Ghid de diagnostic şi tratament pentru verucile vulgare.

Ghiduri

Ministerul Sanatatii

Ordinul nr. 1218/2010

  1. Introducere:

1.1. Definiţie: Verucile vulgare sunt manifestarea clinică a unei infecţii active cutanate cu anumite tipuri de papiloma virusuri umane (HPV).

1.2. Importanţa medico-socială:

  • Contagiozitate mare
  • Frecvenţă de 7-10% în populaţia generală, frecvenţa cea mai mare la şcolari şi adolescenţi
  • Transmitere favorizată de microtraumatisme, de frecventarea piscinelor (verucile plantare).
  • Pot regresa spontan
  1. Criterii de diagnostic:

2.1. Diagnostic clinic:

  1. Verucile plantare: 2 aspecte clinice:

– Veruci endofitice profunde – leziuni discoide circumscrise de un inel keratozic cu suprafaţa albicioasă pe care apar uneori leziuni punctiforme negricioase dureroase.

– Veruci mozaicate – veruci superficiale, de obicei multiple, confluate într-un placard keratozic albicios.

  1. Verucile vulgare: – localizate pe suprafaţa dorsală a mâinilor, palmar

-aspect exofitic sesil cu suprafaţa parcursă de vilozităţi keratozice şi scuame

-localizările periunghiale pot determina distrofii unghiale

  1. Verucile filiforme: localizate de obicei pe extremitatea cefalică
  2. Verucile plane: – localizate de obicei pe faţă, dorsopalmar

-papule mici gălbui, suprafaţa netedă, dispuse adesea liniar

2.2. Explorări diagnostice:

2.2.1 Opţionale:

  • Examenul histopatologic: evidenţierea celulelor cu aspect koilocitar.Nu se indică decât în cazurile ce nu răspund sau se agravează sub terapie sau în caz de diagnostic incert.
  • Identificare virală şi tipizări virale cu tehnica PCR

2.3. Forme clinice şi complicaţii:

2.3.1. Complicaţii:

– Suprainfecţii microbiene, micotice

  1. Atitudine terapeutică:

Obiective – vindecarea leziunilor clinice

3.1.Principii generale: alegerea metodei optime de tratament depinde de numeroşi factori: localizarea verucilor, forma clinică, vechimea lor, statusul imun, etc.

3.2.Tratament ambulator:

  • Crioterapia: cu azot lichid 1-2ori/ săptămână – considerată metodă de elecţie
  • Electrocauterizarea
  • Acidul salicilic,acid lactic 15-40% în diverşi excipienţi, aplicaţii zilnice timp de maximum 3 luni, eficient în verucile mâinilor şi cele plantare.Penetranţa creşte prin aplicare ocluzivă cu plasturi adezivi.
  • Agenţi caustici: acid tricloracetic, acid azotic fumans, nitrat de argint – eficienţă discutabilă, reacţii iritative frecvente.
  • Podofilina: sol. alcoolice/creme 15-33% se pot utiliza în badijonaje locale pentru verucile plane şi cele plantare.
  • Terapii locale de utilitate redusă: 5 Fluorouracilul,acidul retinoic aplicaţii topice (eficiente uneori în verucile plane), glutaraldehidă 10-20%, injecţii intralezionale cu Bleomicină, Interferon ά.
  • Terapii generale:

– pentru leziuni extinse, recidivante, rezistente la tratament, pe teren de imunodepresie.

– Isoprinosine, retinoizi, Interferon ά, imunostimulare nespecifică cu Levamisol, BCG.

3.3. Criterii de internare şi dirijare:

  • Formele clinice foarte extise, forme rezistente la terapiile aplicate, forme apărute pe teren de imunodepresie.

Lasă un răspuns