Ghid de management al astmului

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul 1059 din 2 septembrie 2009 pentru aprobarea ghidurilor de practica medicala

 

GHID DE MANAGEMENT AL ASTMULUI RESPONSABIL: Prof. Dr. Miron Bogdan, Preşedinte al Comisiei de Pneumologie, Alergologie şi Imunologie Clinică a Ministerului SănătăŃii

1. INTRODUCERE

Medici Acest ghid se adresează tuturor practicienilor implicaŃi în managementul astmului, inclusiv medici de familie, specialişti de alergologie şi imunologie clinică, pneumologie, medicină internă.

PacienŃi PopulaŃia Ńintă acoperită de acest ghid este reprezentată de adulŃi (> 18 ani) şi adolescenŃi (12 – 18 ani). Deşi multe dintre recomandări sunt probabil valide şi pentru copiii cu vârste între 5 şi 12 ani, clinicienii nu trebuie să folosească acest ghid pentru managementul astmului la această grupă de vârstă.

Evaluarea dovezilor şi formularea recomandărilor Evaluarea dovezilor şi formularea recomandărilor a fost făcută similar cu sistemul GRADE (Grading of Recommendations Assessment, Development and Evaluation [1] adoptat acum printre alte organizaŃii de American Thoracic Society, European Respiratory Society şi American College of Chest Physicians. Acest sistem separă evaluarea calităŃii dovezilor de puterea recomandărilor. Calitatea dovezilor este clasificată în 4 nivele: # # # # Înaltă – este puŃin probabil ca cercetări ulterioare să schimbe gradul de încredere în efectul estimat # # # Moderată – este probabil ca cercetări ulterioare să schimbe gradul de încredere în efectul estimat şi ar putea să modifice efectul estimat # # Joasă – este foarte probabil ca cercetări ulterioare să schimbe gradul de încredere în efectul estimat şi este probabil să modifice efectul estimat # Foarte joasă – Orice estimare a efectului este incertă Studiile controlate randomizate sunt considerate de calitate înaltă dar calitatea lor poate fi scăzută din diferite motive ce includ vicii de metodologie, rezultate inconsistente şi imprecise etc. Studiile observaŃionale sunt considerate de calitate joasă dar calitatea lor poate creşte dacă mărimea efectului este mare şi eventualii factori de confuzie care ar putea interveni ar acŃiona în sensul scăderii efectului. Puterea recomandărilor se clasifică în 4 categorii: + + + Recomandare puternică în favoarea unei intervenŃii + + Recomandare slabă (opŃională) în favoarea unei intervenŃii – – Recomandare slabă (opŃională) împotriva unei intervenŃii – – – Recomandare puternică împotriva unei intervenŃii Puterea recomandării se clasifică în funcŃie de 4 factori: – mărimea diferenŃei dintre efectele favorabile şi cele nefavorabile; o diferenŃă mare implică o recomandare mai puternică – calitatea dovezilor ce susŃin estimarea efectului; o calitate mai înaltă susŃine o recomandare puternică – variabilitatea valorilor şi preferinŃelor medicilor şi pacienŃilor; existenŃa unor intervenŃii alternative scad puterea recomandării – costul intervenŃiei; costul mai mic creşte puterea recomandării
ImplicaŃiile puterii recomandărilor în sistemul GRADE sunt clare. O recomandare puternică implică: – pentru pacienŃi: majoritatea pacienŃilor aflaŃi în situaŃia lor ar dori acŃiunea recomandată – pentru medici: majoritatea pacienŃilor trebuie să primească acŃiunea recomandată O recomandare slabă (opŃională) implică: – pentru pacienŃi: majoritatea pacienŃilor aflaŃi în situaŃia lor ar dori acŃiunea recomandată, dar mulŃi pacienŃi nu ar dori acest lucru – pentru medici: există alegeri diferite pentru pacienŃi diferiŃi şi medicul trebuie să ajute pacientul în a alege varianta cea mai potrivită În cazul în care nu există suficiente dovezi pentru a putea formula o recomandare şi totuşi grupul de elaborare al ghidului a simŃit nevoia de a face totuşi o recomandare aceasta a fost marcată cu semnul: X Cea mai bună practică recomandată pe baza experienŃei grupului de elaborare a ghidului, folosind şi experienŃa grupurilor de elaborare a unor ghiduri internaŃionale

DeclaraŃie de intenŃie Acest ghid nu este menit a fi un standard de practică. Respectarea recomandărilor conŃinute în acest ghid nu asigură un rezultat favorabil în toate cazurile. Nu trebuie considerat că aceste recomandări includ toate intervenŃiile potrivite sau exclud pe toate cele nepotrivite pentru situaŃia în cauză. Decizia asupra intervenŃiilor aplicate pacientului sunt în final rezultatul judecăŃii medicului curant, incluzând şi valorile şi preferinŃele pacientului. Cu toate acestea, luarea unei atitudini semnificativ diferite de cele recomandate în ghid trebuie justificate în documente medicale.

Grupul de elaborare al ghidului a fost alcătuit din: Dr. Monica BĂTĂIOSU (medicină familie, Bucureşti), Prof Dr. Miron Alexandru BOGDAN (coordonator ghiduri boli pulmonare cronice, pneumologie, Bucureşti), Şef lucrări Dr. Dragoş BUMBĂCEA (coordonator ghid management astm, pneumologie, Bucureşti), Şef lucrări Dr. Roxana Silvia BUMBĂCEA (alergologie şi imunologie clinică, Bucureşti), Dr. Alexandra CÂRA (medicină familie, Călăraşi), Prof. Dr. Diana DELEANU (alergologie şi imunologie clinică, Cluj-Napoca), Şef lucrări Dr. Mădălina DUMITRESCU (medicină familie, Craiova), Dr. Diana IONIłĂ (pneumologie, Bucureşti), Dr. Cristina ISAR (medicină familie, Bucureşti), Şef lucrări Dr. Ştefan Dan MIHĂICUłĂ (pneumologie, Timişoara), Conf. Dr. Florin Dan POPESCU (alergologie şi imunologie clinică, Bucureşti), Dr. Claudia Lucia TOMA (pneumologie, Bucureşti), Dr. Daciana TOMA (medicină familie, Bucureşti), Dr. Cornelia Elena TUDOSE (pneumologie, Bucureşti) Colaboratori: Dr. Cristina Lupaşcu (Bucureşti), Dr. Daniela Muti (Cluj)

ContribuŃii: Diagnostic: Monica Bătăiosu, Dragoş Bumbăcea, Diana IoniŃă, Florin Dan Popescu Management non-farmacologic: Alexandra Câra, Roxana Silvia Bumbăcea, Daciana Toma Management farmacologic: Cristina Isar, Dragoş Bumbăcea, Cornelia Tudose Exacerbări: Mădălina Dumitrescu, Dragoş Bumbăcea, Claudia Toma Forme speciale de astm: Diana Deleanu, Ştefan Dan MihăicuŃă Elaborare integrată: Miron Alexandru Bogdan, Dragoş Bumbăcea

2. DIAGNOSTICUL ŞI MONITORIZAREA ASTMULUI

Astmul este definit prin prezenŃa simptomelor astmatice şi a unei obstrucŃii variabile a căilor aeriene; hiperreactivitatea bronşică şi inflamaŃia bronşică au fost incluse ca şi componente ale bolii în definiŃii mai recente, dar contribuŃia lor la manifestările clinice
ale bolii, metodele optime de evaluare ca şi contribuŃia la managementul astmului sunt încă incomplet precizate. Ca urmare diagnosticul şi tratamentul astmului se bazează în continuare cu unele excepŃii pe manifestările clinice şi funcŃionale respiratorii. Diagnosticul corect de astm este necesar datorită consecinŃelor sociale şi psihologice ale punerii acestui diagnostic cât şi datorită necesităŃii unui tratament cronic pe termen lung cu efecte secundare mici dar prezente. Diagnosticul astmului este dificil datorită faptului că manifestările astmatice sunt intermitente şi relativ nespecifice şi datorită absenŃei unui standard de referinŃă pentru diagnosticul bolii. Din acest motiv nu pot fi făcute recomandări clare bazate pe dovezi pentru diagnosticul astmului.

2.1. DIAGNOSTICUL DE ASTM Diagnosticul de astm se bazează pe recunoaşterea simptomelor şi semnelor clinice sugestive şi pe excluderea altor posibile patologii care să explice simptomele. ObstrucŃia bronşică reversibilă după bronhodilatator şi variabilă în timp, evaluată prin măsurarea funcŃiei respiratorii, confirmă diagnosticul. Un algoritm de diagnostic al astmului este prezentat în paginile următoare. Simptome sugestive de astm – dispnee – tuse – wheezing (respiraŃie şuierătoare) – senzaŃia de constricŃie toracică X Diagnosticul de astm trebuie luat în considerare la orice pacient care prezintă cel puŃin unul din simptomele sugestive de astm, indiferent de vârstă. Simptomele astmatice sunt nespecifice, fiind prezente şi în alte afecŃiuni (vezi diagnostic diferenŃial). Wheezing-ul şi dispneea nocturnă au o valoare predictivă mai mare pentru diagnostic; combinaŃia mai multor simptome creşte valoarea predictivă. Simptomele astmatice pot avea caracteristici care cresc, de asemenea, probabilitatea diagnosticului: – variabilitatea (în cursul aceleiaşi zile sau de la o zi la alta sau de la un sezon la altul) şi/sau intermitenŃa (fără simptome între manifestări) – agravarea nocturnă sau dimineaŃa devreme – apariŃia după factori declanşatori specifici (alergene, antiinflamatorii nesteroidiene) sau nespecifici (fum, mirosuri puternice, aer rece, efort fizic, beta-blocante sistemice sau oculare) – ameliorarea sau dispariŃia după tratament antiastmatic. Prezentarea clinică a astmului este foarte variabilă interindividual şi chiar la acelaşi individ în timp, din punct de vedere al aspectului şi severităŃii simptomelor; pot apărea şi forme clinice particulare relativ atipice: – tuse izolată (astmul tusiv) – dispnee relativ continuă, accentuată la efort sau în alte circumstanŃe. Examenul fizic pulmonar poate releva semne de obstrucŃie +/- hiperinflaŃie: – raluri sibilante difuze bilateral – expir prelungit – diminuarea difuză a murmurului vezicular Examenul fizic este puŃin sensibil în identificarea obstrucŃiei bronşice difuze din astm, fiind relativ frecvent normal chiar la pacienŃi simptomatici şi cu obstrucŃie confirmată spirometric. X Un examen fizic pulmonar normal nu exclude diagnosticul de astm. PrezenŃa anumitor factori modifică probabilitatea de astm la un pacient cu simptome de astm. Evaluarea acestor factori permite estimarea probabilităŃii de astm care este utilă mai ales la pacienŃii la care evaluarea iniŃială (evaluarea clinică + spirometrie/peakflowmetrie cu test bronhodilatator) nu a permis confirmarea diagnosticului de astm.

Factori care cresc probabilitatea de astm: – asocierea mai multor simptome de astm – anumite caracteristici ale simptomelor prezente: – variabile ca intensitate în timp (chiar intermitente cu perioade asimptomatice) – se agravează în timpul nopŃii sau dimineaŃa devreme – apar după efort, expunere la alergene, medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, betablocante) – se ameliorează sau dispar după medicaŃie antiastmatică – antecedente personale de boli atopice (dermatită atopică, rinită alergică) – antecedente heredocolaterale de boli atopice (astm, rinită alergică, dermatită atopică) – raluri sibilante şi/sau expir prelungit bilateral difuz la auscultaŃia toracică – VEMS sau PEF scăzut fără o altă explicaŃie – eozinofilie periferică fără o altă explicaŃie

Factori care scad probabilitatea de astm – debutul simptomelor după 40 de ani – simptomele apar doar în context infecŃios (la adult) – tuse cronică productivă în absenŃa altor simptome astmatice – istoric vechi de fumător înainte de debutul simptomelor – examen pulmonar normal repetat la un pacient simptomatic în momentul examinării – PEF sau spirometrie normale la un pacient simptomatic în momentul determinării – boli cardiace asociate X La orice pacient cu simptome de astm trebuie evaluaŃi factorii ce cresc sau scad probabilitatea diagnosticului de astm. Confirmarea diagnosticului de astm Istoricul şi semnele clinice sunt baza diagnosticului în astm, dar evaluarea simptomelor ca dispneea şi wheezingul este adesea dificilă. Măsurarea funcŃiei pulmonare, cu evidenŃierea obstrucŃiei bronşice variabile în timp şi după administrarea de substanŃe bronhodilatatoare confirmă diagnosticul de astm.

Spirometria Spirometria este o investigaŃie rapidă, sigură şi relativ ieftină. Parametrii esenŃiali care sunt măsuraŃi prin spirometrie în cursul unei manevre expiratorii forŃate sunt Volumul Expirator Maxim în prima Secundă a expiraŃiei forŃate (VEMS) şi Capacitatea Vitală ForŃată (CVF) precum şi raportul lor (VEMS/CVF). Spirometria trebuie să respecte criterii de validitate şi reproductibilitate pentru a putea fi considerată o sursă corectă de informaŃie. X Spirometria trebuie efectuată de personal antrenat; în caz de dubiu asupra validităŃii ei se recomandă repetarea într-un laborator specializat. ObstrucŃia bronşică este definită prin scăderea raportului VEMS/CVF sub limita inferioară a normalului. Scăderea sub 0,7 este considerată definitorie pentru obstrucŃia bronşică, deşi poate subestima obstrucŃia la pacienŃi mai tineri. Severitatea obstrucŃiei este determinată de valoarea VEMS exprimată procentual din valoarea prezisă. # # # Severitatea obstrucŃiei se asociază cu riscul de exacerbări şi cu riscul de a dezvolta obstrucŃie fixă în timp. PercepŃia de către pacienŃi a obstrucŃiei fluxului aerian este foarte variabilă, aşa încât spirometria relevă uneori obstrucŃie mai severă decât cea estimată în urma istoricului sau a examenului fizic. + + + Spirometria este metoda recomandată pentru identificarea obstrucŃiei bronşice şi măsurarea severităŃii sale. X ExistenŃa unor parametri spirometrici normali la un pacient FĂRĂ simptome în momentul efectuării manevrei nu exclude astmul.
X ExistenŃa unor parametri spirometrici normali la un pacient CU simptome în momentul efectuării manevrei scade probabilitatea de astm şi impune efectuarea de investigaŃii pentru alte boli. Reversibilitatea obstrucŃiei după administrarea unui bronhodilatator sau a unui corticosteroid este caracteristică astmului. # # # Răspunsul bronhodilatator este considerat semnificativ de către consensurile internaŃionale atunci când valoarea VEMS creşte cu > 200 ml şi cu > 12% faŃă de valoarea iniŃială, pre-bronhodilatator după 15 – 30 minute de la administrarea a 400 micrograme de salbutamol inhalator. Un grad de reversibilitate există însă şi în alte boli pulmonare însoŃite de obstrucŃie bronşică. O creştere a VEMS cu 400 ml după bronhodilatator este mult mai sugestivă pentru astm; creşteri mai mici sunt mai puŃin discriminatorii faŃă de alte boli. + + + EfectuaŃi un test de reversibilitate la bronhodilatator la toŃi pacienŃii cu suspiciune de astm şi obstrucŃie bronşică confirmată spirometric, cu măsurarea VEMS înainte şi după administrarea bronhodilatatorului. X AdministraŃi bronhodilatatorul folosind un dispozitiv pMDI cu cameră de inhalare pentru o depunere pulmonară cât mai eficientă. + + + ConsideraŃi o creştere a VEMS cu > 400 ml la 15 – 30 de minute după administrarea a 400 micrograme de salbutamol inhalator ca şi confirmare a astmului. Uneori reversibilitatea după administrarea de bronhodilatator este absentă sau mică. În această situaŃie atitudinea va fi dictată de probabilitatea diagnosticului de astm. În cazul în care probabilitatea de astm este mică se vor face investigaŃii pentru diagnostice alternative. În cazul în care probabilitatea de astm este mare se poate administra un tratament de probă cu corticosteroid inhalator (budesonid 200 micrograme x 2/zi sau echivalent timp de 6 – 8 săptămâni) sau, în obstrucŃia severă în care există un grad de rezistenŃă la corticosteroizii inhalatori [14], cu corticoid oral (prednison 30 mg/zi timp de 7 – 14 zile). Similar cu reversibilitatea după bronhodilatator, creşterea VEMS cu > 400 ml faŃă de valoarea iniŃială este intens sugestivă de astm. + + + EfectuaŃi un test terapeutic cu corticosteroid inhalator sau oral la pacienŃii cu suspiciune de astm şi obstrucŃie bronşică confirmată spirometric, fără reversibilitate semnificativă după bronhodilatator. Se va măsura VEMS înainte şi după testul terapeutic cu corticosteroid. + + + ConsideraŃi o creştere a VEMS cu > 400 ml după administrarea unui test terapeutic cu corticosteroid inhalator sau oral ca şi confirmare a astmului.

Măsurarea debitului expirator de vârf (PEF – peak expiratory flow sau debitul expirator de vârf) Determinarea PEF cu ajutorul peakflowmetrului este o metodă simplă şi ieftină de măsurare a funcŃiei pulmonare. Determinarea PEF este mult mai dependentă de efort şi de cooperarea pacientului decât determinarea VEMS (fiind astfel mai supusă erorilor). În acelaşi timp determinarea PEF nu confirmă existenŃa obstrucŃiei ci doar o reducere a funcŃiei pulmonare (care poate fi prezentă şi în cazul unei restricŃii). + + + FolosiŃi determinarea PEF pentru identificarea obstrucŃiei din astm şi a unui răspuns la bronhodilatator sau corticosteroid DOAR când este imposibilă efectuarea spirometriei. Determinarea PEF presupune un expir forŃat după un inspir complet. Se fac trei determinări succesive şi se înregistrează valoarea cea mai mare. Valoarea rezultată se raportează la valoarea personală cea mai bună (valoarea PEF determinată într-un moment de absenŃă sau de control al bolii astmatice) sau la valoarea prezisă. X O valoare scăzută la un pacient cu simptome sugestive de astm sugerează prezenŃa obstrucŃiei bronşice.
# # Determinarea PEF înainte şi după administrarea unui bronhodilatator sau corticosteroid pentru punerea în evidenŃă a reversibilităŃii obstrucŃiei se face similar cu determinarea VEMS prin spirometrie. Creşterea PEF (peak expiratory flow = debit expirator de vârf) cu peste 60 L/min şi peste 20% din valoarea iniŃială la 15 minute după administrarea a 200 – 400 micrograme salbutamol inhalator confirmă diagnosticul de astm. + + ConsideraŃi o creştere a PEF cu > 60 L/min după administrarea unui bronhodilatator sau a unui corticosteroid (similar cu creşterea VEMS) ca şi confirmare de astm.

Diagnosticul de Astm __________________________________ | Simptome de astm (dispnee, tuse, | | wheezing, constricŃie toracică) | |__________________________________| | ____________v___________ * Nu folosiŃi PEF decât | Evaluare clinică | în lipsa spirometriei | (probabilitate de astm)| |________________________| | v / \ / \ / \ / \ / \ / \ ____/ Spirometrie \____ | \ (PEF*) / | | \ / | | \ / | | \ / | | \ / | | \ / | | \ / | _____v__________ _________v______ | VEMS/CVF < 0,7 | | VEMS/CVF > 0,7 | | sau PEF scăzut | | sau PEF normal | |________________| |________________| | | | | | ___v_________________ v | Probabilitate astm? | / \ |_____________________| / \ || / \ || / \ ________||________ _____________/ Beta_2 -\ | | | \ agonist / | | | \ / | | | \ / | | | \ / | | | \ / | | | | | | _______|________ ______|_________ | | | ^VEMS > 400 mL | | ^VEMS < 400 mL | ________v_________ ______v______ | sau ^PEF > 60 L| | sau ^PEF < 60 L| | Mare/Intermediară| | Mică (mai | |________________| |________________| | (mai degrabă astm| | degrabă alte| | | | sau diagnostic | | boli) | | | | incert) | | | | | |__________________| |_____________| ___v___ ________v____________ | | | ASTM | | Probabilitate astm? | | | |_______| |_____________________| | | _________||_______ | | | | | | __________v________ _______v____ | | | Mare/Intermediară| | Mică (mai | | | | (mai degrabă astm| | degrabă alte| | ____________v_________ | sau diagnostic | | boli) | | |InvestigaŃii/tratament| | incert) | | |———-|—->|pentru altă boală | |__________________| |_____________| | |______________________| | | | v | |
/\ | | / \ | | / \ | | / \ | ____________v_________ / \ | | Răspuns la tratament | __ / Steroid \____ | |______________________| | \ inhalator/ | | / | | \ / | | / | | \ / | | / | | \ / | | / | | \ / | | / | | \/ | | / | ___|____________ ___|____________ | __/__ __|__ | ^VEMS > 400 mL | | ^VEMS < 400 mL | | | NU | | DA | | sau ^PEF > 60 L| | sau ^PEF < 60 L| | |_____| |_____| |________________| |________________| | / | | | | / | | | | / | __v___ __________v________ ________v___v____ ________v________ | | | AderenŃa/tehnica | |Alte investigaŃii| | Continuă | | ASTM | | inhalatorie | |Trimitere | | tratament | | | | Alte investigaŃii/| |specialist astm | | | |______| | trimitere | |_________________| |_________________| |___________________|

Figura 1 – Algoritmul diagnosticului de astm

Figura 1Lex: Figura 1

Alte teste Deseori pacienŃii cu suspiciune de astm au spirometrie şi/sau determinare PEF normale în momentul examenului iniŃial. În această situaŃie atitudinea depinde de probabilitatea diagnosticului de astm estimată în funcŃie de factorii descrişi mai sus. X La un pacient cu suspiciune de astm şi valoare PEF normală, este indicată efectuarea unei spirometrii; când aceasta este imposibilă acŃionaŃi ca mai jos. X La un pacient cu probabilitate mică de astm la care spirometria/valoarea PEF este normală, efectuaŃi investigaŃii suplimentare pentru diagnostice alternative X La un pacient cu probabilitate mare de astm la care spirometria/valoarea PEF este normală, efectuaŃi investigaŃii suplimentare pentru a confirma astmul, sau, în lipsă, un test terapeutic cu corticosteroid inhalator.

Monitorizarea PEF la domiciliu Constă din determinarea PEF cu ajutorul unui peakflowmetru de minim 2 ori pe zi timp de minim 2 săptămâni la domiciliul pacientului. Variabilitatea PEF (ca expresie a variabilităŃii obstrucŃiei bronşice caracteristică astmului) poate fi calculată după formula (PEF_maxim – PEF_minim)/PEF_maxim.

# PrezenŃa unei variabilităŃi de > 20% minim 3 zile pe săptămână timp de două săptămâni este sugestivă pentru diagnosticul de astm. Sensibilitatea acestei metode în diagnosticul astmului este însă mică, iar specificitatea este medie, întrucât variabilitatea PEF poate fi prezentă şi în alte boli similare cu astmul. + + La pacienŃii cu simptome de astm şi spirometrie normală şi/sau valoare normală a PEF la examinarea iniŃială se poate recomanda monitorizarea PEF la domiciliu pentru confirmarea astmului X Deşi variabilitatea semnificativă a PEF sugerează astmul, acest rezultat trebuie interpretat cu precauŃie în context clinic.

Măsurarea hiperreactivităŃii bronşice Hiperreactivitatea bronşiilor (HRB) la diverşi stimuli reprezintă o caracteristică esenŃială a astmului. Metoda cea mai folosită pentru măsurarea HRB constă în măsurarea modificării VEMS după administrarea pe cale inhalatorie de metacolină sau
histamină în concentraŃii crescânde, iar rezultatul este exprimat drept concentraŃia (sau doza) de metacolină care determină scăderea VEMS cu 20% faŃă de valoarea iniŃială – PC_20 (sau PD_20) [19]. Această metodă este laborioasă, scumpă şi îndelungată. # # # Provocarea bronşică cu metacolină cu o valoare prag de 8 mg/ml are o performanŃă bună pentru diagnosticul astmului la pacienŃi cu suspiciune de astm şi spirometrie (aproape) normală, superioară altor metode diagnostice (variabilitatea PEF, testul bronhodilatator); specificitatea este mai slabă pentru pacienŃii cu suspiciune de astm şi obstrucŃie bronşică patentă. În populaŃia generală specificitatea testului este mai mică HRB fiind prezentă şi la fumători, în rinita alergică, BPOC, fibroza chistică, bronşiectazii, insuficienŃa cardiacă, sarcoidoză, sau chiar la persoane asimptomatice respirator. Ca urmare un test negativ practic exclude astmul în timp ce un test pozitiv în context clinic sugestiv permite confirmarea astmului. # Alte metode folosite pentru măsurarea HRB sunt provocările bronşice indirecte la efort sau manitol. Un rezultat pozitiv (scăderea VEMS cu > 15% faŃă de valoarea iniŃială) este specific pentru astm, dar metoda este mult mai puŃin sensibilă decât provocarea bronşică cu metacolină. + + La pacienŃii cu simptome de astm şi spirometrie normală şi/sau valoare normală a PEF la examinarea iniŃială se recomandă în primul rând efectuarea unui test de provocare bronşică atunci când este posibil X Testele de provocare bronşică se efectuează doar în servicii specializate + + + InterpretaŃi o valoare a PC_20 > 8 mg/ml ca o infirmare a diagnosticului de astm + + InterpretaŃi o valoare a PC_20 < 8 mg/ml în context clinic sugestiv ca o confirmare a diagnosticului de astm + + + InterpretaŃi un test de provocare pozitiv la efort sau manitol ca o confirmare a diagnosticului de astm

Măsurarea inflamaŃiei bronşice InflamaŃia bronşică poate fi evaluată non-invaziv prin analiza sputei induse cu soluŃie salină hipertonă (investigaŃie accesibilă doar în centre specializate) sau prin măsurarea concentraŃiei oxidului nitric în aerul expirat (FE_NO), acum posibilă cu dispozitive portabile # # Un număr crescut de eozinofile în sputa indusă (> 2%) sau o FE_NO crescută în aerul expirat (> 25 ppb la 50 ml/sec) se întâlnesc la trei sferturi dintre pacienŃii cu astm, dar şi la o treime din pacienŃii cu BPOC sau tuse cronică. # # # Studii recente au asociat mai degrabă inflamaŃia bronşică eozinofilică cu răspunsul la corticosteroizi decât cu fenotipul astmatic. X Măsurarea inflamaŃiei bronşice nu este indicată în practica medicală curentă pentru diagnosticul astmului.

Alte teste care pot contribui la diagnosticul astmului X Radiografia toracică este recomandată la pacienŃii cu prezentare atipică sau cu simptome sau semne asociate necaracteristice pentru astm X Determinarea numărului de eozinofile din sânge poate fi utilă la unii pacienŃi. X Explorarea funcŃională respiratorie completă (difuziune alveolo-capilară, volume pulmonare, schimburi gazoase) poate fi utilă în cazuri selecŃionate pentru diagnostic diferenŃial.

InvestigaŃia alergologică în astm (mai multe detalii în anexă) PrezenŃa antecedentelor familiale sau personale de boli atopice (astm, rinită alergică, dermatită atopică) creşte probabilitatea ca un pacient cu simptome respiratorii să aibă astm. Din acest motiv ele trebuie relevate în cursul anamnezei (vezi factori ce cresc probabilitatea de astm).
# # # # Expunerea pacientului cu astm la aero-alergene la care este sensibilizat induce simptome de astm şi precipită exacerbările astmatice, şi chiar astm fatal. Evaluarea statusului alergic pentru identificarea unei sensibilizări la aeroalergene cu relevanŃă clinică la un pacient cu astm este utilă pentru stabilirea unor măsuri profilactice (reducerea expunerii la aeroalergenul incriminat) şi eventual pentru imunoterapie cu extracte alergenice standardizate (vezi secŃiunea următoare), având ca obiectiv reducerea simptomelor astmatice şi a exacerbărilor astmatice şi ameliorarea controlului astmului. Rolul sensibilizării la aeroalergene în astm scade cu vârsta. X Evaluarea alergologică pentru sensibilizarea la aeroalergene este indicată la pacienŃii cu astm persistent, mai ales la adolescenŃi şi adulŃi tineri. Etapele identificării unei sensibilizări la aeroalergene cu relevanŃă clinică: – identificarea expunerii la aeroalergene printr-o anamneză alergologică sistematică – evaluarea sensibilizării pacientului la aeroalergenele la care este expus (prin testare cutanată cu extracte alergenice sau prin determinarea IgE alergen-specifice) – evaluarea semnificaŃiei clinice a unor teste pozitive în contextul istoricului medical al pacientului. Anamneza este insuficientă pentru certificarea sensibilizării la un alergen, cel puŃin pentru aeroalergenele de interior. În acelaşi timp sensibilizarea la un alergen (confirmată prin teste cutanate sau prin teste in vitro) este nesemnificativă în absenŃa unui istoric medical care să confirme expunerea la alergenul respectiv şi relaŃia simptomelor pacientului cu această expunere. Testarea cutanată cu extracte alergenice este investigaŃia de primă linie în diagnosticul sensibilizării IgE mediate la un alergen inhalator întrucât faŃă de testarea in vitro este mai ieftină, are sensibilitate similară, rezultatele sunt rapid disponibile şi sunt vizibile pentru pacient ceea ce poate creşte complianŃa pentru măsurile profilactice. Metoda testării prick pe faŃa anterioară a antebraŃului este cea mai folosită. Metoda testării prin intradermoreacŃie este rareori folosită. Provocarea bronşică specifică cu alergen este folosită în mod excepŃional datorită riscului mare de astm ameninŃător de viaŃă. Determinarea IgE alergen-specifice din ser este o alternativă mai scumpă la testarea cutanată prick, cu sensibilitate similară, fără risc de reacŃii sistemice şi care poate fi efectuată şi la pacienŃi la care este contraindicată testarea cutanată. + + + Pentru evaluarea sensibilizării la aeroalergene la pacienŃii cu astm este indicată în primul rând testarea cutanată cu extracte alergenice prin metoda prick + + + Testarea cutanată cu extracte alergenice se va efectua doar de către un medic specialist alergolog, numai cu extracte alergenice standardizate şi în condiŃii de control optim clinico-funcŃional al astmului. + + + Determinarea IgE alergen-specifice din ser este indicată pentru evaluarea sensibilizării la aeroalergene la pacienŃi cu astm doar în cazurile în care testarea cutanată prin metoda prick este indisponibilă, cu un rezultat neconcludent sau contraindicată. X Diagnosticul diferenŃial al astmului se face cu: _____________________________________________________________ | Boli cu obstrucŃie bronşică | Boli fără obstrucŃie bronşică | |_____________________________|_______________________________| | BPOC | Tuse cronică de altă cauză | | Bronşiectazii* | Sindromul de hiperventilaŃie | | Corp străin aspirat* | DisfuncŃia de corzi vocale | | Bronşiolită obliterantă | Rinita cronică | | Stenoze de căi aeriene mari | Refluxul gastroesofagian | | Cancer pulmonar* | InsuficienŃa cardiacă | | Sarcoidoză* | Fibroza pulmonară | | *posibil fără obstrucŃie | Tromboembolismul pulmonar | | bronşică la spirometrie | | |_____________________________|_______________________________|
X Este indicată trimiterea la specialist a pacientului cu suspiciune de astm dacă prezintă unul sau mai multe din următoarele criterii (BTS, GINA):
– diagnostic incert (simptome, semne atipice) – elemente neaşteptate la examenul fizic: hipocratism digital, raluri crepitante, cianoză – dispnee continuă sau fără wheezing – raluri sibilante unilateral – stridor – durere toracică persistentă – scădere ponderală – tuse sau expectoraŃie persistente – pneumonie non-rezolutivă – suspiciunea implicării unor factori profesionali/de mediu.

2.2. MONITORIZAREA ASTMULUI

Parametri de monitorizare Monitorizarea astmului presupune evaluarea următorilor parametri: – Simptome: diurne, nocturne, limitarea activităŃilor, calitatea vieŃii; pot fi evaluate prin chestionare specifice care sunt disponibile şi în limba română (Asthma Control Test, www.asthmacontroltest.com. Asthma Control Questionnaire, www.qoltech.ac.uk/acq.html) – Măsurarea funcŃiei pulmonare: de preferat prin spirometrie, dar posibil şi prin peakflowmetrie; este utilă mai ales pentru pacienŃii care subevaluează simptomele astmatice şi pentru identificarea unui declin al funcŃiei pulmonare – FrecvenŃa exacerbărilor, curelor de corticosteroid oral, vizitelor la unitatea de primiri urgenŃe (UPU) şi spitalizărilor pentru astm – AbsenŃe de la serviciu sau de la şcoală din cauza astmului – Identificarea factorilor declanşatori: specifici sau non-specifici – Identificarea comorbidităŃilor ce pot împiedica obŃinerea controlului bolii – Verificarea modului de folosire a medicaŃiei şi a complianŃei la tratament – Integrarea rezultatelor consulturilor de specialitate pneumologic, alergologic şi eventual ORL şi gastroenterologic.

Evaluarea nivelului de control al bolii Obiectivul principal al managementului astmului este obŃinerea şi menŃinerea controlului bolii. Nu există dovezi asupra celui mai bun parametru de monitorizare a bolii astmatice. # # Intensitatea simptomelor, gradul de alterare al funcŃiei pulmonare, consumul de beta_2-agonist la nevoie şi frecvenŃa exacerbărilor nu corelează bine între ele, ceea ce a condus la includerea tuturor acestor caracteristici în măsuri compozite de control al bolii astmatice care sunt recomandate de experŃi pentru monitorizarea astmului. X Se recomandă clasificarea astmului ca fiind controlat, parŃial controlat sau necontrolat conform criteriilor din tabelul de mai jos. X Se recomandă precizarea treptei terapeutice pe care se face evaluarea controlului astmului Exemple de încadrare: – astm controlat treapta 3 (criterii de astm controlat la un pacient tratat cu asociere de CSI în doză mică şi BADLA) – astm parŃial controlat treapta 2 (criterii de astm parŃial controlat la un pacient tratat cu CSI în doză mică)

Nivelul de control al astmului (GINA)
______________________________________________________________________________ | | Controlat | ParŃial controlat | Necontrolat |
|______________________|___________________|___________________|_______________| | Simptome diurne | < 2 ocazii/săpt. | > 2 ocazii/săpt. | Trei sau mai | |______________________|___________________|___________________| multe | | Limitarea activităŃii| Absentă | Prezentă | caracteristici| |______________________|___________________|___________________| de astm | | Simptome nocturne | Absente | Prezente | parŃial | |______________________|___________________|___________________| controlat | | Consum de beta_2- | < 2 ocazii/săpt. | > 2 ocazii/săpt. | prezente | | agonist la nevoie | | | în orice | |______________________|___________________|___________________| săptămână | | FuncŃia pulmonară | Normală | < 80% din valoarea| | | (PEF sau VEMS) | | cea mai bună | | | | | (sau prezisă) | | |______________________|___________________|___________________|_______________| | Exacerbări | Absente | minim una în | Una în fiecare| | | | ultimul an* | săptămână** | |______________________|___________________|___________________|_______________| * o exacerbare sau mai multe în ultimul an include automat pacientul în categoria parŃial controlat, indiferent de alte caracteristici, şi obligă la reconsiderarea tratamentului ** o săptămână cu exacerbare este prin definiŃie o săptămână necontrolată

Identificarea cauzelor de control inadecvat al bolii Primul pas la pacienŃii parŃial controlaŃi sau necontrolaŃi, înainte de trecerea într-o treaptă terapeutică superioară, constă în evaluarea tuturor cauzelor posibile ale lipsei controlului: – expunerea persistentă la factori declanşatori, mai ales specifici (alergene, sensibilizanŃi ocupaŃionali, AINS) – non-complianŃă la tratamentul prescris – tehnică inhalatorie defectuoasă – comorbidităŃi necontrolate/netratate: rinosinuzită persistentă, polipoză nazală, reflux gastroesofagian, obezitate, apnee în somn, tulburări psihice etc. – diagnostic eronat (trebuie permanent reconsiderat diagnosticul de astm la un pacient care nu răspunde la tratament corect administrat). X La pacienŃii cu astm parŃial controlat sau necontrolat se recomandă evaluarea tuturor cauzelor posibile ale lipsei controlului.

Ritmul de monitorizare a astmului: # # # Monitorizarea astmului la intervale regulate ameliorează controlul bolii prin comparaŃie cu monitorizarea la intervale neregulate sau întâmplătoare, mai ales dacă se însoŃeşte de folosirea unui plan scris de acŃiune. # # # # Instruirea medicilor de familie în managementul astmului determină un control mai bun al bolii la pacienŃii lor. # # # Monitorizarea astmului prin telefon ar putea fi la fel de eficientă ca şi monitorizarea faŃă în faŃă, dar ultima este probabil mai eficientă pentru astmul necontrolat sau tehnică inhalatorie defectuoasă. + + + PacienŃii cu astm trebuie monitorizaŃi la intervale regulate de un medic instruit în managementul astmului; vizita trebuie să conŃină un plan scris de acŃiune pentru astm. X Ritmul de monitorizare este variabil în funcŃie de severitatea bolii: minim o dată pe an, în mod obişnuit o dată la trei luni, mai des pentru pacienŃii cu astm dificil de controlat. + + Spirometria este indicată cel puŃin anual pentru identificarea pacienŃilor cu declin al funcŃiei pulmonare

Alte mijloace: – Monitorizarea PEF pe termen lung nu aduce avantaje în plus faŃă de monitorizarea simptomelor în strategia de management a astmului moderat-sever la adulŃi vârstnici, şi nu există dovezi evidente nici pentru alte grupe de vârstă. Ea se poate dovedi utilă însă
la pacienŃii cu astm sever, cu exacerbări ameninŃătoare de viaŃă, sau la care percepŃia simptomelor e slabă. X Monitorizarea PEF pe termen lung nu este recomandată de rutină, dar ar putea fi utilă la anumite categorii de pacienŃi # # # Strategiile de management al astmului având drept obiectiv controlul inflamaŃiei bronşice eozinofilice sau al hiperreactivităŃii bronşice au rezultat într-o scădere a frecvenŃei şi severităŃii exacerbărilor astmatice prin comparaŃie cu strategia bazată pe controlul simptomelor; beneficiile au fost evidente mai ales la pacienŃii cu astm sever. În acelaşi timp aceste metode sunt puŃin disponibile, scumpe şi consumatoare de timp. – – Măsurarea inflamaŃiei bronşice şi a hiperreactivităŃii bronşice nu este indicată de rutină în monitorizarea astmului. + + Măsurarea inflamaŃiei bronşice şi/sau a hiperreactivităŃii bronşice ar putea fi indicată în cazuri selecŃionate de astm sever refractar. X Este indicată trimiterea la specialist a pacientului cu astm pentru monitorizare în următoarele situaŃii: – anual orice pacient cu astm pentru spirometrie – evaluarea implicării bolilor asociate în lipsa de control a astmului – astm care nu este controlat în treapta terapeutică 3 sau mai mare (pentru evaluare şi stabilirea regimului terapeutic) – astmul controlat în treapta terapeutică 4 sau 5 (evaluare periodică la 3 luni) – antecedente de exacerbări frecvente şi/sau ameninŃătoare de viaŃă sau aproape fatale.

3. MANAGEMENTUL NON-FARMACOLOGIC AL ASTMULUI

MulŃi pacienŃi cu astm şi rudele lor consideră că există numeroşi factori declanşatori ai astmului din mediu înconjurător, alimentaŃie sau alte surse, şi că evitarea acestor factori ameliorează astmul şi reduce sau chiar suprimă nevoia de medicamente antiastmatice. În acelaşi timp dovezile asupra eficienŃei măsurilor de management nonfarmacologic sunt relativ puŃine, fiind necesare studii bine controlate asupra diferitelor intervenŃii. Cu toate acestea abordarea problemei factorilor declanşatori cu pacientul şi familia sa este importantă nu numai pentru recomandarea măsurilor dovedite eficiente, cât şi pentru obŃinerea unei aderenŃe cât mai bune la tratamentul farmacologic. Prevenirea primară a astmului constă din intervenŃii aplicate înainte de apariŃia astmului pentru reducerea incidenŃei bolii. Prevenirea simptomelor şi exacerbărilor astmului constă din intervenŃii aplicate după apariŃia astmului pentru ameliorarea controlului bolii. Prevenirea apariŃiei astmului În scopul prevenirii apariŃiei astmului, aceste măsuri se adresează populaŃiei generale sau unor subpopulaŃii cu risc crescut de a dezvolta astm. # # # Fumatul matern în timpul sarcinii se asociază cu un risc crescut de wheezing în primii ani de viaŃă şi de astm la vârsta şcolară. În acelaşi timp fumatul parental în primii ani de viaŃă se asociază cu un risc crescut de astm la vârsta şcolară şi cu o evoluŃie mai severă a astmului la aceşti copii. + + + Medicul trebuie să informeze femeile gravide şi părinŃii copiilor mici asupra efectelor multiple ale fumatului asupra copiilor, printre care riscul crescut de wheezing recurent în prima copilărie şi astm persistent la vârsta şcolară (şi implicit ulterior la adult) + + + Medicul trebuie să ofere sfatul minimal pentru oprirea fumatului tuturor femeilor gravide şi părinŃilor de copii mici care fumează # # Alăptarea la sân exclusivă în primele luni e asociată cu o rată scăzută de apariŃie a wheezingului şi astmului în copilărie, mai ales la copii cu părinŃi atopici. Acest efect nu a fost observat însă în alte studii.
+ + Medicul trebuie să încurajeze alăptarea la sân în primele luni de viaŃă ca măsură protectivă în apariŃia wheezingului şi astmului la copil # # # # Evitarea alergenelor alimentare în timpul sarcinii şi alăptării nu previne apariŃia astmului la copil dar ar putea afecta nutriŃia maternă şi chiar fetală. – – – Nu este recomandată evitarea alergenelor alimentare în perioada sarcinii şi alăptării ca strategie de prevenŃie a astmului. # # Imunizările din prima copilărie (bacili Calmette-Guerin, pertussis, polio etc.) nu cresc riscul de alergie sau astm; ele însă pot avea un efect protectiv mic împotriva astmului. + + Imunizările din copilărie trebuie efectuate conform Programului NaŃional de Imunizare indiferent de riscul de astm al copilului. # # Imunoterapia cu extracte alergenice la indivizi cu sensibilizare la un singur alergen previne apariŃia unei noi sensibilizări iar imunoterapia cu alergene polenice la copii cu rinită alergică se însoŃeşte de o incidenŃă mai mică a astmului pe durata a 5 ani. Sunt însă necesare studii suplimentare pentru a putea formula recomandări asupra rolului imunoterapiei cu extracte alergenice în profilaxia primară a astmului. Pentru următoarele măsuri de prevenire sunt insuficiente dovezi pentru a putea formula recomandări: – evitarea expunerii la aeroalergene la sugari şi copii mici – folosirea formulelor de lapte praf modificate (hidrolizate, pe bază de soia) – strategii de diversificare a alimentaŃiei la sugar – suplimente nutriŃionale la sugar sau copil mic – folosirea de probiotice în timpul sarcinii

3.1. PREVENIREA SIMPTOMELOR ŞI EXACERBĂRILOR ASTMULUI Simptomele şi exacerbările astmatice sunt declanşate de prezenŃa unor factori denumiŃi factori declanşatori, cum ar fi virusurile, alergenele, poluanŃii, unele medicamente etc. Reducerea expunerii la aceşti factori declanşatori poate ameliora simptomele astmului şi preveni apariŃia exacerbărilor. IntervenŃiile menite pentru reducerea expunerii pot fi insuficient dovedite ca eficiente şi uneori foarte împovărătoare pentru pacient şi familia lui cu atât mai mult cu cât mulŃi astmatici reacŃionează la mai mulŃi factori declanşatori. Din acest motiv sunt necesare: – identificare cât mai precisă a legăturii dintre factorul declanşator şi apariŃia simptomelor/exacerbărilor astmatice înainte de recomandarea metodelor de reducere a expunerii – tratament farmacologic sistematic pentru obŃinerea şi menŃinerea controlului astmului, care reduce implicit sensibilitatea pacienŃilor la expunerea la aceşti factori

3.2. PROFILAXIA EXPUNERII LA AEROALERGENE Expunerea la variate aeroalergene poate declanşa simptome sau exacerbări astmatice la astmaticii sensibilizaŃi. Măsurile de reducere a concentraŃiei de aeroalergene din mediul ambiant sunt deseori recomandate acestor pacienŃi şi integrate planului general de management al astmului, deşi dovezile privind rolul unui climat cu conŃinut minim în aeroalergene în ameliorarea simptomelor astmaticilor alergici sunt controversate. 3.2.1. Acarienii din praful de casă # Mutarea într-un mediu hipoalergenic la altitudine se însoŃeşte în studii necontrolate de ameliorarea astmului. # # Folosirea huselor impermeabile ar putea să se însoŃească de reducerea tratamentului antiastmatic necesar şi de ameliorarea funcŃiei pulmonare. # # # # Metodele fizice şi chimice folosite pentru reducerea expunerii la acarienii din praful de casă sunt eficiente în reducerea concentraŃiei alergenice dar nu se însoŃesc
de ameliorarea astmului într-o meta-analiză recentă; o explicaŃie ar putea fi reducerea insuficientă a concentraŃiei alergenice dar şi heterogenitatea studiilor analizate. În concluzie pe baza dovezilor existente nu este evidentă eficienŃa metodelor de reducere a acarienilor fiind necesare studii mai mari şi care combină mai multe metode aplicate concomitent; cu toate acestea mulŃi pacienŃi astmatici şi familiile lor sunt foarte dornici să încerce aceste metode. X PacienŃii cu sensibilizare relevantă clinic la acarienii din praful de casă şi care doresc să încerce metode de reducere a expunerii la alergen, pot lua în considerare următoarele: – Utilizarea huselor impermeabile la acarieni pentru saltele, perne, pilotă – Spălarea lenjeriei de pat săptămânal la 55 – 60 grade C – Reducerea umidităŃii mediului interior sub 60% (ideal 30 – 50%) – Îndepărtarea covoarelor – Îndepărtarea obiectelor ce acumulează praful – Îndepărtarea jucăriilor de pluş – Folosirea aspiratoarelor cu filtre HEPA şi saci de praf cu filtru dublu 3.2.2. Alte alergene Expunerea la fungi a fost asociată cu apariŃia exacerbărilor astmatice, spitalizări pentru astm şi deces prin astm, dar nu s-au efectuat studii controlate privind eficienŃa reducerii expunerii la fungi în ameliorarea controlului astmului. X PacienŃii cu sensibilizare relevantă clinic la fungi şi care doresc să încerce metode de reducere a expunerii la alergen, pot lua în considerare următoarele: – îndepărtarea sau curăŃarea obiectelor acoperite de mucegai – curăŃarea pereŃilor – reducerea umidităŃii sub 50% Alergenele perilor de animale sunt inductori puternici ai simptomelor şi exacerbărilor astmatice, dar efectul îndepărtării animalului din casă este incert, probabil şi din cauză că aceste alergene sunt ubicuitare şi pot fi evidenŃiate inclusiv în medii fără animale (ex. şcoli, transport public). X PacienŃii cu sensibilizare relevantă clinic la peri de animale şi care doresc să încerce metode de reducere a expunerii la alergen, pot lua în considerare următoarele: – îndepărtarea animalului din casă – după îndepărtarea animalului din casă folosirea aspiratoarelor cu filtre HEPA şi saci de praf cu filtru dublu Reducerea expunerii la aeroalergenele din mediul exterior (polenuri, fungi) este şi mai dificil de realizat. X PacienŃii cu sensibilizare relevantă clinic la aeroalergene de exterior şi care doresc să încerce metode de reducere a expunerii la alergen, pot lua în considerare următoarele: – menŃinerea uşilor şi ferestrelor închise în zilele cu concentraŃie mare a aeroalergenelor implicate – folosirea aerului condiŃionat

3.3. EVITAREA ALTOR FACTORI DECLANŞATORI 3.3.1. Fumatul pasiv şi activ Fumatul activ sau pasiv se însoŃeşte de alterarea calităŃii vieŃii, a funcŃiei pulmonare, creşterea nevoii de medicaŃie de salvare şi de scăderea efectului corticosteroizilor inhalatori mai ales la copii dar şi la adolescenŃi şi adulŃi. # # Oprirea fumatului la adulŃi ameliorează calitatea vieŃii şi simptomele astmatice şi scade nevoia de medicaŃie antiastmatică; efectele opririi expunerii indirecte la fum de Ńigară au fost observate mai ales la copii, dar probabil sunt valabile şi la adulŃi şi adolescenŃi.
+ + + Medicul trebuie să informeze familia pacientului cu astm asupra efectelor expunerii la fum de Ńigară asupra acestuia + + + Medicul trebuie să ofere sfatul minimal pentru oprirea fumatului tuturor pacienŃilor astmatici care fumează 3.3.2. AlŃi poluanŃi aerieni Episoadele de poluare aeriană intensă se asociază cu „epidemii” de exacerbări astmatice, mai puŃin evident la pacienŃii cu astm bine controlat cu medicaŃie antiastmatică. X La pacienŃii cu astm dificil de controlat se recomandă evitarea efectuării de eforturi fizice în perioadele de poluare intensă, pe vreme foarte rece şi uscată. 3.3.3. Alergeni profesionali (vezi astmul ocupaŃional) 3.3.4. Aditivi alimentari SulfiŃii au fost implicaŃi în producerea exacerbărilor astmatice severe; recomandarea evitării lor trebuie să fie bine fundamentată, similar cu alte substanŃe din alimente pentru care riscul de exacerbare este minim. 3.3.5. Medicamente Se recomandă interzicerea administrării de aspirină sau alte AINS la pacienŃii care prezintă intoleranŃă la aceste medicamente (vezi astmul la AINS). Supravegherea atentă medicală se recomandă şi în cazul tratamentului cu beta-blocanŃi, inclusiv cei cu administrare intraoculară.

3.4. ALTE INTERVENłII 3.4.1. Imunizări # # # # Vaccinarea antigripală cu virus inactivat nu induce agravarea astmului la adolescenŃi şi adulŃi inclusiv la cei cu astm dificil de tratat. Efectul favorabil de prevenire a exacerbărilor astmatice induse de gripă este incert. Răspunsul imun la imunizarea cu vaccin antigripal ar putea fi diminuat la cei care iau doze mari de corticosteroizi inhalatori. Nu există dovezi pentru un efect favorabil al vaccinării antipneumococice la astmatici. + + + Vaccinarea antigripală şi antipneumococică la adulŃi şi adolescenŃi cu astm trebuie recomandată la fel ca la cei fără astm.

Scăderea ponderală la obezi cu astm # # # Scăderea ponderală la pacienŃii obezi cu astm se însoŃeşte de ameliorarea controlului astmului + + Scăderea ponderală este recomandată la toŃi pacienŃii obezi cu astm pentru ameliorarea controlului astmului ca şi pentru efectele sanogene generale.

ComorbidităŃi Rinita, sinuzita şi polipoza nazală se asociază frecvent cu astmul. Tratamentul rinosinuzitei asociate poate ameliora astmul (vezi asocierea rinită-astm). # # # # Tratamentul refluxului gastroesofagian nu ameliorează simptomele astmatice sau funcŃia pulmonară la pacienŃi ce asociază cele două afecŃiuni. Nu există studii la pacienŃii cu astm dificil de tratat. – – – Nu este indicat tratamentul de rutină al refluxului gastroesofagian la pacienŃii astmatici care asociază această afecŃiune pentru ameliorarea controlului astmului. 3.4.2. Metode de medicină alternativă şi complementară # # # # Aparatele de ionizare a aerului cu ioni negativi sau pozitivi nu aduc nici un beneficiu în reducerea simptomelor astmatice. – – – Aparatele de ionizare a aerului nu sunt indicate în tratamentul astmului Nu există dovezi pentru a putea face recomandări asupra efectului acupuncturii, fitoterapiei şi homeopatiei în astm.

3.5. IMUNOTERAPIA SPECIFICĂ CU VACCINURI ALERGENICE (ITS-VA)

# # # # O meta-analiză ce a cuprins 75 studii clinice asupra imunoterapiei specifice prin injecŃie subcutanată (36 cu acarieni din praful de casă, 20 cu polen, 10 cu alergene animale, două cu cladosporium, unul cu latex şi 6 cu alergene multiple) a arătat reducerea nivelului de simptome, a medicaŃiei antiastmatice şi a hiperreactivităŃii bronşice după ITS. În plus, ITS poate preveni dezvoltarea de noi sensibilizări la astmaticii monosensibili. # O analiză retrospectivă pe 20 ani a indicat o rată foarte mică a reacŃiilor sistemice (1,08% dintre pacienŃi şi 0,01% din totalul injecŃiilor), majoritatea fiind uşoare-moderate şi rapid responsive la tratament. Astfel în condiŃiile respectării criteriilor de selecŃie a pacienŃilor şi a alegerii corecte a preparatului vaccinal standardizat, riscul apariŃiei reacŃiilor sistemice este mic. Cu toate acestea pot apare reacŃii severe, potenŃial fatale. Factorii de risc pentru reacŃii sistemice severe includ: astmul simptomatic sau exacerbarea astmatică, reacŃiile sistemice anterioare, reacŃii locale > 25 mm, premedicaŃia cu agenŃi beta-blocanŃi, erori de dozare, administrarea vaccinului alergenic în condiŃiile expunerii naturale la o cantitate mare alergenică (ex. vârful sezonului polenic), status înalt de hipersensibilizare. + + ITS subcutanată trebuie luată în consideraŃie la pacienŃii cu astm cu sensibilizare clinic relevantă la un aeroalergen demonstrată prin teste cutanate pozitive şi una dintre următoarele condiŃii: – răspuns nesatisfăcător la farmacoterapie, profilaxia expunerii la aeroalergene sau ambele – dorinŃa pacientului de a reduce sau evita farmacoterapia pe termen lung – coexistenŃa cu rinita alergică – – – ITS subcutanată nu este indicată la pacienŃii cu astm sever sau necontrolat X ITS cu VA trebuie efectuată numai de către medicul specialist alergolog cu pregătire specifică şi în condiŃiile existenŃei suportului terapeutic potenŃial necesar pentru reacŃii sistemice severe. SelecŃia vaccinului alergenic trebuie să se bazeze pe istoricul detaliat al simptomelor relevante, cunoaşterea aerobiologiei locale/regionale a alergenilor suspectaŃi şi corelaŃia cu rezultatele testelor in vivo de determinare a IgE specifice. Nu există suficiente dovezi pentru iniŃierea ITS pe baza rezultatelor IgE specifice din testele in vitro. Vor fi folosite numai extracte alergenice standardizate ce conŃin numai alergene clinic relevante. EAACI (Academia Europeană de Alergologie şi Imunologie Clinică) nu recomandă folosirea preparatelor alergenice mixte; eficienŃa este mai mare în cazul folosirii unui singur preparat alergenic, la pacienŃii cu monosensibilizare. X ITS cu VA trebuie efectuată numai cu vaccinuri monoalergenice standardizate, după confirmarea sensibilizării relevante clinic prin teste cutanate alergologice. Vaccinurile alergenice sublinguale (VA-sl) sunt larg utilizate în Europa şi sunt disponibile şi în România, fiind preferate în unele Ńări în special din considerente de siguranŃă şi complianŃă a pacienŃilor (în special a copiilor) la administrarea mult mai facilă. # # # # O metaanaliză recentă ce a inclus 25 studii cu 1706 astmatici a demonstrat eficienŃa VA-sl în reducerea simptomelor de astm, a medicaŃiei concomitente şi ameliorarea funcŃiei pulmonare. Nu s-au semnalat reacŃii sistemice ci doar efecte locale, minime. Magnitudinea efectului nu a fost însă foarte mare. + + ITS sublinguală poate fi luată în considerare la pacienŃii care au indicaŃie de ITS subcutanată (vezi mai sus) ca o alternativă mai sigură şi mai comodă. VA pentru imunoterapia orală sau intranazală nu sunt încă disponibile în România iar efectele lor sunt incomplet demonstrate, fiind necesare studii suplimentare.

4. MANAGEMENTUL FARMACOLOGIC ÎN ASTM

4.1. DISPOZITIVE INHALATORII Calea de administrare a medicamentelor antiastmatice poate fi inhalatorie sau sistemică (oral sau parenteral). Avantajul căii inhalatorii constă în administrarea directă a medicamentului la nivelul căilor aeriene, cu un risc semnificativ mai mic de efecte secundare sistemice. Există mai multe feluri de dispozitive inhalatorii folosite în tratamentul astmului. Dispozitivul inhalator dozat presurizat (pMDI) necesită pentru folosire antrenament şi coordonare între eliberarea dozei şi inspir. Aceste dispozitive pot fi folosite la toŃi pacienŃii astmatici indiferent de severitate, inclusiv în timpul exacerbărilor. Pentru cei care nu pot învăŃa tehnica corectă de inhalare se pot utiliza dispozitive cu autodeclanşare (eliberarea dozei în momentul inspirului pacientului) sau cameră de inhalare (spacer). MedicaŃia aflată în aceste dispozitive este disponibilă acum doar ca soluŃie în hidrofluoroalcan (HFA). Pentru pacienŃii aflaŃi sub tratament cu dispozitive pe bază de clorfluorocarbon echivalenŃa este descrisă mai jos. # # # # EchivalenŃa dozelor între dispozitivele pe bază de HFA şi cele pe bază de clorfluorocarbon (CFC) pentru fluticazonă, salbutamol şi beclometazonă este de 1:1 cu excepŃia beclometazonei dipropionat ultrafină (Qvar, deocamdată indisponibil în România) pentru care raportul este de 1:2 (doza BDP-HFA ultrafină echivalentă este jumătate din doza de BDP-CFC) + + + Salbutamolul, fluticazona şi beclometazona CFC vor fi înlocuite cu cele HFA la aceeaşi doză, cu excepŃia beclometazonei ultrafine la care înlocuirea se va face la jumătate din doza CFC Dispozitivele inhalatorii cu pulbere uscată (DPI) sunt mai uşor de folosit întrucât nu necesită o coordonare între eliberarea dozei şi inspir, dar necesită un flux inspirator minim pe care unii pacienŃi (mai ales cei cu disfuncŃie severă ventilatorie) nu-l pot atinge. Din această categorie fac parte: turbuhaler, diskus, miat-haler. Nebulizatoarele sunt rar utilizate în tratamentul cronic al astmului, dar sunt folosite în tratamentul exacerbărilor, mai ales severe (vezi Managementul Exacerbărilor Astmatice). # # # # Nu există diferenŃe de eficienŃă între administrarea medicaŃiei inhalatorii (beta_2-agonist sau corticosteroid) prin pMDI +/- cameră de inhalare şi DPI la adulŃi şi adolescenŃi atât în tratamentul cronic al astmului cât şi în cazul tratamentului exacerbărilor astmatice non-severe. Pentru unele medicamente dozele necesită ajustare când se face trecerea de la MDI la DPI. + + + pMDI +/- cameră de inhalare este la fel de eficient ca şi DPI în administrarea de (beta_2-agonist sau corticosteroid în astmul stabil. X Alegerea dispozitivului de inhalare pentru astmul stabil se face în funcŃie de preferinŃele pacientului, cost şi de abilitatea pacientului de a-l folosi corect. # # # # Corectitudinea administrării se îmbunătăŃeşte semnificativ după instruirea pacientului în folosirea dispozitivului respectiv + + + PrescrieŃi dispozitive inhalatorii numai după ce pacienŃii au fost instruiŃi pentru folosirea lor şi au demonstrat o tehnică satisfăcătoare de inhalare.

4.2. OBIECTIVUL TRATAMENTULUI Scopul tratamentului în astmul bronşic îl reprezintă obŃinerea şi menŃinerea controlului bolii cu medicaŃia minimă necesară. În funcŃie de anumiŃi parametri astmul poate fi controlat, parŃial controlat sau necontrolat (vezi Monitorizarea astmului):

Nivelul de control al astmului (GINA)

______________________________________________________________________ ________ | | Controlat | ParŃial controlat | Necontrolat | |______________________|___________________|___________________|_______________| | Simptome diurne | < 2 ocazii/săpt. | > 2 ocazii/săpt. | Trei sau mai | |______________________|___________________|___________________| multe | | Limitarea activităŃii| Absentă | Prezentă | caracteristici| |______________________|___________________|___________________| de astm | | Simptome nocturne | Absente | Prezente | parŃial | |______________________|___________________|___________________| controlat | | Consum de beta_2- | < 2 ocazii/săpt. | > 2 ocazii/săpt. | prezente | | agonist la nevoie | | | în orice | |______________________|___________________|___________________| săptămână | | FuncŃia pulmonară | Normală | < 80% din valoarea| | | (PEF sau VEMS) | | cea mai bună | | | | | (sau prezisă) | | |______________________|___________________|___________________|_______________| | Exacerbări | Absente | minim una în | Una în fiecare| | | | ultimul an* | săptămână** | |______________________|___________________|___________________|_______________| * o exacerbare sau mai multe în ultimul an include automat pacientul în categoria parŃial controlat, indiferent de alte caracteristici, şi obligă la reconsiderarea tratamentului ** o săptămână cu exacerbare este prin definiŃie o săptămână necontrolată

X Se recomandă clasificarea astmului ca fiind controlat, parŃial controlat sau necontrolat conform criteriilor din tabelul de mai sus. X Se recomandă precizarea treptei terapeutice pe care se face evaluarea controlului astmului. X În practica clinică pacienŃii ar putea avea obiective diferite, punând în balanŃă obŃinerea controlului astmului cu efectele secundare potenŃiale şi inconvenientele tratamentului antiastmatic necesar pentru a obŃine acest control.

4.3. MEDICAMENTELE ANTIASTMATICE Medicamentele folosite în astm se împart în două categorii: MedicaŃia de salvare se administrează pentru ameliorarea simptomelor/exacerbărilor astmatice după ce au apărut. Ea este descrisă mai jos pentru tratamentul simptomelor cronice precum şi la capitolul Managementul Exacerbărilor Astmului. MedicaŃia de control se administrează zilnic pe termen lung în scopul obŃinerii şi menŃinerii controlului bolii. Există mai multe categorii de medicamente de control: – corticosteroizi inhalatori (CSI) – antileucotriene (AL) – beta_2-agonişti cu durată lungă de acŃiune (BADLA) – teofilina retard (Tf) – corticosteroid oral (CSO) Alte medicamente sunt mai rar folosite: anti-IgE, imunosupresoare.

4.4. TREPTE TERAPEUTICE Medicamentele antiastmatice de control se administrează în 5 trepte terapeutice, treptele superioare constând din administrarea mai multor medicamente şi/sau în doze mai mari faŃă de treptele inferioare. Scopul este de a urca treptele terapeutice pentru a obŃine controlul şi apoi de a le coborî atunci când controlul este bun, ajustând astfel permanent medicaŃia antiastmatică la nevoile actuale ale pacientului (vezi algoritmul de tratament cronic al astmului). În cele ce urmează vom detalia cele 5 trepte terapeutice.

Treapta terapeutică 1 Nu necesită medicaŃie de control. Se adresează pacienŃilor cu astm care au manifestări suficient de rare şi de puŃin importante încât nu necesită un tratament cronic zilnic pentru a le preveni. MedicaŃia de salvare va fi descrisă aici, fiind singura
medicaŃie folosită în această treaptă, dar ea este indicată în toate treptele terapeutice pentru ameliorarea simptomelor. Medicamentele care cu acŃiune bronhodilatatoare de scurtă durată sunt: beta_2agonist inhalator cu durată scurtă de acŃiune (BADSA), bromura de ipratropium, beta_2-agonist oral, aminofilina rapidă (BTS). Dintre acestea BADSA intră mai rapid în acŃiune decât bromura de ipratropium şi au efecte secundare mai puŃine decât beta_2agonist oral sau teofilina. Cele mai folosite BADSA sunt: salbutamol, terbutalină şi fenoterol. + + + PrescrieŃi un beta_2-agonist inhalator cu durată scurtă de acŃiune (BADSA) ca medicaŃie de salvare la toŃi pacienŃii cu astm pentru ameliorarea simptomelor. + + PrescrieŃi bromura de ipratropium pe cale inhalatorie ca medicaŃie de salvare la pacienŃii cu astm care prezintă efecte adverse importante la BADSA – – – Nu prescrieŃi beta_2-agonist comprimate sau sirop sau aminofilină rapidă per os ca medicaŃie de salvare la adulŃi sau adolescenŃi cu astm decât în cazuri excepŃionale Formoterolul, un beta_2-agonist inhalator cu durată lungă de acŃiune (BADLA), are acŃiune rapidă şi poate fi folosit şi ca medicaŃie de urgenŃă datorită instalării rapide a efectului; este folosit ca medicaŃie de salvare mai ales în combinaŃie cu CSI. # # # # Folosirea BADSA la nevoie este cel puŃin la fel de eficientă ca şi administrarea regulată la 6 ore. + + + PrescrieŃi LA NEVOIE beta_2-agonistul inhalator cu durată scurtă de acŃiune pentru ameliorarea simptomelor astmatice. # # # Numărul de doze administrate de BADSA reprezintă un indicator al nivelului de control al bolii. Folosirea a 2 sau mai multe flacoane de BADSA pe lună denotă un astm sever necontrolat cu risc de astm fatal sau aproape fatal. Folosirea frecventă se însoŃeşte şi de efecte secundare: tremor, tahicardie, hipopotasemie. + + + La pacienŃii ce folosesc beta_2-agonist inhalator cu durată scurtă de acŃiune în mod excesiv se recomandă reevaluarea tratamentului antiastmatic de control. Astmul indus de efort este frecvent expresia unui control insuficient al bolii şi necesită urcarea unei trepte terapeutice, inclusiv administrarea sau creşterea dozei de CSI. Toate medicamentele antiastmatice de control administrate cronic sunt eficiente împotriva astmului indus de efort [2]. BADLA şi antileucotrienele oferă o protecŃie mai îndelungată împotriva astmului de efort decât BADSA. + + + MedicaŃia de elecŃie pentru administrare imediat înainte de efort este un beta_2-agonist inhalator cu durată scurtă de acŃiune + + + La pacienŃii cu astm indus de efort sub tratament cu corticosteroizi inhalatori se recomandă asocierea de antileucotriene sau de beta_2-agonist inhalator cu durată lungă de acŃiune

Treapta terapeutică 2 În această treaptă este administrat un singur medicament de control. # # # Administrarea de corticosteroizi inhalatori este eficientă la pacienŃi cu astm care prezintă oricare dintre următoarele: simptome diurne de minim 3 ori pe săptămână, consum de BADSA de minim 3 ori pe săptămână, trezire nocturnă cel puŃin o dată pe săptămână sau minim o exacerbare severă (ce a necesitat CSO) în ultimii 2 ani. Prin extrapolare este probabil rezonabil să folosim aceste criterii şi pentru introducerea altor medicaŃii de control. + + + Se recomandă introducerea medicaŃiei antiastmatice de control în prezenŃa uneia din: – simptome diurne de minim 3 ori pe săptămână – consum de BADSA de minim 3 ori pe săptămână – trezire nocturnă cel puŃin o dată pe săptămână – minim o exacerbare severă (ce a necesitat CSO) în ultimii 2 ani

a. Corticosteroizii inhalatori (CSI) # # # # Corticosteroizii inhalatori sunt cea mai eficientă medicaŃie de control la adulŃi şi adolescenŃi pentru ameliorarea simptomelor, a funcŃiei pulmonare şi prevenirea exacerbărilor. + + + Corticosteroizii inhalatori sunt medicaŃia de elecŃie şi de primă intenŃie în tratamentul de control al astmului la adulŃi şi adolescenŃi, pentru atingerea obiectivelor tratamentului. # # # Administrarea unei doze mari iniŃial de CSI urmată de scăderea ei nu oferă nici un beneficiu faŃă de administrarea de la început a unei doze mici echivalente cu 200 – 400 micrograme de budesonid. # # # Fumatul activ reduce efectele antiastmatice ale CSI, iar creşterea dozei de CSI contracarează acest efect. # # # EficienŃa este mai bună la administrarea de două ori pe zi cu excepŃia ciclesonidului care se administrează în doză unică; după obŃinerea controlului bolii CSI în doze mici se pot administra o dată pe zi indiferent de preparat. Doze echivalente de corticosteroid inhalator grupate în trei categorii (mică, medie, mare) sunt figurate în tabel; ele pot diferi şi în funcŃie de dispozitivul inhalator folosit

_______________________________________________________________ | Medicament | Doză mică | Doză medie | Doză mare | | |(micrograme)| (micrograme) | (micrograme) | |___________________|____________|______________|_______________| | Beclometazonă | 200 – 500 | > 500 – 1000 | > 1000 – 2000 | | dipropionat | | | | |___________________|____________|______________|_______________| | Budesonid | 200 – 400 | > 400 – 800 | > 800 – 1600 | |___________________|____________|______________|_______________| | Ciclesonidă | 80 – 160 | > 160 – 320 | > 320 – 1280 | |___________________|____________|______________|_______________| | Fluticazonă | 100 – 250 | > 250 – 500 | > 500 – 1000 | |___________________|____________|______________|_______________| | Mometazonă furoat | 200 – 400 | > 400 – 800 | > 800 – 1200 | |___________________|____________|______________|_______________|

Efectele secundare la dozele mici şi medii sunt cele locale şi constau în: candidoză orofaringiană, disfonie şi ocazional tuse prin iritaŃia căilor aeriene. Aceste inconvenienŃe pot fi depăşite prin utilizarea unei camere de inhalare şi/sau gargară cu apă după fiecare administrare. ReacŃiile adverse sistemice sunt rare la doze de până la 800 micrograme budesonid sau echivalent, dar efecte adverse osoase sunt posibile la doze mari şi foarte mari de CSI. Nu există dovezi că CSI cresc riscul infecŃiilor pulmonare, inclusiv tuberculoza; CSI nu sunt contraindicaŃi la pacienŃii cu tuberculoză. X CSI se administrează iniŃial în doză mică (400 micrograme budesonid sau echivalent). + + + CSI se administrează iniŃial de două ori pe zi cu excepŃia ciclesonidului care se administrează o dată pe zi + + + După obŃinerea controlului bolii dozele mici de CSI se pot administra o dată pe zi X ReduceŃi doza de CSI la minim necesar pentru controlul bolii. X AvertizaŃi pacientul astmatic fumător că fumatul reduce eficienŃa CSI + + LuaŃi în considerare administrarea unei doze mai mari de CSI la pacienŃii astmatici care fumează

b. Antileucotriene # # # # Administrate în monoterapie ameliorează simptomele, funcŃia pulmonară şi reduc exacerbările. # # # # EficienŃa administrării AL în monoterapie este inferioară CSI # # Beneficiul cel mai mare al tratamentului cu antileucotriene în monoterapie ar putea apare la pacienŃii ce nu pot folosi corect dispozitivele inhalatorii, cu efecte
adverse persistente locale ale CSI sau care asociază rinită alergică precum şi cei cu astm indus de antiinflamatorii nesteroidiene. Montelukast este singurul preparat disponibil în România şi se administrează la adulŃi şi adolescenŃi în doza de 10 mg pe zi. Efectele secundare sunt puŃine, antileucotrienele fiind relativ bine tolerate. Cazurile de sindrom Churg-Strauss raportate la unii pacienŃi aflaŃi în tratament cu antileucotriene şi aparent asociate acestuia, au fost probabil preexistente, ele devenind manifeste clinic odată cu reducerea dozei de corticosteroizi orali şi/sau inhalatori. + + LuaŃi în considerare administrarea de antileucotriene ca alternativă la o doză mică de CSI la pacienŃii cu astm care: nu pot folosi dispozitive inhalatorii, au efecte secundare locale semnificative ale CSI sau au asociată rinită alergică.

c. Teofilina # # # Teofilina retard în monoterapie este inferioară ca eficacitate faŃă de CSI în doză mică, cu reacŃii adverse frecvente. – – – Teofilina retard nu este recomandată ca medicaŃie de control în monoterapie în astm decât în situaŃii excepŃionale

d. Beta_2-agonist inhalator cu durată lungă de acŃiune (BADLA) – – – Beta_2-agonistul inhalator cu durată lungă de acŃiune (BADLA) nu trebuie administrat ca medicaŃie de control în monoterapie în astm

Treapta terapeutică 3 O proporŃie din pacienŃi nu pot fi controlaŃi cu doze mici de CSI. OpŃiunile prezente în această situaŃie sunt fie adăugarea unui al doilea medicament, fie creşterea dozei de CSI. Doza de CSI la care este eficientă introducerea unui al doilea medicament este insuficient precizată; mulŃi pacienŃi însă beneficiază de această asociere începând de la doze mici de CSI (echivalent cu 200 – 400 micrograme budesonid pe zi).

e. Beta_2-agonist inhalator cu durată lungă de acŃiune (BADLA) # # # # Asocierea BADLA reprezintă cea mai eficientă alternativă la pacienŃii insuficient controlaŃi cu o doză mică de CSI. # # # # Dispozitivele cu combinaŃii fixe CSI + BADLA conferă complianŃă mai bună la tratament, fără diferenŃe însă în ceea ce priveşte eficienŃa clinică faŃă de administrarea lor în dispozitive separate. ReacŃiile secundare sistemice sunt reduse; uneori pot da stimulare cardiovasculară, tremor al musculaturii scheletice şi hipopotasemie. Nu a fost demonstrată creşterea riscului de moarte subită sau de necesitate de intubaŃie la utilizarea combinaŃiei CSI + BADLA comparativ cu CSI în monoterapie. + + + Asocierea BADLA la CSI reprezintă prima opŃiune la pacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat cu doze mici de CSI; se pot administra în inhalatoare separate sau într-un singur inhalator. # # # # Pentru pacienŃii care folosesc în terapia combinată formoterolul şi budesonidul, aceasta poate fi administrată atât ca medicaŃie de întreŃinere cât şi ca medicaŃie de salvare administrată la nevoie. Această strategie s-a dovedit a fi eficientă în reducerea exacerbărilor folosind doze medii mai mici CSI. + + La pacienŃii ce folosesc asocierea budesonid + formoterol în combinaŃie fixă, ea poate fi administrată atât ca medicaŃie de întreŃinere cât şi ca medicaŃie de salvare.

Alte opŃiuni terapeutice # # # # Asocierea de antileucotriene la doze mici de CSI este eficientă dar mai puŃin eficientă decât asocierea BADLA în majoritatea studiilor.
# # # Asocierea antileucotrienelor la CSI este mai eficientă în astmul asociat cu rinită alergică. + + La pacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat cu doze mici de CSI, asocierea antileucotrienelor este o opŃiune eficientă, mai ales în cazul asocierii cu rinită alergică. # # # Asocierea teofilinei la doză mică de CSI este eficientă la pacienŃii care nu sunt controlaŃi cu CSI în doză mică, dar mai puŃin eficientă decât asocierea BADLA şi cu mai multe efecte secundare. ReacŃiile secundare apar în special la doze mari (peste 10 mg/kg corp/zi) şi constau în: tulburări gastrointestinale (greaŃă, vărsături, scaune moi), tahiaritmii, convulsii, cefalee. Metabolismul teofilinei poate fi modificat în diferite circumstanŃe (boli febrile, insuficienŃă cardiacă, afecŃiuni hepatice) sau de medicamente administrate concomitent, existând riscul supradozării sau subdozării acestora. A fost demonstrat că folosirea de doze mici asigură beneficiile terapeutice cu efecte secundare minime şi fără necesitatea monitorizării nivelelor plasmatice. + + La pacienŃii ce nu sunt controlaŃi cu doze mici de CSI, asocierea teofilinei retard în doze de 8 – 10 mg/kg corp este o opŃiune mai puŃin eficientă şi cu efecte secundare mai mari. # # # # Creşterea dozei de CSI la pacienŃi care nu sunt controlaŃi de doze mici s-a dovedit a produce beneficii relativ mici, inferioare asocierii unui al doilea medicament + + La pacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat cu doze mici de CSI, creşterea dozei de CSI este o alternativă mai puŃin eficientă decât asocierea unui al doilea medicament.

Treapta terapeutică 4 O mică proporŃie din pacienŃii cu astm nu pot fi controlaŃi în treapta terapeutică 3. Studiile existente la aceşti pacienŃi sunt puŃine şi de calitate joasă. Din acest motiv recomandările sunt opŃionale şi extrapolate din studii pe alte categorii de pacienŃi X PacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat în treapta terapeutică 3 trebuie trimişi la un medic specialist în astm. + + Asocierea de CSI în doză medie – mare cu BADLA reprezintă opŃiunea preferată la pacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat în treapta terapeutică 3. + + Asocierea de antileucotriene şi/sau teofilină retard poate fi luată în considerare la aceşti pacienŃi. Asocierea teofilinei se însoŃeşte de mai multe efecte secundare decât alte opŃiuni. X Un medicament care nu s-a dovedit eficient după administrare timp de 2 – 3 luni trebuie oprit.

Treapta terapeutică 5 O foarte mică proporŃie din pacienŃi au astm ce nu poate fi controlat în treapta terapeutică 4. Dovezile pentru recomandările de mai jos sunt şi mai puŃine decât în treapta 4. X PacienŃii cu astm ce nu poate fi controlat în treapta terapeutică 4 trebuie trimişi la un centru de referinŃă pentru astm sever.

# Adăugarea corticoizilor orali (CSO) este eficientă.

# # # # Administrarea CSO pe termen lung se însoŃeşte de efecte secundare semnificative. X Administrarea corticosteroizilor orali în doză mică este tratamentul de elecŃie la aceşti pacienŃi, în doza minimă necesară.

# # # # Administrarea de doze mari de CSI este eficientă în reducerea dozei de CSO.
+ + + La pacienŃii cu tratament cronic cu CSO se recomandă administrarea de doze mari de CSI (1,6 mg budesonid sau echivalent) în încercarea de reducere a dozei de CSO la minim.

# # # Administrarea de anti-IgE (omalizumab) se însoŃeşte de o scădere a numărului de exacerbări la o categorie limitată de pacienŃi cu astm alergic sever necontrolaŃi de CSI şi CSO. Costul foarte mare al acestui medicament limitează folosirea lui. X Administrarea anti-IgE se va face doar în centre specializate de astm sever, în condiŃiile unui protocol strict de selecŃie a pacienŃilor

Strategia tratamentului în trepte (Figura 2) Scopul tratamentului este obŃinerea şi menŃinerea controlului bolii cu terapia de control minimă necesară. X Începerea tratamentului de control se va face: – în treapta terapeutică 2 pentru majoritatea pacienŃilor – în treapta terapeutică 3 pentru pacienŃii ce prezintă manifestări similare cu cele ale astmului necontrolat Controlul astmului se obŃine urcând treptele terapeutice până la obŃinerea acestuia. Pentru cele mai multe clase de medicamente ameliorarea clinică începe la câteva zile de la iniŃierea tratamentului, dar beneficiul complet poate fi evident doar după 3 – 4 luni uneori chiar mai mult, în formele severe. X Înainte de urcarea unui trepte terapeutice vor fi evaluate: – aderenŃa la tratament şi tehnica inhalatorie – evitarea factorilor declanşatori – existenŃa şi tratamentul corect al comorbidităŃilor Odată atins, controlul trebuie menŃinut. În cazul pierderii controlului sau de apariŃie a unei exacerbări tratamentul de control trebuie reconsiderat. Nu se cunoaşte cu exactitate care sunt momentul optim, secvenŃa şi magnitudinea reducerii tratamentului în astm, acest lucru fiind diferit de la un pacient la altul în funcŃie de combinaŃia de medicamente de control utilizată şi de dozele necesare pentru a menŃine controlul. X În funcŃie de nivelul de control atins se va proceda în felul următor: – în cazul atingerii controlului bolii se va coborî o treaptă terapeutică – în cazul atingerii unui control parŃial al bolii se va rămâne pe aceeaşi treaptă terapeutică şi se va lua în considerare urcarea unei trepte – în cazul astmului necontrolat se va urca o treaptă terapeutică – în cazul unei exacerbări aceasta va fi tratată corespunzător. Coborârea unei trepte atunci când se obŃine controlul astmului timp de 3 luni consecutiv şi se poate face în felul următor X La cei cu CSI în doze medii – mari în monoterapie sau asociere se va reduce doza de CSI la 3 luni X La cei cu asociere de CSI în doză mică cu un alt medicament de control se va opri acest medicament X MedicaŃia de control în treapta terapeutică 2 poate fi oprită după un an de control al bolii

Tratamentul Astmului Ajustarea tratamentului de control al astmului se face în funcŃie de nivelul de control


______________________________________________________________________ ________ | | Controlat | ParŃial controlat | Necontrolat | |______________________|___________________|___________________|_______________| | Simptome diurne | >/= 2 ocazii/săpt.| > 2 ocazii/săpt. | Trei sau mai | |______________________|___________________|___________________| multe |
| Limitarea activităŃii| Absentă | Prezentă | caracteristici| |______________________|___________________|___________________| de astm | | Simptome nocturne | Absente | Prezente | parŃial | |______________________|___________________|___________________| controlat | | Consum beta_2- | >/= 2 ocazii/săpt.| > 2 ocazii/săpt. | prezente | | agonist la nevoie | | | în orice | |______________________|___________________|___________________| săptămână | | FuncŃia pulmonară | Normală | < 80% din cea mai | | | (PEF sau VEMS) | | bună (sau prezisă)| | |______________________|___________________|___________________|_______________| | Exacerbări | Absente | >/= 1 în ultimul | Una în fiecare| | | | an | săptămână | |______________________|___________________|___________________|_______________| | _________________________________________| | _ ________v___________ |S| ____________________________________ | Nivelul de control | |C| | Ajustarea tratamentului de control | |____________________| |A| |____________________________________| ________________________|D|_______________________________________ | Controlat |E| Rămâi pe aceeaşi treaptă sau coboară | _ |________________________ \/_______________________________________| | | ParŃial controlat /\ Consideră să urci o treaptă | | |________________________|C|_______________________________________| >___ | Necontrolat |R| Urcă o treaptă | | | |________________________|E|_______________________________________| _| | | Exacerbare |Ş| Tratează ca exacerbare | | |________________________|T|_______________________________________| | |E| | |_| _____________________________________| | v TREPTE TERAPEUTICE

______________________________________________________________________________ | |Treapta| Treapta 2 | Treapta 3 | Treapta 4 | Treapta 5| | | 1 | | | | | |_________|_______|_______________|________________|________________|__________| | | EducaŃia pacientului, controlul factorilor declanşatori | |_________|____________________________________________________________________| | | Bronhodilatator cu acŃiune rapidă la nevoie | |_________|____________________________________________________________________| |MedicaŃie|Nu e |Una din |Una din |Adaugă una sau |Adaugă una| |de |necesar| | |mai multe |sau ambele| |control | |_______________|________________|________________|__________| | | |CSI doză mică |CSI doză mică + |CSI doză medie -|Steroid | | | | |BADLA |mare + BADLA |oral | | | |_______________|________________|________________|__________| | | |Antileucotriene|CSI doză |Antileucotriene |Anti-IgE | | | | |medie – mare | | | | | |_______________|________________|________________|__________| | | | |CSI doză mică + |Teofilină retard| | | | | |antileucotriene | | | | | |_______________|________________|________________|__________| | | | |CSI doză mică + | | | | | | |teofilină retard| | | |_________|_______|_______________|________________|________________|__________|
Figura 2. Algoritmul tratamentului Astmului

Figura 2Lex: Figura 2

5. MANAGEMENTUL EXACERBĂRII ASTMATICE (EXA)

Exacerbarea astmatică (sinonime: atac de astm, astmul acut) este un episod de intensificare a simptomelor astmatice (dispnee, tuse, wheezing şi senzaŃia de constricŃie toracică) dincolo de nivelul obişnuit cronic, asociată cu o scădere a debitului aerian expirator ce poate fi cuantificată prin măsurarea funcŃiei pulmonare (VEMS sau PEF). Exacerbarea astmatică: – poate fi prima manifestare a bolii astmatice – se instalează de cele mai multe ori progresiv, pe parcursul a mai multor zile; la o minoritate din pacienŃi se instalează rapid în câteva ore
– intensificarea simptomelor şi creşterea consumului de medicaŃie simptomatică apar de obicei înaintea alterării funcŃiei pulmonare (scăderea PEF) – alterarea funcŃiei pulmonare (scăderea PEF) este un indicator mai precis al severităŃii exacerbării decât intensitatea simptomelor X Medicul trebuie să ia în considerare diagnosticul de exacerbare astmatică la orice pacient cunoscut cu astm sau nu şi care prezintă o apariŃie/agravare a simptomelor astmatice dincolo de nivelul obişnuit al simptomelor astmatice cronice

5.1. PREVENIREA DECESELOR PRIN ASTM Prevenirea deceselor prin astm constituie unul din obiectivele esenŃiale ale managementului exacerbărilor astmatice. Decesele prin astm ar putea fi prevenite prin: – identificarea pacienŃilor la risc de deces prin astm – tratamentul prompt şi corect al ExA severe şi ameninŃătoare de viaŃă (vezi mai jos)

# # # Caracteristicile pacienŃilor la risc de astm fatal sau potenŃial fatal au fost identificate prin anchete confidenŃiale asupra deceselor prin astm şi prin studii observaŃionale sau caz-control: – astm sever (una sau mai multe): – antecedente de astm aproape fatal (ventilaŃie mecanică sau acidoză respiratorie) spitalizare pentru ExA severă în ultimul an – vizite repetate la UPU pentru ExA în ultimul an – tratament cronic cu sau sevraj recent de corticosteroid oral – consum mare de beta_2-agonist cu acŃiune rapidă (> 2 flacoane salbutamol inhalator pe lună) – astm „fragil” („brittle” asthma) – management medical deficitar (una sau mai multe): – tratament inadecvat cu corticosteroid (inhalator sau oral) – consum excesiv de beta_2-agonist – absenŃa monitorizării obiective a bolii astmatice (prin măsurarea funcŃiei pulmonare) – absenŃa planurilor scrise de management – caracteristici comportamentale sau psihosociale adverse (una sau mai multe): – non-complianŃă la tratament sau monitorizare – neprezentare la control medical – externare din spital la cerere – psihoză, depresie sau altă tulburare psihiatrică, consum major de tranchilizante sau sedative, abuz de alcool sau droguri – dificultăŃi de învăŃare – obezitate – şomaj, venituri reduse, izolare socială, stres sever domestic, marital sau legal + + + Medicul trebuie să ştie că pacienŃii cu astm sever, cu management medical inadecvat şi caracteristici comportamentale sau psihosociale adverse sunt la risc de deces prin astm. X PacienŃii cu antecedente de astm aproape fatal, cu astm „fragil” şi cu astm sever refractar trebuie urmăriŃi indefinit de un medic specialist în astm X PacienŃii cu antecedente de exacerbare astmatică severă ce a necesitat internare în spital trebuie urmăriŃi timp de un an de un specialist în astm.

5.2. EVALUAREA SEVERITĂłII EXA Evaluarea severităŃii ExA este necesară pentru alegerea măsurilor terapeutice necesare precum şi a locului de îngrijire.

5.3. PARAMETRI CLINICI ŞI PARACLINICI

# # Intensitatea simptomelor precum şi anomalii la examenul fizic respirator sau cardiovascular pot identifica pacienŃii cu ExA severă: dispnee severă care împiedică terminarea unei propoziŃii într-o singură respiraŃie, polipnee, tahicardie sau bradicardie, hipotensiune, cianoză, silenŃium respirator la auscultaŃia toracelui. AbsenŃa acestor caracteristici nu exclude însă o exacerbare severă. # # # Pulsul paradoxal este un indicator imprecis al severităŃii ExA. # # # Măsurarea funcŃiei pulmonare în ExA permite o evaluare mai precisă a severităŃii exacerbării şi influenŃează semnificativ managementul acestor pacienŃi. Spirometria (cu determinarea VEMS) este mai precisă, dar determinarea PEF este mai rapidă, mai simplă şi mai ieftină şi din aceste motive mai frecvent disponibilă în urgenŃă. Exprimarea PEF ca procent din valoarea anterioară maximă a pacientului este cea mai utilă clinic. În lipsa unei informaŃii cu privire la valori determinate anterior se vor folosi valorile prezise. + + + VEMS sau PEF trebuie determinate la orice pacient cu ExA. Medicul care nu dispune de posibilitatea determinării funcŃiei pulmonare va trimite pacienŃii la UPU sau la medicul specialist la cel mai mic semn de exacerbare severă. # # Măsurarea saturaŃiei periferice în oxigen (SaO2) cu ajutorul unui pulsoximetru este utilă pentru aprecierea severităŃii ExA, ajustarea oxigenoterapiei şi pentru indicaŃia de efectuare a gazometriei arteriale. # # # Gazometria arterială este utilă pentru identificarea insuficienŃei respiratorii la pacienŃii cu astm ameninŃător de viaŃă, mai ales la cei cu SaO2 < 92%. # Radiografia toracică este utilă în suspiciunea de: pneumomediastin, pneumotorax, sindrom clinic de condensare pulmonară, astm ameninŃător de viaŃă, răspuns insuficient la tratament, ventilaŃie mecanică, diagnostic incert (şi ECG). + + + Evaluarea clinică (simptome, examen fizic) şi măsurarea funcŃiei pulmonare trebuie efectuate la toŃi pacienŃii cu ExA. X În absenŃa posibilităŃii de măsurare a funcŃiei pulmonare (peakflowmetru sau spirometru) se va lua în considerare trimiterea pacientului cu ExA. + + Măsurarea SaO2 cu ajutorul unui pulsoximetru este recomandabilă la toŃi pacienŃii cu ExA, mai ales la cei ce prezintă semne de ExA severă. + + + Gazometria arterială trebuie efectuată la pacienŃii ce prezintă astm ameninŃător de viaŃă. + + Radiografia toracică se va efectua la unii pacienŃi.

5.4. GRADE DE SEVERITATE A EXA X Pe baza parametrilor clinici şi funcŃionali descrişi mai sus pacientul cu ExA va fi încadrat într-una din următoarele grade de severitate


_____________________________________________________________________ _________ | Astm aproape fatal | PaCO2 > 45 mmHg sau necesitatea ventilaŃiei mecanice | |____________________|_________________________________________________________| | ExA ameninŃătoare | Oricare din următoarele la un pacient cu ExA severă: | | de viaŃă | PEF < 33% din valoarea cea mai bună sau prezisă | | | SaO2 < 92% | | | PaO2 < 60 mmHg | | | PaCO2 = 35 – 45 mmHg | | | silenŃium respirator la auscultaŃia toracică | | | cianoză | | | bradicardie | | | hipotensiune arterială (TAs < 90 mmHg sau TAd < 60 mmHg)| | | epuizare cu efort respirator slab | | | stare confuzională sau comă | |____________________|_________________________________________________________| | ExA severă | Oricare din următoarele: | | | PEF 33 – 50%) din valoarea cea mai bună sau prezisă | | | frecvenŃa respiratorie >/= 25/min | | | alura ventriculară >/= 110/min | | | incapacitatea de a termina o propoziŃie într-o singură |
| | respiraŃie | |____________________|_________________________________________________________| | ExA non-severă | Intensificarea simptomelor astmatice | | | PEF > 50% din valoarea cea mai bună sau prezisă | | | absenŃa manifestărilor de ExA severă sau ameninŃătoare | | | de viaŃă | |____________________|_________________________________________________________|

5.5. TRATAMENTUL EXACERBĂRII ASTMATICE

a. Oxigenoterapia Exacerbarea astmatică severă se însoŃeşte frecvent de hipoxemie arterială (SaO2 < 95%). # # Administrarea de oxigen 100% poate avea drept consecinŃă creşterea PaCO2 şi de aceea se administrează oxigen pe canulă nazală sau la nevoie pe mască în concentraŃia necesară pentru a menŃine SaO2 > 92%. + + + La pacienŃii cu ExA severă sau ameninŃătoare de viaŃă trebuie administrat oxigen pe canulă nazală sau mască astfel încât SaO2 să se menŃină la > 92%. # # Administrarea de beta_2-agonişti pe cale inhalatorie se însoŃeşte de un risc teoretic de agravare temporară a hipoxemiei arteriale, deşi acest lucru nu a fost demonstrată la adult. # Este posibil însă ca în ExA ameninŃătoare de viaŃă (care nu au fost cuprinse în studiile descrise mai sus) această asociere să apară. Pentru a preveni acest lucru se administrează beta_2-agonişti prin nebulizare generată de oxigen, fiind necesar un debit de minim 6 l/min. X În ExA ameninŃătoare de viaŃă se recomandă administrarea beta_2-agonişti prin nebulizare generată de oxigen. + + + AbsenŃa oxigenului nu trebuie să amâne sau împiedice administrarea de beta_2-agonişti pe cale inhalatorie prin nebulizare sau pMDI cu cameră de inhalare (vezi mai jos).

b. Bronhodilatator beta_2-agonist cu acŃiune rapidă # # Administrarea de doze mari de beta_2-agonişti cu acŃiune rapidă este eficientă şi sigură în reversia bronhospasmului din ExA la majoritatea pacienŃilor. Nu există diferenŃe semnificative între salbutamol şi terbutalină. # # # # Administrarea pe cale inhalatorie este cel puŃin la fel de eficientă şi preferabilă faŃă de administrarea pe cale intravenoasă, cu mai puŃine efecte secundare. # # # # Administrarea prin pMDI cu cameră de inhalare este echivalentă cu administrarea prin nebulizare în ExA non-ameninŃătoare de viaŃă. + + + La pacienŃi cu ExA se administrează cât mai devreme cu putinŃă doze mari de beta_2-agonişti cu acŃiune rapidă pe cale inhalatorie prin pMDI + cameră de inhalare sau prin nebulizare. # În cazul unui răspuns inadecvat după doza iniŃială de beta_2-agonist cu acŃiune rapidă, administrarea repetată la intervale de 15 – 30 de minute aduce beneficii asupra bronhospasmului + + + În cazul unui răspuns inadecvat după doza iniŃială de beta_2-agonist cu acŃiune rapidă se va repeta administrarea la intervale de 15 – 30 minute. # # # Administrarea ulterioară la pacientul spitalizat a beta_2-agonist cu acŃiune rapidă la nevoie este mai eficientă decât administrarea regulată la 4 ore. + + + În cursul spitalizării se va administra beta_2-agonist cu acŃiune rapidă la nevoie

c. Corticosteroizi # # # # Administrarea corticosteroizilor pe cale sistemică în ExA severă rezultă în prevenirea deceselor, a recidivelor şi a spitalizărilor ulterioare, precum şi în reducerea nevoii de beta_2-agonist; efectul este cu atât mai bun cu cât este administrat mai devreme.
# # # # Administrarea pe cale orală este la fel de eficientă ca şi administrarea pe cale injectabilă la pacienŃii cu toleranŃă digestivă bună. # # # # Dozele de 0,5 – 1 mg prednison/kg corp sau echivalent în priză unică sunt la fel de eficiente ca şi dozele mai mari. # # # Administrarea CSO pe o durată de 7 zile este echivalentă cu cea de 14 zile; o durată de minim 5 zile şi până la rezoluŃia ExA este considerată suficientă. # # # # Oprirea CSO se poate face brusc întrucât scăderea progresivă a dozelor nu aduce beneficii suplimentare la pacienŃii care sunt sub tratament cu CSI cu excepŃia celor care au urmat un tratament cu CSO cu durată de peste 3 – 4 săptămâni. + + + Corticosteroidul sistemic va fi administrat la toŃi pacienŃii cu: – ExA severă sau ameninŃătoare de viaŃă – ExA non-severă care nu răspunde după administrarea repetată de beta_2-agonist cu acŃiune rapidă timp de 1 oră + + + Corticoterapia sistemică în ExA va fi administrată per os în doză de 40 – 50 mg prednison sau echivalent + + În unele cazuri este posibilă administrarea unei doze zilnice de 30 – 40 mg de prednison sau echivalent + + + Administrarea în ExA a corticoterapiei sistemice pe cale injectabilă (intravenoasă sau intramusculară) trebuie rezervată cazurilor internate în terapie intensivă sau cu toleranŃă digestivă mediocră + + + Tratamentul cu CSO va fi administrat timp de minim 5 zile şi până la rezoluŃia exacerbării iar oprirea se va face brusc cu excepŃia pacienŃilor sub tratament cronic cu CSO la care se va reveni treptat la doza iniŃială.

d. Alte medicamente # # # # Asocierea la beta_2-agonist a bromurii de ipratropium administrată prin nebulizare sau prin pMDI cu cameră de inhalare produce un grad semnificativ mai mare de bronhodilataŃie şi scade riscul de spitalizare ulterioară. Efectul este mai evident la cei cu obstrucŃie severă (PEF/VEMS < 30%) şi este mai puŃin evident la cei cu exacerbare non-severă sau după stabilizare. + + + Asociază bromura de ipratropium (nebulizare 0,5 mg sau pMDI cu cameră de inhalare 8 puff a 20 micrograme la fiecare 4 – 6 ore) la beta_2-agonist la cei cu ExA severă sau ameninŃătoare de viaŃă sau la cei cu răspuns insuficient iniŃial la beta_2agonist. # # # # Administrarea aminofilinei i.v. nu aduce beneficii suplimentare la pacienŃii cu ExA severe sau non-severe trataŃi cu bronhodilatatoare pe cale inhalatorie (beta_2agonist + anticolinergic) şi corticosteroizi, şi în plus se însoŃeşte de un risc crescut de vărsături şi de aritmii. # Este posibil ca unii pacienŃi cu ExA ameninŃătoare de viaŃă sau aproape fatală şi cu răspuns insuficient la tratamentul iniŃial să aibă un beneficiu de la administrarea de aminofilină în perfuzie i.v. continuă 0,5 – 0,7 mg/kg corp/oră, cu un bolus iniŃial de 5 mg/kg corp în 20 minute la cei care nu aveau tratament cronic cu teofilină. Nivelul seric de teofilină trebuie supravegheat periodic la pacienŃii trataŃi cu aminofilină i.v. – – – Aminofilină i.v. nu este indicată în primă intenŃie la pacienŃii cu ExA indiferent de severitate întrucât este mai puŃin eficientă şi mai toxică decât (beta_2-agonist inhalator. X Aminofilina i.v. poate fi luată în considerare la pacienŃi cu ExA ameninŃătoare de viaŃă sau aproape fatale cu răspuns iniŃial insuficient, în servicii specializate şi cu monitorizarea teofilinemiei serice. # # # # Administrarea sulfatului de magneziu în doză unică pe cale intravenoasă în ExA severe şi ameninŃătoare de viaŃă este sigură şi eficientă (ameliorarea funcŃiei pulmonare, reducerea spitalizării) deşi. Nu există date privind eficienŃa şi siguranŃa administrării repetate sau în ExA non-severe. EficienŃa administrării sulfatului de magneziu pe cale inhalatorie este insuficient studiată.
+ + Administrarea sulfatului de magneziu pe cale intravenoasă (1,2 – 2 g într-o perfuzie de 20 minute) va fi luată în considerare în servicii specializate la pacienŃi cu ExA ameninŃătoare de viaŃă sau aproape fatale, precum şi la pacienŃi cu ExA severe care nu au răspuns la tratamentul iniŃial. # # # EficienŃa antibioticelor în ExA este controversată, amoxicilina fiind ineficientă, în timp ce o macrolidă a arătat unele beneficii asupra simptomelor şi funcŃiei pulmonare într-un studiu recent relativ mic. – – – PrescripŃia de rutină a antibioticelor în ExA nu este indicată

5.6. MANAGEMENTUL EXA Integrarea recomandărilor descrise a condus la două algoritme de management al ExA: în ambulatoriu şi respectiv în unitatea de primiri urgenŃe (UPU). Aceste algoritme, deşi se bazează pe recomandări bazate pe dovezi, nu sunt validate ca atare în studii clinice controlate. Din acest motiv ele nu pot fi recomandate ca protocoale de lucru, dar sunt probabil foarte utile în sprijinul deciziile luate de medici în managementul ExA.

a. Managementul ExA în ambulatoriu Algoritmul pentru managementul ExA în ambulatoriu este prezentat în paginile următoare. O parte din pacienŃii evaluaŃi în ambulatoriu vor fi trimişi imediat sau ulterior la spital pentru evaluare şi tratament intensiv, sau spitalizare. + + + Vor fi trimişi la spital pacienŃii cu: – ExA severă sau ameninŃătoare de viaŃă – ExA non-severă care nu răspunde la tratamentul iniŃial + + Va fi luată în considerare trimiterea la spital în următoarele situaŃii: – prezentare la medic după-amiaza sau seara – simptome nocturne recente – antecedente de ExA severe şi/sau spitalizări pentru astm – condiŃii socio-economice precare X Trimiterea la spital a pacientului cu ExA este rezultatul judecăŃii medicului curant!

b. Managementul ExA în UPU Algoritmul pentru managementul ExA în UPU este prezentat în paginile următoare. Acesta se referă la pacienŃii trimişi la spital (sau care se prezintă direct la spital) şi care sunt evaluaŃi şi trataŃi iniŃial în Unitatea de Primiri UrgenŃe a spitalului respectiv. În cazul în care spitalul nu deŃine o UPU eficientă sau nu există spaŃiu în UPU pentru tratamentul şi urmărirea acestor pacienŃi, o mai mare parte din ei vor fi internaŃi. O parte din pacienŃii trataŃi în UPU vor fi internaŃi în spital de la început sau ulterior, în timp ce restul vor fi externaŃi din UPU şi trataŃi şi urmăriŃi în ambulatoriu. + + + Se internează în spital pacienŃii cu ExA şi: – ExA ameninŃătoare de viaŃă sau aproape fatală – ExA severă care nu a răspuns la tratamentul iniŃial în UPU – ExA severă în condiŃiile în care nu există condiŃii pentru supraveghere şi tratament în UPU + + Se ia în considerare internarea în spital la pacienŃii cu ExA severă care a răspuns la tratamentul iniŃial în UPU (PEF > 75% din valoarea cea mai bună sau prezisă după o oră de tratament intensiv) dar care prezintă una din următoarele caracteristici: – simptome astmatice semnificative restante – non-complianŃă, probleme psihologice, lipsa suport la domiciliu, dificultăŃi de învăŃare, dizabilităŃi fizice – antecedente de ExA aproape fatală sau de astm „fragil” – prezentare la UPU în timpul nopŃii
– tratament cronic cu corticosteroid oral – sarcină

Managementul Exacerbării Astmatice în Ambulator


______________________________________________________________________ ________ | Măsoară şi înregistrează: | | Peak Expiratory Flow (PEF) sau eventual VEMS | | Simptome şi răspunsul la tratamentul administrat anterior | | FrecvenŃa respiratorie, alura ventriculară, tensiunea arterială | | SaturaŃia periferică în oxigen (dacă e disponibilă) | |______________________________________________________________________________|

________________________ ________________________ __________________________ | ExA non-severă || ExA severă ||ExA ameninŃătoare de viaŃă| |________________________||________________________||__________________________| | PEF > 50% maxim/prezis || PEF 33 – 50% maxim/ || PEF < 33% maxim/prezis | | || prezis || | | Vorbire normală || Nu poate termina || SaO2 < 92% | | || propoziŃii || | | FR < 25 respiraŃii/min || FR >/= 25 respiraŃii/ || SilenŃium respirator, | | || min || cianoză sau efort | | || || respirator slab | | AV < 110/min || AV >/= 110/min || Bradicardie, aritmie sau | | || || hipotensiune arterială | | || || Epuizare, confuzie sau | | || || comă | |________________________||________________________||__________________________| | | | ___________v____________ ____________v___________ ______________v___________ | Management în ambulator|| Consideră trimitere || Trimitere spital | | || spital || imediat (tel. 112) | |________________________||________________________||__________________________| | Beta_2-agonist: || Oxigen 40 – 60% (dacă || Oxigen 40 – 60% (dacă | | nebulizare generată de || e disponibil) || e disponibil) | | oxigen || Beta_2-agonist: || Prednison 40 – 60 mg p.o.| | (5 mg salbutamol) || nebulizare generată de || sau | | sau pMDI + spacer || oxigen || hidrocortizon i.v. | | (4 – 10 puff-uri la || (5 mg salbutamol) || 100 mg la 6 h | | interval de || sau pMDI + spacer || beta_2-agonist + | | 10 – 20 min) || (4 – 10 puff-uri la || ipratropium | | sau nebulizare fără || interval de || nebulizare generată de | | oxigen || 10 – 20 min) || oxigen (5 mg salbutamol +| | || sau nebulizare fără || 0,5 mg ipratropium) | | Dacă PEF = 50 – 75% || oxigen || sau pMDI + spacer | | consideră || Prednison 40 – 60 mg || (4 – 10 puff-uri la | | prednison 30 – 40 mg || p.o. sau hidrocortizon || interval de 10 – 20 min) | | || i.v. 100 mg la 6 h || | |________________________||________________________||__________________________| ________________________ ________________________ __________________________ | Măsoară răspunsul la || Criterii de internare || Re-evaluare după | | tratament în ExA || ExA ameninŃătoare de || externare la 48 de ore | | non-severă şi severă || viaŃă || Supraveghere specialist | | (1 h) || ExA severă care nu || timp de minim 1 an | | răspuns bun – continuă || răspunde la tratament || pentru pacienŃii | | prednison + || Risc de deces prin astm|| internaŃi cu ExA severe | | beta_2-agonist || OpŃional: simptome || | | răspuns slab – || nocturne recente, ExA || | | internare || severe/spitalizări || | | || recente, probleme || | | || sociale sau psihologice|| | |________________________||________________________||__________________________|

Managementul Exacerbării Astmatice în UPU

______________________________________________________________________________ | Măsoară şi înregistrează: | | Peak Expiratory Flow (PEF) | | Simptome şi răspunsul la tratamentul administrat anterior | | FrecvenŃa respiratorie, alura ventriculară, tensiunea arterială, | | saturaŃia periferică în oxigen | |______________________________________________________________________________| ________________________ ________________________ __________________________ | ExA non-severă || ExA severă ||ExA ameninŃătoare de viaŃă| |________________________||________________________||__________________________| | PEF > 50% maxim/prezis || PEF 33 – 50% maxim/ || PEF < 33% maxim/prezis |
| || prezis || | | Vorbire normală || Nu poate termina || SaO2 < 92% | | || propoziŃii || | | FR < 25 respiraŃii/min || FR >/= 25 respiraŃii/ || SilenŃium respirator, | | || min || cianoză sau efort | | || || respirator slab | | AV < 110/min || AV >/= 110/min || Bradicardie, aritmie sau | | || || hipotensiune arterială | | || || Epuizare, confuzie sau | | || || comă | |________________________||________________________||__________________________| | | | ___________v__________________________v___________ ______________v___________ | Salbutamol 5 mg prin nebulizare generată || Consult terapie intensivă| | de oxigen || | |__________________________________________________||__________________________| | | | | | | | | | ______________v___________ _______v_______ ___v___ ____v____ ___v___ | MANAGEMENT IMEDIAT | | Stabil clinic | |Stabil | |PEF | | PEF < | | Oxigen > 60% (dacă e | | PEF > 75% | |clinic | |50 – 75% | | 50% | | posibil) | |_______________| |_______| |_________| |_______| | Prednison 40 – 60 mg p.o.| | | | | | sau hidrocortizon i.v. | | ___v__________v____ |——>| 100 mg la 6 h | | | La 15 – 20 min | | Beta_2-agonist + | | | repetă salbutamol | | ipratropium | | | 5 mg prin | | nebulizare generată de | | | nebulizare | | oxigen | | | Prednison | | (5 mg salbutamol + 0,5 mg| | | 40 – 50 mg/zi | | ipratropium) | | |___________________| |__________________________| | | | | __________________________ | ___v___ ____v____ ___v___ | GAZOMETRIE ARTERIALĂ | | |Stabil | |PEF | |PEF < | | Markeri de severitate: | | |clinic | |50 – 75% | |50% | | PaCO2 normal sau crescut | | |PEF > | |fără ExA | |sau ExA| | (> 35 mmHg) | | |_______| |_________| |_______| | Hipoxemie severă | | | ____________ | | (PaO2 < 60 mmHg) | | | |Monitorizare| | | Acidoză (pH < 7,35) | | | |SaO2, AV, FR| | |__________________________| | | |____________| | __________________________ | | _______|______ | | Repetă salbutamol 5 mg + | | | | | |——>| ipratropium 0,5 mg după | | | ___v___ ___v___ | 15 minute | | | |Stabil | |PEF < | | Consideră sulfat de | | | |clinic | |50% | | magneziu i.v. | | | |PEF > | |sau ExA| | Corectează anomalii | | | |_______| |_______| | electrolitice (K+) | | | | | | Radiografie toracică | _______v___________v_____v_____________ | |__________________________| | Externare din UPU: – urmărire mai | | __________________________ | lungă la cei cu exces beta_2 | |——–>| INTERNARE | |_______________________________________| |__________________________|
6. DIAGNOSTICUL ALERGOLOGIC ÎN ASTM

Diagnosticul alergologic la pacienŃii cu simptome de astm include anamneză alergologică şi teste alergologice in vivo şi/sau in vitro. Stabilirea cu acurateŃe a diagnosticului de astm este esenŃială, realizându-se pe baza istoricului, examenului obiectiv şi evaluării spirometrice. Deoarece există o asociere strânsă între astm şi alte boli atopice, în special eczema atopică şi rinita alergică, prezenŃa acestora creşte probabilitatea diagnosticului de astm alergic la pacienŃii cu simptome respiratorii. Evaluarea statusului alergic prin teste cutanate alergologice şi/sau teste serologice pentru IgE alergen-specifice ajută la identificarea unor factori de risc care cauzează simptome astmatice, fiind utilă pentru stabilirea în anumite situaŃii a unor măsuri profilactice (pentru reducerea expunerii la aeroalergene) şi eventual pentru imunoterapia specifică cu extracte alergenice standardizate asociate farmacoterapiei la anumiŃi pacienŃi atent selecŃionaŃi. Terminologia alergologică va respecta ghidurile internaŃionale actuale şi clasificarea etiopatogenică conform recomandărilor OrganizaŃiei Mondiale de Alergie care definesc astmul alergic ca termen ce descrie astmul cu mecanisme imunologice de iniŃiere a inflamaŃiei căilor aerifere. Dacă există dovada mecanismelor mediate IgE se
recomandă termenul de astm IgE-mediat. Acesta se asociază adesea cu antecedente personale/heredocolaterale de boli atopice. Termenii de „astm extrinsec” sau „exogen” nu mai trebuie utilizaŃi pentru astmul alergic. Anticorpii de tip IgE pot iniŃia atât reacŃie astmatică precoce, cât şi tardivă. Mecanismele alergice au importanŃă în aproximativ 80% din cazurile de astm la copil şi circa 40 – 50% din cazurile de astm la adult. Astmul nealergic nu are mecanisme de iniŃiere a inflamaŃiei foarte bine definite, dar modificările inflamatorii sunt similare cu cele din astmul alergic. Această formă de astm se poate asocia cu polipoza nazală şi hipersensibilitatea la aspirină sau alte antiinflamatoare nesteroidiene neselective COX. Termenii de „astm intrinsec” sau „endogen” nu trebuie utilizaŃi pentru astmul nealergic. Sindromul rinită alergică şi astm coexistent este un termen nou propus pentru definirea unei boli unice a căilor aerifere. Atopia, predispoziŃia personală şi/sau familială de a produce cantităŃi anormal crescute de anticorpi IgE ca răspuns la doze obişnuite de alergene şi de a dezvolta simptome tipice de astm, rino-conjunctivită sau eczemă atopică, este factorul predispozant cel mai important în apariŃia astmului alergic. Termenul de „atopie” nu este superpozabil peste cel de alergie şi nu trebuie utilizat fără demonstrarea sensibilizării mediate IgE. Asocierea dintre astm şi atopie este bine stabilită, iar genele care predispun la atopie şi hiperreactivitate bronşică sunt factori care influenŃează dezvoltarea şi expresia astmului. Anamneza alergologică detaliată referitoare la factorii care precipită exacerbările astmului şi/sau cauzează persistenŃa simptomelor, răspunsul la unii factori de mediu şi eventual la tratamente anterioare, precum şi datele oferite de antecedentele personale şi/sau familiale de afecŃiuni atopice reprezintă o etapă esenŃială în diagnosticul alergologic în astm. Istoricul familial de atopie este un factor de risc bine definit pentru astm.

Cea mai puternică asociere este cu atopia mamei, care reprezintă un factor de risc pentru debutul astmului şi persistenŃa wheezing-ului recurent în copilărie (nivel de evidenŃă 2). Istoricul personal de boli atopice, cum ar fi eczema/dermatita atopică şi rinita alergică, precum şi testele alergologice pozitive pentru atopie la pacienŃii cu wheezing la vârsta copilăriei cresc probabilitatea astmului (nivel de evidenŃă 2). Anamneza alergologică trebuie să evalueze factorii care precipită exacerbările astmului şi/sau cauzează persistenŃa simptomelor, în special expunerea la aeroalergene şi infecŃiile respiratorii virale. Aeroalergenele sunt alergene aeropurtate şi inhalate (pneumoalergene) importante în etiopatogenia astmului. Expunerea la anumite aeroalergene a pacienŃilor astmatici sensibilizaŃi induce simptome de astm şi precipită exacerbările astmului (grad de evidenŃă A). Trebuie menŃionat şi faptul că bronhospasmul poate fi manifestare importantă în anafilaxia alergică şi nealergică. Mai mult, astmul este factor de risc pentru reacŃiile anafilactice fatale la alimente sau imunoterapie specifică. Evaluarea alergologică pentru sensibilizarea la aeroalergene este importantă la toŃi pacienŃii tineri cu astm. La adulŃi, trebuie evaluat în special rolul potenŃial al aeroalergenelor de interior (grad de evidenŃă A). Anamneza este utilă şi pentru evaluarea sensibilizării la alergene sezoniere. Dintre aeroalergenele de interior, cele mai importante sunt alergenele acarienilor domestici, artropode din praful de casă de dimensiuni mici, invizibile cu ochiul liber. Expunerea crescută la aeroalergenele acarienilor din praful de casă la persoanele sensibilizate este asociată cu agravarea simptomelor astmului şi deteriorarea funcŃiei pulmonare. Alte alergene de interior sunt cele provenite de la animale mamifere de companie, de tipul pisicilor sau câinilor, care sunt factori potenŃi ce produc simptome astmatice. În zonele urbane pot fi implicate şi alergene provenite de insecte, precum gândacii de bucătărie. Dintre fungii care predomină în interiorul locuinŃelor pot fi amintiŃi cei din genurile Aspergillus, Penicillium şi Mucor. Fungii care predomină în exterior, din genul Cladosporium sau Alternaria, tind să prezinte variaŃii sezoniere sau în anumite condiŃii meteorologice. Aeroalergenele de
exterior cele mai importante sunt polenurile. În Ńara noastră, sezonul polenului de arbori sau arbuşti timpurii din familia Betulaceae, de tipul mesteacănului, arinului sau alunului, este primăvara devreme. Sezonul polenurilor de graminee (familia Poaceae), sălbatice sau de cultură, este desfăşurat de la sfârşitul primăverii până la mijlocul verii. Sezonul polenic al buruienilor din familia Asteraceae, din genul Artemisia sau Ambrosia, durează de vara târziu până toamna. Sensibilizarea la polenuri de graminee sau buruieni este asociată cu astm sezonier, iar expunerea la fungi este asociată cu creşterea spitalizărilor şi mortalităŃii datorate astmului. Este general acceptat că importanŃa sensibilizării mediate IgE la alergene în etiopatogenia astmului scade cu avansarea în vârstă.

Trebuie subliniat faptul că determinarea sensibilizării la aeroalergene poate fi orientată de istoricul bolii, dar nu este posibilă doar prin anamneză, oricât ar fi de detaliată. AgenŃii ocupaŃionali în astmul cu debut la adult vor fi apreciaŃi, după caz, prin evaluare de specialitate de medicina muncii, aceştia fiind reprezentaŃi fie de alergene sau haptene, fie de agenŃi cu mecanism neimunologic, cum ar fi diverse substanŃe organice sau chimice anorganice. Anamneză trebuie să depisteze şi alŃi factori care exacerbează astmul reprezentaŃi de poluanŃii gazoşi de exterior şi interior, efortul fizic şi hiperventilaŃia, emoŃiile extreme, schimbările meteorologice, dioxidul de sulf şi sulfiŃii, salicilaŃii şi unii coloranŃi azoici ca aditivi alimentari, unele medicamente, cum ar fi betablocantele (inclusiv cardioselective sau topice oculare), antiinflamatoarele nesteroidiene, în special cele neselective COX etc. Aceste aspecte anamnestice sunt importante deoarece adulŃii cu astm persistent şi polipoză nazală, cu istoric de hipersensibilitate la aspirină sau alte antiinflamatoare nesteroidiene au risc crescut de exacerbări severe, chiar fatale, în cazul utilizării unor astfel de medicamente (grad de evidenŃă C). Evaluarea alergologică in vivo prin testare cutanată cu extracte alergenice şi/sau in vitro prin determinarea IgE specifice prin metode de imunoanaliză este utilă pentru identificarea sensibilizării alergice, factor de risc major pentru apariŃia astmului, persistenŃa şi severitatea acestuia. La pacienŃii astmatici, detectarea sensibilizării IgE la aeroalergene poate fi indicată ca bază a educaŃiei legate de rolul alergenelor în măsurile profilactice şi pentru imunoterapia specifică. Testarea cutanată alergologică se realizează doar de către medici specialişti alergologi, în condiŃii de control optim clinico-funcŃional al astmului. Testarea alergologică prick la aeroalergene este metoda de primă linie în detectarea hipersensibilităŃii mediate IgE la alergene inhalatorii. Testarea prick pozitivă indică prezenŃa IgE alergen-specifice şi nu sensibilizarea clinică, de aceea necesită obligatoriu corelarea cu anamneza alergologică.

Acest tip de testare se realizează cu extracte standardizate şi permite un diagnostic etiologic corect necesar recomandării unor măsuri de profilaxie a expunerii la aeroalergene, evaluării riscurilor de reacŃii la alte aeroalergene sau alergene alimentare cu reactivitate încrucişată (acarieni cu moluşte şi crustacee, polen arbori Betulaceae cu alune de pădure şi fructe ale unor plante Rosaceae, polen Artemisia vulgaris cu unele plante Apiaceae etc.) şi pentru indicaŃia de imunoterapie specifică cu vaccinuri alergenice standardizate. Metoda testării prick pe faŃa anterioară a antebraŃelor, cu dispozitive tip lanŃete speciale de unică folosinŃă, este cea mai utilă examinare alergologică pentru investigarea sensibilizării mediate IgE la aeroalergene. Este avantajoasă din punct de vedere al costurilor, are sensibilitate similară cu cea a testelor in vitro, iar rezultatele sunt obŃinute rapid şi vizualizabile de către pacient, ceea ce poate creşte complianŃa la măsurile profilactice. Metodele scratch sau prick – modificată nu mai sunt recomandate. Interpretarea rezultatelor se realizează cu comparare faŃă de control negativ şi pozitiv. Se utilizează truse pentru testare prick aprobate pentru utilizare de către Ministerul SănătăŃii şi AgenŃia NaŃională a Medicamentului, fiind produse pentru teste in vivo aprobate pentru practica medicală în Ńările ComunităŃii Europene.
Testarea cutanată prick se poate realiza cu mai multe tipuri de extracte alergenice stabilizate, standardizate şi cu control de calitate. Acarienii din praful de casă utilizaŃi uzual sunt din familia Pyroglyphidae: Dermatophagoides pteronyssinus şi Dermatophagoides farinae, care reprezintă majoritatea speciilor de acarieni din zona temperată. Alergenele de origine animală folosite sunt epitelii de pisică sau câine, iar în anumite situaŃii, în funcŃie de anamneza alergologică, epitelii de cobai, iepure sau hamster şi/sau cele din gândaci de bucătărie (Blatella germanica). Mucegaiurile utilizate pentru testare sunt fie amestecuri, fie alergene fungice individuale de tipul ascomicetelor din genurile Alternaria, Cladosporium, Aspergillus, Penicillium, şi al zigomicetelor din genul Mucor etc. Polenurile de arbori sau arbuşti utilizate pentru testare alergologică prick sunt din familia Betulaceae, Salicaeae şi Oleaceae. Polenurile de graminee (familia Poaceae) utilizate sunt amestecuri care conŃin extracte de polen de graminee sălbatice sau de cultură, iar polenurile de buruieni sunt fie în amestecuri, fie extracte individuale de polen de ierburi din familia Asteraceae, dar şi alte buruieni din familiile Polygonaceae, Plantaginaceae sau Urticaceae.

Efecte adverse la testarea cutanată prick sunt rare, dar nu pot fi excluse nici chiar după o anamneză detaliată şi o tehnică aplicată corect. ContraindicaŃiile testării prick la aeroalergene sunt reprezentate de simptome alergice acute sau perioadă evolutivă severă a bolii (astm necontrolat), dermografism sever şi afecŃiuni dermatologice extinse, afecŃiuni cardiovasculare care contraindică utilizarea adrenalinei, tratament cu beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inhibitori de monoaminoxidază, risc crescut de anafilaxie la testarea cutanată sugerat de anamneză, afecŃiuni severe cu alterarea răspunsurilor imune (imunodeficienŃe, afecŃiuni autoimune, neoplazice), afecŃiuni sistemice severe, infecŃii febrile, pacienŃi necooperanŃi. Unele medicamente care reduc răspunsul cutanat la alergene nu trebuie administrate un anumit interval de timp înaintea testării prick. Testarea intradermică cu extracte alergenice speciale nu este uzual recomandată, multe reacŃii pozitive pot fi nerelevante, iar probabilitatea apariŃiei reacŃiilor adverse sistemice este mai mare comparativ cu testarea prick. Testele de provocare bronşică cu alergen se realizează doar în centre specializate, sunt rareori utile şi pot induce bronhospasm ameninŃător de viaŃă. Explorarea alergologică in vitro include dozarea imunoglobulinelor E (IgE) alergenspecifice şi a IgE totale în ser, prin metode semi-cantitative sau cantitative. Metodele imunologice de investigare a unor markeri inflamatori solubili sau citologici din sânge, spută indusă, fluid de lavaj bronhoalveolar şi evaluările imunohistochimice ale biopsiilor bronşice sunt rezervate cercetării. Determinarea IgE totale se poate realiza prin metode imunocromatografice rapide sau cantitative cum ar fi radioimunoanaliza, metode imunoenzimatice şi nefelometria. Valorile crescute ale IgE totale serice se întâlnesc în bolile alergice respiratorii, dar şi în alte afecŃiuni sau condiŃii, şi de aceea nu au semnificaŃie diagnostică pentru atopie. Nivelurile IgE totale serice sunt utile în cazul tratamentului cu omalizumab, anticorp monoclonal care poate fi indicat la pacienŃii cu astm alergic persistent sever, pentru stabilirea dozei şi frecvenŃei administrării. Determinarea IgE alergen-specifice este alternativa testării cutanate alergologice la pacienŃii la care testele cutanate prick sunt negative sau echivoce, dar la care există suspiciune clinică pentru sensibilizare alergică, la pacienŃii la care testarea cutanată nu poate fi efectuată din lipsa extractelor alergenice standardizate disponibile, precum şi la pacienŃii care se află în tratamente ce nu pot fi întrerupte cu medicamente care inhibă testele cutanate (antihistaminice H_1, unele antidepresive) sau în situaŃiile menŃionate în care este contraindicată testarea alergologică prick. Există actual o multitudine de alergene disponibile pentru determinarea IgE specifice unialergen, sau multialergen, în concordanŃă cu anamneza pacientului. Determinarea cantitativă a IgE alergen-specifice
în ser are valoare diagnostică similară testării cutanate prick şi nu oferă rezultate cu acurateŃe sporită faŃă de aceasta. Tehnica standard descrisă iniŃial ca RAST (Radio Allergo Sorbent Test) a fost înlocuită actual cu metodele de generaŃie nouă care utilizează fie anticorpi anti-IgE marcaŃi enzimatic şi alergene în fază solidă sau lichidă, fie alergene marcate enzimatic în fază lichidă.

Metodele de laborator trebuie să fie validate, cum ar fi metoda ImmunoCAP, una dintre cele mai utilizate metode de analiză fluoroimunoenzimatică pentru determinarea IgE specifice, care utilizează alergene fixate la suport solid de celuloză ce reacŃionează specific cu IgE alergen-specifice din proba analizată. Valorile crescute ale IgE specifice la aeroalergene de interior, cum ar fi acarienii din praful de casă sau epiteliile de pisică, au valoare predictivă la pacienŃii astmatici tineri. Raportarea cantitativă a rezultatelor diferitelor metode de determinare a IgE alergenspecifice permite evaluarea reproductibilităŃii şi acurateŃea metodelor, în concordanŃă cu criterii bine definite şi acceptate, şi facilitează compararea rezultatelor între metode şi laboratoare diferite. Evaluarea imunologică a unor markeri de inflamaŃie bronşică eozinofilică în diagnosticul şi monitorizarea astmului se poate face prin metode invazive sau noninvazive. Cuantificarea nivelurilor proteinei cationice eozinofilice (ECP) serice, a proteinei eozinofilice X în urină, a unor markeri eozinofilici din sputa indusă şi a monoxidului de azot (NO) din aerul expirat, pot fi metode de investigare a inflamaŃiei eozinofilice a căilor aerifere utile medicului specialist. Determinarea nivelurilor serice ale ECP prin metodă fluoroimunoenzimatică poate fi utilă în anumite situaŃii pentru evaluarea severităŃii astmului şi pentru monitorizarea tratamentului antiastmatic.

7. LEGĂTURI ÎNTRE RINITĂ ŞI ASTM

Nasul şi sinusurile paranazale sunt parte integrantă din tractul respirator. Majoritatea pacienŃilor cu astm prezintă rinită, ceea ce sugerează conceptul „o cale aeriană, o boală”. PrezenŃa rinitei poate duce la exacerbarea astmului, crescând riscul de criză de astm, vizite la urgenŃă şi spitalizări pentru astm. Nu toŃi pacienŃii cu rinită au astm şi există diferenŃe între cele două boli.

a. Dovezi epidemiologice

b. PrevalenŃa astmului la pacienŃii cu rinită MulŃi pacienŃi cu rinită au astm. PrevalenŃa astmului este crescută la pacienŃii cu rinită, în special la cei cu rinită persistentă şi/sau moderat/severă. PrevalenŃa astmului la indivizii care nu au rinită este < 2%. PrevalenŃa astmului la cei cu rinită variază între 10% şi 40% în funcŃie de studiu. ToŃi pacienŃii cu rinită pot dezvolta astm, dar riscul de a dezvolta astm este mai mare la indivizii cu rinită persistentă moderat/severă decât la cei cu rinită intermitentă şi/sau cu forme uşoare de boală.

c. PrevalenŃa rinitei la pacienŃii cu astm Marea majoritate a astmaticilor asociază rinită. Alergia este asociată cu rinita şi astmul. La copiii preşcolari, raportul dintre simptomele nazale şi wheezing poate fi diferit faŃă de momentele mai tardive în viaŃă. Rinita este un factor independent de alergie în riscul de a dezvolta astm. Marea majoritate a pacienŃilor cu astm bronşic prezintă simptome de rinită.

d. Rinita – factor de risc pentru controlul astmului
CoexistenŃa rinitei şi astmului pare să altereze controlul astmului. Majoritatea exacerbărilor astmatice sunt asociate cu infecŃii virale nazale. AdulŃii şi copiii cu astm şi rinită alergică concomitentă documentată au mai multe spitalizări legate de astm şi mai multe vizite la medicul de familie, iar costurile tratamentului pentru astm sunt mai importante în comparaŃie cu pacienŃii care prezintă numai astm. Totuşi, unele studii nu regăsesc aceste asocieri.

e. Modificări în prevalenŃa astmului şi a rinitei Studiul ISAAC a identificat o creştere a prevalenŃei simptomelor de rinită şi astm aproape în toate centrele, cu excepŃia centrelor în care prevalenŃa iniŃială a fost mare. Se pare că în regiunile cu prevalenŃă mare, proporŃia de indivizi care suferă de astm sau rinită a atins un platou.

f. Rinita şi hiperreactivitatea bronşică nespecifică Rinita poate fi asociată cu hiperreactivitate bronşică nonspecifică. MulŃi pacienŃi cu rinită alergică au o reactivitate bronşică crescută la metacolină sau histamină, în special în timpul sau imediat după sezonul de polen. PacienŃii cu rinită persistentă au o hiperreactivitate bronşică mai mare decât cei cu rinită intermitentă.

g. Rinita alergică – factor de risc pentru astm Rinita alergică şi nonalergică sunt factori de risc pentru astm. Rinita non-alergică se asociază cu astmul. PrezenŃa rinitei alergice diagnosticate de medic în copilăria mică se asociază independent cu dublarea riscului de dezvoltare a astmului până la vârsta de 11 ani. Rinita este un factor de risc semnificativ pentru astmul cu debut la adult atât la subiecŃii atopici cât şi la non-atopici. PrezenŃa hiperreactivităŃii bronşice şi a manifestărilor atopice concomitente în copilărie cresc riscul de dezvoltare a astmului şi trebuie recunoscute ca markeri cu semnificaŃie prognostică.

h. Factori de risc comuni Astmul şi rinita alergică au factori de risc comuni, totuşi multe studii au dovedit că există diferenŃe între factorii de risc de mediu şi genetici pentru aceste două boli, ceea ce sugerează un anumit grad de specificitate fenotipică. Printre agenŃii etiologici există unii binecunoscuŃi a afecta atât nasul cât şi bronhiile – alergenii, aspirina, expuneri profesionale.

i. Alergenii Majoritatea alergenilor inhalatori sunt asociaŃi atât cu simptome nazale, cât şi cu simptome bronşice, dar în studiile epidemiologice s-au identificat diferenŃe. PacienŃii alergici la polen prezintă de obicei rino-conjunctivită în timpul sezonului de polen. Aceşti pacienŃi pot avea şi faringită, tuse sau wheezing. La majoritatea pacienŃilor, simptomele bronşice nu sunt asociate cu obstrucŃie măsurabilă.

j. Factori ocupaŃionali Bolile respiratorii legate de muncă se referă la cel puŃin două entităŃi nosologice: – astmul profesional şi/sau rinita ocupaŃională – cauzate de expunerea profesională – astmul şi/sau rinita agravate de profesie – agravare la locul de muncă din alte cauze Afectarea capacităŃii de muncă este comună la adulŃii cu astm sever şi cu rinită productivă. Tusea legată de muncă este deseori asociată cu rinita, astmul sau BPCO,
dar reprezintă şi o entitate de sine stătătoare frecventă în bolile respiratorii profesionale. Majoritatea factorilor declanşatori ai astmului profesional pot induce şi rinită profesională. Deseori pacienŃii cu astm profesional vor descrie şi simptome de rinoconjunctivită. Rinita este mai puŃin pronunŃată la substanŃele cu greutate moleculară mică; din contră, la substanŃele cu masă moleculară mare, rinita apare deseori înaintea astmului. Rinita profesională va evolua deseori spre astm profesional, subliniind astfel importanŃa stopării expunerii la alergenii profesionali în caz de rinită profesională, pentru a nu evolua spre astm. k. Puncte comune şi diferenŃe între mecanismele implicate în rinită şi astm – Majoritatea astmaticilor prezintă rino-sinuzită demonstrată prin tomografie computerizată. – PacienŃii cu astm sever prezintă rino-sinuzită mai severă decât cei cu astm uşor. – InflamaŃia eozinofilică este prezentă în mucoasa nazală şi bronşică a astmaticilor. – Epiteliul şi membrana bazală diferă în mucoasa nazală şi bronşică a pacienŃilor astmatici. – Mucoasa nazală şi bronşică a pacienŃilor cu BPCO par să fie similare. – Provocarea endobronşică la pacienŃii cu rinită induce reacŃie bronşică. – Provocare endobronşică induce inflamaŃie nazală. – Provocarea nazală induce inflamaŃie bronşică. – InflamaŃia alergică are o componentă sistemică.

l. Similitudini şi diferenŃe între inflamaŃia nazală şi cea bronşică La subiecŃii normali, structura mucoasei respiratorii nazale şi bronşice este asemănătoare. InflamaŃia mucoaselor nazală şi bronşică din rinită şi astm este susŃinută de aceleaşi infiltrate inflamatorii, mediatori inflamatorii similari, citochine şi chemochine Th2. Intensitatea inflamaŃiei poate fi diferită: la pacienŃi cu astm moderat-sever, inflamaŃia eozinofilică este mai accentuată în bronhii decât la nivel nazal, în vreme ce în astmul uşor, inflamaŃia pare a avea intensitate similară la cele două nivele. InflamaŃia eozinofilică nazală există la astmatici cu sau fără simptome nazale. InflamaŃia nazală şi bronşică a fost studiată şi în BPCO, unde la ambele nivele s-au identificat modificări de metaplazie epitelială şi infiltrat cu celule inflamatorii – LT-CD8+, neutrofile.

m. InflamaŃia bronşică în rinită Expunerea naturală la polen a pacienŃilor non-astmatici cu rinită la polen, provoacă o creştere a reactivităŃii bronşice, recrutarea de celule inflamatorii, expresia IL-5, cu apariŃia inflamaŃiei bronşice.

n. Remodelarea nazală şi bronşică Remodelarea apare ca răspuns la un proces inflamator, putând reface structura normală a Ńesutului sau modela diferit, patologic structura tisulară. Remodelarea patologică nu este obligatoriu asociată cu fibroză. Astmul, care este o boală cronică, se asociază cu remodelare patologică, chiar dacă ea nu este demonstrată clinic, fiind asociată cu hiperreactivitatea bronşică nespecifică. Remodelarea mucoasei nazale din rinită este încă incomplet înŃeleasă, fiind mai puŃin extinsă decât cea bronşică, iar consecinŃele ei clinice mai puŃin importante.

o. Alergia ca boală sistemică – relaŃia bidirecŃională între inflamaŃia nazală şi cea bronşică
Provocarea endobronşică cu alergen poate induce simptome nazale şi bronşice, scăderea funcŃiei pulmonare şi nazale, precum şi creşterea eozinofilelor în mucoasa bronşică, nazală şi în sânge la 24 h după provocare. Provocarea nazală cu alergeni poate induce inflamaŃie bronşică. La pacienŃii cu boli alergice, provocarea cu alergen poate activa răspunsul inflamator sistemic, cu producerea de celule inflamatorii în măduva osoasă.

p. Impactul funcŃiei şi disfuncŃiei nazale asupra căilor aeriene inferioare PacienŃii astmatici au o abilitate redusă de a încălzi şi umidifica aerul inspirat prin pasajul nazal. Provocarea nazală cu aer rece induce bronhoconstricŃie la pacienŃii astmatici, dar nu şi la subiecŃii normali. RespiraŃia nazală are efect protector împotriva bronhospasmului indus de efort. Filtrarea particulelor şi a gazelor inspirate este o altă funcŃie importantă a nasului. Sa demonstrat că respiraŃia nazală are un oarecare efect benefic în astmul indus de SO2.

r. ConsecinŃe clinice – Calitatea vieŃii este afectată în rinită. – Calitatea vieŃii este afectată în astm. – Componenta fizică a calităŃii vieŃii este afectată în astm. – Componenta socială a calităŃii vieŃii este afectată în rinită. Calitatea vieŃii este afectată atât la pacienŃii cu astm cât şi la cei cu rinită alergică, iar impactul relativ al acestora a fost recent studiat. PacienŃii cu rinită alergică şi astm au prezentat limitări fizice mai importante decât pacienŃii care aveau numai rinită, dar fără diferenŃe legate de componenta socială a calităŃii vieŃii. Se pare astfel că alterarea componentei sociale a calităŃii vieŃii este legată de rinită, iar alterarea componentei fizice este legată de astm. Calitatea vieŃii a fost semnificativ deteriorată la pacienŃii cu rino-conjunctivită alergică la polen în sezonul de polen, iar la vârful sezonului, pacienŃii cu astm au avut o limitare fizică.

s. ConsecinŃe terapeutice Antihistaminicele H1 orale nu sunt recomandate, dar nici contraindicate în tratamentul astmului. Glucocorticosteroizii intranazali sunt în cel mai bun caz moderat eficienŃi în astm. Glucocorticosteroizii intranazali pot fi eficienŃi în reducerea exacerbărilor astmului şi a spitalizărilor. Rolul glucocorticosteroizilor intrabronşici în rinită nu este cunoscut. Montelukast este un tratament eficient al rinitei alergice şi al astmului la pacienŃi peste 6 ani. Imunoterapia subcutanată este recomandată atât în rinită cât şi în astm la adulŃi, dar este grevată de efecte secundare, în special la astmatici. Anticorpii monoclonali anti-IgE sunt eficienŃi atât în rinită cât şi în astm. Astmul şi rinita apar de obicei asociate, astfel încât tratarea uneia ar putea atenua şi cealaltă patologie. Tratamentul poate fi administrat local, inhalator, oral sau parenteral. Administrarea locală are avantaje şi dezavantaje, iar la pacienŃii care au asociat rinită şi astm ar putea scădea complianŃa la tratament, care este deja redusă.

Costuri Rinita pare să determine creşterea costurilor astmului, dar sunt necesare mai multe studii.

Diagnosticul astmului la pacienŃii cu rinită Din păcate astmul rămâne o boală subdiagnosticată în întreaga lume şi probabil mulŃi pacienŃi ar fi fost diagnosticaŃi cu astm dacă s-ar fi recunoscut legăturile între căile aeriene superioare şi cele inferioare. La toŃi pacienŃii cu rinită persistentă sunt necesare investigaŃii pentru astm: istoricul de atacuri paroxistice de dispnee sau, dacă este necesar, chiar testarea funcŃiei pulmonare şi a reversibilităŃii obstrucŃiei.

8. ASTM BRONŞIC INDUS DE ASPIRINĂ

Până la 28% dintre pacienŃii adulŃi astmatici şi rareori copiii cu astm prezintă exacerbări ale astmului ca răspuns la aspirină şi alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acest sindrom este mai frecvent la pacienŃii cu astm sever. Aspectele clinice şi evoluŃia astmului indus de aspirină sunt specifice. Majoritatea pacienŃilor au la debut simptome nazale, ce pot include rinita vasomotorie sau rinoree profuză, în decadele trei – patru de viaŃă. Congestia nazală evoluează şi apar polipii nazali la examinarea pacientului. Deseori astmul şi hipersensibilitatea la aspirină se dezvoltă ulterior. Hipersensibilitatea la aspirină se manifestă printr-un tablou clinic unic: la câteva minute până la 1 – 2 ore după ingestia de aspirină apare un atac de astm acut, deseori sever şi care este de obicei însoŃit de rinoree, obstrucŃie nazală, iritaŃie conjunctivală, flush purpuriu al capului şi gâtului. Acest tablou poate fi provocat de aspirină sau de un alt inhibitor al ciclooxigenazei-1 (COX-1) şi poate include bronhospasm violent, şoc, pierderea cunoştinŃei sau chiar stop respirator. InflamaŃia eozinofilică marcată, persistentă leziunile epiteliale, producŃia de citochine şi stimularea moleculelor de adeziune celulară sunt găsite în căile respiratorii la pacienŃii cu astm indus de aspirină. Expresia IL-5 la nivelul căilor respiratorii este crescută, fiind implicată în recrutarea şi supravieŃuirea eozinofilelor. Astmul indus de aspirină este caracterizat şi prin activare crescută a căilor cys-LT, care poate fi parŃial explicată prin polimorfismul genetic al genei pentru LTC4 sintetază prezent la 70% din pacienŃi. Totuşi, mecanismul exact prin care aspirina declanşează bronhospasmul rămâne necunoscut. Capacitatea inhibitorilor de COX de a declanşa reacŃii depinde de potenŃa inhibitorie a acestora, dar şi de sensibilitatea individuală a pacientului. Un istoric caracteristic este considerat adecvat pentru iniŃierea strategiilor de evitare. Totuşi, diagnosticul poate fi confirmat numai prin test de provocare la aspirină, neexistând nici un test in vitro utilizabil pentru diagnostic. Testul de provocare la aspirină nu este recomandat de rutină, fiind asociat cu un risc înalt de reacŃii potenŃial fatale şi trebuie efectuat doar în locaŃii unde se poate efectua resuscitare. O măsură de precauŃie suplimentară este efectuarea testului de provocare doar la pacienŃi care au astm bronşic în remisiune, cu un VEMS mai mare de 70% din cel teoretic sau din cea mai mare valoare personală. Testele de provocare bronşică şi nazală cu lizin-aspirina sunt mai sigure decât cele orale şi pot fi efectuate în centre specializate. Din momentul apariŃiei hipersensibilităŃii la antiinflamatoare nonsteroidiene, aceasta persistă toată viaŃa. PacienŃii trebuie să evite aspirina, produşi care o conŃin, alte analgezice care conŃin inhibitori de COX-1 şi deseori şi hidrocortizonul hemisuccinat.

Evitarea nu previne progresia bolii inflamatorii a tractului respirator. Când este necesar un AINS, pot fi luaŃi în considerare inhibitorii de COX-2, sub supraveghere medicală corespunzătoare şi urmărirea la locul administrării cel puŃin o oră după administrare (grad de evidenŃă B). Glucocorticosteroizii rămân tratamentul principal al astmului, dar modificatorii de leucotriene pot fi de ajutor în controlul mai bun al bolii de fond (grad de evidenŃă B). La pacienŃii cu hipersensibilitate la AINS cu astm, care necesită administrarea de AINS pentru alte afecŃiuni medicale, se poate efectua desensibilizare
în spital, sub supravegherea unui specialist. Desensibilizarea la aspirină a fost utilizată şi ca tratament al astmului indus de aspirină, dar ameliorarea pe termen lung pare a fi mai probabilă pentru simptomele sinuzale decât pentru cele de căi aeriene inferioare. După desensibilizarea la aspirină, ingestia zilnică de 600 – 1200 mg de aspirină poate reduce simptomele bolii, în special la nivelul nasului, la majoritatea pacienŃilor cu astm indus de aspirină. În general, pacienŃii astmatici, în special cei cu debut al astmului la vârstă adultă şi care au simptome de căi aeriene superioare (polipoză nazală) ar trebui sfătuiŃi să evite AINS şi să ia acetaminofen/paracetamol în loc.

9. SINUZITA ŞI POLIPII NAZALI

Bolile tractului respirator superior pot influenŃa funcŃia căilor aeriene inferioare la anumiŃi pacienŃi cu astm. Deşi mecanismele care stau la baza acestei relaŃii nu sunt stabilite, probabil inflamaŃia joacă un rol critic în patogeneza rinitei, sinuzitei, polipozei nazale, dar şi a astmului. Sinuzita este o complicaŃie a infecŃiilor de tract aerian superior, a rinitei alergice, polipilor nazali şi a altor forme de obstrucŃie nazală. Atât sinuzita acută, cât şi cea cronică pot agrava astmul. Manifestările clinice ale sinuzitei nu oferă precizie în diagnostic, iar tomografia computerizată a sinusurilor este recomandată când este disponibilă. La copiii la care se suspectează rino-sinuzită, tratamentul antibiotic timp de 10 zile este recomandat (grad de evidenŃă B). Tratamentul ar trebui să includă şi medicamente ce reduc congestia nazală, cum ar fi decongestionanŃi nazali topici, corticoizi topici nazali sau chiar corticoizi sistemici. ToŃi aceştia rămân secundari terapiei primare pentru astm. Polipii nazali asociaŃi cu astmul şi rinita, iar uneori cu hipersensibilitatea la aspirină, sunt întâlniŃi în special la pacienŃii cu vârsta peste 40 de ani. Între 36% şi 96% dintre pacienŃii intoleranŃi la aspirină au polipi, iar între 29% şi 70% dintre pacienŃii cu polipi nazali pot avea astm. Copiii cu polipi nazali ar trebui să fie investigaŃi pentru fibroză chistică şi sindromul cililor imobili. Polipii nazali răspund bine la corticoizii topici. Un număr redus de pacienŃi cu polipi refractari la corticosteroizi pot beneficia de terapie chirurgicală.

10. ASTMUL PROFESIONAL

La pacienŃii cu astm cu debut la vârsta adultă sau cu reapariŃia astmului din copilărie medicul trebuie să suspecteze existenŃa unei etiologii profesionale (grad de evidenŃă B). Adevărata frecvenŃă a astmului profesional nu este cunoscută, dar probabil este subdiagnosticat. Rapoartele publicate, care provin din supravegheri, registre de compensare sau studii epidemiologice estimează că astmul profesional ar putea reprezenta circa 9 – 15% din cazurile de astm cu debut la adulŃi. Actual astmul profesional reprezintă boala pulmonară profesională cea mai frecventă în Ńările dezvoltate, cu peste 400 de cauze cunoscute. – # # Astmul profesional trebuie suspicionat la toŃi adulŃii cu simptome de limitare a fluxului respirator şi căutat activ la cei cu ocupaŃii sau expuneri cu risc înalt. PacienŃii cu astm preexistent, agravat nespecific de praful, fumul şi vaporii de la locul de muncă – astm agravat profesional – trebuie deosebiŃi de cei cu astm preexistent şi care devin sensibilizaŃi în plus la o substanŃă profesională. Câteva sute de substanŃe au fost implicate ca şi etiologie a astmului profesional şi noi etiologii sunt raportate regulat în literatura medicală. SubstanŃele cel mai frecvent implicate sunt izocianaŃii, praful de făină şi seminŃe, colofoniul, latexul, animalele, aldehidele şi praful de lemn. – # #
Profesiile cel mai frecvent implicate în astmul profesional sunt vopsitorii cu spray, brutării şi patiserii, asistentele medicale, muncitorii din industria chimică, îngrijitorii de animale, muncitorii din procesarea alimentelor şi cei din prelucrarea lemnului. – # # La indivizii cu suspiciune de astm legat de muncă, diagnosticul de astm ar trebui confirmat prin utilizarea unor criterii obiective standardizate (grad de evidenŃă D). Astmul profesional trebuie considerat la toŃi muncitorii cu limitare a fluxului respirator. Cel mai bun instrument este întrebarea pacientului dacă simptomele se ameliorează în zilele când nu lucrează, care este mai sensibilă ca şi cea privind agravarea simptomatologiei la locul de muncă. AdulŃii cu obstrucŃie bronşică ar trebui întrebaŃi: – SunteŃi mai bine în zilele când nu lucraŃi? – SunteŃi mai bine în concediu? PacienŃii cu un răspuns pozitiv ar trebui investigaŃi pentru astm profesional. Aceste întrebări nu sunt specifice pentru astmul profesional şi îi identifică şi pe cei cu astm datorat substanŃelor din mediul casnic, care se poate ameliora în concediu, dar şi pe cei care în afara locului de muncă fac mai puŃin efort fizic. Astmul profesional poate fi prezent şi atunci când testarea funcŃiei pulmonare este normală, limitând utilizarea acesteia ca şi test de screening. Ameliorarea simptomelor de astm în zilele libere poate determina rezultate fals negative, astfel încât are încă nevoie de validare. Măsurarea repetată a PEF – volumul expirator de vârf – este investigaŃia iniŃială cea mai accesibilă, iar sensibilitatea şi specificitatea măsurătorilor repetate de PEF în diagnosticul astmului profesional sunt foarte bune. Deşi există teste cutanate şi teste pentru dozarea IgE specifice, sunt puŃine alergene standardizate disponibile, ceea ce limitează utilizarea lor. Un test pozitiv denotă sensibilizarea, care poate fi asociată sau nu bolii. Diagnosticul de astm profesional poate fi făcut de obicei fără teste de provocare specifice, care sunt considerate standardul de aur.

Testele de provocare specifice sunt disponibile limitat în centre specializate şi sunt consumatoare de timp. Anamneză este mai utilă în excluderea astmului profesional decât în confirmarea lui; o parte importantă din pacienŃii care descriu ameliorarea simptomelor în perioadele de concediu sau în zilele libere nu prezintă astm profesional, fapt demonstrat prin teste obiective. Istoricul notat de experŃi are sensibilitate înaltă, dar specificitate joasă. Diagnosticul obiectiv de astm profesional ar trebui făcut prin utilizarea măsurătorilor repetate ale PEF, cu cel puŃin patru măsurători pe zi (grad de evidenŃă D). Măsurarea PEF ar trebui efectuată la fiecare 2 ore de la trezire până la culcare, timp de 4 săptămâni, cu păstrarea constantă a tratamentului şi documentarea momentelor de la muncă. Standardele minime pentru o sensibilitate > 70% şi o specificitate > 85% a diagnosticului sunt: – cel puŃin trei zile în fiecare perioadă consecutivă de muncă – cel puŃin trei serii de zile consecutive la muncă cu trei perioade de pauză de la muncă (de obicei de circa 3 săptămâni) – cel puŃin 4 măsurători distribuite uniform într-o zi. Un test de provocare bronşică specific negativ la un muncitor la care sunt dovezi destul de bune de astm profesional nu este suficient pentru a exclude diagnosticul. Testele de provocare bronşică nespecifică pot fi normale la 5 – 40% din muncitorii cu teste de provocare bronşică specifică pozitive. Testarea cu concentraŃii crescute de metacolină sau histamină, la care unii pacienŃii fără astm ar reacŃiona poate reduce numărul de pacienŃi cu test fals negativ şi astm profesional, dar tot vor rămâne unii nonreactivi. Un test normal de măsurare a hiperreactivităŃii bronşice nespecifice nu este suficient de specific pentru a exclude astmul profesional în practica clinică. – # #
Modificările în reactivitatea bronşică nespecifică la muncă şi în afara expunerii profesionale interpretate singure au doar o sensibilitate şi specificitate moderate pentru diagnostic. – # # Testele de provocare bronşică nespecifice sunt în general utilizate ca standard de aur în diagnosticul astmului profesional, făcând dificilă evaluarea validităŃii diagnostice a acestor teste. În plus, pentru multe substanŃe nu există metode standardizate. Există şi dovezi care arată că pragul de reactivitate creşte cu creşterea intervalului de la ultima expunere, ceea ce scade sensibilitatea testelor efectuate după perioade îndelungate de absenŃă de la locul de muncă. Au fost raportate teste de provocare specifice negative la pacienŃi care prezintă argumente bune în favoarea astmului profesional, dar la care concentraŃiile substanŃei utilizate pentru provocare sunt mai mici decât cele din expunerea profesională. – # # # # Mutarea pacientului de la locul expunerii ar trebui realizată imediat ce diagnosticul este confirmat, ideal în primele 12 luni după primele simptome de astm legat de muncă. (grad de evidenŃă D) În momentul în care diagnosticul de astm profesional este stabilit, evitarea completă a expunerii la factorul etiologic este componenta ideală a tratamentului. Astmul profesional poate persista chiar şi câŃiva ani după încetarea expunerii, în special când simptomele au fost prezente timp îndelungat înainte de încetarea expunerii. Continuarea expunerii poate duce la exacerbări tot mai severe şi potenŃial fatale, o probabilitate tot mai redusă de remisiune consecutivă întreruperii expunerii şi chiar alterarea definitivă a funcŃiei pulmonare. Consultarea unui specialist în tratamentul astmului sau a unui medic de medicină a muncii este recomandată. – # # Există date semnificative care arată că circa o treime din muncitorii cu astm profesional sunt şomeri după stabilirea diagnosticului, dar nu este clar dacă acest risc este mai mare decât cel pentru alŃi adulŃi cu astm. Riscul de şomaj poate scădea cu creşterea intervalului de la diagnostic. Pierderea locului de muncă în urma diagnosticului de astm profesional este asociată cu pierderea venitului, iar adulŃii cu astm profesional s-ar putea să îşi găsească loc de muncă mai greu decât cei cu astm non-profesional. Circa o treime din muncitorii cu astm profesional sunt şomeri până a 6 ani după diagnostic – # #

11. ASTMUL ŞI SARCINA

În timpul sarcinii severitatea astmului variază, necesitând monitorizarea atentă şi modificări ale schemei de tratament (grad de evidenŃă C). S-a constatat că astmul se poate ameliora în o treime din cazuri (în special în formele uşoare), la o treime din paciente rămâne stabil, iar la o treime se poate agrava. Astmul matern creşte riscul mortalităŃii perinatale, al preeclampsiei, al naşterii premature şi greutăŃii mici la naştere. Pacientele cu astm sever au un risc mai mare de deteriorare a bolii în timpul sarcinii, în special la începutul ultimului trimestru. Pentru monitorizarea funcŃională pulmonară este recomandată o spirometrie iniŃială care apoi va fi repetată periodic (lunar), cel puŃin cu ocazia vizitelor prenatale. Monitorizarea debitului expirator de vârf (PEF) la domiciliu are indicaŃie majoră în timpul sarcinii pentru urmărirea evoluŃiei bolii, a răspunsului la tratament şi pentru a detecta precoce deteriorarea astmului. Prognosticul perinatal al copilului din mame cu astm bine controlat este acelaşi cu al copiilor născuŃi de mame fără astm. Se recomandă ca femeile gravide care au astm să fie tratate cu medicaŃie adecvată pentru a controla simptomele şi a preveni exacerbările (grad de evidenŃă D). Tratamentul se bazează pe recomandarea de a trata astmul la fel de agresiv ca în cazul pacientelor fără sarcină (grad de evidenŃă C). Calea de administrare ideală va fi cea inhalatorie, cu evitarea căii orale, rezervată doar în exacerbări şi pe perioade
scurte de timp. Marea majoritate a medicamentelor antiastmatice au fost clasificate în categoriile în care beneficiile depăşesc potenŃialele riscuri. Folosirea teofilinei (grad de evidenŃă D), a CSI, a BADSA şi a AL nu se asociază cu creşterea incidenŃei anomaliilor fetale. Există recomandarea de a nu se iniŃia tratamentul cu ARLT în sarcină, dar a se continua medicaŃia începută pentru a menŃine controlul bolii. CSI reprezintă tratamentul de elecŃie pentru controlul medicamentos pe termen lung, prevenind exacerbările (grad de evidenŃă D, Dovadă B). Budesonidul este preferat la gravide pentru că există mai multe dovezi favorabile faŃă de alŃi CSI. Nu există date care să indice faptul că alte preparate de tip CSI ar fi periculoase în timpul sarcinii. Prin folosirea CSI, riscul exacerbărilor este mai scăzut şi funcŃia pulmonară îmbunătăŃită, fără creşteri ale malformaŃiilor fetale sau efecte adverse perinatale. Cromoglicatul sodic are un profil de siguranŃă excelent, dar are o eficacitate limitată în comparaŃie cu CSI. Exacerbările vor fi tratate agresiv în spital în scopul evitării hipoxiei fetale (grad de evidenŃă D). Se vor folosi BADSA prin nebulizare, oxigenoterapie (grad de recomandare D) şi corticosteroizi sistemici (grad de evidenŃă D). Salbutamolul este BADSA preferat datorită unui excelent profil de siguranŃă şi datorită faptului că cele mai multe date cu privire la siguranŃa administrării în timpul sarcinii sunt disponibile pentru acest medicament (grad de evidenŃă C). Există date limitate care descriu eficacitatea şi/sau siguranŃa administrării BADLA, deşi este justificată ipoteza că BADLA are un profil de siguranŃă similar Salbutamolului, pentru care există dovezi ale siguranŃei administrării sale în timpul sarcinii. În tratamentul comorbidităŃilor, corticosteroizii intranazali sunt recomandaŃi pentru tratamentul rinitei alergice pentru că au un risc foarte scăzut al efectelor sistemice. Antihistaminicele de generaŃia a doua de elecŃie sunt loratadina sau cetirizina. Managementul în timpul naşterii şi alăptării: Dacă este necesară anestezia, este preferată cea loco-regională celei generale (grad de evidenŃă C). Se recomandă folosirea cu maximă prudenŃă a prostaglandinei F2 alfa pentru inducerea naşterii, datorită riscului de bronhospasm. Există un risc crescut de exacerbări ale astmului la femeile care au născut prin cezariană. Femeile sunt încurajate să alăpteze şi să folosească medicaŃia pentru astm în timpul alăptării, fără riscuri pentru făt (grad de evidenŃă C).

Tabel. Terapia în trepte a astmului în cursul sarcinii.
______________________________________________________________________________ |Treapta| MedicaŃia de control preferată| MedicaŃia de control alternativă | |_______|_______________________________|______________________________________| | 1 | Salbutamol la nevoie | – | |_______|_______________________________|______________________________________| | 2 | CSI în doză mică | ARLT, teofilină sau cromoglicat sodic| |_______|_______________________________|______________________________________| | 3 | CSI în doză medie | CSI în doză mică plus BADLA, ARLT | | | | sau teofilină | |_______|_______________________________|______________________________________| | 4 | CSI în doză medie şi BADLA | CSI în doză medie plus ARLT | | | | sau teofilină | |_______|_______________________________|______________________________________| | 5 | CSI în doză mare şi BADLA | – | |_______|_______________________________|______________________________________| | 6 | CSI în doză mare şi BADLA | – | | | plus prednison – oral | | |_______|_______________________________|______________________________________|

12. ASTMUL DIFICIL

Astmul dificil, denumit şi astm refractar la tratament, reprezintă astmul bronşic cu simptome persistente şi/sau exacerbări frecvente sub tratament maximal corespunzător treptelor 4 – 5. PacienŃii cu astm dificil trebuie evaluaŃi sistematic de către o echipă multidisciplinară cu experienŃă pentru confirmarea diagnosticului, identificarea mecanismelor de persistenŃă a simptomelor şi a aderenŃei la terapie (grad de evidenŃă C). Confirmarea diagnosticului presupune excluderea condiŃiilor care mimează astmul bronşic (mai ales BPOC şi disfuncŃia de corzi vocale, dar şi insuficienŃa cardiacă, trombo-embolismul pulmonar recurent, refluxul gastro-esofagian), verificarea complianŃei la terapie, a unor co-morbidităŃi precum unii factori psihosociali, reflux gastro-esofagian, patologia rino-sinusală, expunerea continuă la alergeni, obezitatea, sindromul de apnee în somn. O cauză posibilă în astmul dificil este aderenŃa scăzută la medicaŃia de tip control (grad de evidenŃă C). Forme clinice: astmul bronşic cortico-rezistent, cortico-dependent, fragil („Brittle asthma”), acut grav („Near fatal asthma”), premenstrual. Astmul acut grav se asociază cu tulburări psiho-sociale şi cu morbiditate psihoafectivă crescută, afecŃiuni de care cadrele medicale trebuie să fie conştiente (grad de evidenŃă C). La aceşti pacienŃi există dovezi puŃine care să arate un beneficiu adus de intervenŃii specifice pe morbiditatea psiho-afectivă. Fumatul reduce şansele de a obŃine controlul total, prin existenŃa unei obstrucŃii bronşice mai fixe şi prin scăderea eficienŃei CSI şi CSO. La fumători se recomandă consilierea într-un program complex de renunŃare la fumat (grad de evidenŃă C). Astmul acut sever apare la unii pacienŃi cu expunere la alergeni din interiorul locuinŃelor, cu internări repetate şi folosirea de CSO, internări la terapie intensivă şi stop respirator. Testarea alergică la acarieni se recomandă la pacienŃii cu astm dificil şi internări repetate în spital (grad de evidenŃă C). Titrarea tratamentului steroidic prin eozinofilia din sputa indusă aduce beneficii mai mari la cei care primesc doze crescute de CSI. Sputa indusă are un profil de siguranŃă bun în astmul dificil. Monitorizarea eozinofiliei din sputa indusă la cei cu astm dificil este utilă pentru ghidarea tratamentului cu CSI (grad de evidenŃă B). Tratamentul urmăreşte reducerea exacerbărilor şi a necesarului de medicaŃie de urgenŃă cu scăderea simptomelor diurne şi impact minim al bolii pe activitatea fizică obişnuită. Pacientul va fi informat că trebuie să accepte un nivel rezonabil de control al astmului, pentru evitarea tratamentelor inutile cu potenŃiale efecte adverse importante. Se recomandă dozele de medicaŃie care menŃin beneficiile obŃinute la dozele mari iniŃiale. Scăderea dozelor se face cu precauŃie şi lent la interval de 3 – 6 luni. Efectele obŃinute la doze mari pot dura mai multe luni, fiind dificil de evaluat impactul reducerii dozelor. (grad de evidenŃă D). Pacientul poate fi mai bine evaluat şi tratat de către un specialist care identifică diferite fenotipuri de astm: alergic, cu sensibilitate la AINS/aspirină, eozinofilic. Alergicii cu IgE serice crescute pot beneficia de terapia cu medicaŃie anti-IgE. ARLT sunt utili la cei cu astm sensibil la AINS/aspirină.

13. ASTMUL BRONŞIC ŞI INTERVENłIILE CHIRURGICALE

IntervenŃiile chirurgicale reduc schimburile gazoase cu risc de hipoxemie şi hipercapnie şi favorizează atelectazia prin dopurile de mucus endobronşic. Durerea postoperatorie alterează eficienŃa tusei şi favorizează dispneea iar intubaŃia poate induce bronhoconstricŃie. Hiperreactivitatea bronşică, obstrucŃia aeriană şi hipersecreŃia de mucus predispun pacienŃii cu astm la complicaŃii respiratorii intra şi postoperatorii. Probabilitatea de apariŃie a complicaŃiilor depinde de severitatea astmului la momentul chirurgical, de tipul intervenŃiei (cele toracice şi din regiunea abdominală superioară cu risc mai
crescut) şi de tipul anesteziei (risc mai mare în cea generală cu intubaŃie endotraheală). Evaluarea funcŃională pulmonară se va face cu mai multe zile înainte, pentru a permite măsuri terapeutice adecvate. Pentru a reduce obstrucŃia la cei cu VEMS sub 80% din prezis, se recomandă o cură scurtă de CSO (Dovadă C). PacienŃii care au primit CS sistemici în ultimele 6 luni vor primi CS sistemici în timpul intervenŃiei chirurgicale (100 mg hidrocortizone iv la 8 ore), cu întrerupere la 24 de ore după operaŃie, pentru că administrarea prelungită poate inhiba vindecarea plăgilor chirurgicale (grad de evidenŃă C). Se recomandă şi suplimentarea dozelor de bronhodilatatoare cu administrare inhalatorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *