„Sindromul de burnout reprezintă o problemă tot mai răspândită, iar abordarea ei este obligatorie. Evaluarea situației actuale este un prim pas, absolut necesar, care ne permite să avem o radiografie a realității cu care medicii se confruntă zi de zi, din acest punct de vedere. Rezultatele studiului sunt alarmante în sine, fapt la care adăugăm corelarea cu intenția declarată de migrație și cu expunerea la riscul de malpraxis. Teama de apariție a unui litigiu în exercitarea actului medical este un fenomen întâlnit la 70% dintre medici – este un procent enorm, care îngrijorează foarte mult, pentru că există riscul ca acești medici să practice o medicină defensivă, cu efecte negative asupra actului medical”, a afirmat prof. univ. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, în cadrul conferinței de presă.
Peste o treime dintre medicii care au participat în cadrul studiului înregistrează scoruri mari, care indică o probabilitate mare de a manifesta clinic un sindrom burnout, scorurile totale mari fiind dependente, într-o mare măsură, de componenta de epuizare (58%). Procentul medicilor femei care au ȋnregistrat scoruri ce se ȋncadrează ȋn cele două paliere de risc mare pentru burnout – crescut și foarte crescut – a fost semnificativ mai mare decât cel raportat ȋn cazul bărbaților medici: 38%, respectiv 31%.
Categoriile de vârstă cu risc crescut sunt reprezentate de medicii sub 35 de ani (47%), respectiv cei cu vârsta cuprinsă între 36 și 49 de ani (41%). Pentru cei de peste 50 de ani, procentele sunt de 32% (medicii din categoria 50-64 de ani), respectiv 15% (pentru cei cu vârste peste 65 de ani). Mai mult de jumătate dintre medicii din grupa specialităților ATI se află la risc ridicat (54%), aceasta fiind urmată de grupa Oncologice (53%), Pediatrie – interne (42%) și Pediatrie-chirurgicale (37%). Riscurile mari de a dezvolta burnout au înregistrat diferențe în funcție de regiunea geografică a medicului care a completat chestionarul. Riscul cel mai mare (38%) s-a ȋnregistrat ȋn regiunile Bucureşti-Ilfov şi Sud-Vest Oltenia. Valori mai reduse față de medie au fost raportate ȋn regiunea Vest (32%).
„Nu trebuie să omitem componentele emoționale, care în final, se soldează cu afectarea relației medic-pacient. Dacă privim doar procentual rezultatele unui astfel de scor, ar însemna că punem în centru medicul și privim doar această situație, dar ar trebui să punem în centru ambii parteneri, atât medicul, cât și pacientul. Altfel spus, suferința medicului se reflectă în suferința pacientului, ceea ce înseamnă că ameliorarea unor aspecte pe care le putem identifica în cadrul acestui studiu, care ar îmbunătăți condițiile de muncă ale medicului, cu siguranță se va reflecta atât în modul în care este tratat pacientul, cât și în percepția acestuia privind calitatea actului medical”, consideră dr. Radu Dumitrescu, membru în echipa de cercetare.
Intenția declarată de migrație în rândul medicilor diferă la femei și bărbați. În cazul răspunsurilor de tipul „Probabil da”, procentele au fost de 23,1% (bărbați), respectiv 20,7% (femei). Pentru răspunsul de intensitate maximă, „Sigur da”, procentele au fost de 8,4%, respectiv 5,2%. 6 din 10 medici cu vârste mai mici de 35 de ani au afirmat pozitiv o intenție probabilă (40,3%) sau una sigură (17,2%) de a migra. Cea mai mare intenție declarată de a migra s-a ȋnregistrat ȋn rândul medicilor din Regiunea Bucureşti-Ilfov (30,4%) şi Regiunea Sud-Est (29,6%), apoi, cu cifre mai scăzute, dar similare, regăsim Regiunea Nord-Vest (28,1%) şi Regiunea Nord-Est (28,2%). Corpul profesional medical care a înregistrat o valoare minimă a indicatorului se află ȋn Regiunea Vest, mai exact, 22,2%. Cele mai vulnerabile specialități sunt din grupele ATI și Medicină de Urgență (39,2%), Oncologice (39%) şi Chirurgie generală (35,2%), în timp ce procentele cele mai mici s-au ȋnregistrat ȋn cazul grupelor Medicină de Familie (16,4%) şi Sănătate publică (17,8%).
„Cred că pentru România este o pierdere pe termen lung și trebuie să ne gândim la niște politici de reținere a resursei umane în general, nu doar a medicilor. În toate domeniile există acest fenomen; și asistenții sociali migrează, și inginerii migrează, și așa mai departe. Când suntem tineri, avem nevoi și aspirații mult mai mari. De cele mai multe ori, aceste nevoi nu sunt satisfăcute pentru că nu avem veniturile necesare. În general, veniturile cresc odată cu înaintarea în profesie, pe măsură ce înaintăm în vârstă, ceea ce ne permite o satisfacere a nevoilor. În acest context, este explicabil de ce la vârste tinere tendința de migrație este mult mai mare”, consideră conf. univ. dr. Nicolae Adrian Dan, membru în echipa de cercetare.
Motivele de migrație externă diferă în funcție de categoriile de vârstă din care fac parte medicii respondenți. Pentru cei sub 35 de ani, condițiile directe de practică – infrastructura sistemului sanitar românesc (24%) și oportunitățile de formare profesională sau cercetare – infrastructură, facilități, tehnologie, fonduri disponibile ȋn străinătate (23%) sunt cele mai importante. Între 36 și 49 de ani, acestea se mențin, însă cu un scor mai scăzut, 18%, respectiv 15%, acest procent înregistrându-se și pentru aspecte care țin de condiții de viață, familie, locuire şi oportunități educaționale pentru copii (15%). Medicii peste 50 de ani se gândesc să plece din țară din cauza condițiilor directe de practică (18%), argument urmat de recunoaşterea socială şi respectul resimțit față de profesia medicală (17%). Acest din urmă aspect devine cel mai important (18%), alături de condițiile salariale şi venituri (18%), pentru medicii din categoria de vârstă peste 65 de ani.
„Invitația de participare la studiu a fost trimisă de Colegiul Medicilor din România către întreaga populație de medici din țara noastră. Chestionarul a fost administrat online, la nivel național, în prima parte a anului 2023. Eșantionul de respondenți – 8.121 de medici – a fost ponderat pentru a reflecta structura populației de medici în funcție de gen, categorii de vârstă, regiunea geografică și tipuri de specialități medicale”, a precizat lector univ. dr. Corina Ilinca, membru în echipa de cercetare.
7 din 10 medici resimt o teamă privind o posibilitate reală de a fi angrenați într-o procedură de cercetare sau chiar proces de malpraxis. Pentru categoriile de vârstă sub 49 de ani, scorul este de 78%. Femeile se tem mai mult decât bărbații, 72% versus 66%. Nivelul de teamă este superior în cazul grupelor Pediatrie – chirurgicale (86%), Chirurgie generală (80%) și ATI (78%), aceasta fiind resimțită mai puternic în regiunile Sud-Vest Oltenia (79%) și Sud-Muntenia (75%). 87% dintre medici cred că asigurările pentru malpraxis nu acordă despăgubiri în mod real, 79% dintre medici considerând că sistemul de asigurări de malpraxis are o funcționalitate redusă sau foarte redusă. Ambele părți implicate în actul medical sunt afectate. Pacienții nu pot obține rapid fonduri utile pentru recuperarea sănătății, iar medicii sunt implicați în proceduri de durată, stresante și costisitoare.
Colegiul Medicilor din România își exprimă deschiderea către un dialog constructiv cu toate organizațiile interesate, din sectorul public și privat, care pot contribui la valorizarea datelor furnizate de acest studiu și la identificarea unor programe și proiecte care să ofere soluții practice pentru gestionarea și diminuarea riscurilor identificate.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din domeniul medical, urmărește-ne pe Facebook , Instagram , YouTube , TikTok , Twitter .
