Sângele observat pe periuță poate fi trecut ușor cu vederea, mai ales dacă apare rar și nu este însoțit de durere. Când se adaugă retragerea gingiilor, respirația neplăcută sau senzația că dinții nu mai stau la fel de bine fixați, problema merită verificată fără prea multe amânări deoarece unele modificări pot indica afectarea țesuturilor care susțin dinții. Vezi mai departe ce investigații și tratamente pot opri evoluția bolii.
Primul pas este controlul inflamației și al infecției
Sângerarea repetată poate porni de la gingivită, dar mobilitatea dentară ridică suspiciunea unei afectări mai profunde. În parodontită, inflamația ajunge la structurile care fixează dintele, iar osul din jurul rădăcinii poate începe să se resoarbă. Cu cât scade suportul, cu atât dintele devine mai mobil.
În funcție de stadiul bolii, tratamentul pentru parodontoza poate include igienizare profesională, curățarea depozitelor bacteriene de sub gingie, tratamentul pungilor parodontale și alte proceduri stabilite de medic. Scopul urmărit este controlarea infecției și păstrarea dinților care mai au suficient suport pentru a putea fi menținuți pe arcadă.
Tartrul de sub gingie nu dispare prin periaj
Periajul făcut mai atent acasă ajută la controlul plăcii bacteriene, însă tartrul deja format nu poate fi îndepărtat cu periuța. Depunerile pot coborî sub marginea gingiei, exact în zonele greu accesibile, unde întrețin inflamația și favorizează adâncirea pungilor parodontale.
Medicul măsoară aceste spații cu sonda parodontală și verifică sângerarea, retracțiile gingivale și mobilitatea dinților, iar radiografiile arată cât os s-a pierdut în jurul rădăcinilor. Diferențele dintre gingivită și parodontită contează mult deoarece gingivita afectează gingia, pe când parodontita implică și structurile de susținere ale dintelui și necesită tratament mai complex.
Dintele care se mișcă nu trebuie condamnat din prima
Mobilitatea se apreciază în grade și trebuie pusă în legătură cu nivelul osului, inflamația și forțele suportate de dinte. Uneori, după controlarea bolii parodontale, mobilitatea se poate reduce. În anumite cazuri, medicul poate solidariza temporar mai mulți dinți pentru a distribui mai bine presiunea exercitată asupra lor.
Dacă pierderea osoasă este prea mare, anumite zone nu mai pot fi recuperate suficient pentru păstrarea dintelui. În planurile care ajung ulterior la implanturi, volumul osos devine foarte important. Pentru implanturile din zona posterioară a maxilarului superior, lipsa osului poate necesita sinus lift, procedură prin care se creează spațiu pentru adiție osoasă sub membrana sinusului maxilar.
Sângerarea la periaj nu înseamnă că trebuie să eviți zona
Reacția firească este să periezi mai puțin locul care sângerează, de teamă să nu rănești gingia și mai tare. Dacă sângerarea provine din inflamația produsă de placa bacteriană, igiena insuficientă lasă însă și mai multe depozite în apropierea gingiei. Zona trebuie curățată corect, cu presiune controlată și tehnică potrivită.
Contează și spațiile dintre dinți, unde periuța obișnuită ajunge greu. Ața dentară sau periuțele interdentare pot completa igiena zilnică, iar dimensiunea celor din urmă trebuie adaptată spațiilor existente. Dacă sângerarea persistă mai multe zile sau apare frecvent, simpla schimbare a periuței nu rezolvă cauza.
Retragerea gingiei lasă rădăcina mai expusă
Dinții care par brusc mai lungi nu au crescut, dar s-a retras gingia și lasă vizibilă o parte din rădăcină. Retracția poate însoți boala parodontală, dar poate avea legătură și cu periajul agresiv, poziția anumitor dinți sau particularitățile țesuturilor gingivale.
Rădăcina expusă este mai sensibilă la rece, iar zona poate deveni dificil de curățat dacă retracția este asociată cu pierdere osoasă și spații interdentare mai mari. Tratamentul depinde de cauză și de cantitatea de țesut pierdută. Unele retracții pot fi tratate chirurgical, însă controlul inflamației trebuie rezolvat înainte de procedurile destinate refacerii gingiei.
Sângerarea gingiilor asociată cu mobilitatea dentară merită investigată cât mai repede, deoarece pierderea suportului osos poate avansa fără dureri puternice. Dacă observi că gingiile sângerează frecvent, s-au retras sau unul dintre dinți începe să se miște, nu aștepta până când masticația devine dificilă pentru a verifica situația.
Articol sponsorizat de Medical Hub
Ai posibilitatea să îți spui părerea despre acest subiect pe pagina de Facebook eMedic.ro și în grupul de Facebook eMedic.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din domeniul medical, urmărește-ne pe Facebook , Instagram , YouTube , TikTok , Twitter .
