Ghid de management al carcinomului hepatocelular

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1221/2010

 

Carcinomul hepatocelular

Recomandări ESMO pentru diagnostic,tratament si urmărire 

1. Jelic¹

Internal Medicine Service, Institute of Oncology and Radiology, Belgrade, Serbia 

Annals of Oncology 20 (Supplement 4): iv41–iv45, 2009

doi:10.1093/annonc/mdp124 

 

Incidenţa

Carcinomul hepatocelular (CHC) reprezintă a cincia neoplazie ca frecvenţă la sexul masculin şi a opt neoplazie   ca frecvenţă în rândul femeilor. Incidenţa în UE este de 8,29/100.000 locuitori. Zonele geografice ca Asia sau Africa Sub-Sahariană în care se înregistrează o rată crescută a infecţiei cu virusuri hepatitice înregistrează incidenţe ale carcinomului hepatocelular de până la 120/100.000 locuitori. Carcinomul hepatocelular este de 4-8 ori mai frecvent în rândul bărbaţilor, mai ales în rândul celor cu afectare hepatică (hepatită B, hepatită C, ciroză alcoolică). Infecţia cronică cu virus hepatitic B la un pacient cu ciroză, creşte de 1000 de ori riscul de carcinom hepatocelular. 5-30% din pacienţii purtători de infecţie cu HCV dezvoltă hepatopatie cronică, aproximativ 30% progresează spre ciroză, iar din aceştia 1-2% pe an dezvoltă carcinom hepatocelular. Coinfecţia cu HBV creşte în plus riscul. Consumul de alcool dublează riscul de CHC la pacienţii cu infecţie HCV. Vârsta media la diagnostic este între 50-60 de ani. În Asia şi Africa vârsta la diagnostic este substanţial mai mică, boala apărând în a patra şi a cincia decadă de viaţă.    

Supraveghere

Pacienţii cu risc crescut de apariţie a carcinomului hepatocelular trebuie să fie referiţi pentru a intra în programe de supraveghere. Pacienţii cu risc crescut sunt toţi pacienţii care suferă de ciroză hepatică şi infecţie cu HBV, pacienţii cu HBV care nu au ciroză hepatică, dar prezintă concentraţii crescute de ADN viral, pacienţii cu hepatită cu virus C şi ciroză alcoolică, precum şi alţi pacienţi cu afecţiuni mai rare. Supravegherea constă în efectuarea ecografiei hepatice la interval de 6-12 luni, asociată sau nu cu dozarea AFP, cu scopul de a depista precoce CHC, atunci când sancţiunea terapeutică este reprezentă de intervenţia chirurgicală cu intenţie curativă [II, B]. În ciuda urmăririi corecte a acestor pacienţi, nu sunt date care să ateste că acest diagnostic precoce al leziunilor se traduce într-o ameliorare a supravieţuirii, iar pacienţii cu ciroză hepatică au opţiuni terapeutice limitate.  

Diagnostic

În 75% din cazuri tumorile sunt multifocale în momentul diagnosticului. Diagnosticul este de obicei stabilit în urma anamnezei, examenului fizic, metodelor imagistice (ultrasonografie , RMN, CT care evidenţiază masa tumorală cu aspect sugestiv pentru hepatocarcinom) şi   eventual valorilor crescute ale AFP (AFP ≥400ng/ml); aceasta este crescută în numai 50-75% din cazuri. Dacă ecografic este descoperită o formaţiune care ridică suspiciunea de CHC, se recomandă efectuarea altor investigaţii imagistice pentru a stadializa leziunea, dar sensibilitatea de detecţie a leziunilor mici este încă scăzută. Adăugarea la TC standard a încă unei faze arteriale creşte numărul de noduli diagnosticaţi, dar la pacienţii cu noduli de ciroză hepatică sensibilitatea de depistare a HCH este scăzută. Sensibilitatea generală a IRM este similară cu cea a TC trifazic, dar la pacienţii cu noduli de ciroză hepatică, specificitatea şi sensibilitatea IRM este mai bună. Confirmarea diagnosticului se face prin examen bioptic sau examen citologic după aspiraţie cu ac subţire. Valoarea crescută a AFP > 400ng/ml poate fi utilizată în locul examenului citologic pentru diagnosticul hepatocarcinomului în cazul pacienţilor cu ciroza hepatica si leziune hepatică focala hipervasculară (>2 cm) obiectivată prin cel puţin o metoda imagistica. În cazul pacienţilor   cu formaţiuni tumorale hepatice potenţial rezecabile şi AFP >400ng/ml se va indica intervenţia chirurgicala şi fără confirmare histopatologică preoperatorie. Orice deteriorare a funcţiei hepatice la pacienţii suferinzi de ciroză hepatică de orice etiologie, trebuie să ridice suspiciunea de CHC.

Dimensiunea leziunilor şi prezenţa sau nu a cirozei hepatice pot influenţa secvenţialitatea testelor utilizate pentru diagnosticul CHC. Leziunile suspecte mai mici de 1 cm, trebui monitorizate ecografic la 3-6 luni. Nodulii cu dimensiuni între 1-2 cm apăruţi la pacienţi cu ciroză hepatică, trebuie investigaţi prin cel puţin 2 metode imagistice (CT trifazic, ecografie sau MRI cu substanţă de contrast). Dacă două metode imagistice arată imagini tipice de CHC, nodulul trebuie interpretat ca leziune neoplazică; dacă nu leziunea trebuie fie biopsiată, fie   extirpată, alegerea fiind la latitudinea medicului. Nodulii mai mari de 2 cm, cu caracteristici clare de CHC, ca şi orice leziune   asociată cu valori crescute   > 400ng/ml ale AFP, sau creşterea în dinamică a AFP nu necesită biopsiere ci ar trebui considerate ca şi CHC confirmat.  

 

Stadializare şi evaluarea riscului

Stadializarea necesită efectuarea unei radiografii pulmonare (eventual TC torace) şi a unui examen TC abdominal (eventual RMN). Necesitatea altor investigaţii imagistice, în scopul localizării altor tumori trebuie efectuate în funcţie de contextul clinic. Tumora trebuie stadializată conform criteriilor sistemului AJCC / TNM, deşi aceasta pare a avea o valoare prognostică mai scăzută decât   clasificarea CLIP (Cancer of the Liver Italian Program) şi clasificarea BCLC. Varianta fibrolamelară nu este asociata cu ciroza şi are un prognostic mai bun.

La pacienţii care sunt candidaţi pentru transplant hepatic, este utilă determinarea scorului MELD.

Pacienţii cu ciroza hepatică Child-Pugh C sunt candidaţi doar pentru tratament simptomatic. Pacienţii cu ciroză hepatică stadiul Child-Pugh A şi stadiu B cu caracteristici favorabile, trebuie evaluaţi pentru a beneficia de modalităţile specifice de tratament ale CHC. Pentru varianta de CHC fibrolameral se recomandă tratamentul local deoarece nu este documentat nici un regim chimioterapic sau nici un agent biologic care să se dovedească activ.  

 

Planul de tratament

Planul de tratament trebuie conceput în funcţie de extensia bolii, pattern-ul de creştere tumoral, rezerva funcţională hepatică şi statusul de performanţă al pacientului. 

Tumorile localizate, rezecabile ( T1, T2,T3   chiar şi unele din tumorile T4; N0; M0)

Tratamentul standard este reprezentat de rezecţia chirurgicală (hepatectomie parţială) în cazul pacienţilor   fără ciroza hepatica [II, A]. Ulterior nu este indicată efectuarea chimioterapiei adjuvante. Cu toate acestea, rezecţia este posibilă doar la 5% dintre pacienţii diagnosticaţi cu CHC şi în absenţa unor criterii dimensionale clare se recomandă ca dimensiunea tumorii până la care se poate practica rezecţia să fie de 5 cm.

În cazul pacienţilor care suferă de ciroză hepatică, rezecţia chirurgicală sau transplantul pot fi indicate în funcţie de rezerva funcţională hepatică şi de existenţa unui donator de la care se poate preleva un volum hepatic adecvat. Numai 5% dintre pacienţii cu CHC sunt candidaţi pentru transplant hepatic. La aceşti pacienţi supravieţuirea la 5 ani este de 75%. Transplantul hepatic trebuie să se efectueze în conformitate cu Criteriile Standard de la Milano, iar actualmente nu există recomandări definitive în ceea ce priveşte extinderea   criteriilor originale, dar acest subiect este în continuă dezbatere.  

Tumorile localizate,dar nerezecabile (unele din tumorile T2, T3 şi T4; N0; M0)

La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare hepatectomia totală urmată de transplant hepatic [II, A] Ablaţia locală poate fi folosită ca unică modalitate de tratament sau ca punte până la realizarea transplantului hepatic.

Opţiunile în ceea ce priveşte ablaţia locală includ:

• chemoembolizare transarterială (TACE) pentru pacienţii cu rezervă funcţională adecvată şi CHC multifocal ce nu prezintă invazie intravasculară, sau răspândire extrahepatică. Principiul metodei TACE presupune injectarea intraarterială a unor agenţi citotoxici ca Doxorubicina şi/sau Cisplatin şi/sau Mitomicin în artera hepatică, urmată de introducerea locală de Lipiodol, spumă hemostatică şi microsfere degradabile [II, A].
• alcoolizarea percutană   (PEI) pentru pacienţii cu mai puţin de 3-4 noduli tumorali cu dimensiuni de maxim 5cm [III, B].
• ablaţia prin radiofrecvenţă percutană, de asemenea pentru tumori < 5cm şi/sau mai puţin de 4 noduli. Eficienţa acesteia este superioară alcoolizării percutane.

Alte opţiuni sunt reprezentate de:

• Studii de fază II au dovedit că sorafenibul induce răspuns la 8% şi determină boală stabilă la 41% dintre pacienţi. Următorul studiu de faza III, care a inclus pacienţi cu ciroză hepatică Child-Pugh A a arătat o creşterea a supravieţuirii cu 2,8 pentru tratamentul cu sorafenib comparativ cu placebo [II, A] ceea ce face ca sorafenibul să reprezinte prima opţiune în ceea ce priveşte tratamentul sistemic
• includerea intr-un trial clinic
• BSC
• Chimioterapia sistemică nu trebuie inclusă în standardul de tratament dar poate fi luată în discuţie, în colaborare cu pacientul, dacă local nu sunt disponibile alte opţiuni terapeutice. Regimurile chimioterapice conţinând antracicline au o rată de răspuns de 10% şi nu aduc beneficii în ceea ce priveşte supravieţuirea. Se pot administra dacă valoare bilirubinei este normală şi există rezervă funcţională adecvată. Combinaţiile cu Cisplatin, îmbunătăţesc rata de răspuns dar nu aduc beneficii în ceea ce priveşte supravieţuirea în comparaţie cu tratamentul suportiv [III, C]. Regimul PIAF (Cisplatin, Interferon alfa, Doxorubicină şi 5 fluorouracil) este grefat de toxicitate substanţială. Combinaţia cisplatin/doxorubicin va dispărea fiind înlocuită de administrarea de sorafenib.
• Inhibitori de tirozinkinază ca Sunitinib sau Erlotinib (ultimul în momoterapie sau în asociere cu bevacizumab) s-au dovedit activi, dar pentru moment utilitatea lor este rezervată studiilor clinice prospective. Nu este recomandat a se utiliza alţi agenţi împotriva CHC în afara studiilor clinice.
•  

Tumorile avansate (orice T; N+; M1)

Pentru tumorile avansate nu există un standard terapeutic, iar posibilităţile terapeutice trebuie individualizate la fiecare pacient în parte. Sorafenibul, includerea în studii clinice, chimioterapia sistemică, sau BSC sunt opţiuni terapeutice de luat în considerare. Singura opţiune terapeutică pentru pacienţii cu ciroză hepatică Child B/C este tratamentul suportiv.  

Evaluarea răspunsului

La unii pacienţi poate fi dificilă evaluarea răspunsului după tratamentul sistemic din cauza   faptului că frecvent CHC este o boală multifocală din momentul diagnosticării. Răspunsuri clare, în conformitate cu criteriile RECIST sunt rare. Studiile publicate privind răspunsul la diferite regimuri chimioterapice trebuie interpretate cu atenţie. Endpoint-uri ca DFS şi OS pot fi obţinute numai prin studii randomizate. Evaluarea răspunsului după terapiile locale este încă în stadiul de discuţii. Controlul tumorii trebuie evaluat atât imagistic cât şi prin estimarea beneficiului clinic. 

Prevenţie

Studii recente au arătat că tratamentul antiviral împotriva HCV poate reduce semnificativ riscul de apariţie a CHC. Este anticipat că prin implementarea pe scară largă a vaccinării împotriva hepatitei B, incidenţa CHC va scădea.  

Urmărire                  

Pacienţii la care s-a practicat rezecţia cu scop curativ trebuie monitorizaţi la fiecare 3-6 luni prin determinarea AFP şi metode imagistice timp de 2 ani, deoarece o minoritate din pacienţi mai poate beneficia de tratament curativ în momentul recidivei. Indicaţia administrării tratamentului antiviral/tratament cu IFN pentru pacienţii cu hepatita cronica C sau B, se realizează în funcţie de gradul afectării hepatice(hepatită/ciroză), precum şi de statusul replicativ viral. Pentru restul pacienţilor, se urmăreşte prevenirea şi/sau tratamentul decompensării hepatice.

Pacienţii la care s-a practicat transplant renal, trebuie monitorizaţi în centre specializate. Tratamentul post-transplant include administrarea de corticosteroizi, ciclosporină şi tacrolimus. Pacienţii trebuie urmăriţi lunar în primele 6 luni, apoi o dată la 3 luni până la 1 an, apoi la 6 luni în următorul an, iar ulterior anual. Investigaţiile imagistice trebuie repetate atunci când este necesar. Monitorizările au scopul de a ajusta dozele de medicamente, de a diagnostica precoce eventualele infecţii produse de imunosupresiei, de a diagnostica precoce rejecţia de organ sau disfuncţionalitatea transplantului, precum şi a unei eventuale a doua neoplazii legate de administrarea medicaţiei imunosupresoare. Dacă a fost iniţiată, terapia antivirala ar trebui   continuată. 

Tabelul 1. Stadializarea TNM  

T1	Tumora solitară fără invazie vasculară
T2	Tumora solitară cu invazie vasculară sau multiple tumori <5cm
T3	Multiple tumori mai mari de 5cm sau tumoră care invadează un ram principal al VP sau Vene hepatice
T4	Tumoră cu invazie directă în structurile adiacente,           altele decât vezica biliară sau cu perforaţia peritoneului visceral
N0	Fără invazie ganglionară
N1	Invazia limfoganglionilor regionali
M0	Fără metastaze la distanţă
M1	Metastaze extrahepatice
Grupare pe stadii
Std I	T1           N0           M0
Std II	T2           N0           M0
Std IIIA	T3           N0           M0
Std IIIB	T4           N0           M0
Std           IIIC	Tx           N1           M0
Std IVB	Tx           Nx           M1

Sistemele de clasificare ca CLIP şi BCLC   care includ stadializarea cirozei hepatice pot avea valoare predictivă şi prognostică la pacienţii cu CHC. Sistemul BCLC (Barcelona clinic liver cancer) care include şi stadializarea Okuda poate fi mai util decât clasificarea TNM în ceea ce priveşte mamagementul pacienţilor, deoarece ţine cont de stadiul tumorii, de funcţia hepatică şi de starea general a bolnavului.  

Tabelul 2 Clasificarea CLIP 

Parametrul Child – Pugh	Scor
A	0
B	1
C	2
Morfologia tumorala
Nodul solitar şi extensie tumorală <50% din parenchim	0
Multinodular şi extensie tumorală <50% din parenchim	1
Masivă si extensie tumorala >50% din parenchim	2
AFP
<400ng/ml	0
>400ng/ml	1
Macroinvazie vasculara
absentă	0
prezentă	1

Scorul CLIP este între 0 şi 6 (Clip 0-0puncte, Clip 1-1 punct……) 

Tabelul 3 Clasificarea Child-Pugh a severităţii bolii hepatice  

Parametru	Puncte           acordate
	1	2	3
Ascita	absentă	usoară	moderată
Bilirubina, mg/ dl	≤2	2-3	>3
Albumină, g/ dl	>3,5	2,8 – 3,5	<2,8
Timpul de protrombina (sec)	1-3	4-6	>6
INR	<1,8	1,8-2,3	>2,3
Encefalopatie	absentă	Gradul 1-2	Gradul 3-4

 Un scor     de 5-6 este considerat grad A (boala compensată); un scor     de 7-9 puncte indică un grad B (funcţie hepatică semnificativ alterata); un scor de 10-15 puncte     indică un grad C (boală decompensată) 

Tabelul 4. Sistemul de Stadializare BCLC (Barcelona clinic liver cancer) pentru carcinomul hepatocelular.

Stadiul BCLC	PST	Statusul tumoral		Statusul funcţional hepatic
		Stadializarea Tumorii	Stadializarea Okuda
Stadiu A CHC incipient	0
A1	0	Tumoare unică<5 cm	I	Nu există hipertensiune portală, valori normale ale bilirubinei
A2	0	Tumoră unică<5 cm	I	Hipertensiune portală, valorile normale ale bilirubinei
A3	0	Tumoră unică<5 cm	I	Hipertensiune portală şi valori anormale ale bilirubinei
A4	0	3 tumori <3 cm	I-II	Child-Pugh A-B
Stadiu B CHC Intermediar	0	Boală multinodulară de dimensiuni mari	I-II	Child-Pugh A-B
Stadiul C CHC Avansat	1-2*	Invazie vasculară sau răspândire extrahepatică	I-II	Child-Pugh A-B
Stadiu D CHC terminal	3-4†	Oricare	III†	Child-Pugh C†

Stadiul A şi B: Trebuie îndeplinite toate criteriile

Stadiul C: Cel puţin unul dintre criterii, *PST 1-2, sau invazie vasculară sau răspândire extrahepatică

Stadiul D: Cel puţin unul dintre criterii, PST 3-4 sau stadiul III Okuda /child-Pugh C  

Tabelul 5. Stadializarea sistemică Okuda a carcinomului hepatocelular

	Puncte acordate
	0	1
Dimensiunea tumorii	<50% din parenchimul hepatic	>50% din parenchimul hepatic
Ascită	Nu	Da
Albumină (g/dl)	≥3	<3
Bilirubină	<3	≥3

 Stadiu I Okuda 0 puncte, Stadiu II 1-2 puncte, Stadiu III 3-4 puncte

Notă

În parantezele pătrate sunt trecute nivelurile de evidenţă [I-V] şi gradele de recomandare [A-D], aşa cum sunt utilizate în cadrul Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO). Recomandările în dreptul cărora nu este trecut un grad de recomandare au fost considerate adecvate pentru practica clinică de către autorii experţi şi membrii consiliului director al ESMO.  

Bibliografie

1. Tanaka H, Tsukuma H, Kasahara A et al. Effect of interferon therapy on the incidence of hepatocellular carcinoma and mortality of patients with chronic hepatitis C: a retrospective cohort study of 738 patients. Int J Cancer 2000; 87: 741–749.
2. Nishiguchi S, Kuroki T, Nakatani S et al. Randomised trial of effects ofinterferonalpha on incidence of hepatocellular carcinoma in chronic activehepatitis C with cirrhosis. Lancet 1995; 346: 1051–1055.

3. Mazzaferro V, Regalia E, Doci R et al. Liver transplantation for the treatment ofsmall hepatocellular carcinomas in patients with cirrhosis. N Engl J Med 1996;334: 693–699.

4. Llovet JM, Bruix J, Gores GJ. Surgical resection versus transplantation for earlyhepatocellular carcinoma: clues for the best strategy. Hepatology 2000; 31:1019–1021.

5. Leung TWT, Patt YZ, Lau W-Y et al. Complete pathological remission is possiblwith systemic combination chemotherapy for inoperable hepatocellular carcinoma. Clin Cancer Res 1999; 5: 1676–1681.

6. Bergsland EK, Venook AP. Hepatocellular carcinoma. Curr Opin Oncol 2000; 12:357–361.

7. El-Serag HB, Mason AC. Rising incidence of hepatocellular carcinoma in theUnited States. N Engl J Med 1999; 340: 745–750.

8. Simonetti RG, Camma C, Fiorello F et al. Hepatocellular carcinoma:a worldwide problem and the major risk factors. Dig Dis Sci 1991; 36:962–972.

9. Sitzmann JV, Abrams R. Improved survival for hepatocellular cancer withcombination surgery and multimodality treatment. Ann Surg 1993; 217:149–154.

10. Mathurin P, Rixe O, Carbonell N et al. Review article: overview of medicaltreatments in unresectable hepatocellular carcinoma – an impossible metaanalysis?Aliment Pharmacol Ther 1998; 12: 11–126.

11. Tanaka K, Nakamura S, Numata K et al. The long term efficacy of combinedtranscatheter arterial embolization and percutaneous ethanol injection in thetreatment of patients with large hepatocellular carcinoma and cirrhosis. Cancer1998; 82: 8–85.

12. Fong Y, Sun RL, Jarnagin W et al. An analysis of 412 cases of hepatocellularcarcinoma at a Western center. Ann Surg 1999; 229: 790–799.

13. Hemming AW, Cattral MS, Reed AI et al. Liver transplantation for hepatocellularcarcinoma. Ann Surg 2001; 233: 652–659.

14. Pichlmayr R, Weimann A, Oldhafer KJ et al. Appraisal of transplantation formalignant tumors of the liver with special reference to early stage hepatocellularcarcinoma. Eur J Surg Oncol 1998; 24: 60–67.

15. Zhou XD, Tang ZY. Cryotherapy for primary liver cancer. Semin Surg Oncol1998; 14: 171–174.

16. Llovet JM, Ricci S, Mazzaferro V et al. for the SHARP Investigators Study Group.Sorafenib in Advanced Hepatocellular Carcinoma. New Engl J Med 2008; 359(4):378–390.

17. Yeo W, Mok TS, Zee B et al. A randomized phase III study of doxorubicin vscisplatin/interferonalpha-2b/doxorubicin/fluorouracil (PIAF) combinationchemotherapy for unresectable hepatocellular carcinoma. J Natl Cancer Inst2005; 97(20): 1532–1538.

18. Lo CM, Ngan H, Tso WK et al. Randomized controlled trial of transarterial lipiodolchemoembolization for unresectable hepatocellular carcinoma. Hepatology 2002;35: 1164–1171.

19. Vogl T, Zangos S, Balzer J et al. Transarterial chemoembolization (TACE) inhepatocellular carcinoma: technique, indication and results. Rofo 2007; 179(11):1113–1126.

20. Livraghi T, Bolondi L, Lazzaroni S et al. Percutaneous ethanol injection in thetreatment of hepatocellular carcinoma in cirrhosis. A study on 207 patients.Cancer 1992; 69: 925–929.

21. Curley SA, Izzo F, Ellis LM et al. Radiofrequency ablation of hepatocellular cancer in 110 patients with cirrhosis. Ann Surg 2000; 232: 381–391.