Pentru mult timp, autismul a fost perceput ca fiind aproape exclusiv o realitate a copilăriei, o condiție diagnosticată devreme, gestionată în cadrul sistemului educațional și, cumva, „exclusă” la vârsta adultă.
Această perspectivă a lăsat în urmă generații întregi de adulți care au trăit fără să știe că sunt autiști. Astăzi, acest lucru s-a schimbat. Autismul nu dispare odată cu adolescența. El se transformă, se camuflează, dar rămâne o parte fundamentală a modului în care o persoană percepe, simte și interacționează cu lumea.
Adulții autiști formează un grup extrem de divers. Unii au primit diagnosticul în copilărie și au crescut cu un anumit cadru de înțelegere a sinelui. Alții au ajuns la vârsta de 30, 40 sau chiar 60 de ani fără să știe, acumulând în timp un sentiment de inadecvare, de diferență inexplicabilă, de oboseală cronică, produsă de efortul constant de a „se potrivi”. Simptomele clasice, precum dificultăți în comunicarea socială, interese intense și specifice, sensibilitate senzorială, nevoia de rutine și predictibilitate, se manifestă diferit la adulți față de copii. La un copil, dificultățile sunt vizibile în mod direct. La un adult, acestea sunt adesea mascate de ani de antrenament social inconștient, un proces denumit în literatura de specialitate „mascare” sau „camuflaj autistic”.
Camuflajul autist este epuizant. Înseamnă să înveți să privești oamenii în ochi chiar dacă îți provoacă disconfort, să zâmbești la momentul „potrivit”, să imiti tonurile și gesturile celorlalți, să îți suprimi reacțiile senzoriale în public. Cu cât o persoană este mai inteligentă și mai adaptabilă, cu atât camuflajul devine mai eficient și mai invizibil pentru cei din jur.
Diagnosticul de autism la vârstă adultă schimbă vieți. Nu pentru că ar schimba cine este persoana respectivă, ci pentru că oferă un limbaj, un cadru, o explicație pentru o experiență care părea până atunci intraductibilă. Mulți adulți care primesc un diagnostic la maturitate descriu un amestec de emoții: ușurare, tristețe, furie sau recunoștință. Identitatea autistă nu este doar un diagnostic medical, ci și o identitate culturală și comunitară. Mișcarea pentru neurodiversitate, care susține că variațiile neurologice precum autismul, ADHD-ul sau dislexia sunt expresii firești ale diversității umane, nu patologii de eliminat, a oferit multor adulți autiști un sentiment de apartenență și mândrie pe care nu îl cunoscuseră anterior. Aceasta nu înseamnă negarea dificultăților reale. Înseamnă refuzul de a reduce o persoană la deficiențele ei.
Integrarea socială și profesională a adulților autiști rămâne o provocare. Problema nu este că persoanele autiste „nu pot funcționa” în societate. Problema este că societatea este construită în mare măsură pe norme neurotipice implicite, pe care nu le face niciodată explicite și pe care nu le negociază. La locul de muncă, un adult autist poate excela în sarcini care cer concentrare, precizie, gândire și onestitate. Și totuși, poate eșua la un interviu de angajare din cauza contactului vizual insuficient sau poate fi perceput ca „distant” de colegi pentru că nu participă la conversații informale. Sistemul evaluează caracteristicile neurotipice drept profesionalism și caracteristicile autiste drept inadecvare.
Un sprijin psihologic adecvat pornește de la principiul că autismul nu este o problemă de rezolvat, ci un context de înțeles. Potrivit unui studiu, identitățile sociale sunt grupuri din care facem parte și care influențează modul în care ne gândim la noi înșine. Cu toate acestea, până în prezent s-au efectuat puține examinări ale grupurilor cărora le pot aparține persoanele autiste și ale modului în care aceste grupuri le pot influența sănătatea mintală. Contactul cu alți adulți autiști, în grupuri de suport, comunități online sau în cadrul unor programe structurate, poate fi la fel de important ca terapia individuală. Sentimentul de a fi înțeles fără efort, de a vorbi cu cineva care știe din interior ce înseamnă să fii autist are o valoare terapeutică proprie, greu de replicat în alt context. Conversația despre autism la adulți este, în fond, o conversație despre cum înțelegem diferența umană.
Foto: Pexels
Articol sponsorizat de Clinica Hope
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din domeniul medical, urmărește-ne pe Facebook , Instagram , YouTube , TikTok , Twitter .
