este scurtcircuitată[23,136-143]. Complicaţiile acestui tip de gavaj sunt: distensie abdominală, reziduu gastric crescut, perforaţie duodenală, stenoză pilorică, EUN, pneumonie de aspiraţie, deces[136-143]. III 6.5.3. Alimentarea prin gastrostomă Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie administrarea alimentaţiei prin gastrostomă la nou-născutul la termen cu următoarele afecţiuni: afecţiuni neurologice severe, atrezie de esofag, sindrom Pierre-Robin sever şi la cei la care nu se poate furniza enteral, prin alte metode de alimentaţie, un aport nutritiv care să asigure creşterea şi dezvoltarea[144,145]. C Argumentare Gastrostoma este o metodă invazivă şi nu lipsită de riscuri şi complicaţii[144,145]. IV 6.5.4. Alimentarea cu linguriţa Standard Medicul şi asistenta trebuie să indice alimentaţia cu linguriţa în următoarele situaţii prezente în anexa 14[146-148]. B Argumentare Alimentaţia cu linguriţa contribuie la stimularea reflexului de supt, afvorizând un spor ponderal mai timpuriu şi externare mai rapidă[146-148]. III Standard La nou-născutul bolnav medicul trebuie să ţină cont de avantajele şi dezavantajele administrării laptelui cu linguriţa[146-148]. B Argumentare Avantajele alimentaţiei cu linguriţa sunt: – accept cultural şi social – uşor de învăţat de către mamă – mult mai igienic decât tetina (sterilizarea este mult mai uşoară, evitându-se cercul vicios infecţie-morbiditate-mortalitate) – contribuie la un spor ponderal mai timpuriu şi externare mai rapidă – se poate efectua şi la domiciliu dacă este necesar (până la dobândirea reflexului de supt)[146-148]. III Argumentare Dezavantajele alimentaţiei cu linguriţa sunt: – timp mai îndelungat necesar alimentaţiei – risc de aspirare al conţinutului în plămâni[147,148]. III Recomandare Se recomandă ca medicul şi asistenta să administreze laptele cu linguriţa folosind tehnica descrisă în anexa 15[146-148]. B Argumentare Respectarea protocolului de alimentare a nou-născutului cu linguriţa scade riscul complicaţiilor aferente metodei[146-148]. III 6.5.5. Alimentarea cu biberonul Recomandare Se recomandă ca medicul să indice alimentaţia cu tetina doar la nou-născutul la termen la care nu poate fi alimentat la sân. E Argumentare Alimentaţia cu tetina interferă cu suptul şi creşte riscul de apariţie a vărsăturilor şi de aspiraţie a conţinutului gastric în plămâni. E Standard Medicul trebuie să nu recomande alimentaţia cu tetina la nou-născuţii cu afectare a reflexului de supt şi/sau deglutiţie. B Argumentare Slaba coordonare a reflexului de supt-deglutiţie creşte riscul de apariţie a vărsăturilor şi de aspirare a conţinutului gastric în plămâni[146-148]. III Recomandare Pentru administrarea alimentaţiei cu tetina se recomandă ca medicul şi asistenta să utilizeze tehnica descrisă în anexa 16. E
24
Argumentare Respectarea protocolului de alimentare a nou-născutului cu tetina scade riscul complicaţiilor aferente metodei.
E
7. Monitorizare

7.1. Monitorizarea nutriţională generală a nou-născuţilor bolnavi Standard Medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze şi să consemneze greutatea nounăscutului bolnav prin cântărire zilnică[23]. B Argumentare Nou-născutul la termen bolnav are necesar hidric şi caloric specific, în funcţie de tipul patologiei. Curba ponderală obţinută prin cântărire zilnică ajută la aprecierea balanţei fluidelor şi nutrienţilor[149-151]. III Recomandare Se recomandă ca asistenta să măsoare şi să consemneze săptămânal talia nounăscutului bolnav[23]. B Argumentare Măsurarea repetată a taliei este un excelent mod de a urmări creşterea longitudinală liniară[149-151]. III Standard Asistenta trebuie să măsoare şi să consemneze săptămânal perimetrul cranian al nou-născutului bolnav[23]. C Argumentare Circumferinţa cranienă creşte cu 0,33 cm/săptămână şi se corelează foarte bine cu dezvoltarea neuronală[23]. IV Standard Asistenta trebuie să observe şi să înregistreze zilnic în foaia de observaţie a nounăscutului bolnav aspectul şi frecvenţa scaunelor[23]. C Argumentare Aspectul şi frecvenţa scaunelor pot oferi informaţii privind funcţionalitatea tubului digestiv, patologia asociată sau complicaţii ale bolii de bază şi orientează medicul asupra nevoilor şi pierderilor nou-născutului[23]. IV Standard
Medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze şi să înregistreze zilnic în foaia de observaţie volumul urinar al nou-născutului bolnav. C Argumentare Monitorizarea zilnică a stării de hidratare a nou-născutului bolnav permite observarea precoce a semnelor de deshidratare (pliu cutanat leneş, fontanela deprimată, facies încercănat, scădere marcată în greutate, diureză scăzută, urină concentrată) şi permite corectarea aportului pentru evitarea dezechilibrelor hidroelectrolitice şi metabolice[23]. IV Standard Medicul şi asistenta trebuie să monitorizeze zilnic şi să înregistreze in foaia de observaţie aportul nutriţional, energetic şi lichidian enteral şi parenteral al nounăscutului bolnav[151-155]. B Argumentare Planul de management nutriţional zilnic se bazează pe asigurarea balanţei aport – consum[151,155]. III 7.2. Monitorizarea postnatală a creşterii nou-născuţilor la termen bolnavi folosind curbe de creştere
Standard Medicul trebuie să urmărească postnatal creşterea nou-născuţilor prin curbe de dezvoltare antropometrică. E Argumentare Există patologii care pot influenţa pe termen îndelungat creşterea şi dezvoltarea în ciuda unui bun management nutriţional. E Standard Medicul trebuie să folosească pentru monitorizarea creşterii în greutate a nounăscuţilor la termen bolnavi alimentaţi cu lapte de mamă, curbele de creştere (greutate, lungime şi alte dimensiuni, etc.) ale copiilor sănătoşi alimentaţi la sân[142,143]. (vezi anexele ghidului de alimentaţie a nou-născutului sănătos) C Argumentare
Ritmul de creştere în greutate a copiilor alimentaţi la sân diferă de al celor alimentaţi cu formule: cei alimentaţi la sân cresc mai rapid în primele 2-3 luni apoi cresc mai încet[154]. IV Standard Medicul trebuie să monitorizeze dezvoltarea nou-născutului la termen bolnav alimentat cu formule utilizând curbele de creştere ale copiilor sănătoşi alimentaţi cu formulă[153]. (vezi anexele ghidului de alimentaţie a nou-născutului sănătos) B Argumentare Ritmul de creştere în greutate a copiilor alimentaţi cu formulă diferă de cel al nounăscuţilor alimentaţi natural[155]. III


8. Aspecte administrative

Recomandare Unităţile sanitare trebuie să nu permită colectarea, păstrarea sau refrigerarea laptelui matern în scopul alimentării nou-născutului la termen bolnav.
B
Argumentare Laptele de mamă poate fi un foarte bun mediu de cultură pentru germeni patogeni şi sursă de infecţii nosocomiale[156].
III
Recomandare Medicul trebuie să informeze părinţii asupra opţiunilor de alimentare a nounăscutului la termen bolnav şi să respecte opţiunea acestora.
E
Standard Medicul trebuie să explice părinţilor modul de utilizare a curbelor de creştere[157]. C Argumentare Curbele de creştere sunt instrumente utile în mâna medicului, părinţii putând să le interpreteze greşit sau să nu le înţeleagă[157]. IV Standard Medicul trebuie să recomande alimentaţia cu formulă pentru nou-născutul la termen bolnav individualizat pentru fiecare caz în parte. E Standard Fiecare unitate sanitară care îngrijeşte nou-născuţi trebuie să respecte precauţiile de aprovizionare, stocare, preparare şi administrare a formulelor indicate în Ghidul de alimentaţie a nou-născutului la termen sănătos. E Recomandare Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se prescrie alimentarea cu formulă la nou-născutul la termen bolnav să redacteze protocoale proprii pe baza prezentului ghid. 


9. Bibliografie

1. Mandruzzo G: Intrauterine growth restriction (IUGR): Guidelines for definition, recognition and management. Arch of Perinatal Med 2008; 14(4): 7-8 2. Mandruzzato GP et al: Intrauterine growth restriction. Recommendations and guidelines for perinatal practice. J Perinat Med 2008; 36: 277-281 3. The American Heritage: Medical Dictionary 2007. Houghton Mifflin Company; www.amazon.com/AmericanHeritage-Medical-Dictionary; accesat decembrie 2009 4. McGraw-Hill Concise Dictionary of Modern Medicine. The McGraw-Hill Companies Inc 2002; www.amazon.com/Concise-Dictionary-Modern-Medicine; accesat decembrie 2009 5. World Health Organization: Energy requirements of infants from birth to 12 months. In Human energy requirements. Report of a joint FAO/WHO/UNU expert consultation. Rome, 17-24 October, 2001: 11-19; http:ftp.fao.org/docrep/fao/007/y5686e/ y5686e00.pdf; accesat decembrie 2009 6. Mosby’s Medical Dictionary Elsevier 2009; http: www.elsevier.com/wps/find/products_in_subject _and…/716563; accesat decembrie 2009 7. Berry TG: Introduction to the metabolic and biochemical genetic diseases. In Taeusch HW, Ballard RA, Gleason CA: Avery’s diseases of the newborn. 8th Ed Elsevier Saunders 2005; 217-226 8. Giovannini M, Agostoni C, Riva E: Nutrition in disorders of amino acid metabolism. In: Lifschitz CH: Pediatric gastroenterology and nutrition in clinical practice. Informa Healthcare New York 2001: 451-480 9. Arnold LG: Phenylketonuria. eMedicine Specialties Pediatrics: Genetics and Metabolic Disease Metabolic Disease 2009; http://emedicine.medscape.com/article/947781; accesat decembrie 2009 10. Thomas JA, Tsai A, Bernstein L: Nutrition therapies for inborn errors of metabolism. In Thureen P, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. Cambridge University Press 2006; 544-566 11. Gitzelmann RJ, Saudubray J-M, van den Berghe G: Disorders of galactose metabolism. In Fernandes P: Inborn Metabolic Diseases: Treatment and Diagnosis. 3rd Ed Berlin Springer 2000; 105 12. Kolacek S: Enteral Nutrition Support. In Koletzko B: Pediatric Nutrition in Practice, Karger Basel 2008; 141-146 13. World Health Organization: Indicators for assessing breast feeding practices: Report of an informal meeting. Geneva, 1991; http://www.who.int/child-adolescent–health/NewPublications/ NUTRITION/WHO_CDD_SER_91.14.PDF; accesat martie 2010 14. World Health Organization: Promoting proper feeding for infants and young children. Geneva, 2004; http://www.who.int/ nutrition/topics/infantfeeding/en/; accesat martie 2010 15. World Health Organization: The optimal duration of exclusive breastfeeding. Report of an Expert Consultation. WHO Press, World Health Organization, Geneva, 2001 16. Stoicescu S: Alăptarea nou născutului sănătos. Editura Bucureşti 2008; 11-66 17. Turk D: Formula feeding. In Koletzko B: Nutrition in Practice. Basel Karger; 2008: 90-97 18. Mishra S, Agarwal R, Jeevasankar M, Deorari KA, Vinod KP: Minimal enteral nutrition. Indian J Pediatrics 2008; 75(3): 267-269
26
19. Scientific Committee on Food, European Commission, Health and Consumer Protection: Report of the Scientific Committee on Food on the Revision of Essential Requirements of Infant Formulae and Follow-on Formulae. Brussels – Belgium 2003; http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/scf/ index_en.html; accesat martie 2010 20. American Heart Association: 2005 American Heart Association (AHA) Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation (CPR) and Emergency Cardiovascular Care (ECC) of Pediatric and Neonatal Patients: Neonatal Resuscitation Guidelines. Pediatrics 2006; 117(5): e1029-e1038 21. Rennie J: Roberton’s textbook of neonatology. 4th Ed Elsevier Churchill Livingstone 2005; 97-112, 219-241 22. Schanler RJ: Enteral Nutrition for the High Risk Neonate. In Taeusch WH, Ballard RA, Gleason CA: Avery’s Diseases of the Newborn, Ed Elsevier Saunders 2005; 1043-1060 23. Gomella TL, Cunningham DM, Eyal FG, Zenk KE: Neonatology: Management, Procedures, On-Call Problems, Diseases and Drugs. 5th Ed McGraw Hill 2004; 77-101 24. Wessel JJ, Kocoshis SA: Nutritional management of infants with short bowel syndrome. Semin in Perinatol 2007; 31: 104-111 25. Ambavalanan N: Fluid, Electrolyte and Nutrition Management of the Newborn. 2008; http://emedicine.medscape.com/ article/976386-overview; accesat ianuarie 2010 26. Kramer MS, Chalmers B, Hodnett ED et al: Promotion of Breastfeeding Intervention Trial (PROBIT): A Randomized Trial in the Republic of Belarus. JAMA 2001; 285(4): 413-420 27. Kramer MS, Kakuma R: The Optimal Duration of Exclusive Breastfeeding. A Systematic Review. Geneva, Switzerland: WHO; 2002; http:// www.who.int/nutrition/topics/optimal_duration_of_exc_bfeeding_review_eng.pdf; accesat decembrie 2009 28. Koletzko B, Baker S, Cleghorn G, Neto UF, Gopalan S, Hernell O et al: Global Standard for the Composition of Infant Formula: Recommendations of an ESPGHAN Coordinated International Expert Group. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2005; 41(5): 584 29. Ellard D, Olsen IE, Sun Z: Nutrition. In Cloherty JP, Eichenwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care. 5th Ed Lippincott Williams & Wilkins 2008; 115-137 30. Braegger C, Decsi T, Dias JA, Hartman C, Kolacek S, Koletzko B, Koletzko S, ESPGHAN Committee on Nutrition: Practical Approach to Paediatric Enteral Nutrition: A Comment by the ESPGHAN Committee on Nutrition, J of Pediatr Gastroenterol & Nutrition 2010; 51(1): 110–122 31. Xiao-Ming B: Nutritional management of newborn infants: Practical guidelines. World J Gastroenterol 2008; 14(40): 6133-6139 32. Butte NF, Lopez-Alarcon MG, Garza C: Nutrient Adequacy of Exclusive Breastfeeding for the Term Infant During the First Six Months of Life. Geneva, Switzerland: World Health Organization; 2002; http://whqlibdoc.who.int/publications/9241562110.pdf; accesat ianuarie 2010 33. The Commission of the European Communities: Commission Directive 2006/141/EC of 22 December 2006 on infant formulae and follow-up formulae and amending Directive 199/21/EC (text with EEA relevance). Official Journal of the European Union, 2006; L401: 1-31 34. Thompkinson DK, Kharb S: Aspects of Infant Food Formulation. Comprehensive Reviews In Food Science And Food Safety 2007; 6: 79-102 35. Fomon SJ: Requirements and Recommended Dietary Intakes of Protein during Infancy. Pediatr Res 1991; 30: 391-395 36. Fomon SJ: Infant Feeding in the 20th Century: Formula and Beikost. Journal of Nutrition 2001;131:409S-420S 37. Cai W, Yu L, Lu C, Tang Q, Wan Y, Chen F: Normal value of resting energy expenditure in healthy neonates. Nutrition 2003; 19(2): 133-136 38. Brooke OG: Energy expenditure in the fetus and neonate: sources of variability. Acta Paediatrica. 2008; 74(s319): 128-134 39. Hulzebos CV, Sauer PJJ: Energy requirements. Semin in Fetal & Neonatal Med 2007; 12: 2-10 40. Leitch CA: Growth, nutrition and energy expenditure in pediatric heart failure. Progress in Pediatric Cardiology 2000; 11: 195-202 41. Phelps DL, Brown DR, Tung B et al: 28-day survival rates of 6676 neonates with birth weight of 150 grams or less. Pediatrics 1991; 87: 7-17 42. Thiriez G, Picaud JC, André M, Bréart G, Pierrat V, Dehan M et al: The EPIPAGE Cohort Study Cerebral Palsy Among Very Preterm Children in Relation to Gestational Age and Neonatal Ultrasound Abnormalities Pediatrics, 2006; 117: 828-835 43. Bertino E, Milani S, Fabris C, De Curtis M: Neonatal anthropometric charts: what they are, what they are not. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: F7-F10 44. Lubchenco LO, Hansman C, Boyd E: Intrauterine growth in length and head circumference as estimated from live births at gestational ages from 26 to 42 weeks. Pediatrics 1966; 37(3): 403-408 45. Battaglia FC, Lubchenco LO: A practical classification of newborn infants by weight and gestational age. J Pediatr 1967; 71(2): 159-163 46. World Health Organization Multicentre Growth Reference Study Group. WHO Child Standards: Lenght/height-forage, weight-for-age, weight-for-lenght, weight-for-height and body mass index-for age: methods and
27
development. Geneva: World Health Organization 2006, http: www.who.int/childgrowth/standards/technical_report/en/; accesat martie 2010 47. Popescu V, Antrasian A, Zamfirescu A: Screening-ul neonatal în bolile genetice de metabolism, Rev Rom Ped 2009; LVIII(4): 369 – 374 48. Bell EF, Segar JL: Iowa Neonatology Handbook. 2006; www.uihealthcare.com/…/ iowaneonatologyhandbook; accesat decembrie 2009 49. Arnold GL: Hyperphenylalaninemia. eMedicine Specialties Pediatrics: Genetics and Metabolic Disease Metabolic Disease. 2009, http://emedicine.medscape.com/article/945180; accesat decembrie 2009 50. Strodtbeck F: The pathophysiology of prolonged periods of no enteral nutrition or nothing by mouth. Newborn and Infant Nursing Reviews 2003; 3(2): 47-54 51. Neu J, Bernstein H: Minimal enteral nutrition. In Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press, 2006; 369-376 52. Neu J: Gastrointestinal maturation and implications for infant feeding. Early Human Development 2007; 83: 767775 53. Guha KD, Guha R, Srivastava RD: Practical newborn critical care nursing. Jaypee Brothers Medical Publishers Ltd New Delhi 2006; 89-90, 169-171 54. Thureen PJ: Early Aggressive Nutrition in the Neonate, Pediatrics in Review 1999; 20: 45-55 55. Cohen RS: NICU Guide 2008 – Enteral Feeding. http://www.lane.stanford.edu/portals/cvicu/HCP…/ Enteral _Feeding.pdf; accesat decembrie 2009 56. Tiffany KT, Burke BL, Collins-Odoms C, Oelberg DG: Current Practice Regarding Enteral Feeding of High-Risk Newborns with Umbilical Catheters in Situ. Pediatrics 2003; 112(1): 20-23 57. RPA Newborn Care Guidelines – Royal Prince Alfred Hospital: Feeding Guideline. http://www.sswahs.nsw.gov.au/rpa/neonatal/ html/docs/feeding.pdf ; accesat decembrie 2009 58. Weimer J: The Economic Benefits of Breast Feeding: A Review and Analysis. Food Assistance and Nutrition Research Report No. 13. Washington DC: Food and Rural Economics Division, Economic Research Service, US Department of Agriculture; 2001 59. American Academy of Pediatrics, Committee on Nutrition: Pediatric Nutrition Handbook. 5th ed Elk Grove Village IL AAP 2004; 134-156 60. Tyson JE, Kennedy KA: Minimal enteral nutrition for feeding intolerance and preventing morbidity in parenterally fed infants. Cochrane Database Syst Rev. 2000; (2):CD000504. 61. Tyson JE, Kennedy KA: Trophic feedings for parenterally fed infants. Cochrane Database Syst Rev. 2005; (3):CD000504. 62. Bombell S, McGuire W: Early trophic feeding for very low birth weight infants. Cochrane Database Syst Rev. 2009; (3):CD000504. 63. AAP Committee on Nutrition: Lactose Intolerance in Infants, Children and Adolescents. Pediatrics 2006; 118(3): 1279-1286 64. Bhatia J, Greer F, The AAP Committee on Nutrition: Use of Soy Protein-Based Formulas in Infant Feeding. Pediatrics 2008; 121(5): 1062-1068 65. The Physician’s Guide to Laboratory Test Selection and Interpretation, Reviewed by Longo N, Lyon E, Mao R, Openshaw A: Molecular Genetics at ARUP Laboratories. University of Utah Comprehensive Review 2010; http://www.medgadget.com/… /arup_consult_the_physicians_guide_ to_lab_test_selection_and_interpretation.html; accesat ianuarie 2010 66. Barry SJ, Thureen PJ: Nutrition in infants with congenital heart disease. In Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press 2006; 533-543 67. Levy RJ, Rosenthal A, Fyler DC, Nadas AS: Birthweight of infants with congenital heart disease. Am J Dis Child 1978; 132: 249-254 68. Rosenthal GL, Wilson PD, Permutt T, Boughman JA, Ferencz C: Birth-weight and cardiovascular malformations: a population-based study. The Baltimore-Washington Infant Study. Am J Epidemiol 1991; 133: 1273-1281 69. Steltzer M, Rudd N, Pick B: Nutrition care for newborn with congenital heart disease. Clin Perinatol 2005; 32: 1017-1030 70. Fomon SJ, Yiegler EE: Renal solute load and potential renal solute load in infancy. J Pediatr 1999; 134: 11-14 71. Duggan C, Watkins JB, Walker AW: Nutrition in Pediatrics: Basic Science, Clinical Applications, 3rd Ed BC Decker Inc 2008, 341-355 72. Willis L, Thureen P, Kaufman J, Wymore E, Skillman H, da Cruz E: Enteral feeding in prostaglandin-dependent neonates: is it a safe practice? J Pediatr 2008; 153(6): 867-869 73. Brooke OG. Energy expenditure in the fetus and neonate: sources of variability. Acta Paediatrica. 2008; 74(s319): 128-134 74. Hwang ST, Shulman RJ: Update on management and treatment of short gut. Clin Perinatol 2002; 29: 181-194 75. Strodtbeck F: The pathophysiology of prolonged periods of no enteral nutrition or nothing by mouth. Newborn and Infant Nursing Reviews, 2003; 3(2): 47-54 76. Sondheimer J: Neonatal short bowel syndrome. In: Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press 2006: 492-507
28
77. Parker P, Stroop S, Greene H: A controlled comparison of continuous versus intermittent feeding in the treatment of infants with intestinal disease. J Paediatr 1987; 99: 360-387 78. Harris JB: Neonatal short bowel syndrome. Newborn and Infant Nursing Reviews 2007; 7(3): 131-142 79. Jeppessen PB, Hay CE, Mortensen PB: Differences in essential fatty acid requirements by enteral and parenteral routes of administration in patients with fat malabsorbtion. Am J Clin Nutr 1999; 70: 78-84 80. Szajewska H, Horvath A:. Meta-analysis of the evidence for a partially hydrolyzed 100% whey formula for the prevention of allergic diseases. Curr Med Res and Opinion 2010; 26(2): 423-437 81. Thompkinson DK, Kharb S: Aspects of Infant Food Formulation. Comprehensive Reviews In Food Science And Food Safety 2007; 6: 79-102 82. Szajewska H, Setty M, Mrukowicz J, Guandalini S: Probiotics in Gastrointestinal Diseases in Children: Hard and Not-So-Hard Evidence of Efficacy. J of Pediatr Gastroenterol and Nutrition 2006; 42: 454-475 83. Lee J, Seto D, Bielory L: Meta-analysis of clinical trials of probiotics for prevention and treatment of pediatric atopic dermatitis. J Allergy Clin Immunol 2008; 121: 116-21 84. Newborn Services Clinical Guideline: Feeding Newborn Babies on Postnatal Wards Reviewed by Aftimos S, Thomas C. 2001; www.adhb.govt.nz/newborn/guidelines.htm; accesat ianuarie 2010 85. Zanelli SA, Stanley DP, Kaufman DA: Hypoxic-Ischemic Encephalopathy. 2009; http://emedicine.medscape.com/article/ 973501-overview; accesat martie 2010 86. McLean C, Ferriero D: Mechanisms of hypoxic-ischemic injury in the term infant. Semin Perinatol 2004; 28(6): 425-432 87. Prelack K, Dylewski M, Sheridan RL: Practical guidelines for nutritional management of burn injury and recovery. Burns 2007; 33: 14 88. A.S.P.E.N. Board of Directors and The Clinical Guidelines Task Force: Guidelines for the Use of Parenteral and Enteral Nutrition in Adult and Pediatric Patients. 2001; J of Parenteral and Enteral Nutrition 2002; 26(1 suppl): http://faculty.ksu.edu.sa/sultan.alenazi/Sultans%20Library/ 2002guidelines.pdf; accesat ianuarie 2010 89. Great Ormond Street Hospital for Children NHS Trust: Clinical guide – Naso-gastric and oro-gastric tube management. 2009; http://www.gosh.nhs.uk/clinical_information/clinical_guidelines/ copy%20of%20copy2%20of%20cpg_guideline_00109; accesat ianuarie 2010 90. Horta BL, Bahl RB, Martines JC, Victora CG: Evidence of the Long-Term Effects of Breastfeeding: Systematic Reviews and Metaanalysis. Geneva, 2007; www.who.int/child-adolescent-health; accesat martie 2010 91. Jadcherla SR: Gastrointestinal reflux. Section of Neonatology, Columbus Children’s Hospital, and Department of Pediatrics, The Ohio State University School of Medicine and Public Health, Columbus, OH; Neonatal nutrition and metabolism. Cambridge University Press 2006; 445- 452 92. Weaver LT, laker MF, Nelson R: Neonatal intestinal lactase activity. Arch Dis Child 1986; 61: 896-899 93. Vanderhoof JA, Zach TE, Adrian TE: Gastrointestinal disease in Avery GB, MacDonald MG, Seshia MMK, Mullett MD: Avery’s Neonatology Pathophysiology & Management of the Newborn. 6th Ed Lippincott Williams Wilkins 2005; 940-941 94. Lawlor-Smith C: Unsettled breastfed babies. 2005; http://www.sdgp.com.au/client_images/ 18177.pdf; accesat iunie 2010 95. Guarino A, De Marco G: Persisnt diarrhea in Kleinman RE: Walker’s Pediatric Gastrointestinal disease. PMPH – USA 2008; 284 96. Littleton LY, Engebretson J: Maternal, neonatal and women’s health, Ed Delmar-Thompson 2002; 1135 97. McGowan JE: Hypo- and hyperglycemia and other carbohydrate metabolism disorders. In Thureen PJ, Hay WW: Neonatal nutrition and metabolism. Cambridge Unviersity Press 2006; 461 98. De Curtis M, Guandalini S, Fasano A, Saitta F, Ciccimara N: Diarrhoea in jaundiced neonates treated with phototherapy: role of the intestinal secretion. Arch Dis Child 1989; 64: 1161-1164 99. Van Aerde JEE, Narvey M: Acute respiratory failure. In Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press 2006; 508-519 100. Bell EF: Nutritional support. In Goldsmith JP, Karotkin EH: Assisted Ventilation of the Neonate. 4th Ed Saunders 2003; 422- 424 101. Fewtrell MS, Morley R, Abbott RA, Singhal A, Stephenson T, MacFadyen UM, Clements H, Lucas A: Catch-up growth in small-for-gestational-age term infants: a randomized trial. Am J of Clinical Nutrition 2001; 74(4): 516523 102. Rosenberg A: The IUGR Newborn. Semin in Perinatol 2008, 32: 219-224 103. Blackburn RN: The IUGR Infant: Assessment, management and outcomes, AWHONN presentation 2009; www.mainehealth .org/…/mmc…/small_for_gestational_age.pdf; accesat ianuarie 2010 104. Sanjay A, Snider EA: Perinatal asphyxia. In: Cloherty JP, Eichelwald EC, Stark AR: Manual of Neonatal Care, 5th Ed Lippincott Williams Wilkins 2004, 536-555 105. Haus DM, Pylipow M, Long JD, Thureen PJ, Georgieff MK: Nutritional Practices in the Neonatal Intensive care Unit: Analysis of a 2006 Neonatal Nutrition Survey. Pediatrics 2009; 123(1): 51-57 106. Huang R-C, Forbes D, Davies MW: Feed thickener for newborn infants with gastro-oesophageal reflux. Department of Gastroenterology and Nutrition, Children’s Hospital Medical Center, Cincinnati, USA. Department
29
of Paediatrics, University of Western Australia, Perth, Australia. Grantley Stable Neonatal Unit, Royal Brisbane and Women’s Hospital, Brisbane, Australia 107. Mehta T, Gold B: Regurgitation and Gastroesophageal Reflux, in Koletzko B: Pediatric Nutrition in Practice. Ed Karger Basel 2008; 191-195 108. Berseth CL: Physiologic and Inflammatory Abnormalities of the Gastrointestinal Tract, in Taeusch WH, Ballard RA, Gleason CA: Avery’s Diseases of the Newborn, Ed Elsevier Saunders 2005; 1103-1109 109. NASPGHAN Nutrition Report Committee, Michail S, Sylvester F, Fuchs G, Issenman R: Clinical efficacy of probiotics: review of the evidence with focus on children, J of Pediatr Gastroenterol and Nutrition 2006, 43: 550557 110. Chouraqui JP, Grathwohl D, Labaune JM, Hascoet JM, de Montgolfier I, Leclaire M et al: Assessment of the safety, tolerance, and protective effect against diarrhea of infant formulas containing mixtures of probiotics or probiotics and prebiotics in a randomized controlled trial. Am J Clin Nutr 2008; 87: 1365–1373 111. FAO/WHO: Joint FAO/WHO Expert Consultation on Evaluation of Health and Nutritional Properties of Probiotics in Food including Powder Milk with Live Lactic Acid Bacteria. Cordoba, Argentina; 2001; http://www.who.int/foodsafety/publications/ fs_management/en/probiotics.pdf; accesat martie 2010 112. Hoyos AB: Reduced incidence of necrotising enterocolitis associated with enteral administration of Lactobacillus acidophilus and Bifidobacterium infantis to neonates in an intensive care unit. Int J Infect Dis 1999; 3: 19 113. Knight D, Kuschel C: Surgical Neonates Provision and Location of Intensive Care – Newborn Services Clinical Guideline. 2006; http://www.adhb.govt.nz/newborn/Research/Publications/ NW_NewbornAnnualClinicalReport2006.pdf; accesat ianuarie 2010 114. Porter ML, Dennis BL: Hyperbilirubinemia in the Term Newborn – Dewitt Army Community Hospital. Fort Belvoir Virginia 2002; 65(4) 115. International Lactation Consultant Association (ILCA): Recommendations and competencies for lactation consultant practice. Raleigh NC, ILCA, 2003; http://www.ilca.org/i4a/pages/ index.cfm?pageid=3370; accesat decembrie 2009 116. Reilly S, Reid J, Skeat J: Academy of Breastfeeding Medicine Clinical Protocol Committee. ABM Clinical Protocol #17: Guidelines for breastfeeding infants with cleft lip, cleft palate, or cleft lip and palate. Breastfeed Med 2007; 2(4): 243-250 117. Aniansson G, Svensson H, Becker M, Ingvarsson L: Otitis media and feeding with breast milk of children with cleft palate. Scand J Plast Reconstr Surg Hand Surg 2002; 36(1): 9-15 118. Arvedson JC: Feeding with craniofacial anomalies, in: Arvedson JC, Brodsky LB: Pediatric swallowing and feeding: assessment and management. 2nd Ed Albany NY Singular Publishing Group 2002; 527-561 119. Garcez LW, Giugliani ER: Population-based study on the practice of breastfeeding in children born with cleft lip and palate. Cleft Palate Craniofac J 2005; 42(6): 687-693 120. Wight N, Marinelli KA, Academy of Breastfeeding Medicine Protocol Committee: ABM clinical protocol #1: guidelines for glucose monitoring and treatment of hypoglycemia in breastfed neonates. Breastfeed Med 2006; 1(3): 178-184 121. Cornblath M, Ichord R: Hypoglycemia in the neonate. Semin Perinatol 2000; 24(2): 136 122. Cowett RM, Loughead JL: Neonatal glucose metabolism: differential diagnoses, evaluation, and treatment of hypoglycemia. Neonatal Netw 2002; 21(4): 9-19 123. Karlsen KA: S. T. A. B. L. E. Program Learner Manual: Post-Resuscitation/Pre-Transport Stabilization Care of Sick Infants, Ed. Salt Lake City Utah 2006; 5-28 124. Schaefer-Graf UM, Rossi R, Bührer C et al: Rate and risk factors of hypoglycemia in large-for-gestational-age newborn infants of non-diabetic mothers. Am J Obstet Gynecol 2002; 187: 913-917 125. Cahill JB, Martin KL, Wagner CL, Hulsey TC: Incidence of hypoglycemia in term large for gestational age infants (LGA) as a function of feeding type. ABM News Views 2002; 8: 20 126. Jain A, Agarwal R, Sankar JM, Deorari AK, Paul VK: Hypocalcemia in the Newborn. Indian J Pediatr 2008; 75:165-169 127. Osborn DA, Sinn J: Formulas containing hydrolysed protein for prevention of allergy and food intolerance in infants. Cochrane Database Syst Rev 2006; (4):CD003664 128. Host A, Koletzko B, Dreborg S, Muraro A, Wahn U, Aggett P et al: Dietary products used in infants for treatment and prevention of food allergy. Joint Statement of the European Society for Paediatric Allergology and Clinical Immunology (ESPACI) Committee on Hypoallergenic Formulas and the European Society for Paediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition (ESPGHAN) Committee on Nutrition. Arch Dis Child 1999; 81(1): 804 129. Schandler RJ: Enteral nutrition for high risk neonate. In Taeusch WH, Ballard RA, Gleason CA: Avery’s Diseases of the Newborn, Ed Elsevier Saunders 2005; 1043-1060 130. Thureen PJ, Hay WW Jr: Neonatal Nutrition and Metabolism. 2nd Ed University of Colorado Cambridge University Press 2007; 267-436 131. Lawrence RA, Lawrence RM: Breastfeeding. A Guide for the Medical Profession. 6th Ed St Louis Mosby 2005; 238-257
30
132. Koletzko B, von Kries R, Closa R, Escribano J, Scaglioni S, Giovannini M: Lower protein in infant formula is associated with lower weight up to age 2 year: a randomized clinical trial. Am J Clin Nutr 2009; 89: 1836-1845 133. Committee on Nutritional Status during Pregnancy and Lactation, Food and Nutrition Board: Nutrition Services in Perinatal Care. 2nd Ed Institute of Medicine National Academy of Sciences 1999; http://www.nap.edu/catalog.php?record_id=2022; accesat martie 2010 134. Hawes J, McEwan P, McGuire W: Nasal versus oral route for placing feeding tubes in preterm or low birth weight infants. 2004; Issue 3, Art. No: CD003952. DOI:101002/14651858CD003952pub2 135. Oommen MP: Respiratory control and disorders in the newborn. In Lenfant C: Lung Biology in Health and Disease, Ed. New York: Marcel Dekker 2003; 173: 299 136. de Lucas C, Moreno M, López-Herce J, Ruiz F, Pérez-Palencia M, Carrillo A: Transpyloric Enteral Nutrition Reduces the Complication Rate and Cost in the Critically Ill Child. J of Pediatr Gastroenterol and Nutrition 2000; 30(2): 175-180 137. Malcolm WF, Smith PB, Mears S, Goldberg RN, Cotten CM: Transpyloric tube feeding in very low birthweight infants with suspected gastroesophageal reflux: impact on apnea and bradycardia. J of Perinatol 2009; 29: 372375 138. López-Herce J, Sánchez C, Carrillo A, Mencía S, Santiago MJ, Bustinza A et al: Transpyloric enteral nutrition in the critically ill child with renal failure. J of Intensive Care Med 2006; 32(10): 1599-1605 139. López-Herce FJ, Sola I, Carrillo A Jr: Duodenal perforation caused by a transpyloric tube in a critically ill infant. Nutrition 2006; 22(2): 209-212 140. McGuire W, McEwan P: Systematic review of transpyloric versus gastric tube feeding for preterm infants. Cochrane Database of Systematic Reviews, Issue 4, 2009; J of Pediatr Gastroenterol & Nutrition 2010; 51(1): 110–122 141. Macdonald PD, Skeoch CH, Carse H, Dryburgh F, Alroomi LG, Galea P et al: Randomised trial of continuous nasogastric, bolus nasogastric, and transpyloric feeding in infants of birth weight under 1400 g. Arch of Dis in Child 1992; 67: 429-431 142. Pereira GR, Lemons JA: Controlled Study of Transpyloric and Intermittent Gavage Feeding in the Small Preterm Infant. Pediatrics 1981; 67(1): 68-72 143. Sánchez C, López-Herce J, Carrillo A, Bustinza A, Sancho L, Vigil D: Transpyloric enteral feeding in the postoperative of cardiac surgery in children. J of Pediatr Surg 2006; 41(6): 1096-1102 144. Svirskis N: Newborn Services Clinical Guideline – Enteral Feeding. 2009; www.adhb.govt.nz/newborn/Guidelines/…/ EnteralFeeding.htm; accesat ianuarie 2010 145. World Health Organization. Department of Reproductive Health and Research: Managing newborn problems: guide for doctors, nurses, and midwives. 2003; http://whqlibdoc.who.int/ publications/2003/9241546220.pdf; accesat ianuarie 2010 146. Nair PMC, Narang A, Mahajan R, Arora U, Neonatal Unit, Department of Pediatrics: Spoon Feeds-An Alternative to Bottle Feeding. Graduate Institute of Medical Education and Research, Chandigarh 1999; Vol. 31, www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/7875826; accesat ianuarie 2010 147. Collins C, Ryan P, Crowther C et al: Effect of bottles, cups, and dummies on breast feeding in preterm infants: a randomised controlled trial. BMJ 2004; 329(7459): 193-198 148. Ridout RE, Georgieff MK: Nutritional assessment of the neonate. In Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press 2006; 586-589 149. Corkins MR, Lewis P, Cruse W, Gupta S, Fitzgerald J: Accuracy of infant admission lengths. Pediatrics 2002; 109: 1108–1111 150. Sherry B, Mei Z, Grummer-Strawn L, Dietz WH: Evaluation of and recommendations for growth references for very low birth weight (< or =1500 grams) infants in the United States. Pediatrics 2003; 111: 750-758 151. Ziegler E: The CDC and Euro Growth Charts, in Koletzko B et al: Pediatric Nutrition in Practice. Basel Karger 2008; 271-284 152. Raiha NCR, Fazzolari-Nesci A, Cajozzo C, Puccio G, Monestier A, Moro G et al: Whey predominant, whey modified infant formula with protein/energy ratio of 1,8g/100kcal: adequate and safe for term infants form birth to four months, J Pediatr Gastroenterol and Nutrition 2002, 35: 275-281 153. ESPGHAN Committee on Nutrition Preparation and Handling of Powdered Infant Formula: A Commentary by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr 2004; 39(4): 320-322 154. Hulse JA: Special growth charts. Arch Dis Child 1988; 63: 1179-1180 155. Styles ME, Cole TJ, Dennis J, Preece MA: New cross sectional stature, weight and head circumference references for Down’s syndrome in the UK and Republic of Ireland. Arch Dis Child 2002; 87(2): 104-108 156. Israel-Ballard K, Coutsoudis A, Chantry CJ, Sturm AW, Karim F, Sibeko L, Abrams B: Bacterial Safety of Flashheated and Unheated Expressed Breastmilk during Storage. J of Trop Pediatr 2006; 52(6): 399-405 157. Ben-Joseph EP, Dowshen SA, Izenberg N: Do Parents Understand Growth Charts? A National, Internet-Based Survey. Pediatrics 2009; 124: 1100-1109 158. Sehnert NL. Ramasethu J: Gastric and transpyloric tubes. In MacDonald MG, Ramasethu J: Atlas of procedures in neonatology, 3rd Ed Lippincott Williams and Wilkins 2002; 309-316 159. Gallaher KJ, Cashwell S, Hall V et al: Orogastric tube insertion length in VLBW infants. J Perinatol 1993; 13: 128
31
160. Berseth CL, McCoi HH: Birth Asphyxia Alters Neonatal Intestinal Motility in Term Neonates, Pediatrics 1992; 90(5): 669-673 161. Bhatt AB, Tank PD, Barmade KB, Damania KR: Abnormal Doppler flow velocimetry in the growth restricted foetus as a predictor for necrotising enterocolitis. J Postgrad Med 2002; 48: 182-185 162. Brooke OG: Energy expenditure in the fetus and neonate: sources of variability. Acta Paediatrica. 2008; 74(s319): 128-134 163. Dorling J, Kempley S, Leaf A: Feeding growth restricted preterm infants with abnormal antenatal Doppler results. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2005; 90(5): F359-363 164. Hoover-Fong JE, McGready J, Schulze KJ, Barnes H, Scott CI: Weight for age charts for children with achondroplasia. Am J Med Genet part A 2007; 143A: 2227–2235 165. Horton WA, Rotter JI, Rimoin DL, Scott CI, Hall JG: Standard growth curves for achondroplasia. J Pediatr 1978; 93: 435-438 166. Hunter AGW, Hecht JT, Scott CI: Standard weight for height curves in achondroplasia. Am J Med 1996; 62(3):255-261 167. Jackson CS, Buchman AL: The nutritional management of short bowel syndrome. Nutr Clin Care 2004; 7: 114121 168. Koletzko B, Rodriguez-Palmero M, Demmelmair H et al: Physiological aspects of human milk lipids. Early Human Dev 2001; 65: S3-S18 169. Környei V: A gyermekkardiológiai gondozás egyes kérdései [Unele probleme ale nursingului în cardiologie pediatrică], in Lozsádi K, Környei V: Gyermekkardiológia [Cardiologie pediatrică]. Vol 2 Akadémiai Kiadó Budapest 2000; 893-904 170. Leaf A, Dorling J, Kempley S, McVormick K, Mannix P, Brocklehurst P: Abnormal Doppler Enteral Presription Trial. BMC Pediatr 2009; 9: 63 171. Oden J, Bourgeois M: Neonatal endocrinology. Indian J Pediatr 2000; 67: 217-223 172. Marx SJ: Hyperparathyroid and hypoparathyroid disorders. N Engl Med 2000; 343: 1863-1875 173. Mehrizi A, Drash A: Growth disturbance in congenital heart disease. J Pediatr 1962; 61: 418-429 174. Rosenthal GL: Patterns of prenatal growth among infants with cardiovascular malformations: possible fetal hemodynamic effects. Am J Epidemiol 1996; 143: 505-513 175. Soregaroli M, Bonera R, Danti L, Dinolfu D, Taddei F, Valcamonico A, Frusca T: Prognostic role of umbilical artery Doppler velocimetry in growth-restricted fetuses. J Matern Fetal Neonatal Med 2002; 11: 199-203 176. Vanderhoof JA: Short-bowel syndrome and intestinal adaptation. In: Wasker WA, Durie PR, Hamilton JR: Pediatric gastrointestinal disease. BC Decker Inc Lewiston 2000; 583-603 177. Varan B, Tokel K, Yilmaz G: Malnutrition and growth failure in cyanotic and acyanotic congenital heart disease with and without pulmonary hypertension. Arch Dis Child 1991; 81(1): 49-52 178. World Health Organization, UNICEF: Acceptable medical reasons for use of breast-milk substitutes. WHO Press, Geneva, 2009, http://whqlibdoc.who.int/hq/2009/ WHOFCHCAH09.01eng.pdf; accesat martie 2010 179. Yamanouchi T, Suita S, Masumoto K: Non-protein energy overloading induces bacterial translocation during total parenteral nutrition in newborn rabbits. Nutrition 1998; 14: 4433-4437


10. Anexe

Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de consens Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Anexa 3. Tabel 1. Necesarul energetic pentru sugari Tabel 2. Necesarul energetic la sugari alimentaţi la sân şi cu formule Anexa 4. Curbele antropometrice neonatale Lubchenco Anexa 5. Contraindicaţiile alimentaţiei enterale minime Anexa 6. Cauzele sindromului intestinului scurt Anexa 7. Complicaţiile tardive ale sindromului intestinului scurt neonatal Anexa 8. Manifestări clinice la nou-născutul cu insuficienţă cardiacă Anexa 9. Conduita în cazul alăptării nou-născuţilor cu cheilognatopalatoschizis/secvenţă Pierre Robin Anexa 10. Categoriile de nou-născuţi la termen bolnavi care pot necesita alimentaţie prin gavaj Anexa 11 Avantajele /dezavantajele, indicaţiile/contraindicaţiile, complicaţiile gavajului continuu/ discontinuu la nou-născutul la termen bolnav Anexa 12. Contraindicaţiile gavajului oro/nazogastric la nou-născutul la termen bolnav Anexa 13. Indicaţiile şi contraindicaţiile gavajului transpiloric la nou-născutul la termen bolnav
32
Anexa 14. Categoriile de nou-născuţi la termen care pot necesita alimentaţie cu linguriţa Anexa 15. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu linguriţa Anexa 16. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu biberonul Anexa 17. Algoritm – Alimentaţia enterală a nou-născutului la termen bolnav


10.1. Anexa 1. Lista participanţilor la Întâlnirile de consens


Lista participanţilor la Întâlnirea de Consens de la Sibiu, 8-10 mai 2010

Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu – IOMC Polizu, Bucureşti

Prof. Dr. Maria Stamatin – Maternitatea Cuza Vodă Iaşi

Prof. Dr. Gabriela Zaharie – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie I, Cluj Napoca

Prof. Dr. Constantin Ilie – Maternitatea Bega, Timişoara

Conf. Dr. Manuela Cucerea – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Tg. Mureş

Conf. Dr. Valeria Filip – Spitalul Clinic Judeţean Oradea

Dr. Gabriela Olariu – Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „D. Popescu”, Timişoara

Dr. Adrian Ioan Toma – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Adrian Crăciun – Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti

Dr. Anca Bivoleanu – Maternitatea Cuza Vodă Iaşi

Dr. Mihaela Ţunescu – Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „D. Popescu”, Timişoara

Dr. Eugen Mâţu – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Maria Livia Ognean – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu

Dr. Marta Simon – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Tg. Mureş

Dr. Ecaterina Olariu – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu

Dr. Andreea Avasiloaiei – Maternitatea Cuza Vodă Iaşi

Dr. Bianca Chirea – Spitalul Clinic Judeţean Oradea

Dr. Leonard Năstase – IOMC Polizu, Bucureşti

Dr. Emanuel Ciochină – IOMC Polizu, Bucureşti

Dr. Andreea Dicu – IOMC Polizu, Bucureşti

Dr. Sebastian Olariu – Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „D. Popescu”, Timişoara

Dr. Radu Galiş – Spitalul Clinic Judeţean Oradea


33
Lista participanţilor la Întâlnirea de consens din 23-25 iulie 2010, Bran

Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu – IOMC Polizu, Bucureşti

Prof. Dr. Maria Stamatin – Maternitatea Cuza Vodă Iaşi

Prof. Dr. Gabriela Zaharie – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie I, Cluj Napoca

Prof. Dr. Constantin Ilie – Maternitatea Bega, Timişoara

Conf. Dr. Manuela Cucerea – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Tg. Mureş

Conf. Dr. Valeria Filip – Spitalul Clinic Judeţean Oradea

Şef Lucr. Dr. Ligia Blaga – Clinica de Obstetrică Ginecologie II, Cluj Napoca

Dr. Gabriela Olariu – Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „D. Popescu”, Timişoara

Dr. Doina Broscăuncianu – IOMC Polizu, Bucureşti

Dr. Adrian Toma – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Adrian Crăciun – Maternitatea Cantacuzino, Bucureşti

Dr. Mihaela Ţunescu – Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „D. Popescu”, Timişoara

Dr. Eugen Mâţu – Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Panait Sârbu”, Bucureşti

Dr. Maria Livia Ognean – Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu

Dr. Marta Simon – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Tg. Mureş

Dr. Laura Suciu – Spitalul Clinic Municipal, Tg. Mureş

Dr. Andreea Avasiloaiei – Maternitatea Cuza Vodă Iaşi

Dr. Bianca Chirea – Spitalul Clinic Judeţean Oradea



10.2. Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor

Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare Standard Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat. Recomandare Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat. Opţiune Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare.


Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare Grad A Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib). Grad B Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III). Grad C Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări. Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.

Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi Nivel Ia Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate. Nivel Ib Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput. Nivel Iia Dovezi obţinute din cel puţin un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine conceput. Nivel Iib Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare. Nivel III Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute. Nivel IV Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu.


10.3. Anexa 3.

Tabel 1. Necesarul energetic pentru nou-născut (0-1 lună) (după Energy requirements of infants from birth to 12 months. In Human energy requirements. Report of a joint FAO/WHO/UNU expert consultation. Rome, 17-24 October, 2001) Necesar energetic total3 Vârsta
(luni) Greutatea medie (kg) Creştere ponderală medie (g/zi) Cheltuieli energetice1 totale (kcal/zi) Energie depozitată2 (kcal/zi) kcal/zi kcal/kg/zi Băieţi 0-1 lună 4,58 35,2 306 211 518 113 Fete 0-1 lună 4,35 28,3 286 178 464 107 Greutatea medie şi creşterea ponderală medie sunt date WHO, 1994. 1cheltuieli energetice totale = –99,4+88,6 x kg; 2creştere ponderală x energia depozitată cu creşterea normală; 3necesar energetic= cheltuieli energetice totale + energia depozitată.

Tabel 2. Necesarul energetic la nou-născuţii alimentaţi la sân, cu formule (după Energy requirements of infants from birth to 12 months. In Human energy requirements. Report of a joint FAO/WHO/UNU expert consultation. Rome, 17-24 October, 2001) Alimentaţi cu lapte de mamă1 Alimentaţi cu formule de lapte2 Toţi sugarii3 Vârstă (luni) băieţi fete media băieţi fete media băieţi fete media 1 106 99 102 122 117 120 113 107 110 Numerele au fost rotunjite la cel mai apropiat 1 kcal/kg/zi, folosind greutatea corporală medie şi depozitarea energetică şi cu următoarele ecuaţii predictive pentru cheltuielile energetice totale: 1chelt. energ. totale (kcal/kg/zi) = (–152,0+92,8xgreutatea în kg)/greutatea în kg; 2chelt. energ. totale (kcal/kg/zi) = (–29,0+82,6xgreutatea în kg)/greutatea în kg; 3chelt. energ. totale (kcal/kg/zi) = (–99,4+88,6xgreutatea în kg)/greutatea în kg.
35
10.4. Anexa 4. Curbele antropometrice neonatale Lubchenco (după Lubchenco LO, Hansman C, Boyd E. Intrauterine growth in length and head circumference as estimated from live births at gestational ages from 26 to 42 weeks. Pediatr. 1966; Battaglia FC, Lubchenco LO. A practical classification of newborn infants by weight and gestational age. J Pediatr. 1967)

Lungimea, perimetrul cranian, greutatea la naştere şi indicele ponderal în funcţie de vârsta de gestaţie

Greutatea la naştere în funcţie de vârsta de gestaţie

10.5. Anexa 5. Contraindicaţiile alimentaţiei enterale minime

Contraindicaţiile alimentaţiei enterale minime sunt:

– nou-născuţii sever asfixiaţi[18] – instabilitate hemodinamică severă (resuscitare volemică, administrare de Dopamină ≥ 5 mcg/kgc/min) – status respirator instabil – coagulopatie necesitând tratament – EUN suspectată sau confirmată[18,53] – obstrucţie sau perforaţie intestinală, respectiv ileus paralitic, reziduu gastric semnificativ, bilios, sangvin[18,53] – status convulsiv – nou-născuţi cu SGA severă (sub percentila 3 pe curbele de creştere intrauterină)[18,54,55]









37
10.6. Anexa 6. Tehnica alimentaţiei nou-născutului prin gavaj[158,159]

Gavajul discontinuu: Materiale necesare: – sondă gastrică de 4 Fr (GN < 1000 grame) sau 6 Fr (GN > 1000 grame) – seringi sterile 5, 10, 20 ml – leucoplast hipoalergenic – recipient/biberon cu lapte de mamă etichetat sau preparat de lapte pentru prematuri – stetoscop Tehnica : – nou-născutul este poziţionat pe dreapta, ridicat la un unghi de 45 de grade sau pe burtă şi în poziţie ridicată – se spală mâinile – se pregăteşte un câmp steril – se deschide ambalajul sondei şi seringii pe câmpul steril – se deschide recipientul/biberonul – se deschide incubatorul – se spală mâinile – se introduce blând sonda prin narină sau gură în stomac pe distanţa nas – pavilionul urechii – apendice xifoid – se adaptează seringa la sondă şi se aspiră blând pentru a verifica dacă sonda are capătul în stomac sau se introduce aer în stomac şi se ascultă cu stetoscopul zgomotele abdominale – se fixează sonda cu ajutorul leucoplastului, fie la comisura bucală, fie la nivelul nasului – se scoate pistonul de la seringă, se umple seringa cu cantitatea de lapte pentru gavaj – laptele se lasă să curgă singur în stomac, lent, fără a împinge cu pistonul, gravitaţional – gavajul durează aproximativ 20 de minute, cât durează un supt – după terminarea gavajului, se scoate seringa, se închide sonda – seringa se schimbă la fiecare masă, – sonda gastrică se schimbă la 24 de ore – se vor nota observaţii în foaia de alimentaţie a nou-născutului (cantitatea şi tipul reziduului, cantitatea administrată, tipul de lapte administrat, evenimente observate în timul gavajului) – în timpul gavajului se va observa starea copilului, aspectul tegumentelor, frecvenţa respiratorie, frecvenţa cardiacă, regurgitaţii, vărsături, crize de apnee.

Gavajul continuu: Materiale necesare: – pompa de alimentaţie (de infuzie, injectomat) – sonda gastrică 4, 6 Fr – leucoplast hipoalergenic – seringi de 20, 50 ml – prelungitor adaptat la seringă Tehnica: – se spală mâinile – se plasează sonda oro- sau nazogastrică (vezi alimentaţia discontinuă) – se fixează sonda cu leucoplastul hipoalergenic – se preferă fixarea la nivelul buzei pentru a evita escoriaţiile nazale în cazul în care sonda s-ar fixa pe nas – se ataşează seringa la pompa de alimentaţie – se stabileşte cantitatea de lapte pe oră şi se pune pompa în funcţiune – se notează în foaia de observaţie ora şi volumul în mililitri pe oră – sonda nazogastrică se schimbă zilnic şi, dacă se va plasa nazal, într-o zi se va plasa în narina dreaptă şi într-o zi în narina stângă pentru a evita leziunile nazale Notă: Dacă volumul de lapte este sub 200 ml, se vor utiliza 4 seringi, una la 5 ore, dacă depăşeşte 200 ml/zi de lapte se vor utiliza 6 seringi, una la 3 ore şi jumătate. În ambele cazuri se va face o pauză de o oră/zi pentru a efectua unele îngrijiri medicale şi pentru a pune stomacul în repaus. Notă: O altă modalitate este metoda bolusului lent, continuu 2 ore cu o oră pauză, sau o oră cu două ore pauză, în funcţie de toleranţa gastrică a nou-născutului.
38
Lungimea estimativă a sondei orogastrice în cazul nou-născuţilor cu greutate sub 1500 grame Greutate (grame) Lungimea sondei orogastrice (cm) < 750 13 750 – 999 15 1000 – 1249 16 1250 – 1500 17

10.7. Anexa 7. Manifestări clinice la nou-născutul cu insuficienţă cardiacă Manifestări clinice la nou-născutul cu insuficienţă cardiacă Semne de disfuncţie miocardică şi de perfuzie tisulară compromisă: a) tahicardie (>150 băt/min), ritm de galop, puls slab şi filiform; b) cardiomegalie (clinică şi radiografică); c) diureză redusă (<1 ml/kg/oră); d) acidoză metabolică; e) colaps vascular/şoc: paloare, tegumente marmorate, extremităţi reci, timp de reumplere capilară prelungită (>3 sec), diferenţă crescută temperatură centrală-periferică (>2°C), puls nepalpabil Semne de congestie pulmonară: a) tahipnee (> 60 resp/min); b) retracţii subcostale sau intercostale; c) zone pulmonare inundate pe radiografia toracică; d) edem pulmonar manifest; e) wheezing sau raluri bazale; f) cianoză Semne de congestie venoasă sistemică: a) hepatomegalie (> 3 cm sau progresivă); b) creştere ponderală excesivă (>30 g/24 ore) în ciuda dificultăţilor de alimentaţie[46].

10.8. Anexa 8.

Tabel 1. Cauzele sindromului intestinului scurt (modificat după: Sondheimer J. Neonatal short bowel syndrome. In: Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press, 2006) Rezecţie chirurgicală Enterocolită ulcero-necrotică Atrezii congenitale de intestin subţire (tip I, II, IIIa) Jejunale şi/sau ileale multiple (tip IV) Deformitate în „pom de crăciun” (engl.: Christmas tree/apple peel deformity), tip IIIb Volvulus intestinal Congenital sau secundar malrotaţiei intestinale Secundar aderenţelor congenitale sau dobândite Gastroschizis Obstrucţie şi necroză de intestin subţire asociată Atrezie de intestin subţire asociată Ileus meconial Tromboza venelor sau arterelor mezenterice Septicemie cu coagulopatie Sindroame de hipercoagulabilitate Traumatism Enterită postiradiere cu ischemie Congenital Sindrom intestin scurt congenital Absenţa funcţiei intestinale critice cauzând rezecţie Aganglionoză intestinală totală Sindroame de dismotilitate intestinală – pseudo-obstrucţie intestinală Atrofie microvilozitară congenitală (engl.: microvillous inclusion disease)
39
Tabel 2. Complicaţiile tardive ale sindromului intestinului scurt neonatal (modificat după: Sondheimer J. Neonatal short bowel syndrome. In: Thureen PJ, Hay W: Neonatal nutrition and metabolism. 2nd Ed Cambridge University Press, 2006) Complicaţii legate de cateterizarea venoasă centrală Septicemie, tromboză, obstrucţie mecanică Complicaţii nutriţionale Deficit vitaminic, mineral, perturbări calorice Complicaţii hepato-biliare Colestază, colelitiază, insuficienţă hepatică Complicaţii metabolice D-lactacidoză, osteopenie/osteoporoză, toxicitate legată de aluminiu Complicaţii renale Calculi de oxalaţi, nefrotoxicitatea medicamentelor Complicaţii gastrointestinale Stricturi, ulcer anastomotic cu hemoragie intestinală, colita intestinului scurt, alergie gastrointestinală, hipergastrinemie şi ulcer peptic Complicaţii comportamentale Comportament de refuz alimentar, dependenţă prelungită, stress emoţional familial


10.9. Anexa 9. Conduita în cazul alăptării nou-născuţilor cu cheilognatopalatoschizis/secvenţă Pierre Robin[117-120] Sânul se orientează cu porţiunea cea mai voluminoasă spre partea de palat mai intact ajutând la comprimare şi împiedicând pătrunderea sfârcului în zona cu despicătura.
Dacă despicătura e mare se sugerează mamei să tragă de areolă în jos pentru a nu ajunge sfârcul în despicătură


10.10. Anexa 10. Categoriile de nou-născuţi la termen bolnavi care pot necesita alimentaţie prin gavaj[22,89,90] RCIU/SGA cu tulburări ale reflexului de supt Nou-născuţi reanimati la naştere cu tulburări ale reflexului de supt Nou-născuţi cu asfixie perinatală cu tulburări ale reflexului de supt Nou-născuţii cu suport ventilator Nou-născuţii cu malformaţii congenitale de cord cu tulburări ale reflexelor de supt, deglutiţie, respiraţie
Nou-născuţii cu cheilognatopalatoschizis/secvenţă Pierre Robin ce nu pot suge la sân sau din biberon Nou-născuţii cu sindrom de intestin scurt Nou-născuţii cu boli cromozomiale ce nu pot fi alimentaţi la sân sau cu biberonul

10.11. Anexa 11. Avantajele, dezavantajele, indicaţiile, contraindicaţiile şi complicaţiile gavajului continuu şi discontinuu la nou-născutul la termen bolnav[22,89,90] Gavajul discontinuu Gavajul continuu
Indicaţii – coordonare inadecvată supt/deglutiţie, – sindrom de detresă respiratorie, manifestată prin tahipnee (60-80 respiraţii/minut
– detresă respiratorie severă – reflux gastro-esofagian – persistenţa reziduului gastric – motilitate distală scăzută – intoleranţă la gavajul gastric discontinuu Contraindicaţii – dilacerări esofagiene – EUN – dilacerări esofagiene – EUN Avantaje – creştere ponderală optimă – toleranţă digestivă bună – respectă descărcările enzimatice şi hormonale fiziologice – scurtează durata până la alimentaţia enterală exclusivă – permite alimentaţia enterală pentru nou-născuţii care nu tolerează gavajul gastric discontinuu

Dezavantaje – interferenţă cu minut-ventilaţia – scăderea complianţei pulmonare cu apariţia sau accentuarea hipoxemiei – interferenţă cu minut-ventilaţia – scăderea complianţei pulmonare cu apariţia sau accentuarea hipoxemiei Complicaţii – motilitate duodenală modificată – vărsături, aspiraţie, distensie abdominală – apnee/bradicardie/ desaturare – iritarea/necroza mucoasei nazale – perforarea faringelui posterior/esofagului/ stomacului – inserţie în căile aeriene – apnee/bradicardie/desaturare – iritarea/necroza mucoasei nazale – perforarea faringelui posterior/esofagului/ stomacului – inserţie în căile aeriene

10.12. Anexa 12. Contraindicaţiile gavajului oro/nazogastric la nou-născutul la termen bolnav[22,89,90]

– iritaţia septului nazal – iritaţia/disconfortul esofagian – hiperproducţie de mucus – perforaţia esofagului sau stomacului

10.13. Anexa 13. Indicaţiile şi contraindicaţiile gavajului transpiloric la nou-născutul la termen bolnav[23,136-138] Indicaţiile gavajului transpiloric la nou-născutul la termen bolnav: evacuare gastrică deficitară retenţie gastrică importantă reflux gastroesofagian malformaţii ale tubului digestiv (de exemplu microgastria) intoleranţă la gavajul nasogastric/orogastric[6,26,27] Contraindicaţiile absolute ale gavajului transpiloric sunt: obstrucţie intestinală hemoragie digestivă intervenţie chirurgicală recentă pe intestine enterocolită ulcero-necrotică diaree severă.

10.14. Anexa 14. Categoriile de nou-născuţi la termen care pot necesita alimentaţie cu linguriţa[146148] Nou-născutul SGA/RCIU Nou-născutul cu spor ponderal adecvat şi reflex bun de supt Nou-născutul cu asfixie moderată şi alterare uşoară a reflexului de supt Nou-născutul cu despicătura palatină Nou-născutul separat temporar de mamă pentru a nu afecta eficienţa reflexului de supt

10.15. Anexa 15. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu linguriţa[147,148] – poziţionarea nou-născutului cu capul mai ridicat, susţinut de braţul stâng – umplerea linguriţei pe trei sferturi cu lapte – comprimarea buzei de jos cu linguriţa şi prelingerea laptelui pe lateralele limbii ţinând limba comprimată – nu se scoate linguriţa din gură decât după înghiţirea totală a laptelui

10.16. Anexa 16. Conduita în cazul nou-născuţilor alimentaţi cu biberonul – atingerea uşoară a comisurii buzelor cu biberonul pentru a stimula deschiderea gurii – introducerea tetinei deasupra limbii – înclinarea biberonului suficient pentru a nu exista aer în tetină – retragerea tetinei pentru ca succţiunea să nu creeze un vid de aer ce poate determina aspirarea laptelui – verificarea permeabilităţii tetinei, al cărei orificiu se poate înfunda cu uşurinţă sau poate fi prea mare.

10.17. Anexa 17. Algoritm – Alimentaţia nou-născutului la termen bolnav


Evaluare: – VG, vârstă postnatală, status clinic – tipul afecţiunii/afecţiunilor – factori de risc pentru dificultăţi alimentare
Evaluarea posibilităţii iniţierii alimentaţiei enterale: – contraindicaţii în anexa… – prudenţă în anexa ….
De preferat colostru sau formulă de început
NU apă sterilă, soluţii glucozate, lapte de vacă
De preferat lapte de mamă sau formule de început
Aport caloric crescut (fortifianţi de lapte de mamă sau formule hipercalorice)
Situaţii speciale
Afecţiuni metabolice congenitale
restricţionarea substratului nutritiv care nu poate fi metabolizat
Fenilcetonurie Formulă fără fenilalanină la valori ale fenilalaninemiei peste 600 µmol/l Galactozemie Formulă fără lactoză şi galactoză (formulă pe bază de proteine din soia)
Malformaţii congenitale cardiace
– aport caloric cu 50% mai mare decât la nou-născutul sănătos – lapte de mamă fortifiat sau formule hipercalorice
Nou-născut reanimat la naştere Alimentaţie enterală în cazul unei bune coordonări supt/deglutiţie/respiraţie
Nou-născut pe suport ventilator Alimentaţie prin gavaj la nou-născutul stabil
Nou-născut RCIU Precauţii în cazul RCIU severe
Nou-născut cu asfixie perinatală
Precauţii. De dorit lapte matern sau formule de început. Opţional formule fără lactoză
EUN
Repaus digestiv în funcţie de forma de severitate. Re-alimentare de dorit cu lapte matern sau formule de început cu probiotice. Opţional formule pe bază de hidrolizate proteice
Sd. de intestin scurt Iniţial alimentaţie cu formule diluate, creşterea treptată a concentraţiei formulei. Formule extensiv sau parţial hidrolizate cu adaus de probiotice Alţi nou-născuţi după intervenţii chirurgicale Prudenţă Reflux gastroesofagian Poziţionare
Cheilognatopalatoschizis Consiliere pentru poziţionare pentru supt. NU gavaj de rutină
Nou-născut cu icter Colostru/lapte matern. În caz de deshidratare suplimentare cu formulă de început din lapte de vacă. NU apă sau ceai. Nou-născut mare pentru VG, nou-născut din mamă cu diabet zaharat Risc de hipoglicemie. Iniţiere precoce a alimentaţiei cu lapte de mamă sau formulă de început.
Nou-născut cu patologie hepatică
Formule pe bază de hidrolizate proteice şi trigliceride cu lanţ mediu
Nou-născut cu afecţiuni renale severe
Lapte de mamă sau formulă de început pe bază de proteine din laptele de vacă cu conţinut redus de fosfaţi, potasiu şi magneziu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *